Capitolul 1: Nașterea lui Samuel
l. Era în vremea aceea un om la Ramataim-Țofim, în Muntele Efraim,
cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu,
fiul lui Țuf Efraimitul.
2. Omul acela avea două femei: numele uneia era Ana și numele celeilalte
era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
3. Omul acela se ducea în fiecare an din cetatea sa, la Șilo, să
se închine și să aducă jertfă Domnului Savaot; acolo însă erau preoți
ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
4. În ziua când Elcana aducea jertfă dădea parte Peninei, femeii
sale și tuturor fiilor și fiicelor ei;
5. Iar Anei îi dădea parte îndoită, deși aceasta nu avea copii,
pentru că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul
închisese pântecele ei.
6. Potrivnica ei însă o amăra grozav, ațâțând-o ca să cârtească
din pricină că nu i-a dat Domnul prunci.
7. Așa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului:
aceea o amăra, iar aceasta plângea și se tânguia și nu mânca.
8. Dar iată o dată Elcana, bărbatul său, i-a zis: "Ana!"
Și ea a răspuns: "Iată-mă!" A zis Elcana: "Ce plângi
și de ce nu mănânci și pentru ce e întristată inima ta? Nu sunt
eu oare pentru tine mai bun decât zece copii?"
9. Atunci Ana, după ce au mâncat și au băut ei în Șilo, s-a sculat
și a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli ședea atunci pe scaun
la ușa cortului Domnului.
10. Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat și a plâns
amarnic,
11. Și a dat făgăduință, zicând: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule
Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale și-ți vei aduce
aminte de mine și de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale
un copil de parte bărbătească, îl voi da ție, și nu va bea el nici
vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui".
12. Dar pe când se ruga ea așa îndelung înaintea Domnului, Eli privea
la gura ei;
13. Și fiindcă Ana vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mișcau,
dar glasul nu i se auzea, Eli socotea că ea e beată.
14. De aceea i-a și zis Eli: "Până când ai să stai aici beată?
Trezește-te și te du de la fața Domnului!"
15. Răspunzând însă Ana a zis: "Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie
cu inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui
sufletul meu înaintea Domnului.
16. Să nu socoți pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea
mea cea mare și din întristarea mea am vorbit până acum".
17. Atunci Eli i-a răspuns și i-a zis: "Mergi în pace și Dumnezeul
lui Israel să-ți plinească cererea pe care I-ai făcut-o!"
18. Iar ea i-a zis: "Să afle roaba ta trecere înaintea ochilor
tăi!" Apoi s-a dus ea în calea sa și a mâncat și fața nu-i
mai era tristă ca mai înainte.
19. Iar dimineața s-au sculat ei și s-au închinat înaintea Domnului
și, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut
Elcana pe Ana, femeia sa, și și-a adus aminte Domnul de ea.
20. După câtva timp a zămislit Ana și a născut un fiu și i-a pus
numele Samuel, căci își zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot
l-am cerut!"
21. Și s-a dus Elcana cu toată familia lui la Șilo să aducă jertfă
Domnului, după făgăduințele sale, și toate zeciuielile de la pământul
său.
22. Ana însă nu s-a dus cu el, spunând bărbatului său: "Când
pruncul va fi înțărcat de la sân și va crește, atunci am să-l duc
și va fi înfățișat el înaintea Domnului și va rămâne acolo pe totdeauna".
23. Iar Elcana, bărbatul ei, a zis către ea: "Fă cum ți se
pare că este bine; rămâi până-l vei înțărca; dar să întărească Domnul
cuvântul ce a ieșit din gura ta". Și a rămas femeia aceasta
și a alăptat pruncul până l-a înțărcat.
24. Iar după ce l-a înțărcat, s-a dus cu el la Șilo, luând trei
viței, câteva pâini, o efă de făină și un burduf de vin, și a venit
la casa Domnului în Șilo și a venit și copilul împreună cu ei, dar
copilul era încă prunc.
25. Și l-au adus înaintea feței Domnului, iar tatăl său a adus jertfa
rânduită în asemenea zile și au junghiat un vițel. Ana a adus pe
prunc la Eli,
26. Zicând: "O, domnul meu!, viu să fie sufletul tău, domnul
meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta și m-am rugat
Domnului.
27. Pentru acest copil m-am rugat eu și Domnul mi-a plinit cererea
ce am cerut de la Dânsul.
28. Și acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieții lui, să
slujească Domnului". Apoi s-au închinat acolo Domnului.
Capitolul 2: Cântarea Anei. Creșterea lui Samuel și răutatea
fiilor lui Eli
l. S-a rugat deci Ana și a zis: "Bucuratu-s-a inima mea întru
Domnul, înălțată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu și gura
mea s-a deschis larg asupra vrăjmașilor mei, căci m-am bucurat de
izbăvirea Ta.
2. Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine;
și nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.
3. Nu vă lăudați și cuvinte trufașe să nu iasă din gura voastră,
căci Domnul este Dumnezeul a toată cunoștința și lucrurile la Dânsul
sunt cântărite.
4. Arcul celor puternici s-a frânt, iar cei slabi s-au încins cu
putere.
5. Cei sătui vor munci pentru pâine, iar cei flămânzi nu vor mai
avea foame. Cea stearpă va naște de șapte ori, iar cea cu copii
mulți va fi neputincioasă.
6. Domnul omoară și învie; El coboară la locuința morților și iarăși
scoate.
7. Domnul sărăcește pe om și tot El îl îmbogățește; El smerește
și El înalță. El ridică pe cel sărac din pulbere și din gunoi pe
cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici și dându-le scaunul
măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului și El întemeiază
lumea pe ele.
8. Pașii sfinților Săi El îi păzește, iar nelegiuiții vor pieri
întru întuneric căci omul nu prin putere este tare.
9. Domnul va zdrobi pe cei ce se împotrivesc Lui; va tuna din cer
asupra lor. Sfânt este Domnul; să nu se laude cel înțelept cu înțelepciunea
sa și cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat
să nu se fălească cu bogăția sa; ci cel ce voiește să se laude,
cu aceea să se laude că știe și cunoaște pe Domnul și face judecată
și dreptate în mijlocul pământului.
10. Domnul din înălțimea cerului va tuna peste vrăjmașii Săi, El
va judeca marginile pământului, drept fiind, El va da tărie regilor
noștri și fruntea Unsului Său o va înălța".
11. Și au lăsat pe Samuel acolo, înaintea Domnului. Apoi Elcana
s-a dus la casa sa în Rama, iar copilul a rămas să slujească Domnului
sub povața preotului Eli.
12. Însă fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu știau de Domnul,
13. Nici de datoria preoțească față de popor. Când aducea cineva
jertfă, feciorul preotului venea în timpul când se fierbea carnea
cu o furculiță în mână,
14. O vâra în căldare, sau în blid, sau în tavă, sau în oală, și
ce prindea furculița, aceea lua feciorul preotului. Așa făceau ei
cu toți Israeliții care veneau acolo în Șilo.
15. Chiar și înainte de a arde grăsimea venea feciorul preotului
și zicea către cel ce aducea jertfă: "Dă carne de friptură
pentru preot, căci el n-are să ia de la tine carne fiartă, ci dă-i-o
crudă".
16. Și dacă cineva zicea: "Lasă să se ardă mai întâi grăsimea,
cum se cuvine, și apoi îți vei lua cât îți va pofti sufletul",
atunci el răspundea: "Ba nu, dă-mi chiar acum, iar de nu, voi
lua cu de-a sila".
17. și păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului,
căci ei depărtau lumea de a mai aduce jertfă Domnului.
18. Iar copilul Samuel slujea înaintea Domnului, îmbrăcat cu efod
de în.
19. Meilul de deasupra i-l făcea mama sa și i-l aducea în fiecare
an, când venea cu bărbatul ei să aducă jertfa rânduită.
20. Și a binecuvântat Eli pe Elcana și pe femeia lui și a zis: "Să-ți
dea ție Domnul copii de la femeia aceasta în locul celui afierosit,
pe care tu l-ai dăruit Domnului!" Și s-au dus ei la casa lor.
21. După aceea a cercetat Domnul pe Ana și ea a zămislit și a mai
născut trei băieți și două fete, iar copilul Samuel creștea înaintea
Domnului.
22. Eli însă era tare bătrân și auzea de toată purtarea fiilor săi
fată de întreg Israelul și că se culcau cu femeile celor ce se adunau
la ușa cortului adunării.
23. Și le-a zis: "Pentru ce faceți voi asemenea lucruri, căci
aud vorbe rele despre voi de la tot poporul Domnului?
24. Nu, copiii mei, nu este bună vestea ce o aud eu despre voi;
nu mai faceți așa, căci nu este bună vestea care o aud eu; voi răzvrătiți
poporul Domnului.
25. Că de va greși omul față de alt om, atunci se vor ruga pentru
el lui Dumnezeu; iar de va păcătui cineva față de Domnul, atunci
cine va mijloci pentru el?" Dar ei nu ascultau spusele tatălui
lor, căci Domnul hotărâse să-i dea morții.
26. Iar copilul Samuel creștea mereu cu vârsta și era iubit și de
Dumnezeu și de oameni.
27. În vremea aceea a venit la Eli un om al lui Dumnezeu și i-a
zis: "Așa grăiește Domnul: Nu M-am arătat Eu oare casei tatălui
tău când erau ei încă în Egipt, în casa lui Faraon?
28. Și nu l-am ales Eu oare din toate semințiile lui Israel să-Mi
fie preot, ca să aprindă tămâie și să poarte efod înaintea Mea?
Și nu am dat Eu oare casei tatălui tău din toate jertfele ce se
frig pe foc de fiii lui Israel?
29. Pentru ce dar voi călcați în picioare jertfele Mele și prinoasele
Mele de pâine, pe care le-am poruncit Eu pentru locașul Meu, și
pentru ce tu ții mai mult la fiii tăi decât la Mine, îngrășându-i
pe ei cu toată pârga poporului Meu Israel?
30. De aceea așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioară:
Casa ta și casa tatălui tău va umbla nestrămutat înaintea feței
Mele în veac; dar acum Domnul zice: Să nu mai fie așa, căci Eu preamăresc
pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine, iar cei ce Mă necinstesc vor fi
rușinați.
31. Iată vin zile când Eu voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui
tău, încât să nu mai fie bătrân în casa ta niciodată.
32. Și tu vei vedea casa Mea ca un dușman pentru tine, deși Domnul
va milui pe Israel și nu va mai fi în casa ta bătrân în toate zilele.
33. Nu voi depărta pe toți ai tăi de la jertfelnicul Meu, ca să
chinuiesc ochii tăi și să apăs sufletul tău; dar toți urmașii casei
tale vor muri la mijlocul anilor lor.
34. Și iată un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii
ai tăi, Ofni și Finees: amândoi vor muri în aceeași zi.
35. Și-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta după inima
Mea și după sufletul Meu; și casa lui o voi întări și va umbla el
înaintea Unsului Meu în toate zilele;
36. Și tot cel rămas din casa ta va veni să se închine lui pentru
o gheră de argint și pentru o bucățică de pâine, și va zice: "Numără-mă
la vreuna din slujbele levitice, ca să pot mânca o bucată de pâine!"
Capitolul 3: Chemarea lui Samuel
1. Și pruncul Samuel slujea Domnului sub povața preotului Eli.
În zilele acelea cuvântul Domnului era rar și nici vedeniile nu
erau dese.
2. Și iată în vremea aceea, când Eli stătea culcat la locul său
și ochii lui începuseră a se închide și nu mai putea să vadă;
3. Când sfeșnicul Domnului nu se stinsese încă și Samuel era culcat
în cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu,
4. A strigat Domnul către Samuel: "Samuele, Samuele!"
Iar el a răspuns: " Iată-mă! "
5. Și a alergat la Eli și a zis: "Iată-mă! La ce m-ai chemat?"
Acela însă a răspuns: "Nu te-am chemat. Du-te și te culcă!"
Și s-a dus Samuel și s-a culcat.
6. Iar Domnul a strigat a doua oară pe Samuel: "Samuele, Samuele!"
și acesta s-a sculat și a venit iar la Eli și a zis: "Iată-mă!
De ce m-ai chemat?" și acela i-a zis: "Nu te-am chemat,
fiul meu! Du-te înapoi și te culcă!"
7. Samuel nu cunoștea atunci glasul Domnului și cuvântul Domnului
nu i se descoperise încă.
8. Dar Domnul a strigat pe Samuel și a treia oară. Și s-a sculat
acesta și a venit la Eli și a zis: "Iată-mă! La ce m-ai chemat?"
Atunci a înțeles Eli că Domnul cheamă pe copil.
9. Și a zis Eli către Samuel: "Du-te înapoi și te culcă și
când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: "Vorbește,
Doamne, că robul Tău ascultă!" Și s-a dus Samuel și s-a culcat
la locul său.
10. Și a venit Domnul și a stat și a strigat ca întâia și ca a doua
oară: "Samuele, Samuele!" Iar Samuel a zis: "Vorbește,
Doamne, că robul Tău ascultă!"
11. A zis Domnul către Samuel: "Iată, am să fac în Israel un
lucru, încât cine va auzi de el, aceluia îi vor țiui amândouă urechile.
12. În ziua aceea voi face cu Eli toate câte am spus despre casa
lui; toate le voi începe și le voi sfârși.
13. Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui pe veci pentru vina
pe care el a știut-o, și anume că fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a
înfrânat.
14. De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va
șterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci".
13. După aceea a adormit Samuel până dimineața, s-a sculat de noapte
și a deschis ușile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut să spună
lui Eli vedenia aceasta.
16. Eli însă a chemat pe Samuel și a zis: "Fiul meu Samuel!
" Iar acesta a răspuns: "Iată-mă!"
17. A zis Eli: "Ce ți s-a spus? Să nu ascunzi de mine! Dumnezeu
să se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă tu vei ascunde ceva
de mine din toate câte ți s-au spus!"
18. Și i-a spus Samuel tot și n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli
a zis: "El este Domnul; facă dar ce va binevoi!"
19. Și a crescut Samuel și Domnul a fost cu el și n-a rămas neîmplinit
nici unul din cuvintele Lui.
20. Atunci a aflat tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, că
Samuel s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului.
21. Și a urmat Domnul a Se arăta în Șilo după ce Se arătase lui
Samuel acolo prin cuvântul Său. Și s-au încredințat toți în tot
Israelul, de la o margine până la cealaltă margine a țării, că Samuel
este proorocul Domnului. Iar Eli a ajuns foarte bătrân, și feciorii
lui stăruiau pe calea lor înaintea Domnului.
Capitolul 4: Moartea lui Eli și a fiilor săi
1. În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții
și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții
împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar
Filistenii au tăbărât la Afec.
2. Apoi Filistenii s-au așezat în rânduială de război în fața Israeliților
și, dându-se bătălia, au fost bătuți Israeliții de către Filisteni,
care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
3. După aceea au venit oamenii în, tabără și au spus bătrânilor
lui Israel: "Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea
Filistenilor? Să luăm cu noi din Șilo chivotul legii Domnului, ca
să meargă în mijlocul nostru și să ne izbăvească din mâinile vrăjmașilor
noștri!"
4. Și a trimis poporul la Șilo, de au adus de acolo chivotul legii
Domnului Savaot, Cel ce șade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul
legii Domnului erau și cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
5. Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul
a ridicat strigăt așa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
6. Și auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: "Ce
înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?" Și
au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
7. Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: "Dumnezeul
lor a venit la ei în tabără". Apoi au zis: "Vai de noi!
Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
8. Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic?
Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul
de pedepse în pustiu.
9. Întăriți-vă și fiți curajoși, Filistenilor, ca să nu cădeți în
robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiți curajoși și vă
luptați cu ei!"
10. Și s-au luptat Filistenii cu Israeliții și au fost înfrânți
aceștia, și a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost
foarte mare, căzând dintre Israeliți treizeci de mii de pedestrași.
11. Și a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui
Eli, Ofni și Finees, au murit.
12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei și a venit
la Șilo în aceeași zi, având hainele de pe el rupte și pulbere pe
cap.
13. Iar când a venit acela, Eli ședea pe scaun lângă drum la poartă
și privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Și
după ce a sosit omul acela și a spus în cetate, atunci s-a tânguit
strașnic toată cetatea.
14. Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: "Pentru
ce este acest bocet?" Dar a sosit îndată omul acela și i-a
spus toate lui Eli.
15. Eli însă era atunci de nouăzeci și opt de ani; ochii i se întunecaseră
și nu mai putea să vadă.
16. Și a zis omul acela către Eli: "Eu vin din tabără. Chiar
astăzi am fugit de pe câmpul de luptă". Iar Eli a zis: "Ce
s-a întâmplat, fiul meu?" Vestitorul însă a răspuns și a zis:
"Israeliții au fugit din fața Filistenilor și s-a făcut în
popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni și Finees, au murit și
chivotul lui Dumnezeu a fost luat".
17. Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun
pe spate la poartă, și-a rupt spinarea și a murit, căci era bătrân
și greoi.
18. El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată și aproape
de naștere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului
și despre moartea socrului său și a bărbatului său, a căzut în genunchi
și a născut, căci o apucaseră durerile ei.
20. Și pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră:
"Nu te teme, că ai născut băiat". Ea însă nu a răspuns
și nu a dat semn de luare aminte.
21. Și au pus copilului numele: Icabod, zicând: "S-a dus slava
din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului și a morții
socrului și a bărbatului ei.
22. Și a zis ea: "S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul
Domnului!
Capitolul 5: Pedeapsa Filistenilor pentru chivotul legii
1. Atunci au luat Filistenii chivotul Domnului și l-au dus din
Eben-Ezer la Așdod.
2. Apoi au ridicat Filistenii chivotul Domnului și l-au vârât în
capiștea lui Dagon și l-au pus lângă Dagon.
3. Iar a doua zi s-au sculat Așdodenii dis-de-dimineață și iată
Dagon zăcea cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au
luat ei pe Dagon și l-au pus iar la locul lui.
4. Și s-au sculat ei dis-de-dimineață în ziua următoare, și iată
Dagon zăcea cu fata la pământ înaintea chivotului Domnului; dar
capul lui Dagon și amândouă picioarele și mâinile lui zăceau tăiate
pe prag, fiecare deosebi, și rămăsese numai trunchiul lui.
