|
Cartea
a doua a regilor |
Capitolul 1
David plânge pe Saul și pe Ionatan.
l. După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l
purtase împotriva Amaleciților și după ce s-a oprit două zile în Țiclag,
2. Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea
pe el hainele rupte și pe cap țărână și după ce a ajuns la David,
a căzut la pământ și i s-a închinat.
3. Iar David i-a zis: "De unde vii tu?"Am fugit din tabăra
lui Israel", răspunse acela.
4. "Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?"Poporul, a
zis omul, a fugit din luptă și mulțime din popor a căzut și a murit,
și a murit și Saul și fiul său Ionatan".
5. "Cum știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" a întrebat
David pe tânărul care-i adusese vestea.
6. "Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i
grăia, și iată Saul stătea sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții
îl ajungeau.
7. Atunci el s-a întors și, văzându-mă pe mine, m-a strigat și eu
am răspuns: "Iată-mă!"
8. și el mi-a zis: "Cine ești tu?" și eu i-am răspuns: "Sunt
un amalecit!"
9. Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine și mă ucide, că durerea
morții m-a cuprins și sufletul meu este încă tot în mine!"
10. Și eu m-am apropiat și l-am ucis, căci știam că n-are să mai trăiască
după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brățara
ce era la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu".
11. Atunci a apucat David hainele sale și le-a rupt; asemenea și oamenii
cei ce erau cu el și-au rupt hainele lor,
12. Și au plâns și s-au tânguit și au postit până seara după Saul
și după fiul său Ionatan, după poporul Domnului și după casa lui Israel,
care căzuseră de sabie.
13. Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde
ești tu?"Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit".
14. Și David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna,
ca să ucizi pe unsul Domnului?"
15. Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino
de-l ucide!" și l-a ucis.
16. Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău,
căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis
pe unsul Domnului".
17. Și a plâns David pe Saul și pe Ionatan, fiul lui, prin această
cântare de jale,
18. Pe care a poruncit să o învețe fiii lui Iuda, după cum este scrisă
în cartea dreptului, unde se zice:
19. "Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălțimile tale!
Cum au căzut vitejii!
20. Nu vestiți în Gat și nu dați de știre pe ulițele Ascalonului,
ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele
celor netăiați împrejur!
21. Munților Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie;
și să nu mai fie pe voi țarini roditoare, căci acolo a fost doborât
scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca și cum n-ar fi fost uns
cu untdelemn sfințit.
22. Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniți, fără grăsimea
celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!
23. Saul și Ionatan, cei iubiți și uniți în viața lor, nici la moarte
nu s-au despărțit. Fost-au mai iuți decât vulturii și mai puternici
decât leii!
24. Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură
cu podoabe și v-a pus pe haine podoabe de aur!
25. Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălțimile
tale, Israele!
26. Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte
scump și iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!
27. Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!"
Capitolul 2
David rege. Răzvrătirea lui Ișboșet.
1. După aceasta David a întrebat pe Domnul și a zis: "Să mă duc,
oare, în vreuna din cetățile lui Iuda?"Du-te!", i-a zis
Domnul. "Unde să mă duc?", a întrebat iarăși David. "În
Hebron", i s-a răspuns.
2. Și s-a dus acolo David și cele două femei ale sale, Ahinoam izreeliteanca
și Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.
3. Și pe oamenii cei ce fuseseră cu el i-a adus David pe fiecare cu
familia lui și s-a așezat în cetatea Hebron.
4. Atunci au venit bărbații lui Iuda și au uns acolo pe David rege
pentru casa lui Iuda, spunându-i-se lui David că locuitorii din Iabeșul
Galaadului au îngropat pe Saul.
5. Atunci a trimis David soli la locuitorii din Iabeșul Galaadului,
ca să le spună: "Binecuvântați sunteți voi de Domnul, pentru
că ați arătat milă lui Saul, domnul vostru și unsul Domnului, și l-ați
îngropat pe el și pe fiul lui, Ionatan.
6. Să vă răsplătească dar Domnul cu milă și cu credincioșie, și eu
vă voi face bine, pentru că ați făcut aceasta.
7. Să se întărească mâinile voastre și să fiți curajoși, căci stăpânul
vostru Saul a murit și casa lui luda m-a uns pe mine rege peste voi.
8. Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirilor lui Saul, a luat pe
Ișboșet, fiul lui Saul, și l-a dus din tabăra lui la Mahanaim
9. Și l-a făcut rege peste Galaad, Așer, Izreel, Efrem, Veniamin și
peste tot Israelul.
10. Ișboșet însă, fiul lui Saul, era ca de patruzeci de ani când s-a
făcut rege peste Israel și a domnit doi ani; iar cu David a rămas
numai casa lui Iuda.
11. Tot timpul cât a domnit David în Hebron peste casa lui Iuda, au
fost șapte ani și șase luni.
12. Atunci Abner, fiul lui Ner, și slugile lui Ișboșet, fiul lui Saul,
au ieșit din Mahanaim la Ghibeon și a ieșit și Ioab, fiul Țeruiei,
cu slugile lui David și s-au întâlnit la iazul Ghibeonului.
13. Și s-au așezat unii de o parte de iaz, iar alții de cealaltă parte
a iazului.
14. Și a zis Abner către Ioab: "Să se scoale tinerii și să joace
înaintea noastră!"Să se scoale!", a zis Ioab.
15. Și s-au sculat și s-au dus un număr de doisprezece Veniamineni
din partea lui Ișboșet, fiul lui Saul, și doisprezece dintre slugile
lui David.
16. Și s-au apucat de cap unul pe altul și și-au înfipt sabia unul
altuia în coastă și au căzut împreună. Și s-a numit locul acela Helcat-Hațurim,
(Locul Săbiilor), care se află în Ghibeon.
17. Apoi s-a dat în ziua aceea bătălia cea mai crâncenă și Abner cu
oamenii lui Israel au fost bătuți de slugile lui David.
18. Acolo se aflau trei feciori ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael.
Asael însă era sprinten de picior, ca o căprioară de câmp.
19. Și a alergat Asael după Abner și l-a urmărit, fără să se abată
nici la dreapta, nici la stânga de pe urmele lui.
20. Și uitându-se Abner înapoi, a zis: "Asael, tu ești oare?"Eu!"
a zis acesta.
21. "Abate-te la dreapta sau la stânga, a zis Abner, și alege-ți
unul din oameni și ia armele lui!"
22. Dar Asael nu a voit să se lase de el. Și a zis iarăși Abner către
Asael: "Lasă-te de mine, ca să nu te dobor la pământ. Atunci
cu ce obraz mă voi arăta înaintea lui Ioab, fratele tău? Ce este aceasta?
întoarce-te la fratele tău!"
23. Dar acela nu a voit să se lase. Atunci Abner, întorcându-și lancea,
l-a lovit în pântece și lancea a trecut printr-însul și el a căzut
chiar acolo și a murit pe loc. Și toți cei ce treceau pe la locul
unde căzuse și murise Asael se opreau.
24. Ioab și Abișai încă urmăreau pe Abner. Soarele asfințise când
au sosit aceștia la dealul Amma ce vine în fața Ghiahului, pe calea
ce duce spre pustiul Ghibeonului.
25. Și atunci, adunându-se Veniaminenii împrejurul lui Abner, au alcătuit
o oștire și au stat pe vârful unui deal,
26. De unde a strigat Abner către Ioab și a zis: "Oare mereu
va sfâșia sabia? Dare nu știi tu că urmările au să fie dureroase?
Până când nu vei zice oamenilor să înceteze de a mai urmări pe frații
lor?"
27. "Viu este Dumnezeu, a zis Ioab, dacă tu ne-ai fi grăit altfel,
încă de dimineață ar fi încetat oamenii mei de a mai urmări pe frații
lor".
28. Apoi a sunat Ioab din trâmbiță și tot poporul s-a oprit și mai
mult n-au mai urmărit pe Israeliți, încetând lupta.
29. Abner însă și oamenii lui au mers pe șes toată noaptea aceea și
au trecut Iordanul și, străbătând tot Bitronul, au venit la Mahanaim.
30. Ioab însă s-a întors din urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul
și au lipsit de la număr, dintre oamenii lui David, nouăsprezece inși,
precum și Asael.
31. Iar slugile lui David, lovind pe Veniamineni și pe oamenii lui
Abner, au căzut din aceștia trei sute șaizeci de oameni.
32. Și luând pe Asael, l-au îngropat în mormântul tatălui său, ce
se află în Betleem. Apoi Ioab cu oamenii săi au mers toată noaptea
și în revărsatul zorilor au ajuns la Hebron.
Capitolul 3
Abner ucis de Ioab.
l. Și a ținut multă vreme dușmănia între casa lui Saul și casa lui
David. David însă se întărea mereu, iar casa lui Saul slăbea din ce
în ce mai mult.
2. Lui David i s-au născut șase fii în Hebron. Întâiul său născut
a fost Amnon din Ahinoam, izreeliteanca.
3. Al doilea fiu al lui a fost Chileab din Abigail carmeliteanca,
fosta femeie a lui Nabal. Al treilea a fost Abesalom, fiul Maachei,
fiica lui Talmai, regele Gheșurului.
4. Al patrulea a fost Adonia, fiul Haghitei. Al cincilea a fost Șefatia,
fiul Abitalei.
5. Iar al șaselea a fost Itream din Egla, femeia lui David. Aceștia
i s-au născut lui David în Hebron.
6. Pe când era dușmănie între casa lui Saul și casa lui David, Abner
ținea cu casa lui Saul.
7. Saul avusese o concubină cu numele Rițpa, fiica lui Aia. Abner
a intrat la ea, iar Ișboșet a zis către Abner: "La ce ai intrat
tu la concubina tatălui meu?"
8. Abner însă, mâniindu-se strașnic de vorbele lui Ișboșet, a zis:
"Au doară eu sunt cap de câine? Eu, împotriva casei lui Iuda,
am arătat acum milă casei lui Saul, tatăl tău, fraților lui și prietenilor
lui, și nu te-am dat în mâinile lui David; iar tu îmi găsești acum
vină pentru o femeie?
9. Așa și așa să facă Dumnezeu lui Abner și încă și mar mult să-i
facă! Precum s-a jurat Domnul lui David, tocmai așa voi și face în
ziua aceasta:
10. Voi lua domnia de la casa lui Saul și voi pune tronul lui David
peste cața lui Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba".
11. Și n-a putut Ișboșet să răspundă lui Abner nimic, căci se temea
de el.
12. Abner însă a trimis din partea sa vestitori la David în Hebron,
unde se afla el, să-i zică: "Al cui este pământul acesta?",
și să-i mai zică încă: "Încheie legământ cu mine și mâna mea
va fi cu tine, ca să întoarcă la tine pe tot poporul lui Israel!"
13. Iar David a răspuns: "Bine, voi încheia legământ cu tine;
dar te rog un lucru anume: nu vei vedea fața mea, dacă nu vei aduce
cu tine și pe Micol, fiica lui Saul, când vei veni să te vezi cu mine".
14. Apoi a trimis David soli la Ișboșet, fiul lui Saul, să-i zică:
"Dă-mi pe femeia mea, Micol, pe care am luat-o de femeie pentru
o sută de prepuțuri filistene".
15. Și a trimis Ișboșet și a luat-o de la bărbatul ei, de la Paltiel,
fiul lui Laiș;
16. Și s-a dus cu ea și bărbatul ei și a petrecut-o cu plângere până
la Bahurim. Dar Abner a zis către el: "Du-te înapoi!" Și
acela s-a întors.
17. Atunci s-a întors Abner către bătrânii lui Israel și a zis: "Voi
și ieri și alaltăieri ați dorit ca David să fie rege peste voi;
18. Acum faceți aceasta, căci Domnul a zis către David: Prin mâna
robului Meu David voi izbăvi poporul Meu Israel din mâna Filistenilor
și din mâna tuturor vrăjmașilor lui".
19. La fel a grăit Abner și Veniaminenilor. S-a dus apoi Abner la
Hebron, ca să spună lui David tot ce dorea Israel și toată casa lui
Veniamin.
20. Și a venit Abner la David în Hebron, și cu el au venit și douăzeci
de oameni, și a făcut David ospăț pentru Abner și pentru însoțitorii
lui.
21. Abner a zis lui David: "Eu mă voi scula și mă voi duce și
voi aduna la regele, stăpânul meu, tot poporul lui Israel ca să facă
legământ cu tine și vei fi rege peste toți, după cum dorește sufletul
tău". Iar David a dat drumul lui Abner și s-a dus cu pace.
22. Și iată slugile lui David cu Ioab au venit de la bătălie și au
adus cu ei pradă multă. Dar Abner nu mai era cu David în Hebron, căci
David îi dăduse drumul și se dusese cu pace.
23. Și când Ioab și toată oștirea lui au venit, i s-a spus lui Ioab:
"Abner, fiul lui Ner, a venit la rege și acesta i-a dat drumul
de s-a dus cu pace".
24. Atunci a venit Ioab la rege și a zis: "Ce ai făcut? Iată
a venit la tine Abner; de ce n-ai dat drumul să plece?
25. Tu știi pe Abner, fiul lui Ner; el a venit să te înșele și să
afle pe unde intri și pe unde ieși și să cunoască tot ceea ce faci
tu".
26. Ieșind apoi Ioab de la David, a trimis oameni după Abner și l-au
întors aceștia de la fântâna Sira, fără știrea lui David.
27. Și când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a băgat pe poartă înăuntru,
ca și cum ar fi vrut să vorbească cu el în taină, și acolo l-a lovit
în pântece. Și a murit Abner pentru sângele lui Asael, fratele lui
Ioab.
28. Auzind în urmă David de aceasta, a zis: "Nevinovat sunt eu
și regatul meu în veac înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul
lui Ner; cadă el pe capul lui Ioab și peste toată casa tatălui său;
29. Niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cei ce pătimesc de
scurgere, cei leproși, cei ce merg în cârji, cei omorâți de sabie
și cei lipsiți de pâine".
30. Ioab însă și fratele său Abișai uciseseră pe Abner, pentru că
acesta omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Ghibeon.
31. David însă a zis către Ioab și către toți oamenii care erau cu
el: "Rupeți-vă hainele și vă încingeți cu sac și jeliți pe Abner!"
32. Apoi regele David a mers după sicriul lui și, când a fost îngropat
Abner în Hebron, regele a plâns tare la mormântul lui Abner și a plâns
și tot poporul.
33. Și a zis regele, când plângea pe Abner:
34. "Cum să moară Abner ca un rău? Mâinile nu ți-au fost legate,
nici picioarele nu-ți erau încătușate, ci ai căzut ca cei doborâți
de tâlhari!"
35. Atunci tot poporul a început să plângă încă și mai tare după el.
Și a venit tot poporul să aducă lui David pâine, când încă era ziuă;
însă David s-a jurat, zicând: "Așa și așa să facă Dumnezeu cu
mine și încă și mai mult să facă, de voi gusta pâine sau altceva înainte
de asfințitul soarelui".