5. De aceea preoții lui Dagon și toți câți vin în capiștea lui Dagon
din Așdod nu calcă pe pragul lui Dagon până în ziua de astăzi, ci
pășesc peste el.
6. Și a apăsat mâna Domnului asupra Așdodenilor și i-a lovit și
i-a pedepsit cu bube usturătoare pe cei din Așdod și din împrejurimile
lui, iar înăuntrul țării s-au înmulțit șoarecii și s-a lățit în
cetate deznădejde mare.
7. Văzând aceasta, Așdodenii au zis: "Să nu mai rămână chivotul
Dumnezeului lui Israel la noi, că e grea mâna Lui și pentru noi
și pentru Dagon, dumnezeul nostru!"
8. Apoi au trimis și au adunat la ei pe toți mai-marii Filistenilor
și le-au zis: "Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?"
Iar Gateenii au zis: "Să treacă dar chivotul Dumnezeului lui
Israel la noi în Gat". Și au trimis la Gat chivotul Dumnezeului
lui Israel.
9. Iar după ce l-au trimis, a fost mâna Domnului asupra cetății
aceleia cu strășnicie mare și a bătut Domnul pe locuitorii cetății
de la mic până la mare și s-au ivit pe ei buboaie.
10. De aceea au trimis chivotul Domnului la Ecron. Iar când a sosit
chivotul Domnului în Ecron au strigat Ecronenii și au zis: "Chivotul
Dumnezeului lui Israel a venit la noi ca să omoare și pe poporul
nostru".
11. Atunci au trimis și au adunat toate căpeteniile Filistenilor
și au zis: "Trimiteți de aici chivotul Dumnezeului lui Israel;
lăsați-l să se întoarcă la locul său, ca să nu ne ucidă pe noi și
pe poporul nostru". Căci groază de moarte era în tot orașul
și mâna Domnului apăsa foarte tare asupra lor, de cum venise acolo
chivotul Dumnezeului lui Israel.
12. Și aceia care nu muriseră fuseseră loviți cu buboaie, așa încât
plânsetele cetății se înălțau până la cer.
Capitolul 6: Întoarcerea chivotului legii
1. Și a stat chivotul Domnului în țara Filistenilor șapte luni
și s-a umplut țara aceea de șoareci.
2. Atunci au adunat Filistenii pe preoți, pe ghicitori și pe descântători
și au zis: "Ce să facem oare cu chivotul Domnului? Învățați-ne
cum să-l trimitem la locul lui?"
3. Iar aceia au zis: "Dacă voiți să trimiteți chivotul legii
Domnului Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți fără nimic, ci
aduceți-I jertfă pentru păcat, și atunci vă veți vindeca și veți
afla pentru ce nu s-a îndepărtat de la voi mâna Lui".
4. Apoi au mai zis: "Ce fel de jertfă pentru păcat trebuie
să-I aducem?" Iar aceia au zis: "După numărul căpeteniilor
Filistenilor, cinci buboaie de aur și cinci șoareci de aur, căci
pedeapsa este una și asupra voastră și asupra căpeteniilor voastre.
5. Așadar, faceți niște chipuri cioplite de buboaie de ale voastre
și niște chipuri de șoareci de ai voștri care pustiesc pământul
și dați slavă Dumnezeului lui Israel; poate că Își va ridica mâna
de deasupra voastră, de deasupra dumnezeilor voștri și de deasupra
pământului vostru.
6. De ce să vă învârtoșați inimile voastre, cum și-au învârtoșat
inimile Egiptenii și Faraon? Iată când Domnul Și-a arătat puterea
Sa asupra lor, atunci ei i-au lăsat și aceia au plecat.
7. Luați dar și faceți un car nou și luați două vaci care au fătat
întâia oară, care n-au mai purtat jug, și înjugați vacile la car,
iar vițeii lor duceți-i acasă.
8. Apoi luați chivotul Domnului și-l puneți în car, iar lucrurile
cele de aur care I se aduc jertfă pentru păcat, să le puneți într-o
lădiță alături, și dați-i drumul să se ducă.
9. Să vă uitați însă: Dacă el va pleca spre hotarele sale, spre
Betșemeș, atunci acest mare rău ni l-a făcut El; dacă nu va porni
într-acolo, atunci vom ști că nu ne-a lovit mâna Lui, ci aceasta
ne-a venit din întâmplare".
10. Și au făcut ei așa: au luat două vaci care au fătat întâia oară
și le-au înjugat la car, iar vițeii i-au oprit acasă;
11. Apoi au pus chivotul Domnului în car, iar lădița cu șoarecii
cei de aur și cu chipurile cioplite în chip de buboaie au pus-o
alături de chivot.
12. Și au pornit vacile de-a dreptul pe drumul spre Betșemeș; și
au ținut calea mereu înainte, mugind, dar neoprindu-se și neabătându-se
nici la dreapta nici la stânga; iar căpeteniile Filistenilor au
mers în urma lor până la hotarele Betșemeșului.
13. Tocmai atunci locuitorii Betșemeșului secerau grâul în vale;
și ridicându-și ochii, au văzut chivotul Domnului și s-au bucurat
când l-au văzut.
14. Carul însă a venit în țarina lui Iosua din Betșemeș și s-a oprit
acolo. și se afla acolo o piatră mare; au despicat lemnele carului,
iar vacile au fost aduse ardere de tot Domnului.
15. Apoi leviții au ridicat chivotul Domnului și lădița cea de lângă
el în care se aflau lucrurile cele de aur și le-au pus pe piatra
cea mare; iar locuitorii din Betșemeș au adus în ziua aceea arderi
de tot și au junghiat jertfe Domnului.
16. Și cele cinci căpetenii ale Filistenilor, după ce au văzut aceasta,
s-au întors în aceeași zi la Ecron.
17. Iar buboaiele cele de aur pe care le-au adus Filistenii jertfă
Domnului pentru păcat erau: unul pentru Așdod, unul pentru Gaza,
unul pentru Ascalon, unul pentru Gat, unul pentru Ecron.
18. Iar șoarecii de aur erau după numărul tuturor cetăților filistene
ale celor cinci căpetenii, de la cetățile întărite până la satele
deschise, până la piatra cea mare pe care s-a pus chivotul Domnului
și care se află până în ziua de astăzi în țarina lui Iosua din Betșemeș.
19. Dar dintre oamenii din Betșemeș nu s-au bucurat fiii lui Iehonia
că au văzut chivotul Domnului. și a lovit Domnul pe locuitorii din
Betșemeș, pentru că ei s-au uitat la chivotul Domnului, și a ucis
din popor cincizeci de mii șaptezeci de oameni. Atunci a plâns poporul,
pentru că lovise Domnul poporul cu pedeapsă mare.
20. Au zis locuitorii din Betșemeș: "Cine poate să stea înaintea
Domnului, a Acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine se va duce El de
la noi?" Deci au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim
să le spună: "Filistenii au întors chivotul Domnului; veniți
și-l luați la voi!"
Capitolul 7: Israeliții biruiesc pe Filisteni
1. Atunci au venit locuitorii din Chiriat-Iearim și au luatchivotul
Domnului și l-au adus în casa lui Aminadab, pe deal, iar pe Eleazar,
fiul lui, l-au sfințit ca să păzească chivotul Domnului.
2. Din ziua aceea, de când a rămas chivotul în Chiriat-Iearim, a
trecut multă vreme, ca la douăzeci de ani. Și s-a întors toată casa
lui Israel la Domnul.
3. Iar Samuel a zis către toată casa lui Israel: "De vă întoarceți
cu toată inima voastră la Domnul, atunci depărtați din mijlocul
vostru dumnezeii străini și astartele și vă lipiți inimile voastre
de Domnul și-I slujiți numai Lui, și El vă va izbăvi din mâinile
Filistenilor!"
4. Și au depărtat fiii lui Israel baalii și astartele și au început
să slujească numai Domnului.
5. Apoi a zis iarăși Samuel: "Adunați pe toți Israeliții la
Mițpa și eu mă voi ruga pentru voi Domnului".
6. Și s-au adunat la Mițpa și au scos apă, și au turnat înaintea
Domnului și au postit în ziua aceea, zicând: "Greșit-am înaintea
Domnului!" Și a judecat Samuel pe fiii lui Israel în Mițpa.
7. Când însă au auzit Filistenii că s-au adunat fiii lui Israel
în Mițpa, s-au dus căpeteniile Filistenilor asupra lui Israel. Auzind
Israeliții de aceasta, s-au temut de Filisteni.
8. Atunci au zis fiii lui Israel către Samuel: "Nu înceta a
striga pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească
din mâinile Filistenilor". Iar Samuel a zis: "Să nu fie
cu mine una ca aceasta, ca să mă depărtez de Domnul Dumnezeul meu
și să nu strig pentru voi întru rugăciune!
9. Apoi a luat Samuel un miel de lapte și l-a adus împreună cu tot
poporul ardere de tot Domnului și a strigat Samuel către Domnul
pentru Israel și l-a auzit pe el Domnul.
10. Când înălța Samuel ardere de tot, au venit Filistenii să se
bată cu Israel. Dar Domnul a tunat în ziua aceea cu tunet mare asupra
Filistenilor și a adus groază asupra lor, așa că au fost înfrânți
în fața lui Israel.
11. Iar Israeliții au ieșit din Mițpa și au urmărit pe Filisteni
și i-au bătut până sub Bet-Car.
12. Atunci a luat Samuel o piatră și a pus-o între Mițpa și Șen
și a numit-o Eben-Ezer, zicând: "Până la locul acesta ne-a
ajutat nouă Domnul!"
13. Așa au fost înfrânți Filistenii și nu s-au mai apucat să mai
umble peste hotarele lui Israel. Mâna Domnului a fost asupra Filistenilor
în toate zilele lui Samuel.
14. Și au fost întoarse lui Israel toate cetățile pe care le luaseră
Filistenii de la Israel, de la Ecron până la Gat, și ținuturile
acestora le-a liberat Israel din mâinile Filistenilor și a fost
pace între Israel și Amorei.
15. Astfel a fost Samuel judecător în Israel în toate zilele vieții
sale.
16. El mergea din an în an și cerceta Betelul și Ghilgalul și Mițpa
și judeca pe Israel în toate locurile acestea.
17. Apoi se întorcea la Rama, căci acolo era casa lui și acolo judeca
el pe Israel. Și a ridicat acolo jertfelnic Domnului.
Capitolul 8: Poporul cere un rege
l. Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste
Israel.
2. Numele fiului său celui mai mare era Ioil, iar numele fiului
său al doilea era Abia. Aceștia erau judecători în Beer-Șeba.
3. Dar fiii lui nu umblau pe căile sale, ci se abăteau la lăcomie,
luau daruri și judecau strâmb.
4. Atunci s-au adunat toți bătrânii lui Israel, au venit la Samuel,
în Rama,
5. Și au zis către el: "Tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu-ți
urmează căile. De aceea pune peste noi un rege, ca să ne judece
acela, ca și la celelalte popoare!"
6. Cuvântul acesta însă n-a plăcut lui Samuel când i-au zis: "Dă-ne
rege, ca să ne judece!" și s-a rugat Samuel Domnului.
7. Și a zis Domnul către Samuel: "Ascultă glasul poporului
în toate câte îți grăiește; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au
lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei.
8. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din
Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă și slujind la dumnezei străini,
așa se poartă și cu tine.
9. Ascultă deci glasul lor, dar să le spui și să le arăți drepturile
regelui, care va domni peste ei".
10. Și a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului care îi
cerea rege
11. Și a zis: "Iată care vor fi drepturile regelui care va
domni peste voi: pe fiii voștri îi va lua și-i va pune la carele
sale și va face din ei călăreții săi și vor fugi pe lângă carele
lui.
12. Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii
peste cincizeci; să lucreze țarinile sale, să-i secere pâinea sa,
să-i facă arme de război și unelte la carele lui.
13. Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare
și să coacă pâine.
14. țarinile, viile și grădinile de măslini cele mai bune ale voastre
le va lua și le va da slugilor sale.
15. Din semănăturile voastre și din viile voastre va lua zeciuială
și va da oamenilor săi și slugilor sale.
16. Din robii voștri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori
ai voștri și din asinii voștri va lua și-i va întrebuința la treburile
sale.
17. Din oile voastre va lua a zecea parte și chiar voi veți fi robii
lui.
18. Veți suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-ați ales,
și atunci nu vă va răspunde Domnul".
19. Poporul însă nu s-a învoit să asculte pe Samuel, ci a zis: "Nu,
lasă să fie rege peste noi,
20. Și vom fi și noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru,
va merge înainte și va purta războaiele noastre".
21. A ascultat deci Samuel toate cuvintele poporului și le-a spus
Domnului;
22. Iar Domnul a zis către Samuel: "Ascultă glasul lor și pune-le
rege!" Atunci a zis Samuel către Israeliți: "Duceți-vă
fiecare în cetatea sa!"
Capitolul 9 : Saul la Samuel
l. În vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chiș,
fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia,
fiul unui veniaminean, om de ispravă.
2. Acesta avea un fiu, cu numele Saul, tânăr și frumos, încât nu
mai era nimeni în Israel mai frumos ca el; acesta era de la umeri
în sus mai înalt decât tot poporul.
3. O dată s-au rătăcit asinele lui Chiș, tatăl lui Saul, și a zis
Chiș către Saul, fiul său: "Ia cu tine pe unul din argați și,
sculându-te, du-te de caută asinele!"
4. Și a suit acesta muntele lui Efraim și a străbătut ținutul Șalișa,
dar nu le-a găsit. Apoi a străbătut ținutul Șaalim, și nici acolo
nu le-a găsit. Apoi a străbătut și pământul lui Veniamin și tot
nu le-a găsit.
5. Iar când au ajuns în ținutul Țuf, a zis Saul către sluga sa care
era cu el: "Haidem înapoi, ca nu cumva tatăl meu, lăsând asinele,
să înceapă a fi neliniștit de noi".
6. Sluga însă i-a zis: "Iată în cetatea aceasta este un om
al lui Dumnezeu, om cinstit de toți și tot ce spune el se plinește.
Să mergem dar acolo; poate ne va arăta și nouă calea pe care să
apucăm".
7. A zis Saul către sluga sa: "Haidem să mergem, dar ce să
ducem noi omului aceluia? Căci pâinea s-a isprăvit din traistele
noastre și daruri nu avem ca să ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem
noi?"
8. Sluga a răspuns iarăși și a zis: "Iată am în mână un sfert
de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu și el ne va arăta
calea".
9. Înainte vreme în Israel, când mergea cineva să întrebe pe Dumnezeu,
zicea așa: "Hai la văzătorul!" Căci acela care astăzi
se numește prooroc, înainte se numea văzător.
10. Și a zis Saul către sluga sa: "Bine zici tu; hai să mergem!"
Și s-au dus în cetate, unde era omul lui Dumnezeu.
11. Dar când se suiau ei la deal spre cetate, i-au întâmpinat niște
fete care ieșiseră să aducă apă și le-au zis acestora: "Aici
este văzătorul?"
12. Iar acelea au răspuns și au zis: "Aici; iată-l înaintea
ta; dar grăbește că el astăzi a venit în cetate, pentru că astăzi
poporul axe jertfe pe deal.
13. Când veți ajunge în cetate, îl veți găsi până nu se duce pe
acel deal la prânz; căci poporul nu începe să mănânce până nu vine
el; pentru că el le binecuvântează jertfa și după aceea începe să
mănânce. Duceți-vă dar, că-l veți apuca încă acasă".
14. Și s-au dus ei în cetate. Dar când au sosit în mijlocul cetății,
atunci iată și Samuel le ieși înainte, ca să se ducă pe deal.
15. Domnul însă cu o zi înainte de sosirea lui Saul, îi descoperise
lui Samuel și-i zisese:
16. "Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din
ținutul lui Veniamin și tu îl vei unge cârmuitor al poporului Meu
Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci
am căutat spre poporul Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până
la Mine".
17. Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: "Iată
omul despre care ți-am vorbit Eu. Acesta va cârmui pe poporul Meu!"
18. Și s-a apropiat Saul de Samuel la poartă și l-a întrebat: "Spune-mi
unde este casa văzătorului?
19. Iar Samuel a răspuns lui Saul și a zis: "Eu sunt văzătorul;
mergi înaintea mea pe deal, că aveți să prânziți cu mine astăzi,
iar dimineață te voi lăsa să pleci; și tot ce ai pe inimă, îți voi
spune.
20. Iar de asinele care ți s-au rătăcit acum trei zile nu purta
grijă, căci s-au găsit. Și cui sunt oare păstrate cele mai scumpe
lucruri în Israel, dacă nu ție și la toată casa tatălui tău?"
21. Atunci a răspuns Saul și a zis: "Nu sunt eu oare fiul lui
Veniamin, una din cele mai mici din semințiile lui Israel? Și familia
mea oare nu este cea mai mică din toate familiile seminției lui
Veniamin? De ce dar îmi vorbești tu mie acestea?"
22. Și a luat Samuel pe Saul și pe sluga lui și i-a dus în casă
și le-a dat locul cel dintâi între oaspeți, care erau ca la treizeci
de oameni.
23. După aceea a zis Samuel către bucătar: "Dă-mi partea pe
care ți-am dat-o și de care li-am zis: Păstreaz-o la tine!"
24. Și a luat bucătarul spata și cele ce erau cu ea și le-a pus
înaintea lui Saul. Apoi a zis Samuel: "Iată aceasta este păstrată
pentru tine; pune-ți-o dinainte și mănâncă, fiindcă pentru vremea
aceasta s-au păstrat acestea pentru tine, când am adunat poporul!"
Și a prânzit Saul cu Samuel în ziua aceea.
25. Apoi s-au coborât de pe deal în cetate și a stat de vorbă Samuel
cu Saul în foișorul de sus al casei, unde i s-a așternut lui Saul
și a dormit.
26. Iar dimineața s-au sculat ei așa: la ivirea zorilor a strigat
Samuel pe Saul din foișor și a zis: "Scoală și te voi petrece!
Și s-a sculat Saul și au ieșit amândoi din casă, el și Samuel.