36. Și a aflat de aceasta tot poporul și i-a plăcut aceasta, cum plăcea
întregului popor tot ceea ce făcea regele.
37. Și a aflat în ziua aceea tot poporul și tot Israelul că nu din
pricina regelui s-a săvârșit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.
38. Și a zis regele către slugile sale: "Știți voi oare că astăzi
a căzut în Israel un bărbat și o căpetenie mare?
39. Eu astăzi sunt încă slab, deși sunt uns rege; iar oamenii aceștia,
fiii Țeruiei, sunt mai tari decât mine. Să răsplătească deci Domnul
celui ce face rău după răutatea lui!"
Capitolul 4
Ișboșet ucis; David îl răzbună.
1. Auzind Ișboșet, fiul lui Saul, că a murit Abner în Hebron, i-au
slăbit mâinile și tot Israelul s-a tulburat.
2. Ișboșet, fiul lui Saul, avea două căpetenii de oștire; numele unuia
era Baana și numele celuilalt era Rechab, feciorii lui Rimon Beeroteanul,
din urmașii lui Veniamin, căci și Beerotul se socotea al lui Veniamin.
3. Și au fugit Beerotenii la Ghitaim rămânând acolo ca străini până
azi.
4. De la Ionatan, fiul lui Saul, rămăsese ura fiu șchiop. Acesta era
de cinci ani, când a venit din Israel vestea despre moartea lui Saul
și a lui Ionatan, iar doica lui l-a luat și a fugit. Dar pe când fugea
ea grăbită, el a căzut și a rămas șchiop. Numele lui era Mefiboșet.
5. Atunci au plecat Rechab și Baana, fiii lui Rimon Beeroteanul, și
au venit în casa lui Ișboșet chiar în arșița zilei; acesta însă dormea
de amiază în patul său.
6. Iar portarului casei, care curățise grâu, îi venise somn și adormise.
Atunci Rechab și Baana, fratele său, au intrat în casă, ca și-cum
ar fi vrut să ia grâu, și l-au lovit pe Ișboșet în stomac și apoi
au fugit.
7. Și când intraseră ei în casă, Ișboșet dormea în patul său, în odaia
sa de dormit, și ei l-au lovit și l-au omorât și i-au tăiat capul
și au luat capul lui cu ei și au mers prin câmpie toată noaptea
8. Și au adus capul lui Ișboșet la David, în Hebron, și au zis către
rege: "Iată capul lui Ișboșet, fiul lui Saul, dușmanul tău, care
a căutat sufletul tău. Acum Domnul a răzbunat pe domnul meu regele,
împotriva lui Saul, vrăjmașul tău, și împotriva urmașilor lui".
9. Și răspunzând David lui Rechab și lui Baana, fratele lui, feciorii
lui Rimon Beeroteanul, le-a zis: "Viu este Domnul, Care a izbăvit
sufletul meu din tot necazul,
10. Că dacă pe cel ce mi-a adus vestea și a zis: "Iată a murit
Saul și Ionatan", și se socotea pe sine vestitor de bucurie,
eu, în loc să-l răsplătesc, l-am prins și l-am ucis în Țiclag,
11. Apoi acum, când niște oameni netrebnici au ucis un om nevinovat
în casa lui și în patul lui, oare nu voi cere sângele lui din mâinile
voastre și nu vă voi stârpi de pe pământ?"
12. Și a poruncit David slugilor și i-au ucis, și le-au tăiat mâinile
și picioarele și le-au spânzurat deasupra iazului din Hebron. Iar
capul lui Ișboșet l-au luat și l-au îngropat în mormântul lui Abner,
în Hebron.
Capitolul 5
David rege peste tot Israelul.
l. Atunci au venit toate triburile lui Israel la David în Hebron și
au zis:
2. "Iată, noi suntem oasele tale și carnea ta. Încă de pe când
Saul domnea peste noi, tu ai povățuit pe Israel și Domnul a zis către
tine: Tu vei paște pe poporul Meu Israel și tu vei fi povățuitorul
lui Israel".
3. Au venit toți bătrânii lui Israel la rege în Hebron și a încheiat
cu ei regele David legământ în Hebron, înaintea Domnului; și au uns
pe David rege peste tot Israelul.
4. David însă era ca de treizeci de ani când s-a făcut rege și a domnit
patruzeci de ani.
5. în Hebron a domnit peste Iuda șapte ani și șase luni, iar în Ierusalim
a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și peste Iuda.
6. Atunci au pornit regele și oamenii lui la Ierusalim, împotriva
Iebuseilor, locuitorii țării aceleia. Dar aceștia au zis către David:
"Nu vei intra aici, căci te vor goni orbii și șchiopii care zic:
David nu va intra aici!"
7. David însă a luat cetatea Sionului; aceasta este cetatea lui David.
8. Și a zis David în ziua aceea: "Tot cel ce va ucide pe Iebusei
să lovească cu lancea și pe șchiopii și pe orbii care urăsc sufletul
lui David". De aceea se și zice: "Orbul și șchiopul nu vor
intra în casa Domnului!"
9. Atunci s-a mutat David în cetate și a numit-o cetatea lui David;
și a făcut întărituri de jur împrejur, de la Milo și până înăuntru.
10. Și a propășit David și s-a înălțat, și Domnul Dumnezeul Savaot
era cu el.
11. În vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, soli la David
și lemn de cedru, tâmplari, pietrari și zidari, și aceștia au făcut
casă lui David.
12. Și a înțeles David că Domnul l-a întărit rege peste Israel și
a înălțat regatul său din pricina poporului său Israel.
13. Și și-a mai luat David femei și concubine din Ierusalim, după
ce a venit din Hebron.
14. Și i s-au mai născut lui David fii și fiice. Iată și numele celor
ce i s-au născut în Ierusalim: Șamua și Șobab, Natan și Solomon;
15. Ibhar și Elișua, Nefeg și Iafia;
16. Elișama, Eliada și Elifelet; Samae, Iesivat, Natan, Galamaan,
Ievaar, Teisus, Elfalat, Naged, Nafec, Ionatan, Leasamis, Baalimat
și Elifaat.
17. Iar dacă au auzit Filistenii că David a fost uns rege peste Israel,
s-au ridicat Filistenii cu toții să caute pe David. Auzind însă David,
s-a dus în cetate;
18. Iar Filistenii au venit și s-au așezat în valea Refaim.
19. Și a întrebat David pe Domnul, zicând: "Să mă duc oare împotriva
Filistenilor? Îi vei da Tu, oare, în mâinile mele?"Du-te, a zis
Domnul către David, căci Eu voi da pe Filisteni în mâinile tale!"
20. Atunci s-a dus David la Baal-Perațim și i-a lovit acolo și a zis
David: "Domnul a măturat pe vrăjmașii mei dinaintea mea, ca și
cum i-ar fi luat apa". Și de aceea s-a și dat locului aceluia
numele de Baal-Perațim.
21. Filistenii însă și-au lăsat acolo idolii lor, iar David și oamenii
săi i-au luat și a poruncit să-i ardă cu foc.
22. Dar Filistenii au năvălit iarăși și s-au așezat în valea Refaim.
23. David a întrebat din nou pe Domnul, zicând: "Să mă duc oare
împotriva Filistenilor și îi vei da Tu oare în mâinile mele?"Să
nu ieși înaintea lor, i-a răspuns El, ci i-ai pe la spate și înaintează
spre ei dinspre dumbrava murelor;
24. Și când vei auzi un zgomot, ca și cum ar veni pe vârful arborilor
dumbrăvilor, atunci să pornești, căci atunci a pornit Domnul înaintea
ta, ca să lovească oștirea Filistenilor".
25. Și a făcut David cum i-a poruncit Domnul și a lovit pe Filisteni
de la Ghibeon până la Ghezer.
Capitolul 6
David sărbătorește aducerea chivotului.
1. După aceea a adunat David din nou pe toți aleșii săi din Israel,
ca la treizeci de mii.
2. Și, David, cu tot poporul care era cu el, a pornit la Baalat în
Iuda, ca să aducă chivotul Domnului, asupra căruia este chemat numele
Domnului Savaot Cel ce șade pe heruvimi.
3. Și punând chivotul Domnului într-un car nou, l-au scos din casa
lui Aminadab; iar fiii lui Aminadab, Uza și Ahio, duceau carul cel
nou.
4. Și l-au adus cu chivotul Domnului din casa lui Aminadab cea de
pe deal și Ahio mergea înaintea chivotului Domnului.
5. Iar David și toți fiii lui Israel cântau înaintea Domnului din
tot felul de instrumente muzicale de lemn de chiparos, din harpe,
din psaltire, din timpane, din fluiere și din chimvale.
6. Când însă au ajuns la aria lui Nachon, Uza și-a întins mâinile
sale spre chivotul Domnului ca să-l sprijine, și s-a apucat de el,
căci boii erau gata să-l răstoarne.
7. Domnul însă s-a mâniat pe Uza și l-a lovit Dumnezeu chiar acolo
pentru îndrăzneala lui și a murit el acolo lingă chivotul Domnului.
8. Atunci s-a întristat David că a lovit Domnul pe Uza și locul acesta
și până astăzi se cheamă Perei-Uza.
9. Și s-a temut David în ziua aceea de Domnul și a zis: "Cum
va intra chivotul Domnului la mine?"
10. Și n-a voit David să ducă chivotul Domnului la sine, în cetatea
lui David, ci l-au întors în casa lui Obed-Edom Gateanul.
11. Și a rămas chivotul Domnului în casa lui Obed-Edom Gateanul trei
luni și a binecuvântat Domnul pe Obed-Edom și toată casa lui.
12. Iar când i s-a spus regelui David și i s-a zis: "Domnul a
binecuvântat casa lui Obed-Edom și toate câte erau ale lui pentru
chivotul Domnului", atunci s-a dus David și a adus cu alai chivotul
Domnului din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David.
13. Dar când cei ce duceau chivotul Domnului făceau câte șase pași,
el aducea jertfă un vițel și un berbec.
14. Și David dănțuia cât putea înaintea Domnului și era îmbrăcat cu
efod de in.
15. Așa a adus David și tot poporul chivotul Domnului cu strigăte
și cu sunete de trâmbiță.
16. Iar când a intrat chivotul Domnului în cetatea lui David, Micol,
fiica lui Saul, se uita pe fereastră și, văzând pe regele David sărind
și jucând înaintea Domnului, l-a disprețuit în inima sa.
17. Și au dus chivotul Domnului și l-au pus la locul lui, în mijlocul
cortului, pe care-l făcuse pentru el David; apoi David a adus arderi
de tot înaintea Domnului și jertfe de împăcare.
18. Iar dacă a isprăvit David de adus arderile de tot și jertfele
de împăcare, a binecuvântat poporul în numele Domnului Savaot.
19. Și a împărțit la tot poporul, la toată mulțimea lui Israel de
la Dan până la Beer-Șeba, fiecăruia, atât bărbaților cât și femeilor,
câte o pâine și câte o bucată de carne friptă și câte o turtă. Și
s-a dus tot poporul, mergând fiecare la casa sa.
20. Dar când s-a întors David ca să binecuvânteze casa sa, atunci
Micol, fiica lui Saul, i-a ieșit întru întâmpinare și i-a zis: "Câtă
cinste și-a făcut azi regele lui Israel, descoperindu-se înaintea
ochilor roabelor și robilor săi, cum se descoperă un om de nimic".
21. "Înaintea Domnului voi juca, a zis David către Micol; binecuvântat
este Domnul, Cel ce m-a ales pe mine în locul tatălui tău și a casei
lui întregi, întărindu-mă cârmuitor al poporului Domnului, Israel;
cânta-voi și voi juca înaintea Domnului.
22. Și încă și mai mult mă voi înjosi și voi fi încă și mai mic în
ochii tăi, iar înaintea slujnicilor de care grăiești tu, voi fi în
cinste".
23. Și Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până în ziua morții ei.
Capitolul 7
Domnul vorbește lui David prin proorocul Natan.
1. Pe când regele trăia în casa sa și-l liniștise Domnul dinspre toți
vrăjmașii săi de primprejur,
2. A zis regele către proorocul Natan: "Iată, eu locuiesc în
casă de cedru, iar chivotul Domnului stă în cort".
3. "Tot ce ai la inimă, a zis Natan către rege, mergi și fă,
căci Domnul este cu tine!"
4. Și chiar în noaptea aceea a fost cuvântul Domnului către Natan,
zicând:
5. "Mergi și spune robului Meu David: Așa grăiește Domnul: Tu
oare ai să-Mi zidești casă pentru locuința Mea,
6. Când Eu n-am locuit în casă din timpul în care am scos pe fiii
lui Israel din Egipt și până astăzi, ci am trecut din cort în cort?
7. Pe oriunde am umblat cu toți fiii lui Israel, am spus Eu, oare,
măcar o vorbă cuiva din seminții, căruia i-am încredințat să păstorească
poporul Meu Israel și am zis Eu oare: Pentru ce nu-Mi faceți casă
de cedru?
8. Și acum așa să zici robului Meu David: Așa zice Domnul Savaot:
Te-am luat de la stână, de la oi, ca să fii povățuitorul poporului
Meu Israel;
9. Am fost cu tine pretutindeni; oriunde ai umblat, am stârpit pe
toți vrăjmașii tăi dinaintea feței tale și am făcut numele tău mare,
ca numele celor mari de pe pământ.
10. Voi tocmi loc pentru poporul Meu, pentru Israel, îl voi înrădăcina
și va trăi el în pace la locul său și mai mult nu se va mai neliniști;
oamenii necredincioși nu-l vor mai strâmtora, ca mai înainte,
11. Pe vremea când puneam judecători peste poporul Meu Israel. Ba
te voi liniști și pe tine dinspre vrăjmașii tăi.
12. Iată Domnul îți vestește că-ți va întări casa, iar când se vor
împlini zilele tale și vei răposa cu părinții tăi, atunci voi ridica
după tine pe urmașul tău, care va răsări din coapsele tale și voi
întări stăpânirea sa.
13. Acela va zidi casă numelui Meu și Eu voi întări scaunul domniei
lui în veci.
14. Eu voi fi aceluia tată, iar el Îmi va fi fiu; de va greși, îl
voi pedepsi Eu cu toiagul bărbaților și cu loviturile fiilor oamenilor,
15. Dar mila Mea nu o voi lua de la el cum am luat-o de la Saul, pe
care l-am lepădat înaintea feței tale. 16. Casa ta va fi neclintită,
regatul tău va rămâne veșnic înaintea ta și tronul tău va sta în veci".
17. Toate cuvintele acestea și toată vedenia aceasta le-a spus Natan
lui David.
18. Atunci s-a dus regele David și, stând înaintea feței Domnului,
a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, și ce este casa mea,
de m-ai mărit așa?
19. Ba încă aceasta s-a părut lucru mic în ochii Tăi, Doamne Dumnezeul
meu, și ai mai vestit încă și de viitorul casei robului Tău! Este
aceasta, oare lucru omenesc, Doamne Dumnezeul Meu?
20. Ce mai poate să-ți spună David? Tu știi pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!
21. Pentru cuvântul Tău și după inima Ta faci aceasta, descoperind
toată mărirea aceasta robului Tău.
22. În toate ești mare, Doamne Dumnezeule, căci nu este asemenea ție
și nu este Dumnezeu afară de Tine, după toate câte am auzit noi cu
urechile noastre.
23. Cine este asemenea poporului Tău Israel, singurul popor de pe
pământ, pentru care a venit Dumnezeu, ca să și-I câștige de popor,
să-Și preaslăvească numele Lui și să săvârșească lucruri mari și minunate,
înaintea poporului Tău, pe care Tu ți l-ai câștigat de la Egipteni,
izgonind popoarele și zeii lor?
24. Și Tu ți-ai întărit pe poporul Tău Israel, ca popor al Tău pe
veci, și Tu; Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
25. Și acum, Doamne Dumnezeule, întărește pe veci cuvântul pe care
l-ai rostit despre robul Tău și despre casa lui și împlinește ceea
ce i-ai sortit,
26. Ca să preaînalțe numele Tău în veci și să se zică: Domnul Savaot
este Dumnezeu peste Israel. Casa robului Tău David să fie tare înaintea
feței Tale.
27. De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit
robului Tău, zicând: "Îți voi face casă", apoi robul Tău
și-a gătit inima sa, ca să se roage ție cu această rugăciune.
28. Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale
sunt neschimbate și Tu ai vestit robului Tău un astfel de bine.
29. Începe acum și binecuvântează casa robului Tău, ca să fie ea veșnic
înaintea feței Tale, căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta,
și, prin binecuvântarea Ta, se va face casa robului Tău binecuvântată,
ca să fie înaintea Ta în veci".
Capitolul 8
David biruitor, rânduiește dregători.
l. După aceasta David a lovit pe Filisteni și i-a supus și a luat
David Meteg-Haama din mâna Filistenilor.
2. Apoi a bătut și pe Moabiți și i-a măsurat cu funia, punându-i la
pământ; și a măsurat două funii spre ucidere, și o funie spre cruțare
și lăsare în viață. Atunci au ajuns Moabiții robi lui David și birnici.
3. Apoi a bătut David pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele din Țoba,
pe când acesta mergea ca să-și întemeieze din nou domnia sa la râul
Eufratului;
4. Și a luat David de la el o mie șapte sute de călăreți și douăzeci
de mii de pedestrași și a tăiat David vinele la toți caii de la care,
lăsând pentru sine din ei numai pentru o sută de care.
5. Atunci au venit Sirienii din Damasc în ajutor lui Hadad-Ezer, regele
Țobei; însă David a omorât douăzeci și două de mii de Sirieni.
6. Și a pus David oști de pază în Siria Damascului, iar Sirienii au
ajuns robi și birnici lui David. Domnul însă a păzit pe David pretutindeni
unde s-a dus.
7. Atunci a luat David scuturile cele de aur care s-au găsit la robii
lui Hadad-Ezer și le-a dus la Ierusalim.
8. Pe acestea le-a luat apoi Șișac, regele Egiptului, în timpul năvălirii
lui asupra Ierusalimului, în zilele lui Roboam, fiul lui Solomon.
Iar din Tebah și Beritai, cetățile lui Hadad-Ezer, regele David a
luat foarte multă aramă.
9. Auzind Tou, regele Hamatului, că David a bătut toată oștirea lui
Hadad-Ezer,
10. A trimis pe Hadoram, fiul său, la regele David să-l salute și
să-i mulțumească, pentru că s-a războit cu Hadad-Ezer și l-a biruit.
Căci Hadad-Ezer se afla în război cu Tou. Iar în mâinile lui Hadoram
se aflau vase de argint, de aur și de aramă.
11. Pe acestea încă le-a hărăzit David Domnului, împreună cu aurul
Și argintul pe care îl afierosise din cele luate de la toate popoarele
supuse: de la Sirieni, Filisteni și Amaleciți și din prada de la Hadad-Ezer,
fiul lui Rehob, regele Țobei.
12. Astfel și-a făcut David nume, întorcându-se de la înfrângerea
celor optsprezece mii de Sirieni din Valea Sărată.
13. Apoi a pus oștiri de pază în Idumeea; în toată Idumeea a pus oștiri
de pază și toți Idumeii au ajuns robii lui David.
14. Iar Domnul a păzit pe David pretutindeni pe unde a fost.
15. Și a domnit David peste tot Israelul, făcând judecată și dreptate
în tot poporul său.
16. Ioab, fiul lui Țeruia, era căpetenia oștirii, iar Iosafat, fiul
lui Ahilud, era cronicar.
17. Țadoc, fiul lui Ahitub, și Ahimelec, fiul lui Abiatar, au fost
preoți, iar Seraia a fost dregător.
18. Benaia, fiul lui Iehoiada, a fost căpetenie peste Cheretieni și
Peletieni, iar fiii lui David erau cei dintâi la curte.
Capitolul 9
David face bine lui Mefiboșet (Meribaal).
1. "N-a mai rămas, oare, cineva din casa lui Saul? - zise David.
Eu i-aș arăta milă din pricina lui Ionatan".
2. În casa lui Saul însă fusese un rob, cu numele Țiba. Pe acesta
l-au chemat la David și i-a zis regele: "Tu ești Țiba?"Eu,
robul tău", a răspuns acesta.
3. "Nu cumva mai este cineva din casa lui Saul? a întrebat regele,
că i-aș arăta mila lui Dumnezeu". "Ba este, fiul lui Ionatan,
cel șchiop de picioare", a zis Țiba către rege.
4. Iar regele zise: "Unde este?"Iată, a răspuns Țiba regelui,
el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar".
5. Și a trimis regele David de l-au luat de la casa lui Machir, fiul
lui Amiel, din Lodebar.
6. Și a venit Mefiboșet, fiul lui Ionatan, la David și, căzând cu
fața la pământ, s-a închinat regelui. Și a zis regele: "Mefiboșet!"Da,
robul tău!" a răspuns acesta.
7. "Nu te teme, a zis regele David, că eu îți voi arăta milă
pentru tatăl tău, Ionatan, și-ți voi întoarce toate țarinile lui Saul,
bunicul tău, și tu vei mânca totdeauna pâine la masa mea".
8. Atunci s-a închinat Mefiboșet șl a zis: "Ce este robul tău,
de ai căutat tu la un asemenea câine mort, cum sunt eu?"
9. Regele însă a chemat pe Țiba, sluga lui Saul, și i-a zis: "Toate
câte au fost ale lui Saul și ale întregii lui case le dau fiului stăpânului
tău:
10. Deci lucrează pentru el pământul, tu cu fiii tăi și cu robii tăi,
și strânge roadele lui, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de hrană.
Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca totdeauna la masa mea".
11. Țiba avea cincisprezece feciori și douăzeci de robi. Și a zis
Țiba către rege: "Tot ce poruncește regele, stăpânul meu, robului
său, robul tău va îndeplini".
12. Și mânca Mefiboșet la masa lui David, ca unul din copiii regelui.
Mefiboșet avea un copil mic cu numele Micha. Și toți cei ce trăiau
în casa lui Țiba erau slugile lui Mefiboșet.
13. Iar Mefiboșet era olog. Trăia în Ierusalim și mânca totdeauna
la masa regelui.
Capitolul 10
Răzvrătirea Amoniților și pedeapsa lor.
1. Trecând câtăva vreme, a murit regele Amoniților, iar în locul lui
s-a făcut rege Hanun, fiul lui.
2. Atunci a zis David: "Voi arăta milă lui Hanun, fiul lui Nahaș,
pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Apoi a trimis David
pe slugile sale să mângâie pe Hanun de moartea tatălui său. Și au
venit slugile lui David în țara Amoniților.
3. Însă căpeteniile Amoniților au zis către Hanun, domnul lor: "Socotiți,
oare, că David din dragoste către tatăl tău a trimis mângâietori la
tine? Nu cumva a trimis David slugile sale la tine ca să iscodească
cetatea și să vadă ce este în ea și apoi s-o dărâme?
4. Atunci a luat Hanun pe slugile lui David și a ras fiecăruia jumătate
de barbă și le-a tăiat hainele pe jumătate, până la șolduri, și apoi
le-a dat drumul.
5. Când i s-a spus aceasta lui David, acesta a trimis înaintea lor,
deoarece erau foarte batjocoriți. Și a poruncit regele să li se spună:
"Rămâneți în Ierihon până vă vor crește bărbile și atunci vă
veți întoarce".
6. Amoniții insă, văzând că s-au făcut nesuferiți înaintea lui David,
au trimis să tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehov și pe Sirienii
din Țoba, douăzeci de mii de pedestrași, de la regele Amalecit din
Maacha o mie de oameni și din Iștov douăsprezece mii de oameni.
7. Când a auzit de aceasta, David a trimis pe Ioab cu toată oștirea
de viteji.
8. Și ieșind, Amoniții s-au așezat în rânduri de luptă la poartă,
iar Sirienii din Țoba, din Rehov, din Iștov și din Maacha au stat
deoparte în câmp.
9. Văzând Ioab că oștirea dușmană era așezată împotriva lui și înainte
și în urmă, a ales oștenii cei mai de seamă ai lui Israel și i-a pus
în rânduri de luptă împotriva Sirienilor.
10. Iar cealaltă parte de oameni a încredințat-o lui Abișai, fratele
său, ca să-i pună în rânduri de luptă împotriva Amaleciților:
11. Apoi a zis Ioab: "Dacă Sirienii mă vor birui pe mine, tu
să mă ajuți, iar dacă Amoniții te vor birui pe tine, îți voi veni
eu în ajutor.
12. Fii curajos și să ne ținem cu bărbăție pentru poporul nostru și
pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul va face ce va binevoi".
13. După aceea a întrat Ioab și poporul ce era cu el în luptă cu Sirienii,
dar aceștia au fugit de el.
14. Amoniții, văzând că Sirienii pleacă, au fugit și ei de Abișai
și s-au dus în cetate. Întorcându-se Ioab de la Amoniți, a intrat
în Ierusalim.
15. Sirienii însă, văzând că au fost biruiți de Israeliți, s-au adunat
la un loc.
16. Și a trimis Hadad-Ezer de au chemat pe Sirienii cei de peste râul
Eufrat și aceștia au venit la Helam, iar Sovac, căpetenia oștirii
lui Hadad-Ezer, îi conducea.
17. Când s-a spus de aceasta lui David, acesta a adunat pe toți Israeliții
și, trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s-au așezat împotriva
lui David și s-au bătut cu el.
18. Dar au fugit Sirienii de Israeliți și David a nimicit Sirienilor
șapte sute de care și patruzeci de mii de călăreți; ba a lovit și
pe căpetenia Sovac, care a și murit acolo.
19. Și când regii supuși lui Hadad-Ezer au văzut că sunt învinși de
Israeliți, au încheiat pace cu Israeliții și s-au supus acestora.
Iar Sirienii s-au temut să mai dea ajutor Amoniților.
Capitolul 11
David și Urie.
l. Peste un an, pe vremea când regii pornesc la război, David a trimis
pe Ioab și slugile sale cu el și pe toți Israeliții și aceștia au
lovit pe Amoniți și au împresurat Raba;
2. Dar David a rămas în Ierusalim. Odată, spre seară, sculându-se
David din pat și plimbându-se pe acoperișul casei domnești, a văzut
de pe acoperiș o femeie scăldându-se, și femeia aceasta era foarte
frumoasă.
3. Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Și
i s-a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul.
4. Apoi David a trimis slugile să o ia; ea a venit la el și el s-a
culcat cu ea. Iar dacă s-a curățit ea de necurăția ei, s-a întors
la casa sa.
5. Femeia aceasta a rămas însărcinată și a trimis de s-a vestit lui
David, zicând: "Eu sunt însărcinată".
6. Atunci a trimis David să se zică lui Ioab: "Trimite la mine
pe Urie Heteul!" Și a trimis Ioab pe Urie la David.
7. Venind Urie la David, acesta l-a întrebat de sănătatea lui Ioab,
de starea poporului și de mersul războiului.
8. Apoi a zis David către Urie: "Du-te acasă și-ți spală picioarele!"
Ieșind Urie din casa regelui, în urma lui i s-a trimis un dar de la
masa regelui.
9. Dar Urie a dormit la poarta casei regelui cu toate slugile stăpânului
său și nu s-a dus la casa sa.
10. Și i s-a spus lui David, zicând: "Urie nu s-a dus la casa
sa". "Iată, a zis David către Urie, tu ai venit de pe drum,
de ce nu te-ai dus la casa ta?"
11. Iar Urie a zis: "Chivotul Domnului și Israel și Iuda sunt
în corturi; stăpânul meu Ioab și robii domnului meu sunt în tabără,
iar eu să mă duc la casa mea să mănânc, să beau și să mă culc cu femeia
mea? Mă jur pe viața ta și pe viata sufletului tău că nu voi face
aceasta".
12. "Rămâi aici și ziua aceasta, a zis David lui Urie, iar mâine
îți voi da drumul". Și a rămas Urie în Ierusalim în ziua aceea
până a doua zi.
13. Și l-a chemat David și a mâncat Urie înaintea lui și a băut și
David i-a arătat cinste. Dar seara Urie s-a dus să se culce în patul
său cu robii stăpânului său, iar la casa sa nu s-a dus.
14. Dimineața David a scris scrisoare lui Ioab și a trimis-o pe Urie.
15. În scrisoarea aceea el scria așa: "Puneți pe Urie unde va
fi luptă mai crâncenă și retrageți-vă de la el, ca să fie lovit și
ucis".
16. De aceea, când Ioab a împresurat cetatea, a pus pe Urie într-un
astfel de loc, de care știa că este apărat de oameni viteji.
17. Și au ieșit oamenii din cetate și s-au luptat cu Ioab și au căzut
câțiva din popor, din slugile lui David. Acolo a fost ucis și Urie
Heteul.
18. Atunci a trimis Ioab să se facă cunoscut lui David tot mersul
luptei.
19. Și a poruncit trimisului și i-a zis: "După ce vei povesti
regelui tot mersul luptei,
20. Și vei vedea că regele se mânie și-ți zice: "De ce v-ați
apropiat să vă luptați așa aproape de cetate? Nu știați voi că de
pe zidurile cetății pot să arunce în voi?
21. Cine oare a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Au nu o femeie,
care a aruncat în el de pe zid o bucată de râșniță și l-a lovit și
el a murit în Tebeț? De ce v-ați apropiat așa tare de cetate?"