27. Iar dacă au ajuns ei la marginea cetății, a zis Samuel către
Saul: "Spune-i slugii să treacă înaintea noastră"; și
a plecat acela înainte. Apoi a zis: "Tu însă oprește-te acum,
că am să-ți descopăr ceea ce a zis Dumnezeu".
Capitolul 10: Saul uns rege
1. Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul
lui Saul și l-a sărutat, zicând: "Iată Domnul te unge pe tine
cârmuitor al moștenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului și-l
vei izbăvi din mâna vrăjmașilor celor dimprejurul lor. Iată care-ți
va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moștenirea Sa:
2. Când vei pleca acum de la mine, vei întâlni doi oameni aproape
de mormântul Rahilei, în hotarele lui Veniamin, la Țelțah și aceia
îți vor spune: S-au găsit asinele după care ai umblat și le-ai căutat
și iată tatăl tău, uitând de asine, este neliniștit pentru voi,
zicând: "Ce este cu fiul meu?"
3. Mergând apoi de acolo mai departe și ajungând la dumbrava Tabor,
te vor întâmpina acolo trei oameni, care merg la Dumnezeu în Betel:
unul duce trei iezi, altul duce trei pâini, iar al treilea duce
un burduf cu vin.
4. Aceia, după ce te vor saluta, îți vor da două pâini și tu le
vei lua din mâinile lor.
5. După aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim, unde se află garda de
pază a Filistenilor; acolo sunt căpeteniile filistene. și când vei
intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci coborându-se de
pe înălțime, iar înaintea lor se cântă din psaltire și din timpan
și din fluier și din harpă, iar ei proorocesc.
6. Atunci va veni peste tine Duhul Domnului și vei prooroci și tu
cu ei și te vei face alt om.
7. După ce se vor adeveri cu tine aceste semne, atunci să faci ce
vei putea, căci Dumnezeu este cu tine.
8. Dar să te duci înainte de mine în Ghilgal, unde am să vin și
eu la tine, ca să aducem arderi de tot și jertfe de împăcare. Să
aștepți șapte zile, până voi veni la tine și atunci am să-ți spun
ce ai să faci".
9. Îndată ce și-a întors spatele Saul, ca să plece de la Samuel,
îi dădu Dumnezeu altă inimă și s-au împlinit cu el toate acele semne
în aceeași zi.
10. Iar dacă au ajuns ei la Ghibeea, iată i-a întâmpinat o ceată
de prooroci și a venit peste el Duhul lui Dumnezeu și a proorocit
și el în mijlocul lor.
11. Toți cei ce-l cunoșteau de mai înainte, văzând că proorocește
cu proorocii, vorbeau prin popor unul către altul: "Ce s-a
întâmplat cu fiul lui Chiș? Au doară și Saul este printre prooroci?"
12. Iar unul din cei ce erau acolo a răspuns și a zis: "Dar
tatăl acelora cine este oare?" De atunci a rămas zicătoarea:
"Au doară și Saul este printre prooroci?"
13. Apoi a încetat el să proorocească și s-a suit pe un deal.
14. Atunci a zis unchiul lui Saul către acesta și către sluga lui:
"Unde ați fost voi?" și el a zis: "Am căutat asinele,
dar, văzând că nu le găsim, ne-am abătut pe la Samuel".
15. Și a zis unchiul lui Saul: "Spune-mi ce v-a spus Samuel?"
16. Iar Saul a zis către unchiul său: "Ne-a spus că asinele
s-au găsit". Iar ceea ce îi spusese Samuel de domnie, nu i-a
descoperit.
17. Atunci a adunat Samuel poporul la Domnul, în Mițpa,
18. Și a zis către fiii lui Israel: "Așa zice Domnul Dumnezeul
lui Israel: "Eu am scos pe Israel din Egipt și v-am izbăvit
din mâna Egiptenilor și din mâna tuturor împărățiilor care vă apăsau.
19. Dar voi acum ați lepădat pe Domnul Dumnezeul vostru, Care vă
scapă din toate necazurile și nevoile voastre și ați zis către El:
"Pune rege peste noi!" Înfățișați-vă dar înaintea Domnului,
după semințiile voastre și după familiile voastre!"
20. Și a poruncit Samuel tuturor semințiilor lui Israel să se apropie
și a fost arătată seminția lui Veniamin.
21. Apoi a poruncit să se apropie familiile din seminția lui Veniamin
și a ieșit la sorți familia lui Matri; după aceea au fost aduși
bărbații din familia lui Matri și a ieșit la sorți Saul, fiul lui
Chiș și l-au căutat, dar nu l-au găsit.
22. Și au întrebat iarăși pe Domnul: "Va veni el oare aici?"
Iar Domnul a zis: "Iată-l, se ascunde printre lucruri".
23. Atunci au alergat și l-au luat de acolo și el a stat în mijlocul
poporului și poporul îi venea numai până la umeri.
24. Și a zis Samuel către tot poporul: "Vedeți pe cine a ales
Domnul? Asemenea lui nu este în tot poporul". Atunci tot poporul
a strigat și a zis: "Să trăiască regele!"
25. Și a înșirat Samuel poporului drepturile regelui, le-a scris
în carte și le-a pus înaintea Domnului. După aceea a dat drumul
la tot poporul să meargă fiecare la casa sa.
26. De asemenea s-a dus și Saul la casa sa, în Ghibeea, și s-au
dus cu el și vitejii a căror inimă o atinsese Dumnezeu.
27. Iar oamenii netrebnici ziceau: "Acesta oare ne va izbăvi
pe noi?" Și-l disprețuiau și nu i-au adus daruri. Dar el s-a
făcut că nu-i aude.
Capitolul 11: Saul biruie pe Amoniți
l. S-a întâmplat însă, după vreo lună, să vină Nahaș Amoniteanul
și să împresoare cetatea Iabeș din Galaad. Atunci toți locuitorii
din Iabeș au zis către Nahaș: "Încheie legământ cu noi și noi
îți vom sluji ție".
2. Dar Nahaș Amoniteanul a zis către ei: "Eu voi încheia cu
voi legământ ca să se scoată fiecăruia din voi ochiul drept și prin
aceasta să se arunce necinste asupra întregului Israel".
3. Atunci bătrânii din Iabeș au zis către el: "Dă-ne vreme
de șapte zile, ca să trimitem împuterniciți în toate hotarele lui
Israel și de nu ne va ajuta nimeni, vom ieși la tine".
4. Au mers deci tinerii la Ghibeea lui Saul și au spus vorbele acestea
în auzul poporului și tot poporul a ridicat glas și a plâns.
5. Dar iată că a venit Saul de la câmp, în urma boilor și a zis:
"Ce are poporul de plânge?" Și i s-au spus vorbele locuitorilor
din Iabeș.
6. Atunci s-a coborât Duhul lui Dumnezeu asupra lui Saul, când a
auzit el cuvintele acestea și s-a aprins strașnic mânia lui.
7. Și a luat el o pereche de boi, i-a junghiat, i-a tăiat bucăți
și a trimis în toate hotarele lui Israel prin împuterniciții aceia,
spunând că așa se va face cu boii aceluia care nu va merge după
Saul și Samuel. Atunci a căzut frica Domnului peste popor și au
ieșit toți ca un singur om.
8. și i-a cercetat Saul în Bezec și s-au găsit din fiii lui Israel
trei sute de mii, iar din Iuda treizeci de mii de oameni.
9. Atunci s-a spus solilor veniți din Iabeș: "Așa să spuneți
locuitorilor din Iabeșul Galaadului: ;Mâine, când va începe soarele
să încălzească, ajutorul va fi la voi". Au venit deci trimișii
și au spus locuitorilor Iabeșului și aceștia s-au bucurat.
10. Apoi au zis locuitorii Iabeșului către Nahaș: "Mâine vom
ieși la voi și veți face cu noi cum vă va place".
11. A doua zi Saul împărți poporul în trei tabere. Și acestea au
pătruns dis-de-dimineață în tabăra Amoniților și i-a măcelărit până
la sosirea arșiței zilei; iar câți au rămas s-au risipit de n-au
rămas doi la un loc.
12. Atunci poporul a zis către Samuel: "Cine a zis: Saul oare
are să domnească peste noi? Dați-ne pe acești nelegiuiți și-i vom
omorî!"
13. Saul însă a zis: "Astăzi nu trebuie să fie ucis nimeni,
căci astăzi Domnul a săvârșit izbăvirea în Israel".
14. Iar Samuel a zis către popor: "Să mergem la Ghilgal și
să începem acolo noua domnie!"
15. Și s-a dus tot poporul la Ghilgal și au pus acolo pe Saul rege
înaintea Domnului în Ghilgal și au adus acolo jertfe de împăcare
înaintea Domnului. Și s-a veselit foarte Saul acolo și toți Israeliții.
Capitolul 12: Samuel încetează de a fi judecător
1. A zis Samuel către tot poporul: "Iată eu am ascultat glasul
vostru în toate câte mi-ați grăit și am pus rege peste voi.
2. Iată regele umblă înaintea voastră, iar eu am îmbătrânit și am
încărunțit; fiii mei sunt cu voi și eu am umblat înaintea voastră
din tinerețile mele până acum.
3. Iată-mă, mărturisiți asupra mea înaintea Domnului și a unsului
Lui, de am luat cuiva boul, de am luat cuiva asinul, de am asuprit
pe cineva și de am apăsat pe cineva; de am luat de la cineva mită
și am închis ochii la judecata lui, vă voi despăgubi".
4. Și au răspuns toți: "Tu nu ne-ai nedreptățit, nici nu ne-ai
asuprit, nici nu ai luat nimic de la nimeni".
5. Atunci el a zis: "Martor ne este Domnul și martor este unsul
Lui în ziua aceasta, că voi n-ați găsit nimic asupra mea!"
Iar ei au zis: "Martor!"
6. Apoi a zis Samuel către popor: "Martor este Domnul, Cel
ce a pus pe Moise și pe Aaron și Care a scos pe părinții voștri
din țara Egiptului.
7. Acum însă veniți, că eu am să mă judec cu voi înaintea Domnului
pentru toate binefacerile pe care le-a făcut El vouă și părinților
voștri.
8. Când a venit Iacov în Egipt și părinții voștri au strigat către
Domnul, atunci Domnul a trimis pe Moise și pe Aaron și au scos ei
pe părinții voștri din Egipt și i-au strămutat în locul acesta.
9. Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și El i-a dat în mâinile
lui Sisera, căpetenia oștirilor Hațorului, în mâinile Filistenilor
și în mâinile regelui Moabului, care s-au războit împotriva lor.
10. Însă când au strigat ei către Domnul și au zis: "Am păcătuit,
părăsind pe Domnul și apucându-ne să slujim baalilor și astartelor;
acum însă izbăvește-ne din mâinile vrăjmașilor, și-ți vom sluji
ție",
11. Atunci a trimis Domnul pe Ierubaal, pe Barac, pe Ieftae și pe
Samuel și v-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor voștri celor din jurul
vostru și ați trăit în pace.
12. Iar când ați văzut că Nahaș, regele Amoniților, vine împotriva
voastră, ați zis către mine: "Nu, ci să domnească peste noi
un rege!", deși peste voi împărățea Domnul Dumnezeul vostru.
13. Așadar iată regele pe care l-ați cerut; iată Domnul a pus peste
voi rege.
14. De vă veți teme de Domnul, de-I veți sluji Lui și de veți asculta
glasul Lui, de nu vă veți împotrivi poruncilor Domnului și de veți
umbla și voi și regele care domnește peste voi în urma Domnului
Dumnezeului vostru, atunci mâna Domnului nu va fi împotriva voastră.
15. Iar de nu veți asculta glasul Domnului, ci vă veți împotrivi
poruncilor Lui, atunci mina Domnului va fi împotriva voastră, cum
a fost împotriva părinților voștri.
16. Acum sculați-vă și priviți la lucrul cel mare pe care-l va face
Domnul înaintea ochilor voștri:
17. Nu e acum oare secerișul grâului? Dar eu voi striga către Domnul
și El va trimite trăsnet și ploaie și veți afla și veți vedea cât
de mare este păcatul pe care l-ați făcut voi înaintea ochilor Domnului,
când ați cerut rege".
18. Și a strigat Samuel către Domnul și a trimis Domnul tunete și
ploaie în ziua aceea; și teama de Domnul și de Samuelcuprins tot
poporul.
19. Și a zis tot poporul către Samuel: "Roagă-te pentru robii
tăi înaintea Domnului Dumnezeului tău, ca să nu murim; căci la toate
celelalte păcate ale noastre am mai adăugat un păcat, când am cerut
rege".
20. Iar Samuel a răspuns poporului: "Nu vă temeți. Păcatul
acesta este făcut de voi, dar voi să nu vă depărtați de Domnul,
ci să-I slujiți Lui cu toată inima.
21. Să nu apucați după dumnezeii cei de nimic, care nu aduc folos,
nici nu izbăvesc, pentru că sunt nimic.
22. Domnul însă nu va lăsa pe poporul Său pentru numele Său cel
mare, căci Domnul a binevoit să vă aleagă pe voi ca popor al Său.
23. Și eu de asemenea nu-mi voi îngădui să fac înaintea Domnului
păcatul de a înceta să mă rog pentru voi și vă voi povățui pe căi
bune și drepte. Decât numai să vă temeți de Domnul și să-I slujiți
Lui cu adevărat, din toată inima voastră,
24. Căci vedeți ce lucruri minunate a făcut El cu voi.
25. Iar de veți face rău, atunci veți pieri și voi și regele vostru".
Capitolul 13: Greșeala lui Saul
1. Se împlinise un an de când fusese făcut Saul rege și acum domnea
în al doilea an peste Israel, când și-a ales el trei mii de Israeliți:
2. Două mii erau cu Saul la Micmaș și pe Muntele Betelului și o
mie era cu Ionatan în Ghibeea lui Veniamin; iar celălalt popor era
lăsat de el pe la casele lor.
3. Și a sfărâmat Ionatan tabăra de pază a Filistenilor, care era
în Gheba. Și au auzit de aceasta Filistenii, iar Saul a sunat din
trâmbiță în toată țara, strigând: "Să audă Evreii!"
4. Și după ce a auzit tot Israelul că Saul a sfărâmat tabăra de
pază a Filistenilor și că Filistenii au urât pe Israeliți, s-a adunat
poporul la Saul în Ghilgal.
5. Filistenii s-au adunat și ei, ca să se războiască împotriva Israeliților:
treizeci de mii de care, șase mii de călăreți și popor mult ca nisipul
de pe malul mării; și au venit și și-au pus tabăra în Micmaș, în
partea de răsărit a Bet-Avenului.
6. Iar Israeliții, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era
strâmtorat, s-au ascuns prin peșteri, prin stufișuri, printre stânci,
prin turnuri și prin șanțuri;
7. Ba unii din Israeliți au trecut peste Iordan în pământul lui
Gad și al Galaadului. Saul însă se afla încă tot în Galaad și tot
poporul care era cu el era cuprins de frică.
8. Acolo a așteptat el opt zile, până la vremea hotărâtă de Samuel;
dar Samuel nu mai venea la Ghilgal. Acum poporul începuse să fugă
de la el.
9. De aceea a zis Saul: "Aduceți-mi cele pentru jertfa de curățire".
Și a adus ardere de tot.
10. Dar nu apucase el bine să aducă ardere de tot, și iată veni
și Samuel. Saul ieși înaintea lui ca să-l întâmpine și să-i ureze
de bine.
11. Samuel însă i-a zis: "Ce ai făcut?" Și i-a răspuns
Saul: "Am văzut că poporul se împrăștie și fuge de la mine
și tu nu ai venit la vremea hotărâtă, iar Filistenii s-au adunat
la Micmas.
12. Atunci am socotit că au să năvălească Filistenii asupra mea
în Ghilgal și eu n-am întrebat încă pe Domnul; de aceea m-am hotărât
să aduc ardere de tot".
13. Iar Samuel i-a zis: "Rău ai făcut, că nu ai împlinit porunca
Domnului Dumnezeului tău care ți s-a dat, căci acum ar fi întărit
Domnul domnia ta peste Israel de-a pururi.
14. Acum însă nu va dura domnia ta; Domnul Își va găsi un bărbat
după inima Sa și-i va porunci Domnul să fie conducătorul poporului
Său, deoarece tu nu ai împlinit ceea ce ți s-a poruncit de la Domnul".
15. Apoi s-a sculat Samuel și s-a dus din Ghilgal în Ghibeea lui
Veniamin; iar oamenii care au rămas s-au dus cu Saul în întâmpinarea
taberei vrăjmașului, care a năvălit asupra lor când mergeau ei de
la Ghilgal la Ghibeea lui Veniamin. Și a numărat Saul oamenii care
erau cu el și s-au găsit până la șase sute de bărbați.
16. Apoi Saul cu fiul său Ionatan și cu oamenii care erau cu dânșii
au șezut în Ghibeea și au plâns; iar Filistenii stăteau în tabără
la Micmaș.
17. Și au ieșit din tabăra Filistenilor trei cete să pustiiască
țara: una a plecat pe drumul spre Ofra din ținutul Șual;
18. A doua ceată a plecat pe drumul Bethoronului, iar a treia s-a
îndreptat pe calea ce duce spre hotar, în fala văii Țeboim, spre
pustie.
19. Fierar nu era în toată Iara lui Israel, căci Filistenii se temeau
ca nu cumva Israeliții să-și facă săbii și sulițe.
20. Trebuia deci să se ducă toți Israeliții la Filisteni ca să-și
ascută fiarele plugurilor și sapelor lor, topoarele și securile
lor,
21. Când se făcea vreo știrbitură la ascuțișul fiarelor de plug,
al sapelor, al topoarelor și securilor lor, sau când trebuia să
îndrepte vreun corn de furcă.
22. De aceea în timpul războiului de la Micmaș, tot poporul care
era cu Saul și Ionatan nu avea nici săbii, nici sulițe; numai Saul
și Ionatan, fiul său, aveau.
23. Și a venit ceata întâi de Filisteni și s-a așezat la trecătoarea
Micmaș.
Capitolul 14: Vitejia lui Ionatan
l. Într-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis către tânărul care purta
armele sale: "Hai să trecem la ceata Filistenilor, care e dincolo",
iar tatălui său nu i-a spus de aceasta.
2. Saul însă se afla la marginea Ghibeii, sub rodiul cel din Migron;
cu el era o ceată ca de șase sute de oameni.