Atunci să-i zici: "Și robul tău Urie Heteul a fost lovit și a
murit".
22. S-a dus deci trimisul lui Ioab la rege în Ierusalim și, ajungând,
a povestit lui David despre toate, pentru care fusese trimis de Ioab
și de tot mersul luptei. Și s-a mâniat David pe Ioab și a zis trimisului:
"De ce v-ați apropiat așa tare de cetate să vă luptați? Nu știați
voi oare că vă pot lovi de pe zidurile cetății? Cine a ucis pe Abimelec,
fiul lui Ierubaal? Oare nu o femeie care a aruncat în el de pe zid
cu o bucată de râșnită, și a murit în Tebeț? De ce v-ați apropiat
așa tare de zid?"
23. Atunci trimisul a spus lui David: "Acei oameni ne-au răpus
pe noi și au ieșit asupra noastră în câmp, dar noi i-am alungat până
la poartă.
24. Atunci au început a săgeta arcașii de pe ziduri asupra robilor
tăi și au murit câțiva din robii regelui; și a murit de asemenea și
robul tău Urie Heteul".
25. Atunci David a zis: "Așa să spui lui Ioab: Să nu te tulbure
lucrul acesta, căci sabia o dată mănâncă pe unul, altă dată mănâncă
pe altul. Întețește lupta împotriva cetății și dărâm-o. Așa să-l încurajezi".
26. Și auzind femeia lui Urie că a murit Urie, bărbatul ei, a plâns
după el.
27. Iar dacă s-a isprăvit vremea plângerii, a trimis David și a luat-o
în casa sa și ea a ajuns femeia lui și i-a născut un fiu. Fapta aceasta,
pe care a făcut-o David, a fost rea înaintea Domnului.
Capitolul 12
Natan mustră pe David.
1. Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David și a venit acela
la el și i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat
și altul sărac.
2. Cel bogat avea foarte multe vite mari și mărunte,
3. Iar cel sărac n-avea decât o singură oiță, pe care el o cumpărase
de mică și o hrănise și ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui
mâncase și ea și se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise și
era pentru el ca o fiică.
4. Dar iată că a venit la bogat un călător, și gazda nu s-a îndurat
să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru
călătorul care venise la el, ci a luat oița săracului și a gătit-o
pe aceea pentru omul care venise la el".
5. Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om și a zis către
Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot așa este
de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut
una ca aceasta și pentru că n-a avut milă".
7. Atunci Natan a zis către David: "Tu ești omul care a făcut
aceasta. Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru
Israel și Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8. Ți-am dat casa domnului tău și femeile domnului tău la sânul tău;
ți-am dat ție casa lui Israel și a lui Iuda și, dacă aceasta este
puțin pentru tine, ți-aș mai adăuga.
9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea
ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui
ți-ai luat-o de soție, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniților.
10. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru
că tu M-ai nesocotit pe Mine și ai luat pe femeia lui Urie Heteul,
ca să-ți fie nevastă.
11. Așa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa
ta și voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi și le voi da aproapelui
tău și se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.
12. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot
Israelul și înaintea soarelui". "Am păcătuit înaintea Domnului",
a zis David către Natan.
13. "Și Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan,
și tu nu vei muri.
14. Dar fiindcă tu prin această faptă ai dat vrăjmașilor Domnului
pricină să-L hulească, de aceea va muri fiul ce ți se va naște".
15. Apoi s-a dus Natan la casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care
i-l născuse lui David femeia lui Urie și acela s-a îmbolnăvit.
16. Și s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit și, ducându-se
deoparte, a petrecut noaptea întins pe pământ.
17. Atunci au intrat la el bătrânii casei lui ca să-l ridice de la
pământ, dar el n-î voit și nici n-a mâncat pâine cu ei.
18. După șapte zile a murit copilul și slugile lui David se temeau
să-i spună că a murit copilul. Căci ei își ziceau: "Când copilul
era încă viu și noi îl mângâiam, el nu ne băga în seamă; cum să-i
spunem acum: A murit copilul? Ar putea să facă vreun rău".
19. Dar văzând David că slugile sale șoptesc între ele, a priceput
că a murit copilul și le-a întrebat: "A murit copilul?"A
murit", i s-a răspuns.
20. Atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a
schimbat hainele și s-a dus în casa Domnului și s-a rugat. Întorcându-se
apoi acasă, a cerut să i se dea pâine și a mâncat.
21. Și i-au zis slugile: "Ce va să zică aceasta? Când copilul
era încă în viață, ai postit, ai plâns și n-ai dormit; iar după ce
copilul a murit, te-ai sculat, ai mâncat și ai băut?"
22. "Câtă vreme copilul era viu, a zis David, am postit și am
plâns, căci socoteam: Cine știe, poate mă va milui Domnul și va trăi
copilul.
23. Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Îl mai pot eu, oare,
întoarce? Eu mă voi duce la el, iar el nu se va mai întoarce la mine".
24. Și a mângâiat David pe Batșeba, femeia sa, a intrat la ea, s-a
culcat cu ea și ea a zămislit și a mai născut un fiu și i-a pus numele
Solomon. Domnul l-a iubit pe acesta,
25. Și a trimis pe proorocul Natan, și acesta i-a pus numele Iedida,
adică iubitul Domnului, cum îi spusese Domnul.
26. Ioab însă lupta împotriva cetății Amoniților, Raba, și aproape
luase cetatea domnească.
27. Atunci a trimis Ioab la David să i se spună: "Am tăbărât
asupra cetății Raba și am luat cetatea prin apă.
28. Adună acum celălalt popor și vino asupra cetății și o ia; căci
de o voi lua eu, atunci se va slăvi numele meu".
29. Atunci a adunat David tot poporul și s-a dus asupra cetății Raba,
s-a luptat împotriva ei și a luat-o.
30. Și a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un
talant de aur și cu pietre scumpe, și a pus-o pe capul său; a luat
și foarte multă pradă din cetate.
31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos și l-a pus sub fierăstrău
și sub grapă de fier și sub securi de fier și i-a aruncat în cuptoarele
de ars cărămidă. Așa a făcut el cu toate cetățile Amoniților. După
aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.
Capitolul 13
Amnon ucis de slugile lui Abesalom.
1. După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David,
avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon,
alt fiu al lui David.
2. Și s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina
surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară și lui Amnon i se părea
greu să-i facă ceva.
3. Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Șama, fratele
lui David.
4. Ionadab era om foarte șiret. Acesta i-a zis: "Fiul regelui,
de ce slăbești tu așa pe fiecare zi? Spune mie!"Iubesc pe Tamara,
sora lui Abesalom, fratele meu", a zis Amnon către el.
5. "Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, și te fă bolnav;
iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină
Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea
ochilor mei, ca să văd și să mănânc din mâinile ei!"
6. Și s-a culcat Amnon și s-a făcut bolnav și a venit regele să-l
cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: "Lasă pe Tamara, sora
mea, să vină și să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două și
să mănânc din mâinile ei".
7. Și a trimis David la Tamara acasă să-i spună: "Du-te acasă
la Amnon, fratele tău, și-i fă de mâncare!"
8. și s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Și
a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte
și le-a copt;
9. Apoi a luat tigaia și a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să
mănânce. și a zis Amnon: "Să iasă toți de la mine!"
10. Și au ieșit de la el toți oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara:
"Du mâncarea în odaia cea din fund și voi mânca acolo din mâinile
tale". Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise și le-a dus
lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
11. Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o și
i-a zis: "Vino și te culcă cu mine, sora mea!"
12. "Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se
face în Israel; nu face ticăloșia aceasta!
13. Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Și tu vei fi în Israel
cu unul din cei fără de minte. Vorbește cu regele și el nu se va împotrivi
să mă dea după tine".
14. El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o și s-a
culcat cu ea și a necinstit-o.
15. După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, așa încât ura cu
care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către
ea. Și i-a zis ei Amnon: "Scoală și pleacă!"
16. "Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău și
încă și mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie".
17. Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea
și i-a zis: "Alungă pe aceasta de la mine afară și încuie ușa
după ea".
18. Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriță, căci astfel de haine
purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Și a scos-o
sluga afară și a încuiat ușa după ea.
19. Iar Tamara și-a presărat cenușă pe capul său și-a rupt haina cea
pestriță, cu care era îmbrăcată și, punându-și mâinile pe cap, mergea
așa și striga.
20. Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: "Nu cumva Amnon,
fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este
fratele tău; nu-ți zdrobi inima pentru fapta aceasta". Și a șezut
Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
21. Și a auzit regele David de toate cele întâmplate și s-a mâniat
foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea,
pentru că era întâiul său născut.
22. Abesalom însă nu grăia cu Amnon nici bine, nici rău, căci Abesalom
ura pe Amnon, pentru că acesta necinstise pe Tamara, sora sa.
23. Iar după doi ani, pe vremea când tundeau oile lui Abesalom în
Baal-Hațor, care se află în Efraim, a chemat Abesalom pe toți fiii
regelui.
24. și venind Abesalom la rege, a zis: "Iată acum este tunsul
oilor la robul tău; deci să meargă regele și slugile sale la robul
tău!"
25. Regele însă a zis către Abesalom: "Ba nu, fiul meu, nu vom
merge cu toții, ca să nu te împovărăm". Abesalom însă l-a rugat
cu mare stăruință, dar el n-a vrut să se ducă, ci l-a binecuvântat.
26. Atunci Abesalom a zis către el: "Dacă nu, să meargă cu noi
măcar Amnon, fratele meu". "De ce să meargă el cu tine?"
a zis regele.
27. Dar stăruind Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon și la toți
fiii regelui să se ducă cu el. Și a făcut Abesalom ospăț, ca ospățul
unui rege.
28. Și a mai poruncit Abesalom slugilor sale, zicând: "Luați
seama, că îndată ce inima lui Amnon se va veseli de vin și când eu
voi zice: Loviți pe Amnon, să-l ucideți și să nu vă temeți; eu vă
poruncesc aceasta, să fiți curajoși și viteji!"
29. Și au făcut slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom.
Atunci s-au sculat fiii regelui cu toții și, încălecând fiecare pe
catârul său, au fugit.
30. Și încă pe cale fiind ei, a ajuns la David vestea că Abesalom
a omorât pe coti fiii regelui și n-a mai rămas nici unul din ei.
31. Atunci s-a sculat regele și și-a rupt hainele sale și s-a aruncat
la pământ; și toate slugile sale, care stăteau înaintea sa, și-au
rupt veșmintele lor.
32. Atunci Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David, a zis: "Să
nu creadă regele, stăpânul meu, că au omorât pe toți băieții, fiii
regelui; numai singur Amnon a murit, căci Abesalom avea aceasta în
gând încă din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara.
33. Deci, regele, stăpânul meu, să nu se tulbure cu gândul că ar fi
murit toți fiii regelui, căci numai Amnon singur a murit".
34. Atunci a fugit Abesalom, iar omul de strajă, ridicându-și ochii
săi, a privit și iată popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui.
Și venind straja, a dat de veste regelui, zicând: "Am văzut oameni
pe drumul Bahurim, de pe coasta muntelui".
35. Atunci Ionadab a zis către rege: "Iată vin fiii regelui;
cum a zis robul tău așa și este".
36. Și cum a sfârșit el vorbele acestea, iată au sosit și fiii regelui
și au ridicat strigăt și au plâns. Și a plâns și regele însuși și
toate slugile lui plângere mare.
37. Iar Abesalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele
Gheșurului. Și a plâns regele David după fiul său în toate zilele.
38. Iar Abesalom, fugind și ducându-se în Gheșur, a stat acolo trei
ani. Dar regele David nu s-a apucat să urmărească pe Abesalom, căci
se mângâiase de moartea lui Amnon.
Capitolul 14
Iertarea lui Abesalom.
1. Cunoscând Ioab, fiul Țeruiei, că inima regelui s-a întors spre
Abesalom,
2. A trimis Ioab la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și
i-a zis: "Fă-te că ești bocitoare, îmbracă-te cu haine de jale,
nu te unge cu untdelemn și fii ca a femeie care a plâns zile multe
după un mort;
3. Și du-te la rege și zi către el așa și așa". Și i-a spus Ioab
ce anume să zică.
4. Venind deci femeia cea din Tecoa la rege și căzând cu fața la pământ,
s-a închinat și a zis: "Ajutor, o, rege, ajutor!"
5. "Ce ai?" a zis regele către ea. "Sunt de mult văduvă,
a zis ea, căci mi-a murit bărbatul.
6. Și avea roaba ta doi feciori și aceștia s-au sfădit în țarină;
și, neavând cine-i despărți, a lovit unul din ei pe celălalt și l-a
omorât.
7. Și iată s-au sculat toate rudele asupra roabei tale și zic: "Dă-ne
pe ucigașul fratelui său să-l omorâm pentru sufletul fratelui său
pe care l-a pierdut el și vom pierde chiar și pe moștenitorul lui".
Și așa vor să stingă ei și cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai
lase bărbatului meu nici nume, nici urmași pe fața pământului".
8. "Mergi în pace la casa ta, a zis regele către femeie, căci
voi da poruncă pentru tine".
9. Dar femeia cea din Tecoa a zis către rege: "O, rege, stăpânul
meu, asupra mea să fie vina și asupra casei tatălui meu; iar regele
și tronul lui este nevinovat".
10. "pe cel ce va fi împotriva ta, a zis regele, să-l aduci la
mine și mai mult nu te va mai atinge".
11. "Poruncește, o, rege, în numele Domnului Dumnezeului tău,
a zis ea, ca să nu se înmulțească răzbunătorii sângelui și să nu piardă
pe fiul meu". "Viu este Domnul, a zis regele, nici un fir
de păr de al fiului tău nu va cădea pe pământ!"
12. "Îngăduie roabei tale, a zis femeia, să mai spun o vorbă
regelui, stăpânului meu".
13. "Spune", a zis el. "Pentru ce cugeți tu așa împotriva
poporului Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvântul acesta, regele
s-a osândit pe sine însuși, pentru că nu aduce înapoi pe izgonitul
său.
14. Noi vom muri și vom fi ca apa vărsată pe pământ, care nu se mai
poate aduna. Dumnezeu însă nu voiește să piardă sufletul și se gândește
cum ar face să nu lepede de la Sine nici pe cel înlăturat.
15. Și acum eu am venit să spun regelui, stăpânul meu, cuvintele acestea,
pentru că poporul mă sperie și roaba ta a zis: "Am să grăiesc
eu cu regele, să văd nu va face el după cuvântul roabei sale?
16. De bună seamă regele va asculta și va izbăvi pe roaba sa din mâna
oamenilor care voiesc să mă piardă împreună cu fiul meu din moștenirea
lui Dumnezeu.
17. Și roaba ta a zis: Să fie cuvântul regelui, stăpânul meu, spre
mângâierea mea, căci regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui Dumnezeu
și poate ca să asculte și bune și rele, și Domnul Dumnezeul tău va
fi cu tine".