3. Și Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees,
feciorul lui Eli, preotul Domnului din Șilo, purta efodul. Poporul
însă nu știa că Ionatan plecase.
4. Strâmtoarea prin care căuta Ionatan să se strecoare spre ceata
Filistenilor trecea printre niște stânci ascuțite; numele uneia
era Boțeț și numele alteia era Sene;
5. O stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaș; cealaltă la miazăzi,
spre Ghibeea.
6. Atunci a zis Ionatan către tânărul care purta armele sale: "Hai
să trecem la acești netăiați împrejur; poate ne va ajuta Domnul,
căci pentru Domnul nu e greu să izbăvească și prin puțini, ca și
prin mulți".
7. Cel ce purta armele a răspuns: "Fă tot ce-ți spune inima;
mergi unde vrei și iată eu sunt cu tine".
8. Iar Ionatan a zis: "Bine, atunci hai la acei oameni și să
ne arătăm către ei.
9. Dacă ei ne vor zice: Stați până vom veni la voi, vom rămâne pe
loc și nu ne vom sui la ei;
10. Iar de ne vor zice: Suiți-vă la noi, atunci ne vom sui, căci
Domnul i-a dat în mâinile noastre și acesta va fi semnul pentru
noi".
11. Când au apărut ei amândoi în văzul cetei Filistenilor, atunci
Filistenii au zis: "Iată Evreii ies din peșterile în care s-au
ascuns".
12. Apoi oamenii din ceata Filistenilor au strigat către Ionatan
și către cel ce-i purta armele sale și a zis: "Suiți-vă la
noi, că avem să vă spunem ceva". Atunci Ionatan a zis către
purtătorul lui de arme: "Vino după mine, că Domnul i-a dat
în mâinile lui Israel".
13. Și a început Ionatan să se urce, cățărându-se cu mâinile și
cu picioarele, și cel ce-i purta armele se cățăra după el. Și au
căzut Filistenii înaintea lui, iar cel ce purta armele în urma lui
le da cele din urmă lovituri.
14. Și au căzut în acest atac dintâi, săvârșit de Ionatan și de
purtătorul lui de arme ca la douăzeci de oameni, pe o bucată de
loc cât o jumătate de pogon, atât cât pot să are doi boi într-o
zi.
15. Atunci s-a făcut învălmășeală în tabăra din câmp și în tot poporul;
rândurile dinainte ce pustiau țara s-au umplut de frică și nu voiau
să se lupte; toată țara s-a cutremurat și i-a cuprins frică mare
de la Domnul.
16. Atunci străjile lui Saul din Ghibeea lui Veniamin au văzut că
mulțimea se împrăștie și fuge încolo și încoace.
17. Saul a zis către oamenii care erau cu el: "Căutați și vedeți
care din ai noștri a plecat". Și au căutat și iată nu erau
Ionatan și purtătorul lui de arme.
18. A zis Saul către Ahia: "Adu chivotul lui Dumnezeu",
căci chivotul lui Dumnezeu în vremea aceea era cu fiii lui Israel.
19. Și pe când grăia încă Saul cu preotul, tulburarea din tabăra
Filistenilor se lățea și creștea din ce în ce mai mult. Atunci Saul
a zis către preot: "Încrucișează-ți mâinile!"
20. Și a strigat Saul și tot poporul care era cu el și au venit
la locul luptei și iată acolo sabia fiecăruia era ridicată asupra
aproapelui său și tulburarea era foarte mare.
21. Atunci și Evreii, care mai dinainte erau la Filisteni și care
umblau pretutindeni în tabăra lor, s-au unit cu Israeliții cei ce
erau cu Saul și Ionatan;
22. Și toți Israeliții care se ascunseseră în muntele lui Efraim,
auzind că Filistenii au fugit, s-au unit de asemenea cu ai lor la
luptă.
23. Și a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israel; lupta se întinsese
însă până la Bet-Aven. Și tot poporul care era cu Saul era ca la
zece mii de bărbați; și se da război în toate cetățile din muntele
lui Efraim.
24. În ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus
poporul să jure, zicând: "Blestemat tot cel ce va mânca până
seara, până când eu îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei". De aceea
nimeni din popor n-a gustat hrană,
25. Ci s-a dus tot poporul în pădure, și acolo intr-o poiană era
miere.
26. Și a intrat poporul în pădure și a zis: "Iată curge miere".
Dar nimeni nu și-a dus mâna spre gura sa, căci poporul se temea
de blestem.
27. Ionatan însă nu auzise de jurământul pe care-l pusese tatăl
său pe popor; și, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână,
l-a muiat într-un fagure de miere și, întorcându-l cu mâna spre
gura sa, i s-au luminat ochii.
28. Atunci unul din popor i-a spus: "Tatăl tău a pus jurământ
asupra poporului, zicând: Blestemat să fie cel ce va gusta astăzi
hrană, și de aceea poporul e istovit".
29. Dar Ionatan a zis: "Tatăl meu a tulburat țara. Iată mie
mi s-au luminat ochii când am gustat puțin din această miere.
30. De ar fi mâncat astăzi poporul din prăzile ce s-au găsit la
vrăjmașii lor, oare n-ar fi fost mai mare înfrângerea Filistenilor?"
31. În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaș până la Aialon,
dar poporul se istovise peste măsură.
32. Și s-a aruncat poporul asupra prăzilor și a luat oi și boi și
vitei și au junghiat pe pământ și au mâncat oamenii carne cu sânge.
33. Și i s-a vestit lui Saul, zicându-i-se: "Iată poporul a
greșit înaintea Domnului, mâncând carne cu sânge". Atunci Saul
a zis: "Voi ați greșit. Prăvăliți acum aici spre mine o piatră
mare".
34. Apoi a zis Saul: "Treceți prin popor și ziceți-i: "Să-și
aducă fiecare la mine boul său și oaia și să înjunghiați aici și
să mâncați, și să nu greșiți înaintea Domnului mâncând carne cu
sânge". Și toți din popor și-au adus cu mâna sa fiecare boul
său, noaptea, și l-au junghiat acolo.
35. Și a zidit Saul jertfelnic Domnului; acesta a fost cel dintâi
jertfelnic făcut de el Domnului.
36. Atunci a zis Saul: "Hai după Filisteni noaptea aceasta
și să-i prădăm până dimineața și să nu lăsăm din ei nici un om".
Iar ei au zis: "Fă tot ce este bine în ochii tăi". Preotul
însă a zis: "Să ne apropiem aici de Dumnezeu!"
37. Și a întrebat Saul pe Dumnezeu: "Să merg eu oare după Filisteni?
Îi vei da, oare, pe ei în mâinile lui Israel?" Dar El nu i-a
răspuns în ziua aceea.
38. Atunci Saul a zis: "Să vină aici toate căpeteniile poporului
și voi căuta să aflu asupra cui este păcatul acum.
39. Că viu este Domnul, Cel ce a izbăvit pe Israel, că de va fi
chiar asupra lui Ionatan, fiul meu, apoi și el va muri. Dar nimeni
din tot poporul nu i-a răspuns.
40. Și a zis Saul către toți Israeliții: "Stați voi de o parte
iar eu și Ionatan, fiul meu, vom sta de altă parte". Și a răspuns
poporul lui Saul: "Fă ce este bine în ochii tăi!" Apoi
Saul a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce n-ai răspuns
Tu acum robului Tău? Dacă vina este asupra mea sau asupra fiului
meu Ionatan, Domnul Dumnezeul lui Israel, fă să iasă Urim, dacă
vina este asupra poporului Tău Israel, fă să iasă Tumim.
41. Și sorțul a căzut pe Saul și pe Ionatan, iar poporul a ieșit
drept.
42. Atunci Saul a zis: "Aruncați sorți asupra mea și asupra
lui Ionatan, fiul meu, și pe cine-l va arăta Domnul, acela să moară".
Poporul însă a zis: "Să nu fie așa!" Dar Saul a stăruit
în hotărârea sa, și au aruncat sorți asupra sa și a lui Ionatan,
fiul lui, și a căzut sorțul pe Ionatan.
43. Atunci Saul a zis către Ionatan: "Spune-mi ce ai făcut?"
Iar Ionatan i-a răspuns și a zis: "Doar am gustat puțină miere
cu vârful toiagului pe care îl aveam în mână și iată trebuie să
mor".
44. Iar Saul a zis: "Așa și așa să-mi facă mie Dumnezeu și
încă și mai mult să-mi facă, dacă nu vei muri astăzi, Ionatane!"
45. Dar poporul a zis către Saul: "Să moară oare Ionatan care
a adus o izbăvire așa de minunată poporului! Să nu fie aceasta!
Viu este Domnul, nici un păr din capul lui nu va cădea, pentru că
el cu Dumnezeu a lucrat astăzi!" Și a izbăvit poporul pe Ionatan
și el n-a murit.
46. Și s-a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, iar Filistenii
s-au dus la locul lor.
47. Astfel și-a întărit Saul domnia sa peste Israel și s-a luptat
cu toți vrăjmașii de primprejur: cu Moab și Amoniții, cu Edom, cu
regii din Țoba și cu Filistenii și pretutindeni, împotriva oricui
a mers, a avut izbândă.
48. Și și-a rânduit oaste, a bătut pe Amalec și a izbăvit pe Israel
din mâinile jefuitorilor săi.
49. Fiii lui Saul erau: Ionatan, Iesui și Melchișua; iar numele
celor două fiice ale sale erau: Merob, numele celei mai mari, și
Micol, numele celei mai mici.
50. Iar numele femeii lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaț, iar
numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui
Saul.
51. Chiș era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.
52. În tot timpul domniei lui Saul s-au dus războaie crâncene cu
Filistenii. Când Saul vedea vreun om voinic și războinic, îl lua
la el.
Capitolul 15: Saul osândit
1. În vremea aceea a zis Samuel către Saul: "Domnul m-a trimis
să te ung rege peste poporul Lui, peste Israel; acum ascultă glasul
Domnului.
2. Așa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a făcut
Amalec lui Israel, cum i s-a împotrivit în cale, când venea din
Egipt.
3. Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale
lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului
toate câte are. Să nu-i cruți, ci să dai morții de la bărbat până
la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la
oaie, de la cămilă până la asin".
4. Atunci a adunat Saul poporul și l-a numărat în Telaim și s-au
aflat două sute de mii Israeliți pedeștri și zece mii din seminția
lui Iuda.
5. Și a mers Saul până la cetatea lui Amalec și a pus oameni la
pândă în vale.
6. Apoi Saul a zis către Chenei: "Mergeți de vă despărțiți
și ieșiți din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă pierd împreună cu
el, căci ați arătat bunăvoință către toți Israeliții, când veneau
ei din Egipt". Și Cheneii s-au despărțit de Amalec.
7. Atunci a lovit Saul pe Amalec și l-a bătut de la Havila până
la Șur, care este în fața Egiptului; iar pe Agag, regele lui Amalec,
l-a prins " iu și pe popor l-a ucis tot cu sabia și a ucis
și pe Ierim.
8. Dar Saul și poporul au cruțat pe Agag, pe cele mai bune din oi
și din vitele cornute, mieii îngrășați și tot ce era bun și n-a
vrut să le piardă;
9. Iar toate lucrurile neînsemnate și rele le-au pierdut.
10. Atunci a fost cuvântul Domnului către Samuel astfel: "Îmi
pare rău că am pus pe Saul rege, căci el s-a abătut de la Mine și
cuvântul Meu nu l-a împlinit".
11. Și s-a întristat Samuel și a strigat către Domnul toată noaptea.
12. Iar a doua zi dis-de-dimineață, sculându-se, a ieșit în întâmpinarea
lui Saul. și i s-a spus lui Samuel că Saul a fost pe Carmel și și-a
ridicat acolo semn de aducere aminte, iar de acolo s-a întors și
s-a coborât la Ghilgal.
13. Iar după ce a ajuns Samuel la Saul, Saul i-a spus: "Iată
am împlinit cuvântul tău!"
14. Samuel a zis: "Dar ce este acest behăit de oi ce-mi ajunge
la urechi și acel muget de boi pe care-l aud?"
15. Iar Saul a răspuns: "Le-am adus de la Amalec, de vreme
ce poporul a cruțat pe cele mai bune din oi și din vitele mari,
ca să fie aduse jertfă Domnului Dumnezeului tău. Iar pe celelalte
le-a nimicit".
16. Samuel a zis către Saul: "Îngăduie-mi să-ți spun ce mi-a
spus Domnul astă-noapte". Iar Saul a zis: "Spune!"
17. Și a zis Samuel: "Când erai tu mic în ochii tăi, n-ai ajuns
tu oare căpetenia semințiilor lui Israel și Domnul te-a uns rege
peste Israel?
18. Apoi te-a trimis Domnul la drum, zicând: Mergi și dă junghierii
pe Amaleciții cei necredincioși și luptă împotriva lor până îi vei
stârpi.
19. Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului, și te-ai aruncat asupra
prăzii și ai făcut rău în ochii Domnului?"
20. Iar Saul a zis către Samuel: "Eu am ascultat glasul Domnului
și am plecat la drum încotro m-a trimis Domnul și am adus pe Agag,
regele amalecit, iar pe Amalec l-am pierdut;
21. Poporul însă a luat din prăzi, din oi și din vite, a luat cele
mai bune din cele afierosite ca să le aducă jertfă Domnului Dumnezeului
tău în Ghilgal".
22. A răspuns Samuel: "Au doară arderile de tot și jertfele
sunt tot așa de plăcute Domnului, ca și ascultarea glasului Domnului?
Ascultarea este mai bună decât jertfa și supunerea mai bună decât
grăsimea berbecilor.
23. Căci nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria și împotrivirea
este la fel cu închinarea la idoli. Pentru că ai lepădat cuvântul
Domnului, și El te-a lepădat, ca să nu mai fii rege peste Israel".
24. Atunci Saul a zis către Samuel: "Am păcătuit, călcând porunca
Domnului și cuvântul tău; dar m-am temut de popor și am ascultat
glasul lui.
25. Ridică dar păcatul de pe mine și întoarce-te cu mine, ca să
mă închin Domnului Dumnezeului tău".
26. Iar Samuel a răspuns lui Saul: "Nu mă voi întoarce cu tine,
pentru că ai lepădat cuvântul Domnului și Domnul te-a lepădat pe
tine, ca să nu mai fii rege peste Israel".
27. Apoi Samuel s-a întors să plece. Dar Saul s-a apropiat de poala
hainei lui și a rupt-o.
28. Atunci Samuel a zis: "Astăzi a rupt Domnul regatul lui
Israel de la tine și l-a dat altuia care este mai bun decât tine,
29. Și nu va spune neadevăr Cel ce este tăria lui Israel și nu Se
va căi, căci El nu este om ca să Se căiască".
30. Zis-a Saul: "Am greșit; dar dă-mi acum cinste înaintea
bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel și te întoarce cu
mine și eu mă voi închina Domnului Dumnezeului tău".
31. Și s-a întors Samuel după Saul și s-a închinat Saul Domnului.
32. Apoi Samuel a zis: "Adu la mine pe Agag, regele amalecit";
și s-a apropiat de el Agag, tremurând, și a zis: "De bună seamă
amărăciunea morții a trecut".
33. Samuel însă i-a răspuns: "Precum sabia ta a lipsit pe mame
de copiii lor, așa și mama ta să fie între femei lipsită de fiu".
Și a tăiat Samuel pe Agag înaintea Domnului în Ghilgal.
34. Apoi s-a dus Samuel la Rama, iar Saul s-a dus la casa sa în
Ghibeea lui Saul. și nu s-a mai văzut Samuel cu Saul până în ziua
morții sale. Dar s-a întristat Samuel pentru Saul, că se căise Domnul
pentru că-l făcuse rege peste Israel.
Capitolul 16: David uns rege
1. Domnul a zis către Samuel: "Până când te vei tângui tu
pentru Saul, pe care l-am lepădat, ca să nu mai fie rege peste Israel?
Umple cornul tău cu mir și du-te, că te trimit la Iesei Betleemitul,
căci dintre fiii lui Mi-am ales rege".
2. Samuel a zis: "Cum să mă duc? Va auzi Saul și mă va ucide".
Iar Domnul a zis: "Ia cu tine o juncă din cireadă și zi: Am
venit să aduc jertfă Domnului.
3. Și cheamă pe Iesei și pe fiii lui la jertfă, și Eu îți voi arăta
ce să faci și-Mi vei unge pe acela pe care îți voi spune Eu".
4. Și a făcut Samuel așa, cum i-a spus Domnul. Și când a sosit el
la Betleem, bătrânii poporului, tremurând, i-au ieșit în întâmpinare
și au zis: "Cu pace este venirea ta, văzătorule?"
5. Iar el a răspuns: "Cu pace. Am venit să aduc jertfă Domnului;
sfințiți-vă și veniți cu mine să aducem jertfă!" Și a sfințit
pe Iesei și pe fiii lui și i-a chemat la jertfă.
6. Iar după ce au venit ei, văzând el pe Eliab, a zis: "De
bună seamă, acesta este înaintea Domnului unsul Lui".
7. Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfățișarea
lui și la înălțimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul
se uită la față, iar Domnul se uită la inimă".
8. Apoi a chemat Iesei pe Aminadab și l-a dus la Samuel, iar Samuel
a zis: "Nici pe acesta nu l-a ales Domnul".
9. După aceea a adus Iesei pe Șama, și Samuel a zis: "Nici
pe acesta nu l-a ales Domnul".
10. Și așa a adus Iesei pe șapte din fiii săi, dar Samuel a zis
către Iesei: "Pe nici unul din aceștia nu l-a ales Domnul!"
11. După aceea a zis Samuel către Iesei: "Oare toți fiii tăi
sunt aici?" Iar Iesei a răspuns: "Mai am unul mai mic.
Acela paște oile". A zis Samuel: "Trimite să-l aducă,
pentru că nu vom ședea să prânzim până nu vine acela".
12. Și a trimis Iesei și l-au adus. Acela era bălan, cu ochi frumoși
și plăcut la față. Atunci Domnul a zis: "Scoală de-l unge,
căci acesta este!"
13. Și a luat Samuel cornul cu mir și l-a uns în mijlocul fraților
lui, și a odihnit Duhul Domnului asupra lui David din ziua aceea
și după aceea. Iar Samuel s-a sculat și a plecat la Rama.
14. Atunci s-a depărtat de la Saul Duhul Domnului și-l tulbura un
duh rău, trimis de Domnul.
15. Și au zis slugile lui Saul: "Iată un duh rău trimis de
Domnul te tulbură.
16. Să poruncească dar domnul nostru slugilor sale care sunt înaintea
ta și să caute un om iscusit lâ cântarea din harpă, și când va veni
asupra ta duhul cel rău trimis de la Dumnezeu, atunci acela, cântând
cu mâna sa, te va liniști".
17. Și a răspuns Saul slugilor sale: "Căutați-mi un om care
cântă bine și mi-l aduceți".
18. Atunci unul din slujitorii lui a zis: "Iată eu am văzut
la Iesei Betleemitul un fiu care știe să cânte, om voinic și războinic,
priceput la vorbă și bărbat chipeș și Domnul este cu el".
19. A trimis deci Saul vestitori la Iesei și i-a spus: "Trimite
la mine pe David, fiul tău cel de la turmă".
20. Și a luat Iesei un asin încărcat cu pâine și un burduf cu vin
și un ied și le-a trimis cu David, fiul său, la Saul.
21. Și a venit David la Saul, s-a înfățișat înaintea lui și a plăcut
acestuia foarte mult și l-a făcut purtătorul său de arme.
22. După aceea a trimis Saul să i se spună lui Iesei: "Lasă
pe David să slujească la mine, că a aflat el bunăvoință în ochii
mei! "
23. Iar când duhul cel trimis de Dumnezeu era peste Saul, David,
luând harpa, cânta și lui Saul îi era mai ușor și mai bine și duhul
cel rău se depărta de el.
Capitolul 17: David și Goliat
1. În vremea aceea Filistenii și-au strâns oștile pentru război
și au tăbărât la Soco cel din Iuda și și-au așezat tabăra între
Soco și Azeca, la Efes-Damim.
2. Iar Saul cu Israeliții s-au adunat și și-au așezat tabăra la
Valea Stejarului și s-au pregătit de luptă cu Filistenii.
3. Filistenii stăteau pe munte de o parte și Israeliții stăteau
pe munte de altă parte, iar la mijloc era valea.
4. Atunci a ieșit din tabăra Filistenilor un luptător cu numele
Goliat, din Gat. Acesta era la statură de șase coți și o palmă.
5. Pe cap avea coif de aramă și era îmbrăcat cu platoșă în solzi;
greutatea platoșei lui cântărea cinci mii de sicli de aramă;
6. În picioare avea cizme cu tureci de aramă și la umăr purta un
scut de aramă.
7. Coada suliței lui era ca sulul de la războaiele de țesut, iar
fierul suliței era de șase sute sicli de fier, și înaintea lui mergea
purtătorul lui de arme.
8. Și a început acesta să strige către cetele lui Israel și să le
zică: "De ce ați ieșit voi să vă războiți? Nu sunt eu oare
filistean, iar voi robii lui Saul? Alegeți dintre voi un om să se
coboare la mine!
9. De se va putea acela lupta cu mine și mă va ucide, atunci noi
să fim robii voștri; iar de-l voi birui eu și-l voi ucide, atunci
voi să firi robii noștri și să ne slujiți nouă".
10. Și a mai zis filisteanul: "Astăzi voi rușina tabăra lui
Israel. Dați-ne un om și ne vom lupta în doi".
11. Și a auzit Saul și toți Israeliții cuvintele acestea ale filisteanului
și s-au speriat și s-au temut foarte tare.
12. David era feciorul unui efraimit din Betleemul lui Iuda, anume
Iesei, care avea opt feciori. Acest om în zilele lui Saul ajunsese
la bătrânețe și era cel mai bătrân între ceilalți oameni.
13. Cei trei feciori mai mari ai lui Iesei plecaseră cu Saul la
război. Numele acestor feciori mai mari ai lui, care se duseră la
război, erau: cel mai mare Eliab, al doilea după el Aminadab și
al treilea Șama.
14. David însă era cel mai mic. Când cei trei mai mari plecaseră
cu Saul,
15. David se întorsese de la Saul, ca să pască oile tatălui său
în Betleem.
16. Filisteanul acela însă ieșea dimineața și seara și s-a arătat
patruzeci de zile.
17. Atunci a zis Iesei către David, fiul său: "Ia pentru frații
tăi o efă de grăunțe uscate și aceste zece pâini și du-le cât mai
degrabă în tabără la frații tăi;
18. Iar acești zece cași du-i căpeteniei celei peste mia lor; cercetează
de sănătatea lor și află ce nevoi au".
19. Atunci Saul și ei și toți Israeliții se aflau în Valea Stejarului
și se pregăteau de luptă cu Filistenii.
20. S-a sculat deci David dis-de-dimineață și, încredințând oile
unui păstor, a luat sacul și a plecat, cum îi zisese Iesei, și a
ajuns în tabără când oștirea era așezată în linie de bătaie și se
gătea cu strigăte de război.
21. Și și-au așezat Israeliții și Filistenii rândurile unii în fața
altora.
22. Iar David, lăsându-și lucrurile unei străji din tabără, a alergat
între rânduri și, ajungând, a întrebat pe frații săi de sănătate.
23. Și iată, pe când vorbea el cu ei, luptătorul cu numele de Goliat,
filistean din Gat, a ieșit din rândurile Filistenilor și a spus
aceste cuvinte, și David le-a auzit.
24. Toți Israeliții, văzând pe omul acela, fugeau de el, temându-se
foarte tare;
25. Și ziceau Israeliții: "Vedeți pe omul acesta care a ieșit
înainte? Iese ca să înfrunte pe Israel. De l-ar ucide cineva, regele
ar răsplăti pe acela cu mari bogății și ar da pe fiica sa după el,
iar casa tatălui aceluia ar ajunge liberă în Israel".
26. David a zis către oamenii care stăteau cu el: "Ce se va
face aceluia care va ucide pe acest filistean și va șterge ocara
de pe Israel? Căci cine este acest filistean netăiat împrejur, de
batjocorește așa oștirea Dumnezeului celui viu?"
27. Și i-a spus mulțimea aceleași cuvinte, zicând: "Iată ce
se va face omului aceluia care-l va ucide".
28. Și auzind Eliab, fratele cel mai mare al lui David, ce vorbea
acesta cu oamenii, s-a mâniat Eliab pe David și a zis: "Pentru
ce ai venit aici și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustiu?
Eu cunosc mândria ta și inima ta cea rea. Ai venit să privești la
luptă".
29. Iar David a zis: "Dar ce am făcut eu? Au nu sunt acestea
numai niște vorbe?"
30. Și s-a întors de la el către altul și a spus aceleași vorbe,
iar mulțimea i-a răspuns ca și mai înainte.
31. Auzindu-se cuvintele pe care le grăise David, s-au spus lui
Saul și acesta l-a chemat.
32. Atunci David a zis către Saul: "Să nu se împuțineze nimeni
cu duhul din pricina lui; robul tău se va duce și se va bate cu
acest filistean!"
33. A zis Saul către David: "Tu nu vei putea să mergi împotriva
acestui filistean, ca să te bați cu el, căci ești încă un copilandru,
iar acesta este ostaș din tinerețile lui".
34. David însă a zis către Saul: "Robul tău a păscut oile tatălui
său și când se întâmpla să vină leul sau ursul să ia vreo oaie din
turmă,
35. Atunci eu alergam după el și i-o luam din gura lui; iar dacă
el se arunca asupra mea, eu îl apucam de coamă și-l loveam până-l
ucideam.
36. Și urși și lei a ucis robul tău; și cu acest filistean netăiat
împrejur se va întâmpla același lucru ca și cu aceia, pentru că
hulește așa oștirea Dumnezeului celui viu. Să mă duc dar și să-l
lovesc, ca să spăl rușinea lui Israel? Căci cine e oare acest filistean?"
37. Apoi a mai zis David: "Domnul, Cel ce m-a scăpat de la
lei și urși, mă va scăpa și din mina acestui filistean!" Atunci
Saul a zis lui David: "Du-te și Domnul să fie cu tine".
38. Și a îmbrăcat Saul pe David cu hainele sale, a pus pe capul
lui coif de aramă și l-a îmbrăcat cu zale.
39. Și s-a încins David cu sabia lui peste haine și a început să
umble, căci nu era deprins cu astfel de armură; apoi a zis David
către Saul: "Nu pot să umblu cu acestea, că nu sunt deprins".
Și s-a dezbrăcat David de toate acestea,
40. Și și-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietricele lucii
din pârâu și le-a pus în traista sa de păstor; și cu traista și
cu praștia în mână a ieșit înaintea filisteanului.
41. Atunci a ieșit și filisteanul, înaintând și apropiindu-se de
David; iar purtătorul lui de arme mergea înainte.
42. Deci căutând filisteanul și văzând pe David, a privit cu dispreț
la el, căci acesta era tânăr, bălan și frumos la față.
43. A zis filisteanul către David: "Ce vii asupra mea cu toiag
și cu pietre? Au doară eu sunt câine?" Iar David a răspuns:
"Nu, ci mai rău decât un câine". Și a blestemat filisteanul
pe David în numele dumnezeilor săi.
44. Apoi a zis filisteanul către David: "Apropie-te de mine
și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului!"
45. Iar David a răspuns filisteanului: "Tu vii asupra mea cu
sabie și cu lance și cu scut; eu însă vin asupra ta în numele Domnului
Savaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit.
46. Acum însă te va da Domnul în mâna mea și eu te voi ucide și-ți
voi tăia capul, iar trupul tău și trupurile oștirii filistene le
voi da păsărilor cerului și fiarelor câmpului, și va afla tot pământul
că în Israel este Dumnezeu;
47. Și toată adunarea aceasta va cunoaște că nu cu sabia și cu sulița
izbăvește Domnul, căci acest război este al Domnului și El vă va
da în mâinile noastre".
48. Iar după ce s-a ridicat filisteanul și a început a veni și a
se apropia în întâmpinarea lui David, David a alergat cu grăbire
spre rândurile oștirii în întâmpinarea filisteanului.
49. Și își vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietricică,
o repezi cu praștia și lovi pe filistean în frunte, așa încât piatra
se înfipse în fruntea lui și el căzu cu fața la pământ.
50. Așa a biruit David pe filistean, cu praștia și cu piatra, lovind
pe filistean și ucigându-l; sabie nu se afla în mâna lui David.
51. Atunci David a alergat și, călcând pe filistean, luă sabia lui
și, scoțând-o din teacă, îl lovi cu ea și-i tăie capul; Filistenii,
văzând că uriașul lor a murit, au fugit.
52. Deci s-au sculat bărbații lui Israel și ai lui Iuda și cu strigăte
au gonit pe Filisteni până la gura văii și până la porțile Ecronului.
Și au căzut uciși Filistenii pe calea Șaaraim, până la Gat și Ecron.
53. După aceea s-au întors fiii lui Israel din urmărirea Filistenilor
și au prădat tabăra lor.
54. Iar David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim,
și armele lui le-a pus în cortul său.
55. Când a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, a
zis către Abner, căpetenia oștirilor: "Abner, al cui este tânărul
acesta?" Iar Abner, a răspuns: "Rege, viu fie sufletul
tău, nu știu!"
56. "Întreabă dar, a zis regele, al cui fiu este tânărul acesta?"
57. Iar când se întorcea David, după uciderea filisteanului, Abner
l-a luat și l-a dus la Saul și capul filisteanului era în mâna lui.
58. Atunci Saul l-a întrebat: "Tinere, al cui fiu ești tu?"
Și David a răspuns: "Fiul robului tău Iesei din Betleem".
Capitolul 18: Răsplata lui David
l. După ce a isprăvit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan
s-a lipit de sufletul lui și l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său.
2. Iar Saul l-a luat în ziua aceea și nu l-a lăsat să se mai întoarcă
la casa tatălui lui.
3. Și a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca
pe sufletul său.
4. Și și-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o
avea pe el, și a dat-o lui David; de asemenea și celelalte haine
ale sale, sabia sa, arcul său și brâul său.
5. David însă lucra cu pricepere peste tot, oriunde-l trimetea Saul;
și Saul l-a făcut căpetenie peste oșteni; iar aceasta a plăcut la
tot poporul și slujitorilor lui Saul.
6. Dar când se întorceau ei, după izbânda lui David asupra filisteanului,
femeile din toate cetățile lui Israel ieșeau în întâmpinarea regelui
Saul cu cântări și jocuri, cu timpane de sărbătoare și cu chimvale;
7. Și jucând, femeile strigau și ziceau: "Saul a biruit mii,
iar David zeci de mii!"
8. De aceea s-a mâniat Saul foarte tare, neplăcându-i cuvintele
acestea și a zis: "Lui David i s-au dat zeci de mii, iar mie
numai mii; acum numai domnia îi mai lipsește".
9. Și din ziua aceasta în tot timpul următor, s-a uitat la David
bănuitor.
10. Iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu
asupra lui Saul și acesta se îndrăcea în casa sa, iar David cânta
cu mâna sa pe strune, ca și în alte zile; Saul avea în mână o lance.
11. Și a aruncat Saul lancea, cugetând: "Voi pironi pe David
de perete!" Dar David s-a ferit de două ori de Saul.
12. Și a început a se teme Saul de David, pentru că Domnul era cu
el, iar de Saul se depărtase.
13. De aceea Saul l-a îndepărtat de la sine și l-a pus căpetenie
peste o mie; și se ducea și se întorcea el în fruntea poporului.
14. David în toate treburile sale se purta cu chibzuință și Domnul
era cu el.
15. Saul vedea că este foarte chibzuit și se temea de el.
16. Iar Israelul tot și Iuda iubea pe David, pentru că el se ducea
și se întorcea în fruntea lor.
17. Deci a zis Saul către David: "Iată fata mea cea mai mare,
Merob, îți voi da-o de soție, numai să-mi fii viteaz și să duci
războaiele Domnului". Căci Saul socotea: "Lasă, să nu
fie mâna mea asupra lui, ci să fie asupra lui mâna Filistenilor".
18. David însă a zis către Saul: "Cine sunt eu și ce este viața
mea și neamul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?"
19. Iar când a venit vremea să dea pe Merob, fiica lui Saul, după
David, ea a fost măritată cu Adriel din Mehola.
20. Pe David însă îl iubea altă fată a lui Saul, Micol; și când
i s-a spus despre aceasta lui Saul, aceasta i-a plăcut;
21. Căci Saul cugeta: "Am s-o dau după el și ea are să-i fie
cursă și mâna Filistenilor are să fie asupra lui". Și a zis
Saul către David: "A doua oară te înrudești acum cu mine".
22. Atunci a poruncit Saul slujitorilor săi: "Spuneți lui David:
Iată regele este binevoitor către tine și toți slujitorii lui te
iubesc; fii dar ginerele meu!"
23. Și au vorbit slujitorii lui Saul în urechile lui David toate
vorbele acestea. Iar David a zis: "Oare ușor lucru vi se pare
vouă a fi ginerele regelui? Eu sunt un sărac și un neînsemnat".
24. Și au înștiințat pe rege slugile sale și au zis: "Iată
ce a spus David".
25. Iar Saul a zis: "Așa să-i spuneți lui David: Regele nu
voiește zestre decât numai o sută de prepuțuri filistene, ca răzbunare
împotriva vrăjmașilor regelui". Căci Saul avea în gând să piardă
pe David prin mâna Filistenilor.
26. Și slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea și i-a
plăcut lui David să se facă ginerele regelui.
27. Dar nu apucase încă să vină ziua sorocită, când David se sculă
și merse el însuși și oamenii lui și ucise 200 de Filisteni; și
aduse David prepuțurile lor și le înfățișă regelui număr deplin,
ca să se poată face ginerele regelui. Și a dat Saul după el pe Micol,
fiica sa, de femeie.
28. Dar văzând și aflând Saul că Domnul este cu David și tot Israelul
îl iubește și că și fiica sa Micol îl iubește,
29. Începu încă și mai mult să se teamă de David și s-a făcut vrăjmașul
lui pe viață și pe moarte.
30. De aceea, când au ieșit la război căpeteniile Filistenilor,
David, chiar de la ieșirea lor, lucra mai înțelepțește decât toate
slugile lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.
Capitolul 19: Prietenia lui Ionatan cu David
l. Atunci a zis Saul către Ionatan, fiul său și către toate slugile
sale, să ucidă pe David. Ionatan fiul lui Saul însă iubea foarte
mult pe David.
2. Și a vestit Ionatan pe David, zicând: "Tatăl meu Saul caută
să te omoare. Deci să te păzești mine; ascunde-te și stai la loc
tainic;
3. Iar eu voi ieși și voi fi lângă tatăl meu în câmp unde vei fi
tu și voi vorbi tatălui meu de tine și ce voi vedea iți voi spune".
4. Ionatan a vorbit de bine lui Saul, tatăl său, pentru David și
i-a zis: "Să nu greșească regele împotriva robului tău David,
căci el cu nimic n-a greșit împotriva ta și faptele lui sunt foarte
folositoare pentru tine.
5. El și-a pus viața în primejdie, ca să lovească pe Filisteni și
Domnul a făcut izbăvire mare la tot Israelul. Tu ai văzut aceasta
și te-ai bucurat. De ce dar vrei tu să păcătuiești împotriva unui
sânge nevinovat și să ucizi pe David fără nici o pricină?"
6. Și a ascultat Saul glasul lui Ionatan și s-a jurat Saul: "Viu
este Domnul! David nu va muri!"
7. Atunci a chemat Ionatan pe David și i-a spus Ionatan toate cuvintele
acestea; și a adus Ionatan pe David la Saul și a slujit el ca și
mai înainte.
8. Dar a început iarăși războiul și a ieșit David și s-a luptat
cu Filistenii și le-a pricinuit înfrângere mare și au fugit ei de
el.
9. Iar duhul cel rău de la Dumnezeu a căzut asupra lui Saul și acesta
ședea în casa sa și sulița lui era în mâna lui; David însă cânta
din harfă.
10. Atunci Saul a vrut să pironească cu sulița pe David de perete,
însă David s-a ferit de Saul și sulița s-a înfipt în perete; apoi
David a fugit în noaptea aceea și a scăpat.
11. Și a trimis Saul slujitorii acasă la David, ca să-l pândească
și să-l omoare până dimineața. Micol însă soția lui David, i-a zis:
"Dacă tu nu-ți scapi sufletul în această noapte, dimineață
vei fi ucis".