18. Și răspunzând, regele a zis către femeie: "Să nu ascunzi
de mine ceea ce am să te întreb!"Grăiește, a zis femeia, o, rege,
stăpânul meu!"
19. "Nu cumva este mâna lui Ioab în tot ce spui tu?" a zis
regele. Iar femeia i-a răspuns și a zis: "Să trăiască sufletul
tău, o, rege! Nu pot să mă abat nici la dreapta, nici la stânga de
la ceea ce a zis regele, stăpânul meu. Adevărat, robul tău Ioab mi-a
poruncit și el a pus în gura roabei tale toate cuvintele acestea;
20. Și tot robul tău m-a învățat ca prin pildă să dau lucrului această
înfățișare. Dar regele, stăpânul meu, este înțelept, cum este înțelept
îngerul lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce este pe pământ".
21. Atunci regele a zis către Ioab: "Iată, fac lucrul acesta;
du-te dar și adu înapoi pe băiatul Abesalom".
22. Atunci Ioab a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și a binecuvântat
pe rege, zicând: "Acum robul tău cunoaște că a aflat bunăvoință
înaintea ochilor tăi, o, rege, stăpânul meu, de vreme ce regele a
făcut cum a zis robul tău".
23. Și sculându-se, Ioab s-a dus în Gheșur și a adus pe Abesalom la
Ierusalim.
24. Și a zis regele: "Să se întoarcă la casa sa, dar fata mea
nu o va vedea". Și s-a întors Abesalom la casa sa; dar fața regelui
n-a văzut-o.
25. În tot Israelul nu era bărbat așa de frumos ca Abesalom și așa
de lăudat ca el; din tălpile picioarelor și până în creștetul capului
nu avea nici o meteahnă.
26. Când își tundea capul său - și și-l tundea în fiecare an, pentru
că-l îngreuia - părul de pe capul lui cântărea două sute de sicli,
după cântarul regesc.
27. Și i s-au născut lui Abesalom trei băieri și o fată, anume Tamara.
Aceasta a fost o femeie frumoasă la chip și a ajuns soția lui Roboam,
fiul lui Solomon și i-a născut pe Abia.
28. Abesalom a rămas în Ierusalim doi ani, dar fața regelui n-a văzut-o.
29. Și a trimis Abesalom după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar acesta
n-a vrut să vină la el. și a trimis și a doua oară și acesta tot n-a
vrut să vină.
30. Atunci a zis Abesalom slugilor sale: "Vedeți voi partea de
țarină a lui Ioab, care este lângă a mea și unde el are semănat orz?
Duceți-vă și-i dați foc!" Și au ars slugile lui Abesalom acea
parte de țarină cu foc. Deci venind slugile lui Ioab la. acesta cu
hainele rupte, au zis: "Slugile lui Abesalom au ars ogorul tău
cu foc".
31. Atunci s-a sculat Ioab și a venit la Abesalom acasă și i-a zis:
"Pentru ce slugile tale au ars cu foc ogorul meu?"
32. Iar Abesalom a zis: "Iată, eu am trimis la tine și am zis:
Vino încoace, ca să te trimit la rege să-i zici: Pentru ce am venit
din Gheșur? Mai bine-mi era să fi rămas acolo. Vreau să văd fața regelui.
De sunt vinovat, atunci ucide-mă".
33. Și s-a dus Ioab la rege și i-a spus aceasta. Și a chemat regele
pe Abesalom și a venit acesta la rege și, căzând cu fața sa la pământ
înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a sărutat. pe Abesalom.
Capitolul 15
Fuga lui David dinaintea lui Abesalom.
1. După aceasta Abesalom și-a înjghebat care și cai și cincizeci de
bărbați, care mergeau înaintea sa.
2. Și se scula Abesalom dis-de-dimineață, se oprea la poartă lângă
cale, și, când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină,
Abesalom îl chema la sine și-l întreba: "Din ce cetate ești tu?"
Și când acela îi răspundea: "Robul tău este din cutare trib al
lui Israel",
3. Atunci Abesalom îi zicea: "Iată pricina ta este bună și dreaptă,
dar la rege n-are cine să te asculte".
4. Și mai zicea Abesalom: "O, de m-ar pune pe mine judecător
în țara aceasta, ar veni la mine oricine ar avea neînțelegeri și judecată
și eu l-aș judeca drept".
5. Și de se apropia cineva să i se închine, el își întindea mâna și-l
îmbrățișa și-l săruta.
6. Așa se purta Abesalom cu tot israelitul care venea pentru judecată
la rege și a intrat Abesalom la inima Israeliților.
7. După patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către
rege: "Mă duc la Hebron să-mi împlinesc o făgăduință, pe care
am făcut-o Domnului,
8. Căci eu, robul tău, pe când trăiam la Gheșur în Siria, am făcut
făgăduința aceasta: De mă va întoarce Domnul la Ierusalim, voi aduce
jertfă Domnului".
9. Și i-a zis regele: "Du-te cu pace!" Și el s-a sculat
și s-a dus la Hebron.
10. Atunci a trimis Abesalom șapte fete la toate triburile lui Israel,
zicând: "Când veți auzi sunetul cornului, să ziceți: Abesalom
s-a făcut rege în Hebron".
11. Și s-au dus cu Abesalom două sute de oameni din Ierusalim, care
fuseseră poftiți de el, dar s-au dus din nevinovăție, neștiind ce
este la mijloc.
12. În timpul jertfei, Abesalom a trimis și a chemat pe Ahitofel Ghiloneanul,
sfetnicul lui David, din cetatea lui, Ghilo. Și s-a făcut răzvrătire
mare și curgea poporul și se înmulțea împrejurul lui Abesalom.
13. Deci a venit un vestitor la David și a zis: "Inima Israeliților
a înclinat în partea lui Abesalom".
14. Iar David a zis către toate slugile sale, care erau cu el în Ierusalim:
"Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom. Grăbiți-vă
să plecăm, ca să nu ne ajungă și să ne prindă, ca să nu aducă necaz
asupra noastră și să strice cetățile cu sabia".
15. Și slugile regelui au zis către rege: "La tot ce va voi regele,
stăpânul nostru, noi slugile tale suntem gata".
16. Și a ieșit regele pe jos și după el a mers toată casa lui. Regele
însă a lăsat zece femei din concubinele sale, ca să păzească casa.
17. Și au plecat regele și tot poporul pe jos și s-au oprit la Bet-Merhac.
18. Toate slugile lui mergeau pe lângă el, iar toți Cheretienii și
toți Peletienii și toți Gateienii, ca la șase sute de oameni, care
veniseră împreună cu el din Gat, mergeau înaintea regelui.
19. "Pentru ce mergi și tu cu noi? a zis regele către Itai din
Gat. Întoarce-te și rămâi cu regele, căci tu ești străin și ai venit
aici din țara ta.
20. Ieri ai venit și astăzi să te silesc să mergi cu noi? Eu mă duc
unde se va întâmpla. Întoarce-te și întoarce și pe frații tăi cu tine.
Domnul să facă milă și dreptate cu tine".
21. "Precum e adevărat că Domnul este viu, a răspuns Itai regelui,
și precum este viu regele, stăpânul meu, tot așa este de adevărat
că oriunde va fi regele, stăpânul meu, la viață și la moarte, acolo
va fi și robul tău".
22. "Atunci, a zis regele David către Itai, vino și umblă cu
mine". Și s-a dus Itai din Gat și toți oamenii lui și toți copiii
care erau cu el.
23. Și a plâns toată țara cu glas mare și tot poporul a trecut pârâul
Chedron și a trecut și regele pârâul Chedron și s-a dus tot poporul
cu regele pe calea spre pustiu.
24. Și iată era acolo și Țadoc preotul, împreună cu toți Leviții care
duceau chivotul legământului Domnului din Betar și au pus acolo chivotul
lui Dumnezeu; iar Abiatar a stat pe un loc înalt până ce a ieșit tot
poporul din cetate.
25. "Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate, a zis regele către
Țadoc, ca să stea la locul lui. De voi afla milă în ochii Domnului,
mă va întoarce și-mi va da să-L văd pe El și locașul Lui.
26. Iar dacă El îmi va zice: "Nu mai este bunăvoința Mea cu tine",
atunci iată-mă, facă cu mine ce va binevoi".
27. "Înțelegi tu? a mai zis regele către Țadoc preotul, întoarce-te
cu pace în cetate, cu Ahimaaț, fiul tău și cu Ionatan, fiul lui Abiatar,
amândoi fiii voștri.
28. Să știți, eu am să rămân în câmpia din pustiu până îmi va veni
veste de la voi".
29. Atunci Țadoc și Abiatar au întors chivotul lui Dumnezeu în Ierusalim
și au rămas acolo.
30. Iar David s-a dus în Muntele Eleonului și, mergând, plângea; capul
îi era acoperit și picioarele desculțe. Și toți oamenii care erau
cu el își acoperiseră fiecare capul și mergeau plângând.
31. Atunci s-a spus lui David: "Și Ahitofel este în numărul răzvrătiților
cu Abesalom". "Doamne, Dumnezeul meu, a zis atunci David,
risipește planurile lui Ahitofel!"
32. Iar când David a ajuns pe vârful muntelui, unde s-a închinat lui
Dumnezeu, iată a venit în întâmpinarea lui Hușai Archianul, cel mai
bun prieten al lui David. Acesta avea haina sfâșiată și pe cap cenușă.
33. "De vei merge cu mine, i-a zis David, îmi vei fi o povară.
34. Iar de te vei întoarce în cetate și vei zice lui Abesalom: "Rege,
frații tăi au trecut; a trecut și regele, tatăl tău, și acum eu sunt
robul tău; iasă-mă cu viață. Până acum am fast robul tatălui tău,
iar acum sunt robul tău". Atunci vei strica planurile lui Ahitofel
cele împotriva mea.
35. Iată este acolo cu tine Țadoc și Abiatar preoții și tot cuvântul
ce vei auzi la casa regelui să-l spui preoților Țadoc și Abiatar.
36. Acolo sunt și cei doi fii ai lor: Ahimaaț, fiul lui Țadoc și Ionatan,
fiul lui Abiatar. Prin aceștia să trimiteți la mine orice veste veți
auzi".
37. Și a venit Hușai, prietenul lui David, în cetate. Abesalom însă
intra atunci în Ierusalim.
Capitolul 16
David mustrat de Șimei.
l. După ce David a trecut puțin de vârful muntelui, iată îl întâmpină
Țiba, sluga lui Mefiboșet, cu o pereche de asini încărcați, pe care
se aflau două sute de pâini, o sută de legături de stafide, o sută
de legături de smochine și un burduf de vin.
2. Și regele a zis către Țiba: "Ce sunt acestea?"Asinii,
a răspuns Țiba, sunt pentru rege, ca să umble, pâinile și fructele
pentru hrana oamenilor, iar vinul, ca să bea cei ce vor slăbi în pustie".
3. "Unde este fiul stăpânului tău?" a întrebat regele. "A
rămas în Ierusalim", a răspuns Țiba regelui; căci a zis: "Acum
casa lui Israel îmi va întoarce mie domnia tatălui meu".
4. "Ale tale să fie toate câte are Mefiboșet", a zis regele
către Țiba. "Să aflu milă în ochii domnului meu, regele",
a răspuns Țiba, închinându-se.
5. Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieșea de acolo un om
din neamul casei lui Saul, cu numele de Șimei, fiul lui Ghera. El
mergea și blestema,
6. Aruncând cu pietre asupra lui David și asupra tuturor robilor lui
David; Iar poporul tot și toți oamenii de luptă erau la dreapta și
la stânga regelui.
7. "Pleacă, pleacă, ucigașule și nelegiuitule, zicea Șimei, blestemând
pe rege.
8. Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul
căruia te-ai făcut tu rege și a dat Domnul domnia în mâinile lui Abesalom;
fiul tău; și iată tu ești în necaz, pentru că ești băutor de sânge".
9. "Pentru ce acest câine leșinat blesteamă pe domnul meu, rege?,
a zis Abișai, fiul Țeruiei. Mă duc să-i iau capul".
10. "Fiii Țeruiei, a zis regele, ce ne privește aceasta pe mine
și pe voi? Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit să blesteme
pe David. Cine deci poate să-i zică: "De ce faci tu așa?"
11. Apoi David a mai zis lui Abișai și tuturor slugilor sale: "Iată,
dacă fiul; meu, care a ieșit din coapsele mele, caută sufletul meu,
cu atât mai vârtos fiul unui veniaminean. Lăsați-l să blesteme, căci
Domnul i-a poruncit.
12. Poate va căuta Domnul la umilirea mea și-mi va răsplăti cu bine
pentru acest blestem al lui".
13. Și s-a dus David și oamenii lui în drumul lor, iar Șimei mergea
pe coasta muntelui în preajma lui, mergea și blestema, aruncând spre
el cu pietre și cu praf.
14. Apoi, ajungând regele și tot poporul ce era cu el la Aiefim, s-a
odihnit acolo.
15. Abesalom însă și tot poporul lui Israel au venit în Ierusalim
și împreună cu ei a venit și Ahitofel.
16. Și când Hușai Archianul, prietenul lui David, a venit la Abesalom
și i-a zis: "Trăiască regele!"
17. Abesalom a zis către Hușai: "Așa dragoste ai tu către prietenul
tău? De ce nu te-ai dus și tu cu prietenul tău?"
18. "Nu, a zis Hușai către Abesalom, eu urmez pe acela pe care
l-a ales Domnul și acest popor și tot Israelul; cu acela sunt eu și
cu acela rămân.
19. Și apoi cui am să slujesc? Oare nu fiului său? Cum am slujit tatălui
tău, așa am să-ți slujesc și ție".
20. "Dați-mi sfat, a zis Abesalom către Ahitofel, ce să facem!"
21. "Intră la concubinele tatălui tău, a răspuns Ahitofel, pe
care le-a lăsat el să păzească casa sa; și vor auzi toți Israeliții
că tu ai ajuns să fii urât de tatăl tău și se vor întări mâinile tuturor
celor ce sunt cu tine".
22. Atunci au întins pentru Abesalom un cort pe acoperișul casei.
Și a intrat Abesalom la concubinele tatălui său, înaintea ochilor
a tot Israelul.
23. Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care le dădea el, se socoteau atunci
ca și cum ar fi cerut cineva povață de la Dumnezeu. Așa fusese orice
sfat al lui Ahitofel atât pentru David, cât și pentru Abesalom.
Capitolul 17
Sfatul lui Ahitofel și moartea lui.
1. "Eu, a zis Ahitofel către Abesalom, am să aleg douăsprezece
mii de oameni și mă voi ridica să mă duc noaptea asta în urmărirea
lui David;
2. Și voi năvăli asupra lui când va fi ostenit și cu mâinile slăbănogite,
și-l voi umple de groază și toți oamenii care sunt cu el se vor împrăștia
și voi ucide numai pe rege,
3. Iar pe oameni îi voi întoarce pe toți la tine. Și când nu va mai
fi unul, al cărui suflet îl cauți tu, atunci tot poporul va fi în
pace".
4. Și a plăcut vorba aceasta lui Abesalom și tuturor bătrânilor lui
Israel.
5. "Chemați pe Hușai Archianul, a zis Abesalom, să auzim ce zice
el".
6. Atunci a venit Hușai la Abesalom și Abesalom i-a zis: "Iată
ce zice Ahitofel; să facem oare cum zice el? Iar dacă nu, spune-mi
tu!"
7. "De data aceasta, a zis Hușai către Abesalom, nu este bun
sfatul pe care l-a dat Ahitofel".
8. "Tu cunoști pe tatăl tău și pe oamenii lui, urmă mai departe
Hușai. Ei sunt viteji și foarte îndârjiți, ca ursoaica pustiului când
i se răpesc puii și ca vierul sălbatic din câmp. Și apoi tatăl tău
este om războinic; el nu stă să rămână cu poporul.
9. Iată acum ei, de bună seamă, se ascunde în vreo peșteră sau în
alt loc; și de cade cineva la cel dintâi atac asupra lor, se va auzi
și se va zice: "Au fost înfrânți oamenii care au urmat lui Abesalom".
10. Atunci până și cel mai viteaz care are inima ca de leu va cădea
cu duhul; căci la tot Israelul este cunoscut cât de viteaz este tatăl
tău și cât de curajoși sunt cei ce se află cu el.
11. De aceea eu vă sfătuiesc: Să se adune la tine tot Israelul de
la Dan până la Beerșeba, la număr tocmai ca nisipul mării, și să mergi
tu însuți în mijlocul lor.
12. Atunci vom merge asupra lui, în orice loc s-ar afla, și vom năvăli
asupra lui, cum cade roua pe pământ, și nu-i va mai rămâne pe lângă
el nici un om din cei ce se află cu el.
13. Iar de va intra în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce frânghii
la cetatea aceea și o vom târî în râu, încât nu va rămâne din ea nici
pietricică".
14. "Sfatul lui Hușai Archianul, au zis atunci Abesalom și tot
Israelul, e mai bun decât sfatul lui. Ahitofel". Așa a judecat
Domnul să strice sfatul cel mai bun al lui Ahitofel, ca să aducă Domnul
pieirea asupra lui Abesalom.
15. Apoi Hușai a zis către preoții Țadoc și Abiatar: "Așa și
așa a sfătuit Ahitofel pe Abesalom și pe bătrânii lui Israel, iar
eu i-am sfătuit așa și așa".
16. Deci trimiteți acum repede să spună lui David așa: Tu, noaptea
asta, să nu rămâi pe câmp în pustiu, ci să treci mai repede, ca să
nu piară regele și oamenii care sunt cu el".
17. În vremea aceasta Ionatan și Ahimaaț stăteau la En-Roghel. Deci
s-a dus o slujnică și le-a spus acestora, iar aceștia s-au dus și
au vestit pe regele David, căci ei nu se puteau arăta în cetate.
18. Dar i-a zărit un tânăr și a spus lui Abesalom. Ei însă au plecat
amândoi repede și s-au dus la Bahurim, în casa unui om, în ograda
căruia se afla o fântână, și s-au ascuns în ea;
19. Iar femeia omului a luat o pătură și a întins-o pe gura fântânii,
a pus pe ea niște grâu pisat, așa încât nu se vedea nimic.
20. Și venind slujitorii lui Abesalom în casă la femeie, i-au zis:
"Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?"Au trecut pârâul", le-a
răspuns femeia. Și i-au căutat oamenii lui Abesalom, dar nu i-au găsit
și s-au întors la Ierusalim.
21. Iar dacă au plecat aceștia, ei au ieșit din fântână și s-au dus
de au spus lui David: "Ridicați-vă și treceți repede apa, căci
acestea a sfătuit Ahitofel împotriva voastră".
22. Atunci s-a ridicat David și toți oamenii care erau cu el și au
trecut Iordanul și până la ziuă n-a rămas niciunul care să nu fi trecut.
23. Ahitofel însă, văzând că planul său n-a fost urmat, a pus șaua
pe asin, a plecat și s-a dus la casa sa, în cetatea sa, și și-a făcut
testamentul în folosul casei sale, apoi s-a spânzurat și a murit și
a fost înmormântat în cetatea tatălui său.
24. David a venit după aceea la Mahanaim, iar Abesalom a trecut Iordanul
și tot Israelul era cu el.
25. În locul lui Ioab, Abesalom a pus peste oștire pe Amasa. Amasa
era fiul unui om cu numele Itra, din Israel, care intrase la Abigail,
fiica lui Nahaș, sora Țeruiei, mama lui Ioab.
26. Israel cu Abesalom și-au așezat tabăra în ținutul Galaad.
27. Când David a venit la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din "Raba
Amoniților, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, și Barzilai Galaaditeanul,
din Roghelim,
28. Au adus zece paturi pregătite, zece talere, vase de lut, grâu,
orz, făină, grăunte prăjite, bob, linte și pâine;
29. Miere, unt, oi și brânză de vaci și le-au dat lui David și oamenilor
care erau cu el, căci zicea: "Poporul este flămând și ostenit
și a suferit de sete în pustie".
Capitolul 18
Moartea lui Abesalom.
1. Atunci a numărat David pe oamenii care erau cu el și a pus căpetenii
peste sute și căpetenii peste mii.
2. Și a trimis David pe oamenii săi: a treia parte sub comanda lui
Ioab, a treia parte sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele
lui Ioab, și a treia parte sub comanda lui Itai Gateul. Și a zis regele
către oameni "și eu însumi voi merge cu voi".
3. "Să nu mergi; i-au zis oamenii, că noi chiar de vom fugi,
nu se va tine seamă de aceasta; și chiar de ar muri jumătate din noi,
de asemenea nu se va line seamă; iar tu singur ești cât noi, zece
mii. Deci pentru noi este mai bine ca tu să ne dai ajutor din cetate!"
4. "Ce vi se pare că este bine, a răspuns regele, aceea voi face".
Atunci a stat regele la poartă și a ieșit tot poporul rânduit pe sute
și pe mii.
S. Apoi regele a dat poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai și le-a
zis: "Să-mi cruțați pe băiatul Abesalom!" Și tot poporul
a auzit cum a poruncit regele tuturor căpeteniilor pentru Abesalom.
6. Au ieșit deci oamenii la câmp în întâmpinarea Israeliților, și
s-a dat bătălia în pădurea lui Efraim.
7. Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost
înfrânt de robii lui David, căzând uciși douăzeci de mii de oameni.
8. Lupta s-a întins în tot ținutul acela și pădurea a mâncat în ziua
aceea mai mulți oameni decât a doborât sabia.
9. Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe
un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare,
părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului și el a rămas
spânzurat în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte.
10. Atunci cineva a văzut aceasta și a spus lui Ioab, zicând: "Iată,
am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar".
11. "Dacă l-ai văzut, a zis Ioab către omul care-i adusese vestea,
de ce nu l-ai doborât acolo, la pământ? ți-aș fi dat zece sicli de
argint și o cingătoare!"
12. "De mi-ai fi pus în mână și o mie de sicli de argint, a răspuns
acela lui Ioab, nici atunci nu mi-aș fi ridicat mâna asupra fiului
regelui, căci în auzul nostru ți-a poruncit regele ție și lui Abișai
și lui Itai și a zis: "Cruțați-mi pe băiatul Abesalom!"
13. Și dacă eu însumi aș fi făcut altfel cu primejdia vieții mele,
aceasta nu s-ar fi putut ascunde de rege și tu singur te-ai fi ridicat
asupra mea".
14. "N-am la ce să mai zăbovesc cu tine", a zis Ioab. Apoi
a luat în mână trei săgeți și le-a înfipt în inima lui Abesalom, care
era încă viu în crengile stejarului.
15. Apoi au împresurat pe Abesalom zece tineri care duceau armele
lui Ioab și, lovindu-l, l-au ucis.
16. După aceea Ioab a sunat din trâmbiță și s-au întors oamenii de
la urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruțat poporul.
17. Apoi au luat pe Abesalom și l-au aruncat acolo în pădure într-o
groapă adâncă și au aruncat deasupra lui o grămadă mare de pietre.
Iar Israeliții s-au împrăștiat cu toții, ducându-se fiecare la casa
sa.
18. Abesalom însă își făcuse un monument încă de pe când trăia, în
Valea Regelui; căci își zisese: "Eu n-am fiu, ca să mi se păstreze
amintirea!" și a dat monumentului numele său, așa că și astăzi
se numește el: Monumentul lui Abesalom.
19. Iar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis către Ioab: "Mă duc să
vestesc pe regele că Domnul prin judecata Sa l-a izbăvit din mâinile
dușmanilor lui".
20. "Astăzi, a răspuns Ioab, n-ai să fii un bun vestitor. Îl
vei vesti în altă zi, iar nu astăzi, căci a murit fiul regelui".
21. "Du-te, a zis apoi Ioab către Hușai, du-te și spune regelui
ceea ce ai văzut". Hușai, închinându-se înaintea lui Ioab, s-a
dus numaidecât,
22. Iar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis stăruitor către Ioab: "Fie
ce-o fi, dar eu mă duc cu Hușai". "De ce să te duci, fiul
meu? a zis Ioab. Nu duci o veste bună!"
23. "Fie și așa, a răspuns Ahimaaț, dar eu tot mă duc".
"Du-te", i-a zis Ioab. Și a apucat Ahimaaț la fugă pe un
drum mai de-a dreptul și a întrecut pe Hușai.
24. David ședea atunci între cele două porți; iar straja se suise
pe acoperișul porții, pe zid, și, ridicându-și ochii, a văzut pe cel
ce venea și a strigat și a zis către rege: "Iată un om vine în
fugă".
25. "Dacă este numai unul, a zis regele, atunci ne aduce o veste".
Omul însă se apropia din ce în ce mai mult.
26. Atunci straja a mai văzut un om venind în fugă; și a strigat straja
la portar și a zis: "Iată că mai aleargă un om". "Și
acela este un vestitor", a zis regele. "Eu văd, a zis straja,
că mersul omului dinainte seamănă cu mersul lui Ahimaaț, fiul lui
Țadoc".
27. "Acesta este om bun, a zis regele, și vine cu veste bună!"
28. Și a strigat Ahimaaț și a zis către rege: "Pace!" Apoi
s-a închinat regelui cu fața până la pământ și a zis: "Binecuvântat
este Domnul Dumnezeul tău, Care a dat în mâinile noastre pe oamenii
care își ridicaseră mâinile lor împotriva regelui, stăpânul meu!"
29. "Dar băiatul Abesalom este sănătos?" a întrebat regele.
"Am văzut tulburare mare acolo când Ioab, robul regelui, a trimis
pe robul tău, a zis Ahimaaț, dar eu nu știu ce era acolo".
30. "Treci și rămâi aici", a zis regele. Și Ahimaaț a trecut
și a stat acolo.
31. Atunci a sosit și Hușai. Și Hușai a zis către rege: "Veste
bună aduc regelui, stăpânul meu! Domnul ți-a făcut astăzi dreptate,
izbăvindu-te din mâna tuturor celor ce s-au ridicat împotriva ta".
32. "Băiatul Abesalom este oare el sănătos?", a întrebat
regele pe Hușai. "Întâmple-se dușmanilor regelui, stăpânul meu,
a răspuns Hușai, și tuturor celor ce au uneltit rele împotriva ta,
ce i s-a întâmplat lui!"
33. Atunci regele s-a tulburat și s-a dus în foișorul de deasupra
porții și a plâns, iar când se ducea, zicea: "O, fiul meu Abesalom,
Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Abesalom, Abesalom,
fiul meu!"
Capitolul 19
David iarăși rege.
1. Atunci i s-a spus lui Ioab: "Iată regele plânge după Abesalom".
2. Astfel biruința din ziua aceea s-a prefăcut în plângere pentru
tot poporul, căci poporul a auzit chiar în ziua aceea și zicea că
regele este întristat după fiul său.
3. Atunci a intrat poporul în cetate pe furiș, cum se furișează oamenii
rușinați care au luat-o la fugă în timpul luptei.
4. Regele însă, acoperindu-și fata, striga tare: "Abesalom, Abesalom,
fiul meu!"
5. Dar venind Ioab la rege în casă, a zis: "Tu astăzi ai umplut
de rușine pe toate slugile tale care au izbăvit acum viața ta și viața
fiilor și fiicelor tale, viața femeilor și concubinelor tale.
6. Tu iubești pe cei ce te urăsc și pe cei ce te iubesc îi urăști;
căci ai arătat astăzi că pentru tine sunt nimic și căpeteniile și
slugile; astăzi am aflat eu că de ar fi rămas Abesalom cu viață, iar
noi am fi murit cu toții, aceasta ți-ar fi fost mai plăcut.
7. Deci, scoală și ieși de grăiește după inima slugilor tale. Căci
mă jur pe Domnul că dacă nu ieși, în noaptea aceasta nu-ți va mai
rămâne nici un om. Și aceasta va fi pentru tine cea mai mare din toate
nenorocirile care au venit asupra ta din tinerețea ta și până acum!"
8. Atunci s-a sculat regele și a șezut la poartă, iar poporului întreg
s-a vestit că regele stă la poartă. și a venit tot poporul în fața
regelui la poartă, iar Israeliții au fugit pe la vetrele lor.
9. Tot poporul din toate triburile lui Israel vorbea și zicea: "Regele
David ne-a izbăvit din mâinile vrăjmașilor noștri și ne-a scăpat din
mâinile Filistenilor, iar acum el însuși a fugit din țara aceasta,
din regatul său, de frica lui Abesalom.
10. Abesalom insă, pe care noi l-am uns rege pentru noi, a murit în
război. Pentru ce dar întârziem noi acum a aduce înapoi pe rege?"
Și aceste vorbe au străbătut tot Israelul și au ajuns și până la rege.
11. Atunci regele David a trimis să se spună preoților Țadoc și Abiatar:
"Spuneți bătrânilor lui luda: Pentru ce voiți să fiți cei din
urmă în a aduce înapoi pe rege, când cuvintele a tot Israelul au ajuns
până la rege, în casa lui?
12. Voi sunteți frații mei; oasele mele și carnea mea voi sunteți.
Pentru ce dar voiți să fiți cei din urmă în a aduce pe rege înapoi?
13. Iar lui Amasa să-i ziceți: "Nu ești tu oare osul meu și carnea
mea? Așa și așa să-mi facă mie Dumnezeu și încă și mai rău să-mi facă,
dacă tu nu ai să fii căpetenia oștirii mele pentru totdeauna în locul
lui Ioab!"