12. Și a dat Micol drumul lui David pe fereastră; iar David, ieșind,
a fugit și a scăpat.
13. După aceea Micol a luat un idol și l-a pus în pat, a pus o piele
de capră pe capul lui și l-a învelit cu o haină.
14. Când Saul a trimis slujitorii ca să aducă pe David, Micol a
zis: "E bolnav!"
15. Saul însă a trimis din nou slujitorii, ca să vadă bine pe David,
zicând: "Aduceți-l la mine cu patul, ca să-l omor!"
16. Și au mers slujitorii la casa lui David, dar iată în pat era
un idol și pe capul lui o piele de capră.
17. Atunci Saul a zis către Micol: "De ce m-ai amăgit tu așa
și ai lăsat pe vrăjmașul meu să fugă?" Iar Micol a răspuns
lui Saul: "Pentru că el mi-a zis: Dă-mi drumul, căci de nu,
te ucid!"
18. Așa a scăpat David și a fugit și s-a dus la Samuel în Rama și
i-a povestit toate cele ce-i făcuseSaul. Apoi a mers el cu Samuel
și s-a oprit la Naiotul cel din Rama.
19. Și s-a spus lui Saul: "Iată David este la Naiotul Ramei!"
20. Și a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut
aceștia ceata proorocilor proorocind și pe Samuel povățuindu-i,
S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul și au început
și ei a prooroci.
21. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alți slujitori, dar
și aceștia au început a prooroci. Apoi Saul a trimis al treilea
rând de slujitori și începură și aceștia să proorocească.
22. Mâniindu-se, în sfârșit, Saul a plecat însuși la Rama și a mers
până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat și a zis: "Unde
sunt Samuel și David?" Și i s-a spus: "Iată aici în Naiotul
Ramei".
23. Și a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât
peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers proorocind până a ajuns
la Naiotul Ramei.
24. Acolo s-a dezbrăcat de haine și a proorocit înaintea lui Samuel
și toată ziua aceea și toată noaptea a șezut dezbrăcat. De aceea
se zice: "Au doară și Saul este printre prooroci?"
Capitolul 20: Prigonirea lui David
l. Atunci David a fugit din Naiotul Ramei și venind a zis către
Ionatan: "Ce-am făcut eu oare? Care este strâmbătatea mea și
cu ce am greșit înaintea tatălui tău, de-mi caută sufletul meu?"
2. Iar Ionatan i-a răspuns: "Nu, nu vei muri. Iată tatăl meu
nu face nici un lucru mare sau mic, fără să-l descopere urechilor
mele. Pentru ce dar ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta?
Aceasta nu se poate".
3. David însă s-a jurat și a zis: "Tatăl tău știe bine că eu
am dobândit trecere la tine, și de aceea își zice: "Nu trebuie
să știe de aceasta Ionatan, ca să nu se amărască. Dar viu este Domnul
și viu este sufletul tău; între mine și moarte n-a fost decât un
pas".
4. Atunci Ionatan a zis către David: "Tot ce dorește sufletul
tău voi face pentru tine".
5. Și David a zis către Ionatan: "Iată mâine este lună nouă
și eu trebuie să stau cu regele la masă; dar lasă-mă să mă ascund
în câmp până poimâine seară.
6. De va întreba tatăl tău de mine, tu să spui: "David s-a
cerut de la mine să se ducă în cetatea sa Betleem, pentru că acolo
se face jertfă anuală pentru tot neamul său".
7. Dacă el la aceasta va răspunde: "Bine", atunci este
semn de pace pentru robul tău, iar dacă se va mânia, atunci să știi
că el a pus la cale lucru rău.
8. Tu însă să faci milă cu robul tău, căci ai primit pe robul tău
să facă legământul Domnului cu tine, și, de este vreo vină asupra
mea, atunci ucide-mă tu; de ce să mă mai duci la tatăl tău?"
9. Ionatan însă a zis: "În nici un chip nu se va întâmpla aceasta
cu tine; căci de voi afla că în adevăr tatăl meu a hotărât să-ți
facă vreun lucru rău, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?"
10. Și a zis David către Ionatan: "Cine mă va vesti, dacă tatăl
tău îți va răspunde aspru?"
11. A zis Ionatan către David: "Hai să ieșim la câmp".
Și au ieșit amândoi la câmp.
12. Acolo Ionatan a zis către David: "Viu este Domnul Dumnezeul
lui Israel, mâine pe vremea aceasta sau poimâine, voi căuta să aflu
de la tatăl meu, și dacă el este binevoitor lui David și eu nu voi
trimite la tine și nu voi descoperi aceasta urechilor tale,
13. Atunci așa și așa să facă Domnul cu Ionatan și încă și mai mult
să facă. Dacă însă tatăl meu plănuiește să-ți facă rău, aceasta
voi descoperi-o urechilor tale și-ți voi da drumul să mergi în pace
și să fie Domnul cu tine, cum a fost cu tatăl meu!
14. Dar și tu, de voi mai fi în viață, să-mi arăți mila Domnului.
15. Iar de voi muri, să nu-ți abați mila de la casa mea în veci,
chiar și când Domnul ar pierde de pe fața pământului pe toți vrăjmașii
lui David".
16. Așa a încheiat Ionatan legământ cu casa lui David și a zis:
"Să pedepsească Domnul pe vrăjmașii lui David!"
17. Și iarăși s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către
el, căci îl iubea ca pe sufletul său.
18. Și i-a zis Ionatan: "Mâine este lună nouă și se va întreba
despre tine, căci locul tău va fi gol.
19. De aceea poimâine pleacă și grăbește spre locul acela unde te-ai
ascuns și înainte și șezi lângă piatra Ezel;
20. Iar eu voi slobozi într-acolo trei săgeți, ca și cum aș trage
la țintă.
21. Apoi voi trimite un băiat și-i voi zice: "Du-te de caută
săgețile". Și de voi zice băiatului: "Iată săgețile sunt
dincoace de tine, ia-le!", atunci să vii la mine, că este pace
pentru tine, și viu este Domnul, nimic nu ți se va întâmpla.
22. Dacă însă voi zice băiatului așa: "Iată săgețile sunt dincolo
de tine", atunci să pleci, căci Domnul te liberează.
23. Iar la cele ce am grăit eu cu tine, este martor Domnul între
mine și tine în veci! "
24. Și s-a ascuns David în câmp și, venind lună nouă, a ieșit regele
la masă.
25. Regele a stat la locul său, ca de obicei, pe scaunul de la perete;
Ionatan s-a sculat și Abner a stat lângă Saul; iar locul lui David
a rămas gol.
26. În ziua aceea Saul nu a zis nimic, căci socotea că aceasta este
o întâmplare, că David nu este curat, nu s-a curățit.
27. Dar a venit și ziua a doua după lună nouă și locul lui David
a rămas gol. Atunci a zis Saul către fiul său Ionatan: "Pentru
ce fiul lui Iesei n-a venit la masă nici ieri, nici astăzi?"
28. Ionatan însă a răspuns lui Saul: "David s-a cerut la mine
să meargă la Betleem".
29. Și a zis: Dă-mi voie să mă duc, că în cetatea noastră este jertfă
pentru neamul nostru și m-a poftit fratele meu. Deci de am aflat
bunăvoință în ochii tăi, mă duc să mă văd cu frații mei. De aceea
n-a venit el la masa regelui".
30. Atunci regele s-a mâniat strașnic pe Ionatan și i-a zis: "Fiu
netrebnic și neascultător! Oare nu știu eu că te-ai împrietenit
cu fiul lui Iesei, spre rușinea ta și spre batjocura mamei tale?
31. Căci atâta vreme cât fiul lui Iesei va fi viu pe pământ, nu
ești scutit de primejdie, nici tu, nici regatul tău. Trimite dar
acum și adu-mi-l mie, că este hotărât la moarte!"
32. A răspuns Ionatan lui Saul, tatăl său, și i-a zis: "De
ce să-l omori? Ce-a făcut el?"
33. Atunci Saul a repezit sulița în el ca să-l lovească. Și a înțeles
Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David.
34. Deci s-a sculat Ionatan de la masă, prins de mânie mare, și
n-a mâncat a doua zi după lună nouă, pentru că era trist după David
și pentru că-l ocărâse tatăl său.
35. A doua zi dimineața a ieșit Ionatan la câmp, la vremea sorocită
lui David, și un băiat mic a ieșit cu el.
36. Și a zis el băiatului: "Fugi și caută săgețile pe care
am să le slobod eu!" Și a alergat băiatul, iar el a slobozit
săgețile, așa încât au căzut dincolo de băiat.
37. Și a alergat băiatul spre locul unde aruncase Ionatan săgețile.
Iar Ionatan a strigat în urma lui și a zis: "Vezi că săgețile
sunt înaintea ta".
38. Apoi iar a strigat Ionatan după băiat: "Umblă mai repede
și nu te opri!" Băiatul a adunat săgețile lui Ionatan și a
venit la stăpânul său.
39. Băiatul însă nu știa nimic din toate acestea; numai Ionatan
și David știau de ce este vorba.
40. Și a dat Ionatan arma băiatului, care era cu el, și i-a zis:
"Du-te și o du în cetate".
41. După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi
a stâncii și s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul
pe altul și au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare.
42. Și a zis Ionatan către David: "Mergi cu pace! Iar cele
pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: "Domnul
să fie între mine și tine și între copiii mei și copiii tăi, aceea
să fie pe veci".
43. Și s-a sculat David și s-a dus, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Capitolul 21: David caută scăpare
1. După aceea a mers David în Nobe, la preotul Ahimelec și s-a
mixat Ahimelec la întâlnirea cu David și i-a zis: "De ce ești
singur și nu este nimeni cu tine?"
2. Iar David a răspuns preotului Ahimelec: "Regele mi-a încredințat
o taină și mi-a zis: Să nu știe nimeni pentru ce te-am trimis și
ce însărcinare ți-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc
anumit.
3. Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!"
4. Preotul însă a răspuns lui David și i-a zis: "Pâine obișnuită
n-am la îndemână, dar este pâine sfințită; dacă oamenii tăi s-au
înfrânat de la femei, pot să mănânce".
5. Iar David a răspuns preotului și i-a zis: "Femei n-am avut
cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, și vasele
(trupurile) oamenilor sunt curate; deși călătoria nu este după orânduială
religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor".
6. Și i-a dat preotul pâinea sfințită, căci nu avea altă pâine,
afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fala
Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.
7. În ziua aceea se afla acolo înaintea Domnului unul din slujitorii
lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, căpetenia păstorilor lui Saul.
8. Și a zis David către Ahimelec: "N-ai cumva la îndemână vreo
suliță sau vreo sabie? Căci eu nu mi-am luat nici sabia, nici altă
armă, deoarece porunca regelui a fost grabnică".
9. Preotul însă a răspuns: "Iată sabia lui Goliat filisteanul
pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină,
după efod; de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici". David
a răspuns: "Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!" și i-a dat-o.
10. Apoi David s-a sculat și a fugit în aceeași zi de la fața lui
Saul și a mers și s-a dus la Achiș, regele din Gat.
11. Iar slugile lui Achiș au zis acestuia: "Oare nu este acesta
David, regele țării aceleia, și nu lui oare i se cânta în cor și
se zicea: "Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?"
12. David a pus cuvintele acestea la inimă și s-a temut tare de
Achiș, regele din Gat,
13. Și s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii
și scriind pe uși; mergea în mâini și lăsa să-i curgă balele pe
barbă.
14. Atunci a zis Achiș robilor săi: "Nu vedeți că este un om
nebun? La ce l-ați adus la mine?
15. N-am eu destui nebuni? De ce l-ați adus și pe acesta să se schimonosească
înaintea mea? Nu cumva vreți să intre în casă la mine?"
Capitolul 22: Saul ucide preoții din Nobe
1. Și a plecat David de acolo și a fugit în peștera Adulam. Auzind
aceasta, frații lui și toată casa tatălui său au venit la el.
2. Și s-au adunat la el toți prigoniții, toți datornicii și toți
cei cu sufletul amărât și s-a făcut el căpetenie peste ei; și erau
cu el ca la patru sute de oameni.
3. De acolo David s-a dus la Mițpa Moabului și a zis către regele
Moabului: "Lasă pe tatăl meu și pe mama mea să stea la voi,
până voi afla ce are să facă Dumnezeu cu mine".
4. Și i-a adus la regele Moabului și au trăit ei tot timpul la el,
cât David a rămas în cetatea aceea.
5. Dar proorocul Gad a zis lui David: "Nu mai rămâne în cetatea
aceasta, ci pleacă și mergi în pământul lui Iuda". Și a plecat
David și a venit în pădurea Heret.
6. Dar a auzit Saul că s-a ivit David și oamenii cei ce erau cu
el. Saul ședea atunci în Ghibeea, pe deal, sub un stejar, cu sulița
în mână și toate slugile sale stăteau împrejurul lui.
7. Zis-a Saul către slugile cele dimprejurul lui: "Ascultați,
fiii lui Veniamin. Oare tuturor vă va da fiul lui Iesei țarini și
vii, și vă va pune pe toți sutași și căpetenii peste mii,
8. De v-ați sfătuit cu toții în contra mea și nimeni nu mi-a descoperit,
când fiul meu a intrat în prietenie cu fiul lui Iesei, și nimeni
din voi n-a avut milă de mine și nu mi-a descoperit că fiul meu
a ațâțat împotriva mea pe robul meu să-mi urzească intrigi, cum
se vede acum?"
9. Atunci a răspuns Doeg idumeul, care stătea cu slugile lui Saul,
și a zis: "Eu am văzut cum a venit fiul lui Iesei în Nobe,
la Ahimelec, fiul lui Ahituv,
10. Și acela a întrebat pentru el pe Domnul și i-a dat merinde;
ba i-a dat și sabia lui Goliat filisteanul.
11. Atunci a trimis regele să cheme pe Ahimelec, fiul lui Ahituv
preotul, și toată casa tatălui lui, preoții din Nobe. Și au venit
ei cu toții la rege.
12. Iar Saul le-a zis: "Ascultă, fiul lui Ahituv!" Și
acela răspunse: "Da, domnul meu!"
13. Și a zis Saul către el: "Pentru ce v-aii unit voi împotriva
mea, tu și fiul lui Iesei, că i-ai dat pâini și sabie și ai întrebat
pentru el pe Dumnezeu, ca să se răzvrătească împotriva mea și să
mă pândească, cum se vede acum?"
14. A răspuns Ahimelec regelui și a zis: "Cine din toți robii
tăi este credincios ca David? Și apoi el este și ginerele regelui,
îndeplinitorul poruncilor tale, și cu cinste în casa ta.
15. Și apoi oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru
el? Nu, nu învinui de asta, o, rege, pe robul tău și toată casa
tatălui meu, căci în toată pricina aceasta nu cunoaște robul tău
nici un lucru mare sau mic".
16. Atunci regele a zis: "Tu, Ahimelec, trebuie să mori, tu
și toată casa tatălui tău".
17. Apoi regele a zis către paznicii lui, care stăteau împrejurul
său: "Mergeți și omorâți pe preoții Domnului, căci și mâna
lor este cu David; au știut că el a fugit și nu mi-au descoperit".
Paznicii regelui însă n-au voit să-și ridice mâna, ca să ucidă pe
preoții Domnului.
18. Atunci regele a zis lui Doeg: "Mergi tu și ucide pe preoți".
Și s-a dus Doeg idumeul și a năvălit asupra preoților și a ucis
în ziua aceea optzeci și cinci de bărbați care purtau efod de în,
19. Iar cetatea preoțească Nobe a trecut-o prin ascuțișul sabiei:
și bărbați și femei și tineri și copii și boi și asini și oi, tot
a trecut prin ascuțișul sabiei.
20. A scăpat numai un singur fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahituv,
anume Abiatar, și a fugit la David.
21. Și a spus Abiatar lui David că Saul a ucis pe preoții Domnului.
22. Atunci David a zis lui Abiatar: "Am știut eu din ziua aceea
că, fiind acolo, Doeg idumeul va da de știre negreșit lui Saul și
eu sunt vinovat pentru toate sufletele casei tatălui tău.
23. Rămâi la mine și nu te teme, căci cine va căuta sufletul meu
are să caute și sufletul tău; tu vei fi aici, la mine, în pază!"
Capitolul 23: David prigonit de Saul
1. Atunci i s-a vestit lui David și i s-a spus: "Iată Filistenii
au năvălit în Cheila și pradă ariile".
2. Și a întrebat David pe Domnul, zicând: "Să merg oare să
lovesc pe acești Filisteni?" Iar Domnul a răspuns lui David:
"Mergi, lovește pe Filisteni și izbăvește Cheila!"
3. Dar cei ce erau cu David i-au zis: "Iată noi ne temem aici
în Iuda. Cum dar să mergem în Cheila contra taberelor filistene?
Vrei să cădem pradă Filistenilor?"
4. Atunci David a întrebat din nou pe Domnul și Domnul i-a răspuns
și i-a zis: "Scoală și mergi la Cheila, căci Eu am să dau pe
Filisteni în mâinile tale".
5. Și s-a dus David cu oamenii săi la Cheila, de s-a luptat cu Filistenii,
le-a luat vitele, le-a pricinuit înfrângere mare și a salvat David
pe locuitorii din Cheila.
6. Când Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David și apoi s-a
dus cu el la Cheila, a adus cu sine și efodul.
7. Atunci s-a spus lui Saul că David a mers la Cheila; iar Saul
a zis: "Dumnezeu l-a dat în mâinile mele, căci a intrat în
cetate și s-a închis cu porii și cu zăvoare".
8. Și a chemat Saul tot poporul la război, ca să meargă la Cheila
să împresoare pe David și pe oamenii lui.
9. Când însă David a aflat că Saul i-a pus gând rău, a zis preotului
Abiatar: "Adu efodul Domnului!"
10. Apoi David a adăugat: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul
Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila să dărâme cetatea din
pricina mea.
11. Mă vor da locuitorii din Cheila pe mâinile lui și va veni Saul
aici, cum a auzit robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, descoperă
aceasta robului Tău". Iar Domnul a zis: "Va veni!"
12. Și a zis David: "Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine
și oamenii mei în mâinile lui Saul?" Și a zis Domnul: "Te
vor da!"