14. Și așa a înduplecat regele inima tuturor Iudeilor ca a unui singur
om; iar aceștia au trimis la rege să-i spună: "Întoarce-te tu
însuți și toate slugile tale!
15. Și s-a întors regele și a venit la Iordan, iar Iudeii au venit
la Ghilgal, ca să întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul.
16. Atunci Șimei, fiul lui Ghera, un veniaminean din Bahurim, s-a
grăbit să iasă cu Iudeii în întâmpinarea regelui David.
17. Acesta avea cu el o mie de oameni veniamineni, și pe Țiba, sluga
casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii ai săi și cu douăzeci de
robi ai săi. Aceștia au trecut Iordanul înaintea regelui și au pregătit
pentru rege trecerea Iordanului.
18. Când însă au pornit luntrea, ca să aducă pe rege și casa lui,
ca să-i slujească, atunci Șimei, fiul lui Ghera, a căzut cu fața la
pământ înaintea regelui, îndată ce acesta a trecut Iordanul,
19. și a zis către rege: "Domnul meu, să nu-mi socotești ca o
nelegiuire și să nu pomenești ceea ce ți-a greșit robul tău în ziua
aceea când regele, stăpânul meu, a ieșit din Ierusalim și să nu iei
în seamă, o, rege, aceasta!
20. Căci robul tău știe că a greșit. și iată eu acum am venit cel
dintâi din toată casa lui Iosif, ca să ies în întâmpinarea regelui,
stăpânul meu".
21. "Se poate oare, a zis Abișai, fiul Țeruiei, ca Șimei să nu
moară pentru că a blestemat pe unsul Domnului?"
22. "Fiii Țeruiei, ce este între mine și voi? a zis David, și
pentru ce vă împotriviți voi astăzi mie? E timpul oare astăzi să se
ucidă cineva în Israel? Nu văd eu, oare, acum că sunt rege peste Israel?"
23. Iar lui Șimei i-a zis regele: "Nu, tu nu vei muri!"
și i s-a jurat regele.
24. Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a ieșit în întâmpinarea
regelui. Acesta, din ziua în care ieșise regele și până în ziua când
se întorsese cu pace, nu-și mai spălase picioarele, nici nu-și mai
tăiase unghiile, nici nu-și îngrijise barba și nici hainele nu și
le mai spălase.
25. Și când a ieșit din Ierusalim în întâmpinarea regelui, regele
i-a zis: "Mefiboșet, pentru ce n-ai mers și tu cu mine?"
26. "Stăpânul meu, rege, a răspuns acela, sluga mea m-a înșelat,
căci eu, robul tău, am zis: "Voi pune șaua pe asin și voi încăleca
și mă voi duce c; regele, deoarece robul tău este olog.
27. Iar el a clevetit pe robul tău înaintea regelui, stăpânul meu.
Dar regele, stăpânul meu, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce
binevoiești.
28. Deși toată casa tatălui meu a fost vinovată de moarte înaintea
domnului meu, regele, totuși tu ai pus pe robul tău printre cei ce
mănâncă la masa ta. Ce drept am eu oare să mă jeluiesc înaintea regelui?"
29. "De ce grăiești tu toate acestea? i-a zis regele. Eu am zis
ca tu și Țiba să împărțiți între voi țarina!"
30. "Să ia chiar toată țarina, a răspuns Mefiboșet. Bine că s-a
întors cu pace domnul meu, regele, la casa sa!"
31. Atunci a venit și Barzilai Galaaditeanul din Roghelim și a trecut
Iordanul cu regele, ca să-l petreacă pe acesta până peste Iordan.
32. Barzilai însă era foarte bătrân, ca de optzeci de ani, și el ospătase
pe rege în timpul șederii lui la Mahanaim, pentru că era om foarte
bogat.
33. "Hai cu mine, a zis regele către Barzilai, și te voi ospăta
și eu în Ierusalim".
34. "Mult oare mi-a mai rămas de trăit, a răspuns Barzilai, ca
să merg cu regele la Ierusalim?
35. Eu am acum optzeci de ani. Mai pot eu oare osebi binele de rău?
Și va afla oare robul tău gustul celor ce va mânca și va bea? Sau
voi fi eu în stare să aud glasul cântărelilor și cântărețelor? La
ce dar să fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?
36. Robul tău va mai merge puțin dincolo de Iordan cu regele. Pentru
ce să-mi răsplătească regele cu așa milă?
37. Dă voie robului tău să se întoarcă, ca să moară în cetatea sa,
lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele. Dar iată fiul meu Chimham,
robul tău! Să meargă el cu domnul meu, regele, și fă cu el ceea ce
binevoiești!
38. "Să meargă cu mine Chimham, a zis regele, și voi face cu
el ce vrei și orice vei voi tu de la mine voi face pentru tine!"
39. Și a trecut tot poporul Iordanul, de asemenea și regele. Apoi
a sărutat regele pe Barzilai și l-a binecuvântat și acesta s-a întors
la casa sa.
40. După aceea regele s-a îndreptat spre Ghilgal și s-a dus cu el
și Chimham, și tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel
a petrecut pe rege.
41. Dar iată tot Israelul a venit la rege și a zis către el: "Pentru
ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au răpit și au trecut pe rege
și casa lui și pe toți oamenii lui David peste Iordan?"Pentru
aceea, că regele este mai apropiat de noi, au răspuns Israeliților
toți bărbații lui Iuda. și de ce să vă supărați voi pentru aceasta?
Am mâncat noi, oare, ceva de la rege, sau am primit daruri de la el,
sau ne-a scutit de dări?"
42. Și Israeliții au răspuns bărbaților lui Iuda: "Noi suntem
zece părți din rege și noi suntem încă și întâi născuți fală de vor.
Pentru ce dar ne-ați disprețuit? Oare nu noi trebuia să spunem cel
dintâi cuvânt pentru întoarcerea regelui? Dar cuvântul bărbaților
lui Iuda a fost mai puternic decât cuvântul Israeliților.
Capitolul 20
Răzvrătirea lui Șeba Și moartea lui.
1. Din întâmplare, se afla acolo un om netrebnic, anume Șeba, fiul
lui Bicri veniamineanul. Acesta a sunat din trâmbiță și a zis: "Noi
n-avem nici o împărtășire cu David și nici o legătură cu fiul lui
Iesei! Fiecare la cortul său, Israele!"
2. Atunci s-au despărțit de David toți Israeliții și s-au dus după
Șeba, fiul lui Bicri. Iudeii însă au rămas de partea regelui lor,
de la Iordan, până la Ierusalim.
3. Ajungând apoi David la casa sa în Ierusalim, a luat regele pe cele
zece concubine pe care le lăsase să aibă în grijă casa și le-a pus
într-o casă deosebită, sub supraveghere și le purta de grijă, dar
nu se ducea la ele. Și au trăit ele acolo până la moartea lor, ca
văduve.
4. Apoi a zis David către Amasa: "În timp de trei zile cheamă
pe Iudei la mine și să vii și tu aici!"
5. Și s-a dus Amasa să cheme pe Iudei, dar a zăbovit mai multă vreme
decât i se dăduse.
6. Atunci David a zis lui Abișai: "Acum Șeba, fiul lui Bicri,
are să ne facă mai mult rău decât Abesalom. Ia tu slugile stăpânului
tău și urmărește-l, ca să nu-și găsească cetăți întărite și să nu
scape din ochii noștri!"
7. Și a plecat Abișai, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretieni și
Peletieni și de toți oamenii buni de luptă din Ierusalim, să urmărească
pe Șeba, fiul lui Bicri.
8. Dar pe când erau ei aproape de piatra cea mare, de lângă Ghibeon,
s-a întâlnit cu ei Amasa. Ioab era îmbrăcat cu hainele sale ostășești
și încins cu sabia care atârna la șold în teaca ei, în care intra
și ieșea foarte ușor.
9. "Ești sănătos, frate?" a zis Ioab către Amasa. Apoi a
apucat Ioab pe Amasa cu mâna de barbă, ca să-l sărute.
10. Amasa însă nu s-a ferit de sabia care era în mâna lui Ioab și
acesta l-a lovit cu ea în pântece și i-a vărsat măruntaiele jos și
nu i-a mai dat altă lovitură. Și Amasa a murit. Apoi Ioab cu fratele
său Abișai au alergat după Șeba, fiul lui Bicri.
11. Unul din oamenii lui Ioab însă a rămas lângă Amasa și striga:
"Cine vrea pe Ioab și cine este pentru David să urmeze pe Ioab!"
12. Amasa însă zăcea mort în sânge, în mijlocul drumului. Dar văzând
omul acela al lui Ioab că tot poporul se oprește la trupul lui Amasa,
l-a târât pe acesta din drum în câmp și a aruncat peste el o haină,
deoarece vedea că orice trecător se apropia de el.
13. Iar după ce a fost târât din drum, tot poporul lui Israel s-a
dus după Ioab, să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.
14. Ioab însă a trecut prin toate triburile israelite până la Abel
și Bet-Maaca și prin tot ținutul Berim și toți locuitorii cetăților
s-au adunat și au mers după el.
15. Venind apoi, au împresurat pe Șeba în Abel și în Bet-Maaca și
au ridicat un val împrejurul cetății; și apropiindu-se de zid, toți
cei ce erau cu Ioab se sileau să spargă zidul.
16. Atunci o femeie înțeleaptă a strigat de pe zidul cetății: "Ascultați,
ascultați, spuneți lui Ioab să vină încoace, că am să-i vorbesc!"
17. Apropiindu-se Ioab, femeia a zis: "Tu ești Ioab?"Eu!"
a răspuns Ioab. "Ascultă vorba roabei tale!" a zis, femeia.
"Ascult!" a răspuns Ioab.
18. "Odinioară era obiceiul, a adăugat ea, să se spună: Să se
întrebe în Abel și în Dan, dacă se mai păstrează ceea ce au hotărât
credincioșii din Israel
19. Eu sunt din cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, și
tu voiești să strici o cetate și încă mama cetăților lui Israel. De
ce să strici tu moștenirea Domnului?"
20. "Departe, departe de mine gândul de a strica sau de a dărâma!
a răspuns Ioab.
21. Lucrul nu era așa, ci un om din munții lui Efraim, anume Șeba,
fiul lui Bicri, și-a ridicat mâna asupra regelui David. Dați-mi-l
numai pe el singur și mă voi depărta de cetate". "Iată,
a zis femeia către Ioab, capul lui îți va fi aruncat peste zid!"
22. Și s-a dus femeia cu vorba ei înțeleaptă la tot poporul și a spus
la tot poporul ca să taie capul lui Șeba, fiul lui Bicri. Și au tăiat
capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Atunci Ioab
a sunat din trâmbiță și toți oamenii s-au depărtat de cetate și s-au
dus pe la casele lor. Iar Ioab s-a întors în Ierusalim la rege.
23. Și era Ioab peste toată oștirea Israeliților, iar Benaia, fiul
lui Iehoiada, era peste Cheretieni și Peletieni.
24. Adoram era peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
25. Siva era secretar; Țadoc și Abiatar erau preoți.
26. De asemenea și Ira din Iair era sfetnic apropiat al lui David.
Capitolul 21
David întâmpină foametea și biruie pe Filisteni.
l. În zilele lui David a fost foamete în țară trei ani, unul după
altul. Și a întrebat David pe Domnul și Domnul a zis: "Aceasta
este din pricina lui Saul și a casei lui cea însetată de sânge, pentru
că el a ucis pe Ghibeoniți".
2. Atunci regele a chemat pe Ghibeoniți și a vorbit eu ei. Ghibeoniții
însă nu erau din fiii lui Israel, ci rămășițe din Amorei, și Israeliții
le făcuseră jurământ, dar Saul a voit să-i piardă din râvnă pentru
fiii lui Israel și ai lui Iuda.
3. "Ce să fac pentru voi, a zis David către Ghibeoniți, și cu
ce să vă împac, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?"
4. "Nouă nu ne trebuie nici aur, nici argint de la Saul sau de
la casa lui, au răspuns Ghibeoniții, și nici nu trebuie să se ucidă
cineva din Israel". "Atunci ce voiți să fac eu pentru voi?"
a întrebat din nou David.
5. "Fiindcă acel om, au răspuns ei regelui, ne-a măcelărit și
a vrut să ne stârpească astfel ca să nu mai fim nici unul în ținuturile
lui Israel,
6. De aceea, dă-ne din urmașii acelui om șapte bărbați și noi îi vom
spânzura, înaintea Domnului în Ghibeea lui Saul, alesul Domnului".
"Vă voi da!", a zis regele.
7. Dar regele a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul,
pentru jurământul pe numele Domnului, care era între ei, între David
și Ionatan, fiul lui Saul.
8. A luat însă regele pe cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia,
îi născuse lui Saul, Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care
Merob, fiica lui Saul, îi născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din
Mehola,
9. și i-a dat în mâinile Ghibeoniților; iar aceștia i-au spânzurat,
pe munte, înaintea Domnului; și au pierit toți șapte împreună. Ei
au fost uciși în cele dintâi zile ale secerișului orzului.
10. Atunci Rițpa, fiica lui Aia, a luat sac și l-a întins pe stâncă
în chip de cort și a șezut de la începutul secerișului până a dat
Dumnezeu ploaie din cer și n-a lăsat să se atingă de ei ziua păsările
cerului și noaptea fiarele câmpului.
11. Și i s-a spus lui David ce a făcut Rițpa; fiica lui Aia, concubina
lui Saul.
12. Atunci David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan,
fiul lui, de la locuitorii din Iabeșul Galaadului, pe care aceștia
le luaseră pe ascuns din piața Bet-Sanului, unde fuseseră spânzurate
de Filisteni, când Filistenii uciseseră pe Saul pe muntele Ghilboa.
13. Și a strămutat el de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatan,
fiul lui, și a adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați;
14. Și a îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatan, fiul lui, și
oasele celor spânzurați în ținutul lui Veniamin, la Țela, în mormântul
lui Chiș, tatăl lui Saul. Și s-a făcut tot ce a poruncit regele. ți
după aceea S-a milostivit Domnul asupra țării.
15. Dar din nou s-a pornit război între Filisteni și Israeliți. Și
a ieșit David împreună cu slugile lui și au luptat cu Filistenii.
David însă a obosit.
16. Atunci Ișbi-Benob, unul din urmașii lui Rafa, a cărui suliță era
de trei sute de sicli de aramă, și care era încins cu sabie nouă,
a vrut să lovească pe David;
17. Dar i-a ajutat lui David Abișai, fiul Țeruiei, și a scăpat Abișai
pe David și a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui
David s-au jurat și au zis: "Tu să nu mai ieși cu noi la război,
ca să nu se stingă făclia în Israel".
18. După aceea a fost din nou război cu Filistenii la Gob. Atunci
Sibecai Hușatitul a ucis pe Saf, unul din urmașii lui Rafa.