13. Atunci s-a ridicat David și oamenii lui ca la șase sute de inși,
au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Lui Saul însă i s-a
spus că David a fugit din Cheila și atunci el și-a schimbat planul.
14. Iar David a petrecut prin pustiu în locuri nestrăbătute și apoi
pe un munte din pustiul Zif. Saul îl căuta în toate zilele, dar
Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.
15. David văzuse că Saul a ieșit să caute sufletul lui, dar el se
afla într-o pădure din pustiul Zif.
16. Atunci s-a sculat Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David în
pădure și l-a întărit cu nădejdea în Dumnezeu,
17. Zicându-i: "Nu te teme, căci nu te va găsi mâna tatălui
meu Saul și tu vei împărăți peste Israel, iar eu voi fi al doilea
după tine; Saul, tatăl meu, știe aceasta".
18. Și au încheiat ei între ei legământ înaintea feței Domnului.
Apoi Ionatan s-a întors la casa sa, iar David a rămas în pădure.
19. Atunci au venit Zifeii la Saul în Ghibeea și au zis: "Iată
David stă ascuns la noi prin locuri nestrăbătute, în pădure, pe
muntele Hachila, care vine la dreapta Ieșimonului.
20. Așadar, o, rege, mergi după dorința sufletului tău, iar treaba
noastră va fi să-l dăm în mâinile regelui".
21. Saul însă le-a zis: "Binecuvântați să fiți voi la Domnul,
că ați avut milă de mine.
22. Mergeți și vă mai încredințați încă; cercetați și vedeți locul
lui, pe unde îi calcă piciorul și cine l-a văzut acolo, căci mie
mi se spune că este foarte șiret.
23. Cercetați și aflați toate ascunzișurile în care se dosește;
apoi întoarceți-vă la mine cu știri amănunțite și eu voi merge cu
voi, de este în acea țară; îl voi căuta în toate miile lui Iuda".
24. S-au sculat deci aceia și s-au dus la Zif, înainte de Saul.
David însă și oamenii lui erau în pustia Maon, în șes, la dreapta
Ieșimonului.
25. Și a plecat Saul cu oamenii săi să-l caute, dar David a fost
vestit de aceasta și a trecut spre stâncă, rămânând în pustia Maon.
De aceasta a auzit și Saul și a alergat după David în pustia Maon:
26. Saul mergea pe o coastă a muntelui, iar David cu oamenii săi
se afla pe cealaltă coastă a muntelui. Când David grăbea să se depărteze
de Saul, iar Saul cu oamenii lui se sileau să împresoare pe David
și pe oamenii lui, ca să-i prindă,
27. Atunci a venit la Saul un crainic și a zis: "Grăbește și
vino, că Filistenii au intrat în țară". Atunci s-a întors Saul
din urmărirea lui David și s-a dus în întâmpinarea Filistenilor,
din care pricină s-a și numit locul acela: Sela-Hamahlecot (Stânca
împărțirii).
Capitolul 24: David cruță viața lui Saul
1. David însă, plecând de acolo, petrecea prin locurile neprimejdioase
ale deșertului Enghedi.
2. Iar după ce s-a întors Saul de la Filisteni, i s-a spus, zicându-i-se:
"Iată David este în pustiul Enghedi".
3. Atunci a luat Saul trei mii de bărbați aleși din tot Israelul
și s-a dus să caute pe David și oamenii lui pe stânci, unde locuiesc
căprioarele;
4. Și a mers până la o stână de oi, care era lângă drum; acolo era
o peșteră și Saul a intrat în ea pentru nevoile sale; David însă
și oamenii lui ședeau în fundul peșterii.
5. Atunci au zis către David oamenii lui: "Aceasta este ziua
de care îi-a vorbit Domnul, zicând: "Iată Eu voi da pe vrăjmașul
tău în mâinile tale și vei face cu el ce vei vrea".
6. David s-a sculat și a tăiat încetișor poala hainei de deasupra
a lui Saul.
7. Apoi a zis către oamenii săi: "Să mă ferească Dumnezeu să
fac aceasta domnului meu, unsul Domnului, și să-mi ridic mâna mea
asupra lui, căci este unsul Domnului".
8. Și așa a oprit David pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a
lăsat să se ridice asupra lui Saul. Iar Saul s-a sculat și a ieșit
din peșteră la drum.
9. Apoi s-a sculat și David și, ieșind din peșteră, a strigat după
Saul și a zis: "Domnul meu, rege!" Saul s-a uitat înapoi,
iar David s-a aruncat cu fața la pământ și i s-a închinat.
10. Apoi a zis David către Saul: "De ce asculți de vorbele
oamenilor care zic: Iată David uneltește rele împotriva ta?
11. Iată, astăzi văd ochii tăi că Domnul te-a dat acum în mâinile
mele, aici în peșteră, și mie mi s-a zis să te ucid; eu însă te-am
cruțat și am zis: Nu voi ridica mâna asupra domnului meu, pentru
că este unsul Domnului.
12. Privește, părintele meu, poala hainei tale în mâinile mele;
ți-am tăiat poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis. Află dar și
te încredințează că nu este rău în mâna mea, nici vicleșug și n-am
greșit cu nimic împotriva ta; tu însă cauți sufletul meu ca să-l
iei.
13. Să judece dar Domnul între mine și între tine și să mă răzbune
împotriva ta; dar mâna mea nu va fi asupra ta. Din nelegiuiți, nelegiuiți
ies, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14. Răul de la cel rău vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu
voi pune mâna pe tine.
15. Asupra cui a ieșit regele lui Israel? După cine alergi tu? După
un câine mort, după un purice.
16. Domnul să fie judecător și să ne judece pe amândoi. El va cerceta,
va descurca pricina mea și mă va izbăvi din mâinile tale!"
17. După ce David a isprăvit de vorbit cuvintele acestea către Saul,
Saul a zis: "Al tău e oare glasul acesta, fiul meu David? Și
ridicându-și glasul, a plâns.
18. Și a zis către David: "Tu ești mai drept decât mine, căci
mi-ai răsplătit cu bine, iar eu te-am răsplătit cu rău;
19. Tu astăzi ai dovedit aceasta, purtându-te cu mine milostiv;
când Domnul m-a dat în mâinile tale, tu nu m-ai omorât.
20. Cine oare, prinzând pe vrăjmașul său, i-ar da drumul să meargă
cu bine? Domnul să-ți răsplătească cu bine pentru ceea cea ai făcut
tu astăzi cu mine!
21. De acum știu că fără îndoială vei domni și regatul lui Israel
va fi tare în mâna ta.
22. Așadar, jură-mi pe Domnul că nu vei stârpi pe urmașii mei și
nu vei șterge numele meu din casa tatălui meu".
23. Și s-a jurat David lui Saul. Apoi Saul s-a dus la casa sa, iar
David și oamenii săi s-au suit în niște locuri întărite.
Capitolul 25: Moartea lui Samuel. Nabal și Abigail
1. În vremea aceea a murit Samuel și s-a adunat tot Israelul de
l-au plâns și l-au îngropat în casa lui, în Rama. Iar David s-a
sculat și s-a coborât în pustiul Maonului.
2. În Maon era un om foarte bogat, care-și avea turmele în Carmel;
acesta avea trei mii de oi și o mie de capre și venise în Carmel
la tunsul oilor sale. Numele omului aceluia era Nabal, iar numele
femeii lui era Abigail.
3. Femeia aceasta era foarte deșteaptă și frumoasă la chip, iar
el era om aspru și rău la nărav; se trăgea din neamul lui Caleb.
4. Auzind David în pustiu că Nabal își tunde oile în Carmel,
5. A trimis zece tineri cărora David le-a zis: "Suiți-vă în
Carmel și mergeți la Nabal să-i spuneți multă sănătate din partea
mea!
6. Și-i ziceți așa: "Să trăiți! Pace ție! Pace casei tale!
Pace la toate ale tale!
7. Am auzit acum că la tine se tund oile; iată păstorii tăiau fost
cu noi și noi nu le-am făcut nici un rău; nimic din ale lor nu s-a
pierdut în tot timpul șederii lor în Carmel,
8. Întreabă slugile și îți vor spune. Să afle dar băieții aceștia
bunăvoință înaintea ochilor tăi, că la zi bună am venit. Dă robilor
tăi și fiului tău David ce se îndură mâna ta"
9. S-au dus deci oamenii lui David și au spus lui Nabal, în numele
lui David, toate cuvintele acestea. Apoi au tăcut. Nabal însă a
sărit și a răspuns trimișilor lui David și a zis:
10. "Cine este David și cine este fiul lui Iesei? Acum sunt
o mulțime de robi care fug de la stăpânii lor.
11. Nu cumva voi lua pâinile mele și apa mea și vinul meu și carnea
pregătită pentru cei ce tund oile mele și să le dau la niște oameni
pe care nu-i știu de unde sunt?"
12. Și s-au dus înapoi pe calea lor oamenii lui David și, întorcându-se,
au venit și i-au spus toate vorbele acestea.
13. Atunci David a zis oamenilor săi: "Încingeți-vă fiecare
sabia!" Și și-a încins fiecare sabia și a încins însuși David
sabia sa; și au plecat după David ca la patru sute de oameni, iar
două sute au rămas în tabără.
14. Iar Abigail, femeia lui Nabal, fusese vestită de unul din slujitori,
care-i zisese: "Iată David a trimis din pustie soli să salute
pe stăpânul nostru, dar el s-a purtat cu el ca un netrebnic.
15. Oamenii aceștia sunt însă foarte buni cu noi, nu ne-au făcut
rău și nimic din ale noastre nu s-a pierdut în timpul cât am umblat
cu ei când eram la câmp.
16. Ei au fost pentru noi ca un zid de apărare și ziua și noaptea
în timpul cât am păscut oile aproape de ei.
17. Așadar gândește-te și vezi ce este de făcut, căci de bună seamă
primejdia amenință pe stăpânul nostru și toată casa lui; el însă
este om rău și nu putem grăi cu el".
18. Atunci Abigail a luat repede două sute de pâini, două burdufuri
de vin, cinci oi gătite, cinci măsuri de grăunțe prăjite, o sută
de legături de stafide și două sute de legături de smochine și,
încărcându-le pe asini,
19. A zis slugilor sale: "Plecați înaintea mea, căci iată eu
vin după voi". Iar bărbatului său, Nabal, nu i-a spus nimic.
20. Când însă ea, șezând pe un asin, se cobora pe drumul șerpuitor
al muntelui, iată David și oamenii săi veneau în întâmpinarea ei
și ea s-a întâlnit cu el.
21. Atunci David a zis: "În zadar am apărat eu în pustiu toată
averea acestui om, încât nimic nu s-î pierdut din cele ce erau ale
lui și iată, el îmi plătește cu rău pentru bine.
22. Așa și așa să facă Dumnezeu cu robul Său David și încă și mai
mult să facă, dacă până mâine în revărsatul zorilor voi mai lăsa
pe cineva de parte bărbătească din tot ce are Nabal".
23. Când Abigail a văzut pe David, s-a coborât repede de pe asină
și a căzut înaintea lui David cu fața sa și i s-a închinat până
la pământ.
24. Apoi a căzut la picioarele lui și a zis: "Asupra mea este
păcatul, domnul meu! Îngăduie roabei tale să vorbească urechilor
tale și ascultă cuvintele roabei tale.
25. Să nu întoarcă domnul meu luarea aminte asupra acestui om rău,
asupra lui Nabal; căci cum îi e numele, și nebunia se ține de el.
Iar eu, roaba ta, n-am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai
trimis.
26. Dar acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău,
nu-ți va îngădui Domnul să mergi la vărsare de sânge și va înfrâna
mâna ta de la răzbunare.
27. Vrăjmașii tăi, cei ce plănuiesc rele împotriva domnului meu,
să ajungă ca Nabal.
28. Iartă vinovăția roabei tale! Domnul negreșit va ridica casă
tare domnului meu, căci lupta Domnului luptă domnul meu și rău nu
se află în tine în toată viata ta.
29. De se va scula vreun om să te urmărească și să caute sufletul
tău, atunci sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor
vii de lângă Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul vrăjmașilor tăi
îl va arunca el ca dintr-o praștie.
30. Iar când va face Domnul domnului meu tot binele ce l-a grăit
pentru tine și te va pune povățuitor peste Israel,
31. Atunci nu va fi pentru inima domnului meu amărăciune și neliniște
faptul că n-a vărsat în zadar sânge și s-a ferit de răzbunare. Iar
Domnul va face bine stăpânului meu și-ti vei aduce aminte de roaba
ta și-i vei arăta milă".
32. Atunci David a zis către Abigail: "Binecuvântat fie Domnul
Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis acum în întâmpinarea mea!
33. Binecuvântată fie mintea ta și binecuvântată să fii și tu, că
nu m-ai lăsat acum să merg la vărsare de sânge și să mă răzbun:
34. Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit de-ați
face ție rău; dacă nu te-ai fi grăbit să vii întru întâmpinarea
mea, apoi până mâine în revărsatul zorilor n-aș fi lăsat lui Nabal
pe nimeni de parte bărbătească".
35. Și a primit David din mâinile ei cele ce-i adusese și i-a zis:
"Mergi sănătoasă la casa ta! Iată am ascultat glasul tău și
ji-am cinstit fața".
36. După aceea a venit Abigail la Nabal și iată acesta avea ospăț
în casa sa, ospăț împărătesc, și inima lui Nabal era veselă, căci
băuse de se îmbătase. De aceea nu i-a spus ea nici un cuvânt, nici
mare, nici mic, până dimineața.
37. Iar dimineața, când Nabal s-a trezit, femeia sa i-a spus toate
cele ce se întâmplaseră. Atunci a încremenit inima lui și el a rămas
ca de piatră.
38. Iar după vreo zece zile a lovit Domnul pe Nabal și acesta a
murit.
39. Auzind David că Nabal a murit, a zis: "Binecuvântat fie
Domnul, Care a răsplătit înjosirea ce mi-a pricinuit-o Nabal și
a ferit pe robul Său de la rău. Domnul a întors răul lui Nabal în
capul lui". Și a trimis David să spună Abigailei că el o ia
de soție.
40. Deci au venit slujitorii lui David la Abigail în Carmel și i-au
zis așa: "David ne-a trimis la tine, ca să te luăm să-i fii
femeie".
41. Atunci ea s-a sculat și s-a închinat cu fala până la pământ
și a zis: "Iată roaba ta este gata să fie slujnică, ca să spele
picioarele slugilor domnului meu".
42. și s-a gătit repede Abigail, s-a suit pe asin și cinci slujnice
au însoțit-o; și s-a dus ea după trimișii lui David și a ajuns femeia
lui.
43. Și a mai luat David și pe Ahinoam din Izreel și au fost amândouă
femeile lui.
44. Iar Saul a dat pe fiica sa Micol, femeia lui David, lui Paltiel,
fiul lui Laiș, din Galim.
Capitolul 26: David cruță din nou viața lui Saul
l. Atunci au venit Zifeii de la miazăzi la Saul în Ghibeea și au
zis: "Iată David stă ascuns la noi, pe muntele Hachila, care
vine în fața Ieșimonului".
2. S-a sculat deci Saul și s-a coborât în pustiul Zif, cu trei mii
de bărbați, israeliți aleși, ca să caute pe David prin pustiul Zif.
3. Saul și-a așezat tabăra pe muntele Hachila, care vine în fața
Ieșimonului, lângă drum; iar David se afla în pustiu și vedea că
Saul merge după el în pustiu.
4. Deci a trimis David iscoade și a aflat că Saul venise cu adevărat
din Cheila.
5. Și sculându-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde se așezase
Saul cu tabăra și a văzut David locul unde dormea Saul și Abner,
fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul însă dormea în cort, iar
oștenii erau așezați împrejurul lui.
6. Apoi întorcându-se, David a grăit cu Ahimelec Heteul și cu Abișai,
fiul lui Țeruia, fratele lui Ioab, și a zis: "Cine merge cu
mine la Saul în tabără?" Răspuns-a Abișai: "Eu merg cu
tine".
7. Și au venit David și Abișai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul
era culcat și dormea în cort; sulița lui era înfiptă în pământ la
căpătâiul lui; iar Abner și oștenii dormeau împrejurul lui.
8. Atunci Abișai a zis lui David: "Acum Dumnezeu a dat pe vrăjmașul
tău în mâinile tale; îngăduie-mi deci să-l pironesc de pământ cu
sulița dintr-o singură lovitură".
9. David însă a zis către Abișai: "Să nu-l ucizi, căci cine-și
va ridica mâna asupra unsului Domnului și va rămâne nepedepsit?"
10. Apoi David a zis: "Viu este Domnul! El dar să-l lovească;
sau va veni ziua lui și va muri, sau va merge la război și va pieri;
iar mie să nu-mi îngăduie Domnul să-mi ridic mâna asupra unsului
Domnului!
11. Dar ia sulița lui, care este la căpătâiul lui, și vasul cu apă
și să mergem într-ale noastre".
12. Și a luat David sulița și vasul cu apă de la căpătâiul lui Saul
și s-au dus ei într-ale lor și nimeni nu i-a văzut, nici nu i-a
simțit; căci nimeni nu s-a deșteptat, că Domnul trimisese peste
ei somn adânc și dormeau toți.
13. Iar după ce David a trecut dincolo, a stat pe vârful muntelui,
fiind acum depărtare mare între ei.
14. A strigat David către oșteni și către Abner, fiul lui Ner și
a zis: "Ei! Abner!" Iar Abner a zis: "Cine ești și
de ce strigi să-l tulburi pe rege?"
15. A răspuns David lui Abner: "Au nu ești tu bărbat și cine
este asemenea ție în Israel? De ce dar nu păzești pe regele, stăpânul
tău? Căci a venit cineva din popor ca să ucidă pe regele, stăpânul
tău.
16. Nu faci bine ce faci! Viu este Domnul, voi sunteți vrednici
de moarte, pentru că nu păziți pe domnul vostru, unsul Domnului.
Privește, unde este sulița regelui și vasul cu apă care era la capul
lui!"
17. Saul însă a cunoscut glasul lui David și a zis: "Al tău
este glasul acesta, fiul meu?" Iar David a răspuns: "Al
meu, domnul meu, rege!"