19. Și a mai fost o altă bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Elhanan,
fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, a ucis pe Goliat din Gat, a cărui
coadă de suliță era ca un sul de la războiul de țesut.
20. Și a mai fost încă o bătălie în Gat. Și era acolo un om înalt,
care avea câte șase degete la mână și la picioare, în total deci douăzeci
și patru, tot din urmașii lui Rafa.
21. Acesta hulea pe Israeliți, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Șama,
fratele lui David.
22. Toți acești patru oameni erau din neamul lui Rafa, din Gat, și
au căzut de mâna lui David și a slugilor lui.
Capitolul 22
Cântarea de mulțumire a lui David pentru izbăvirea de vrăjmași.
1. Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul
l-a izbăvit de toți vrăjmașii lui și din mâinile lui Saul, și a zis:
2. "Domnul este întărirea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu.
3. Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu și puterea
cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare și scăparea mea! Mântuitorul
meu, din necaz m-ai izbăvit!
4. Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Și de vrăjmașii mei
am fost izbăvit.
5. Valurile morții mă-mpresuraseră Și eram potopit de șuvoaiele răutății;
6. Lanțurile iadului mă încătușaseră și eram prins în lanțurile morții.
7. Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălțat către
Dumnezeul meu Și El mi-a auzit glasul din locașul Său Și strigătul
meu a ajuns la urechile Lui.
8. Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, Și temeliile cerurilor
s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!
9. Fum ieșea din nările Lui, Din gura Lui ieșea foc mistuitor Și cărbuni
aprinși țâșneau.
10. Plecat-a cerurile și S-a coborât Și sub picioarele Lui era negură
deasă.
11. Șezut-a pe heruvimi și a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
12. Din negură Și-a făcut adăpost Și cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase
și cu nori negri era înfășurat.
13. De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăștiau norii, Aruncând
grindină și cărbuni de foc.
14. Atunci Domnul a tunat în ceruri Și Cel Preaînalt a făcut să răsuna
glasul Său;
15. Slobozit-a săgețile Sale și a împrăștiat pe vrăjmași, Înmulțitu-Și-a
fulgerele și i-a pus pe fugă.
16. De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat
fundurile mării Și temeliile lumii s-au descoperit.
17. Tinzându-Și El mâna de sus, m-a apucat Și m-a scos din ape adânci;
18. Izbăvitu-m-a de vrăjmașul meu cel puternic, De cei ce mă urau
și erau mai tari ca mine:
19. Aceștia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost
ajutorul meu;
20. El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
21. Domnul mi-a dat după nevinovăția mea, După curăția mâinilor mele
mi-s plătit.
22. Căci am urmat căile Domnului, Și înaintea Dumnezeului meu m-am
pocăit.
23. Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Și de la legea Lui
nu m-am abătut.
24. Fără prihană am fost înaintea Lui Și de nedreptate m-am păzit.
25. Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăția mea Și după curăția mâinilor
mele pe care a cunoscut-o.
26. Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăți bun, Cu omul drept Te porți
cu dreptate,
27. Cu cel cuvios, Cuvios ești, Iar cu cel îndărătnic, Te porți după
îndărătnicia lui.
28. Tu pe poporul smerit îl izbăvești, Iar ochii cei mândri îi smerești.
29. Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!
30. Cu Tine mă voi arunca spre oștirea înarmată, Cu Dumnezeul meu
voi doborî zidul.
31. Căile Domnului sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului e lămurit prin
foc. Și scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;
32. Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Și cine este apărător,
dacă nu Dumnezeul nostru?
33. Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere și calea cea dreaptă-mi
arată;
34. Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Și la locurile
cele înalte mă așează;
35. Care-mi deprinde mâinile mele la război Și brațele mele să întindă
arzul de aramă.
36. Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă
sprijini și înalți cu bunătatea Ta,
37. Tu lărgești calea sub pașii mei Și picioarele mele nu se poticnesc.
38. Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde. Nu mă voi întoarce
până nu-i stârpesc.
39. Îi voi lovi și nu se vor putea ține. Cădea-vor sub picioarele
mele.
40. Tu mă încingi cu putere pentru război Și faci să cadă potrivnicii
sub mine
41. Pe vrăjmașii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea și pe cei ce mă
urăsc îi spulberi.
42. Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar
nu-i va auzi;
43. Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa și-i voi călca în picioare
ca tina ulițelor.
44. Tu mă izbăvești de răzvrătirea poporului Și în fruntea neamurilor
mă pui.
45. Poporul pe care nu-l cunoșteam îmi slujește Și dintr-un cuvânt
mi se supune.
46. Fiii celor de alt neam pălesc de frică și tremură în zidurile
cetății lor.
47. Viu este Domnul și binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu,
Cel ce mă izbăvește,
48. Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea
mea Și de vrăjmașii mei mă izbăvește.
49. Doamne, Tu mă înalți peste vrăjmașii mei Și de omul nedrept mă
izbăvești.
50. De aceea Te voi lăuda printre popoare și voi da slavă numelui
Tău,
51. Cel ce dă biruință strălucită regelui Său Și face milă cu unsul
Său, David, Și cu urmașii lui din veac în veac".
Capitolul 23
Cele din urmă cuvinte ale lui David și vitejii săi.
l. Iată cele din urmă cuvinte ale lui David: "Cuvintele lui David,
fiul lui Iesei, Graiurile bărbatului suspus, Ale unsului lui Dumnezeu,
celui din Iacov, Ale dulcelui cântăreț din Israel:
2. "Duhul Domnului grăiește prin mine, Și cuvântul Lui este pe
limba mea.
3. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Tăria lui Israel mi-a zis: Cel ce
domnește între oameni cu dreptate.
Cel ce stăpânește cu temere de Dumnezeu
4. E a lumina dimineții când răsare soarele, E ca dimineața fără nori,
Ca razele după ploaie ce fac să răsară iarba din pământ.
5. Nu este așa oare, casa mea la Dumnezeu? Căci legământ veșnic a
încheiat El cu mine, Așezământ pe veci și neschimbat, Și El face să
răsară toată voia și nădejdea mea!
6. Iar cei răi sunt ca spinii aruncați, Care nu se pot lua cu mâna;
7. Ci se iau cu fierul sau cu coada unei suliți, Și-n răspântii de
foc se ard".
8. Iată acum și numele vitejilor lui David: Ioșeb-Bașebet Tașchemonitul,
unul dintre marile căpetenii. Acesta și-a ridicat lancea sa asupra
a opt sute de oameni deodată și i-a ucis.
9. După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei
trei viteji care împreună cu David au înfruntat pe Filisteni, când
se adunaseră la război și când Israeliții se retrăseseră pe înălțimi.
10. Acesta s-a ridicat atunci și a lovit în Filisteni până ce i-a
obosit și i s-a lipit mâna de sabia sa. În ziua aceea a dat Domnul
biruință mare și poporul s-a dus după el, numai ca să adune pe cei
uciși.
11. După el vine Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Când Filistenii s-au
adunat la Lehi, unde era o țarină semănată cu linte, și când poporul
a fugit de Filisteni,
12. Acesta a rămas în țarină și a apărat-o, bătând pe Filisteni. Atunci
Domnul a dat biruință mare.
13. Aceștia trei mai însemnați din cele treizeci de căpetenii s-au
dus și au intrat în vremea secerișului la David în peștera Adulam,
când cetele Filistenilor tăbărâseră în valea Refaim.
14. David se afla într-un loc întărit, iar o ceată de Filisteni era
în Betleem.
15. Și fiindu-i sete lui David, a zis: "Cine mă va adăpa cu apă
din fântâna Betleemului cea de la poartă?"
16. Atunci acești trei viteji au străbătut prin tabăra Filistenilor,
au scos apă din fântâna Betleemului cea de la poartă și au adus-o
lui David; dar el n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului,
zicând:
17. "Să mă ferească Dumnezeu să fac una ca aceasta! Aceasta nu
este, oare, sângele oamenilor, care și-au pus viața în primejdie?"
Și n-a vrut să bea. Iată ce-au făcut acești trei viteji.
18. Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era întâiul între alți
trei. El a ucis cu sulița sa trei sute de oameni și era în mare cinste
între acești trei.
19. Între acești trei el era cel mai de seamă și căpetenie, dar cu
cei trei de mai sus nu se asemăna.
20. Benaia, fiul lui Iehoiada, un om din Cabțeel, viteaz și vestit
prin fapte mari, a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul și s-a
coborât într-o groapă și a ucis un leu pe vreme de iarnă.
21. Tot el a ucis un egiptean de o statură falnică. Egipteanul avea
suliță în mână, iar el s-a dus la acela cu un băț, i-a smucit sulița
și l-a ucis cu ea.
22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și era mult prețuit
de cei trei.
23. El era cel mai de seamă între cei treizeci, dar cu cei trei de
mai sus nu se asemăna. Și David l-a primit între cei mai de aproape
sfetnici ai săi.
24. Asael, fratele lui Ioab, este din numărul celor treizeci, Elhanan,
fiul lui Dodo, din Betleem.
25. Șama Haroditeanul; Elica Haroditeanul;
26. Heleț Paltianul; Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa;
27. Abiezer din Anatot; Mebunai din Hușa.
28. Țalmon Ahohitul; Maharai din Netof,
29. Heleb, fiul lui Baana, din Netof; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea
lui Veniamin;
30. Benaia din Piraton; Hidai din Nahale-Gaaș;
31. Abi-Baal din Araba; Azmavet din Bahurim;
32. Eliahba din Șaalbon; Ionatan unul din fiii lui Iașen;
33. Șama din Harar; Ahiam, fiul lui Șarar, din Arar;
34. Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatean; Eliam, fiul lui
Ahitofel, din Ghilo;
35. Hețrai din Carmel; Paarai din Arba;
36. Igal, fiul lui Natan, din Țoba; Bani din Gad.
37. Țelec Amonitul; Naharai din Beerot, armașul lui Ioab, fiul Țeruiei.
38. Ira din Ieter; Gareb din Ieter;
39. Urie Heteul. De toți treizeci și șapte.
Capitolul 24
David numără poporul și este pedepsit cu ciumă.
1. Mânia Domnului s-a aprins iarăși asupra Israeliților, pentru că
cineva din ei îndemnase pe David, zicând: "Mergi de numără pe
Israel și pe Iuda!"
2. Și a zis regele către Ioab, căpetenia oștirii care era cu el: "Cutreieră
toate triburile din Israel și ale lui Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba,
numără poporul, ca să știu numărul oamenilor".
3. "Domnul Dumnezeul tău, a răspuns Ioab, să înmulțească poporul
încă pe atâta pe cât este, ba încă și de o sută de ori atâta și ochii
domnului meu, regele, să vadă. Și pentru ce domnul meu, regele, voiește
acest lucru?"
4. Dar cuvântul regelui, dat lui Ioab și căpeteniilor oștirii, a biruit.
Și s-a dus Ioab cu căpeteniile oștirii de la rege să numere poporul
lui Israel.
5. Trecând Iordanul, au poposit la Aroer, în partea dreaptă a cetății
care este în mijlocul văii Gad, aproape de Iazer.
6. De acolo au mers în Galaad și în pământul Tahtim-Hodși, de unde
au venit la Dan-Iaan,
7. Și ocolind Sidonul, au mers la cetatea Tir și prin toate cetățile
Heveilor și Canaaneilor și au ieșit în partea de miazăzi a Iudei,
la Beer-Șeba.
8. Apoi au străbătut toată țara aceasta și după nouă luni și douăzeci
de zile au ajuns la Ierusalim.
9. Și a dat Ioab regelui cartea cu numărătoarea poporului, din care
se vedea că Israeliții erau opt sute de mii de bărbați vârstnici,
buni de război, iar cei din Iuda cinci sute de mii.
10. Atunci s-a cutremurat inima lui David după ce a numărat poporul.
Și a zis David către Domnul: "Greu am păcătuit eu, făcând așa,
și acum mă rog înaintea Ta, Doamne, iartă păcatul robului Tău, căci
m-am purtat peste măsură de nebunește!"
11. A doua zi dimineața s-a sculat David. Fusese însă cuvântul Domnului
către Gad proorocul, ca să spună lui David viitorul, zicându-i:
12. "Mergi și spune lui David: Așa zice Domnul: Îți arăt trei
pedepse: alege-ți una din ele, să vină asupra ta".
13. Și a venit Gad la David și i-a vestit, zicându-i: "Alege-ți
ce vrei: foamete în țara ta șapte ani; să fugi trei luni de vrăjmașii
tăi și ei să te urmărească; sau timp de trei zile să fie ciumă în
țara ta? Chibzuiește și hotărăște; ce să spun Celui ce m-a trimis",
14. "E tare greu, a răspuns David lui Gad, dar să cad mai bine
în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor
să nu cad!" Și și-a ales David ciuma în vremea secerișului grâului.
15. Și a trimis Domnul ciumă asupra lui Israel de dimineață până la
vremea hotărâtă. Și a început molima în popor și au murit de la Dan
până la Beer-Șeba șaptezeci de mii de oameni.
16. Și și-a întins îngerul Domnului mâna asupra Ierusalimului, ca
să-l pustiiască, dar I S-a făcut milă Domnului și a zis îngerului
care ucidea poporul: "Destul! Oprește-i acum mâna!" Îngerul
Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul.
17. Și văzând David pe îngerul care lovea poporul, a zis către Domnul:
"Iată eu am păcătuit! Fărădelegea am făcut-o eu. Dar aceste oi
ce-au făcut? Deci îndreaptă-ți mâna Ta asupra mea și asupra casei
tatălui meu!"
18. În ziua aceea Gad a venit la David și a zis: "Mergi de ridică
jertfelnic Domnului în aria lui Aravna Iebuseul".
19. Și s-a dus David, cum îi zisese proorocul Gad și cum poruncise
Domnul.
20. și privind Aravna, a văzut pe rege și slugile lui venind la el;
și a ieșit Aravna și s-a închinat regelui cu fața până la pământ.
21. "La ce a venit domnul meu, regele, la robul tău?" a
întrebat Aravna. "Ca să cumpăr de la tine aria, a răspuns David,
și să fac acolo jertfelnic Domnului, pentru ca să înceteze moartea
în popor"
22. "Să ia domnul meu, regele, și să aducă jertfă Domnului ce
voiește, a zis Aravna către David. Iată boii pentru ardere de tot,
iar carele și jugurile boilor vor sluji de lemne.
23. Toate acestea le dăruiesc regelui. Domnul Dumnezeul tău să te
binecuvânteze!" a adăugat Aravna.
24. "Ba nu, a zis regele către Aravna, eu am să-ți plătesc prețul
și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, lucruri luate
în darn. Și a cumpărat David aria și boii cu cincizeci de sicli de
argint.
25. Și a ridicat David acolo jertfelnic Domnului și a adus arderi
de tot și jertfe de împăcare. Și S-a milostivit Domnul asupra tării
și a încetat moartea în Israel.
|
|