18. Apoi a adăugat: "Pentru ce urmărește domnul meu pe robul
său? Ce-am făcut eu? Sau ce rău este în mâna mea?
19. Să asculte dar regele, stăpânul meu, cuvintele robului său:
Dacă Domnul te-a îndemnat împotriva mea, să fie aceasta din partea
ta jertfă cu bună mireasmă; iar dacă fiii oamenilor te-au pus la
cale, blestemați să fie ei înaintea Domnului, căci ei m-au izgonit
acum, ca să nu mai fac parte din moștenirea Domnului, zicând: Mergi
de slujește la dumnezei străini.
20. Să nu se verse însă sângele meu pe pământ înaintea Domnului;
căci regele lui Israel a ieșit să caute un purice, cum se caută
prepelițele pe dealuri".
21. Iar Saul a zis: "Am greșit! Întoarce-te, fiul meu David,
că nu-ți voi mai face rău, pentru că sufletul meu a fost acum scump
în ochii tăi; nebunește m-am purtat și am greșit foarte mult".
22. David însă a răspuns și a zis: "Iată sulița regelui; să
vină unul din oameni și să o ia,
23. Și să-i dea fiecăruia Domnul după dreptatea lui și după credință,
deoarece Domnul te-a dat pe tine astăzi în mâinile mele, dar cu
n-am vrut să-mi ridic mâna mea asupra unsului Domnului;
24. Și precum a fost acum viața ta prețioasă în ochii mei, așa să
se prețuiască viața mea în ochii Domnului și să mă izbăvească El
de toată strâmtorarea ".
25. Iar Saul a zis către David: "Binecuvântat să fii tu, fiul
meu David; și să lucrezi lucrul tău cu spor și să-l isprăvești cu
bine". Și s-a dus David în drumul său, iar Saul s-a întors
la locul lui.
Capitolul 27: David în Țiclag
l. Atunci și-a zis David în inima sa: "Voi cădea cândva în
mâinile lui Saul și nu-mi rămâne nimic mai bun decât să fug în țara
Filistenilor; astfel Saul va înceta de a mă mai căuta prin toate
meleagurile lui Israel, iar eu voi scăpa din mâna lui".
2. S-a sculat deci David și a plecat el însuși și cei șase sute
de bărbați care erau cu el, la Achiș, fiul lui Maoc, regele Gatului.
3. Și a trăit David la Achiș în Gat, el și oamenii lui, fiecare
cu familia sa, David și amândouă femeile sale, Ahinoam izreeliteanca
și Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal carmelitul.
4. Și i s-a spus lui Saul că David a fugit în Gat și nu s-a mai
apucat să-l caute.
5. David însă a zis către Achiș: "De am aflat trecere înaintea
ta, atunci să mi se dea loc în una din cetățile țării și voi locui
acolo; la ce să locuiască robul tău în cetatea regelui împreună
cu tine?"
6. Atunci i-a dat Achiș Țiclagul și de aceea Țiclagul a rămas al
regilor Iudei până astăzi.
7. Tot timpul cât a trăit David în țara Filistenilor a fost un an
și patru luni.
8. În vremea aceea a ieșit David cu oamenii săi și au năvălit asupra
Gheșurenilor, Ghirzenilor și Amaleciților, care locuiau demult această
țară până la Șur și până la țara Egiptului.
9. Și a pustiit David tara aceea și n-a lăsat în viață nici bărbat,
nici femeie; iar oile și boii, asinii, cămilele și lucrurile le-a
luat și, întorcându-se, a venit la Achiș.
10. Iar Achiș a zis către David: "Asupra cui ai năvălit acum?"
Răspuns-a David: "Asupra laturii de miazăzi de Ierahmeel și
asupra laturii de miazăzi a Cheneilor".
11. și nu a lăsat David în viață nici bărbat, nici femeie, nici
n-a adus în Gat, zicând: "Aceștia ar putea să ne pârască și
să zică: Așa a fost David și astfel a fost purtarea lui în timpul
șederii lui în țara Filistenilor".
12. Și s-a încrezut Achiș în David, zicând: "Acesta a ajuns
să fie urât poporului său Israel și va fi pe veci sluga mea".
Capitolul 28: Saul la vrăjitoarea din Endor
1. În vremea aceea și-au adunat Filistenii oștirea pentru război,
ca să se bată cu Israel. Deci a zis Achiș către David: "Știut
să-ți fie că ai să mergi cu mine la război și tu și oamenii tăi".
2. Iar David a răspuns lui Achiș: "Acum ai să afli ce are să
facă robul tău". Și a zis Achiș lui David: "De aceea te
și fac eu paznicul capului meu pentru totdeauna".
3. Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul și l-au îngropat în Rama,
cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morții și pe ghicitori
din țară.
4. S-au adunat deci Filistenii și s-au dus de și-au așezat tabăra
la Șunem; și-a adunat și Saul tot poporul lui Israel și și-a așezat
tabăra pe Ghilboa.
5. Văzând însă Saul tabăra Filistenilor, s-a spăimântat și s-a tulburat
tare inima lui.
6. Și a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici
în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci.
7. Atunci Saul a zis slugilor sale: "Căutați-mi o femeie vrăjitoare,
ca să merg la ea s-o întreb". Iar slugile i-au răspuns: "Este
aici în Endor o femeie vrăjitoare".
8. Apoi și-a dezbrăcat Saul hainele sale și a îmbrăcat altele și
s-a dus el însuși cu doi oameni și au venit la femeie noaptea; și
i-a zis Saul: "Rogu-te, ghicește-mi chemând un mort și scoate-mi
pe cine îți voi spune eu!"
9. Dar femeia i-a răspuns: "Tu știi ce a făcut Saul, cum a
alungat el din țară pe cei ce cheamă morții și pe ghicitori. Pentru
ce dar întinzi tu cursă sufletului meu spre pieirea mea?"
10. Și s-a jurat Saul pe Domnul, zicând: "Viu este Domnul,
nu vei suferi nici un necaz pentru fapta aceasta".
11. Atunci femeia a întrebat: "Pe cine să-ți scot?" Răspuns-a
el: "Pe Samuel să mi-l scoli!"
12. Când a văzut femeia pe Samuel, a răcnit tare. Apoi întorcându-se
femeia către Saul, a zis: "Pentru ce m-ai amăgit? Tu ești Saul".
13. I-a zis regele: "Nu te teme. Spune-mi ce vezi?" Și
răspunzând, femeia a zis: "Văd parcă un dumnezeu, ieșind din
pământ".
14. "Ce înfățișare are?" a întrebat-o regele. Ea a răspuns:
"Iese din pământ un bărbat foarte bătrân, îmbrăcat cu o haină
lungă". Atunci a cunoscut Saul că acela este Samuel și a căzut
cu fața la pământ și s-a închinat.
15. A zis Samuel către Saul: "Pentru ce mă tulburi, ca să ies?"
Iar Saul a răspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptă
împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depărtat de mine și nu-mi mai răspunde
nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am
chemat, ca să mă înveți ce să fac".
16. A zis Samuel: "La ce mă mai întrebi pe mine, dacă Domnul
S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău?
17. Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia
din mâinile tale și o va da lui David, aproapele tău.
18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului și n-ai împlinit iuțimea
mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine
acum.
19. Și va da Domnul pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor;
mâine tu și fiii tăi veți fi cu mine și tabăra lui Israel o va da
Domnul în mâinile Filistenilor".
20. Atunci Saul a căzut deodată cu tot trupul său la pământ, căci
se spăimântase grozav de cuvintele lui Samuel; afară de aceasta
și puterile îl părăsiseră, căci nu mâncase pâine toată ziua aceea
și toată noaptea.
21. Și s-a apropiat femeia aceea de Saul și văzând că este tare
înspăimântat, a zis: "Iată roaba ta a ascultat glasul tău și
și-a pus viața în primejdie și a împlinit porunca ce i-ai dat.
22. Rogu-te dar acum, ascultă și tu glasul roabei tale; îți voi
aduce o bucățică de pâine; mănâncă, să prinzi putere, ca să pleci
la drum".
23. Dar el n-a voit, ci a zis: "Nu voi mânca!" Și au început
slugile lui să-l îndemne, precum și femeia; și el a ascultat glasul
lor și s-a sculat de la pământ și a șezut pe pat.
24. Iar femeia avea la casa ei și un vițel îngrășat și s-a grăbit
să-l taie; apoi, luând făină, a frământat și a copt azime.
25. Și a pus înaintea lui Saul și slugilor lui și ei au mâncat;
apoi s-au sculat și au plecat în aceeași noapte.
Capitolul 29: David trimis înapoi de Filisteni
1. Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții
și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel.
2. Căpeteniile Filistenilor mergeau cu sutele și cu miile lor; iar
David și cu oamenii lui mergeau în urmă cu Achiș.
3. Căpeteniile Filistenilor însă au zis: "Ce este cu Evreii
aceștia?" Achiș a răspuns căpeteniilor Filistenilor: "Nu
știți oare că acesta este David, robul lui Saul, regele lui Israel?
El este la mine de mai bine de un an și n-am găsit nimic rău la
el de când a venit și până acum".
4. Și s-au mâniat pe el căpeteniile Filistenilor: "Dă drumul
omului acestuia să se ducă să șadă la locul lui pe care i l-ai hotărât
tu și să nu mai meargă cu noi la război pentru ca să nu se facă
în război vrăjmașul nostru. Cu ce poate el să dobândească mila domnului
său decât cu capetele acestor oameni?
5. Nu este oare el acel David, căruia i se cânta la horă: Saul a
biruit mii, iar David zeci de mii?"
6. Atunci a chemat Achiș pe David și i-a zis: "Viu este Domnul!
Tu ești om cinstit și ochilor mei le-ar fi plăcut ca tu să intri
și să ieși cu mine în tabere; căci eu n-am văzut rău la tine de
când ai venit la mine și până în ziua aceasta; dar în ochii căpeteniilor
tu nu ești bun.
7. Întoarce-te dar acum și mergi sănătos, ca să nu arăți pe căpeteniile
Filistenilor".
8. David însă a zis către Achiș: "Ce-am făcut eu oare și ce-ai
găsit tu la robul tău de când am venit înaintea feței țale și până
în ziua aceasta? Pentru ce să nu merg și să mă lupt cu vrăjmașii
domnului meu, regele?"
9. Răspuns-a Achiș lui David: "Fii încredințat că în ochii
mei tu ești bun, ca un înger al lui Dumnezeu; dar căpeteniile Filistenilor
au zis: El să nu meargă cu noi la război.
10. Așadar scoală-te dimineață, tu și robii stăpânului tău, care
au venit cu tine, și duceți-vă la locul pe care vi l-am rânduit
eu și să nu ai gând râu în inima ta. Sculați-vă dar dimineață și,
când se va lumina, plecați".
11. Și s-a sculat David, și oamenii lui, dimineața ca să plece și
să se întoarcă în pământul Filistenilor, iar Filistenii s-au dus
la război în Israel.
Capitolul 30: David biruiește pe Amalec
1. A treia zi după ce David și oamenii lui au plecat la Țiclag,
Amaleciții au năvălit din miazăzi asupra Țiclagului și, luându-l,
l-au ars cu foc.
2. Iar femeile și pe toți câți erau în el de la mic până la mare
nu i-au ucis, ci i-au luat în robie și s-au dus în drumul lor.
3. Când au ajuns David și oamenii săi Ia cetate, iată aceasta era
arsă cu foc, iar femeile lor și fiii și fiicele erau duși în robie.
4. Atunci David și poporul ce era cu el au ridicat bocet și au plâns
până când li s-au istovit puterile de plâns.
5. Și au fost duse în robie și amândouă femeile lui David, Ahinoam
izreeliteanca și Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.
6. David a fost tare tulburat, deoarece poporul voise să-l ucidă
cu pietre, căci poporul tot era amărât la suflet, fiecare pentru
fiii săi și pentru fiicele sale.
7. Dar David s-a întărit cu nădejdea în Domnul Dumnezeul său și
a zis către preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: "Adu-mi efodul".
Și a adus Abiatar efodul la David.
8. Și a întrebat David pe Domnul zicând: "Să urmăresc eu oare
această ceată? O voi ajunge oare?" și i s-a răspuns: "Urmărește-o,
o vei ajunge și-i vei lua prăzile".
9. Atunci s-a dus David el însuși și cei șase sute de bărbați care
erau cu el și, sosind la pârâul Besor, s-au oprit acolo cei osteniți.
10. David însă cu patru sute de oameni au urmărit înainte, iar două
sute de oameni s-au oprit, pentru că n-au mai fost în stare să treacă
prin Besor.
11. Atunci au găsit în câmp pe un egiptean și l-au adus la David,
i-au dat pâine să mănânce și l-au adăpat cu apă.
12. I-au mai dat încă o jumătate de legătură de smochine, două legături
de stafide și a mâncat acela și s-a întărit, căci nu mâncase pâine
și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
13. Apoi David i-a zis: "Al cui și de unde ești tu?" Iar
acela a zis: "Eu sunt fiu de egiptean, robul unui amalecit
și m-a lepădat stăpânul meu, pentru că mă îmbolnăvisem de vreo trei
zile.
14. Noi am năvălit în latura de miazăzi a Cheretienilor, în țara
lui Iuda și în latura de miazăzi a lui Caleb, iar Țiclagul l-am
ars cu foc".
15. I-a zis David: "Poți să mă duci până la această ceată?"
și el a zis: "Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu
mă vei da în mâinile stăpânului meu și eu te voi duce la această
ceată".
16. David i s-a jurat și el l-a dus. Și iată Amaleciții se risipiseră
prin toată țara aceea, mâncau, beau și jucau de bucurie pentru marea
pradă care o luaseră ei din țara Filistenilor și din pământul lui
Iuda.
17. Atunci a năvălit asupra lor David și i-a măcelărit din zori
și până a doua zi seara și nimeni din ei n-a scăpat, afară de patru
sute de tineri care s-au suit pe cămile și au fugit.
18. Apoi a luat David toate câte răpiseră Amaleciții și a luat și
pe cele două femei ale sale.
19. Și n-a pierit din al lor nimic, nici mare, nici mic, nici din
fii, nici din fiice, nici din prăzi; nici din tot ce luaseră Amaleciții
de la ei: toate le-a adus înapoi David.
20. Și a luat David toate vitele mari și mici și cei ce mânau turma
aceasta ziceau: "Aceasta este prada lui David".
21. După aceea a venit David la cele două sute de oameni care nu
fuseseră în stare să-i urmeze și pe care îi lăsase la pârâul Besor;
și au ieșit aceștia în întâmpinarea lui David și în întâmpinarea
oamenilor care erau cu el. Iar David, apropiindu-se de acei oameni,
i-a întrebat de sănătate.
22. Atunci cei răi și netrebnici dintre oamenii cei ce merseseră
cu David au început să zică: "Pentru că ei n-au mers cu noi,
nu le vom da din prăzile ce am luat, ci să-și ia fiecare numai femeia
sa și copiii săi și să plece".
23. David însă a zis: "Să nu faceți așa cu frații mei, acum,
după ce Domnul ne-a dat nouă acestea și ne-a păzit și a dat în mâinile
noastre taberele celor ce veniseră asupra noastră.
24. Și apoi cine vă va asculta pe voi, în această treabă? Aceștia
nu sunt mai răi decât noi. Ce parte au cei ce au mers la război,
aceeași parte trebuie să se împartă și celorlalți".
25. Așa a fost totdeauna, din timpul acela și până acum, căci a
pus aceasta ca lege și ca dreptar până în ziua de astăzi.
26. Apoi a venit David în Țiclag și a trimis din prăzi bătrânilor
lui Iuda, prietenii săi:
27. Celor din Betel, din Rama de miazăzi și din Iatir;
28. Celor din Aroer, din Amada, din Sifmot, din Eștemoa și din Gat;
29. Celor din Chimat, din Safec, din Timat, din Racal, din cetățile
Ierahmeeliților și din cetățile cheneene;
30. Celor din Horma, din Corașan și din Atac;
31. Celor din Hebron și din toate locurile pe unde fusese David
și oamenii lui, zicând: "Iată vă trimit dar din prăzile luate
de la vrăjmașii Domnului".
Capitolul 31: Moartea lui Saul
1. Filistenii însă s-au bătut cu Israeliții și au fugit aceștia
de Filisteni și au căzut uciși pe muntele Ghelboa.
2. Și au ajuns Filistenii pe Saul și pe fiii lui și au ucis pe Ionatan,
pe Aminadab și pe Melchișua, fiii lui Saul.
3. Lupta contra lui Saul ajunsese cumplită și arcașii îl loviră
pe acesta, rănindu-l greu.
4. Atunci a zis Saul purtătorului său de arme: Trage-ți sabia și
mă străpunge cu ea, ca să nu vină acești netăiați împrejur să mă
ucidă și să-și bată joc de mine". Purtătorul de arme însă n-a
voit, căci se temea cumplit. Atunci Saul și-a luat sabia și s-a
aruncat în ea.
5. Văzând purtătorul de arme că Saul a murit, s-a aruncat și el
în sabia sa și a murit cu el.
6. Așa a murit în ziua aceea Saul și cei trei fii ai lui și purtătorul
de arme al său, precum și toți oamenii lui.
7. Israeliții, care locuiau peste vale și peste Iordan, văzând că
ostașii israeliți au fugit și că Saul și fiii lui au murit, și-au
părăsit cetățile și au fugit, iar Filistenii au venit și s-au așezat
în ele.
8. A doua zi Filistenii au venit să jefuiască pe cei uciși și au
găsit pe Saul și pe cei trei fii ai lui căzuți pe muntele Ghelboa.
9. Ei i-au tăiat capul, au luat armele de pe el și au trimis în
toată țara Filistenilor ca să se vestească despre aceasta în capiștile
idolilor lor și poporului.
10. Armele lui le-au pus în capiștea Astartei, iar trupul lui l-au
spânzurat pe zidurile cetății Bet-San.
11. Auzind locuitorii Iabeșului din Galaad cele ce făcuseră Filistenii
cu Saul,
12. S-au ridicat toți oamenii puternici, au mers toată noaptea și
au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor lui de pe zidurile cetății
Bet-San și le-au adus în Iabeș și le-au ars acolo;
13. Iar oasele lor le-au luat și le-au îngropat sub un stejar în
Iabeș. Apoi au postit șapte zile. |