|
Cartea
a patra a regilor |
Capitolul 1
Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie.
1. După moartea lui Ahab, Moabul s-a răzvrătit împotriva lui Israel.
2. Iar Ohozia, căzând printre gratiile foișorului său cel din Samaria,
s-a îmbolnăvit și a trimis soli și le-a zis: Duceți-vă și întrebați
pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Mă voi însănătoși eu oare din
boala aceasta?" și aceștia s-au dus să întrebe.
3. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: Scoală și
ieși înaintea trimișilor regelui Samariei și le spune: Au doară în
Israel nu este Dumnezeu, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub,
dumnezeul Ecronului?
4. De aceea așa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei
mai coborî, ci vei muri". Și s-a dus Ilie și le-a spus.
5. Atunci s-au întors solii la Ohozia și acesta le-a zis: De ce v-ați
întors?"
6. Iar ei i-au răspuns: Ne-a ieșit înainte un om și ne-a zis: Întoarceți-vă
și vă duceți la regele care v-a trimis și-i spuneți: Așa zice Domnul:
Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiți să întrebe pe Baal-Zebub,
dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care
te-ai suit, ci vei muri".
7. Iar regele le-a zis: "Ce înfățișare avea omul acela care v-a
ieșit înainte și v-a grăit cuvintele acestea?"
8. Și ei i-au răspuns: "Omul acela este păros peste tot și încins
peste mijloc cu o cingătoare de curea". A zis regele: "Acela
este Ilie Tesviteanul".
9. Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei
cincizeci ai lui; și acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful
muntelui și i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, regele îți zice: "Coboară-te!"
10. Iar Ilie a răspuns: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare
foc din cer și să te ardă pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!"
Și s-a coborât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci
ai lui.
11. Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alți cincizeci. Acesta
i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, așa a zis regele: Coboară-te degrabă!"
12. Și răspunzând, Ilie i-a zis: "De sunt omul lui Dumnezeu,
să se coboare foc din cer și să te ardă pe tine și pe cei cincizeci
ai tăi!" și s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer și l-a ars
pe el și pe cei cincizeci ai lui.
13. Și a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci.
Dar a treia căpetenie, venind și căzând în genunchi înaintea lui Ilie,
l-a rugat, zicând: "Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea
de ochii tăi sufletul meu și sufletul acestor cincizeci de robi ai
tăi!
14. Iată s-a coborât foc din cer și a mistuit pe cele două căpetenii
peste cincizeci și pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu
trecut cu vederea de ochii tăi!"
15. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: "Du-te cu el și
nu te teme de el!" Și s-a sculat Ilie și s-a dus cu el la rege.
16. Și a zis către el: "Așa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis
soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca și cum în Israel
n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care
te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri".
17. Și apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit
Ilie. Și în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în
anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci
Ohozia nu avea fecior.
18. Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea
cronicilor regilor lui Israel.
Capitolul 2
Ilie rânduiește prooroc pe Elisei
1. În vremea când Domnul a vrut să înalțe pe Ilie în vârtej de vânt
la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
2. Și Ilie a zis către Elisei: "Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite
la Betel. Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul este
viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu
te voi lăsa singur". și s-au dus amândoi la Betel.
3. Și au ieșit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei și au zis
către el: "Știi oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul
tău deasupra capului tău?" Și el a zis: "Știu și eu, dar
tăceți!"
4. Atunci Ilie a zis către el: "Elisei, rămâi aici, căci Domnul
mă trimite la Ierihon". Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat
că Domnul este viu și viu este și sufletul tău, tot așa de adevărat
este că nu te voi lăsa singur!"
5. Și au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor
cei din Ierihon de Elisei și i-au zis: "Știi oare că Domnul ia
pe stăpânul tău și-l înalță deasupra capului tău?" Și el a răspuns:
"Știu și eu, dar tăceți!"
6. A zis Ilie: "Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!"
Iar Elisei a răspuns: "Cât este de adevărat că Domnul este viu
și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te
voi lăsa singur!"
7. Și s-au dus amândoi; s-au dus și cincizeci din fiii proorocilor
și au stat deoparte în fața lor, iar ei amândoi ședeau lângă Iordan.
8. Atunci, luând Ilie mantia sa și strângând-o vălătuc, a lovit cu
ea apa și aceasta s-a strâns la dreapta și la stânga și au trecut
ca pe uscat.
9. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ți
fac, înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul
care este în tine să fie îndoit în mine!"
10. Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când
voi fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
11. Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un
car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe
Ilie în vârtej de vânt la cer.
12. Iar Elisei se uita și striga: "Părinte, părinte, carul lui
Israel și caii lui!" Și apoi nu l-a mai văzut. Și apucându-și
hainele le-a sfâșiat în două.
13. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors
înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului.
14. Și a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta și a lovit
apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?"
Și lovind, apa s-a tras la dreapta și la stânga și a trecut Elisei.
15. Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au
zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Și au ieși t înaintea
lui și i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
16. "Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici;
să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului
și l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale". Iar el a zis:
"Să nu-i trimiteți!"
17. Ei însă au stăruit mult pe lângă el și el, văzând că nu poate
scăpa de ei, le-a zis: "Trimiteți-i!" Și au trimis ei cincizeci
de oameni și au căutat trei zile și nu l-au găsit;
18. Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea
aceea, a zis către ei Elisei: "Nu v-am spus eu să nu vă duceți?"
19. Iar locuitorii cetății aceleia au zis către Elisei: "Iată
așezarea cetății acesteia este bună, după cum poate vedea și stăpânul
nostru, dar apa nu este bună și pământul este neroditor".
20. Și el a zis: "Aduceți-mi o oală nouă și puneți sare în ea!"
21. Și i-au adus și a ieșit el la fântâna de apă și, aruncând sarea
în ea, a zis: "Așa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă
și nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire".
22. Și s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a
spus Elisei.
23. De acolo s-a dus el la Betel. Și cum mergea pe drum, au ieșit
din cetate niște copii și s-au apucat să râdă de al zicând: "Hai,
pleșuvule, hai!"
24. Iar el, întorcându-se și văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului.
Atunci, ieșind din pădure doi urși, au sfâșiat din ei patruzeci și
doi de copii.
25. De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a
întors în Samaria.
Capitolul 3
Războiul lui Ioram cu Moabiții.
1. Ioram, fiul lui Ahab, se făcuse rege peste Israel în Samaria, în
anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei, și a domnit doisprezece
ani.
2. Acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, dar nu așa
cum făcuse tatăl său și mama sa, căci el a depărtat stâlpii cu pisanii
făcuți în cinstea lui Baal, pe care-î făcuse tatăl său.
3. Dar de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel
în rătăcire, s-a ținut și el și nu s-a lăsat de ele.
4. Meșa, regele Moabului, era bogat în vite și trimitea regelui lui
Israel câte o sută de mii de miei și câte o sută de mii de berbeci
netunși.
5. Dar când a murit Ahab, regele Moabului s-a răzvrătit împotriva
regelui lui Israel.
6. În vremea aceea a ieșit regele Ioram din Samaria și a numărat tot
Israelul;
7. Iar după aceea s-a dus la Iosafat, regele Iudei, să-i zică: "Regele
Moabului s-a răzvrătit asupra mea. Vrei să mergi cu mine la război
împotriva Moabului?" Iar acesta a zis: "Merg. Cum ești tu,
așa sunt și eu; cum este poporul tău, așa este și al meu și cum sunt
caii tăi, așa sunt și ai mei!"
8. Apoi a zis: "Pe ce drum să mergem?" Iar el a răspuns:
"Pe calea pustiului Edomului".
9. Și a plecat regele lui Israel și regele Iudei și regele Edomului
și au înconjurat cale de șapte zile; dar nu era apă pentru oștire
și pentru vitele ce veneau în urmă.
10. Atunci a zis regele lui Israel: "Ah, iată a chemat Domnul
pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab".
11. Iar Iosafat a zis: "Nu este oare pe aici vreun prooroc al
Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?" Și auzind, unul
din slujitorii regelui lui Israel a zis: "Este aici Elisei, fiul
lui Safat, care turna apă pe mâini lui Ilie".
12. A zis Iosafat: "El are cuvântul Domnului". Și s-au dus
la el regele lui Israel și regele Iudei și regele Edomului.
13. Atunci a zis Elisei către regele lui Israel: "Ce poate fi
între mine și tine? Du-te la proorocii tatălui tău și la proorocii
mamei tale!" Iar regele lui Israel a zis către el: "Ba nu,
căci Domnul a chemat aici pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile
lui Moab".
14. Iar Elisei a zis: "Pe cât este de adevărat că Domnul Savaot,
Căruia slujesc, este viu, tot așa este de adevărat că de nu aș cinsti
pe Iosafat, regele Iudei, nici nu m-aș uita la tine și nici nu te-aș
vedea!
15. Acum însă chemați-mi un cântăreț!" și dacă a început acesta
a cânta, s-a atins mâna Domnului de Elisei
16. Și acesta a zis: "Așa grăiește Domnul: Faceți în valea aceasta
șanțuri.
17. Căci așa zice Domnul: Nu veți vedea vânt, nici ploaie nu veți
vedea, dar valea aceasta se va umplea de apă, din care veți bea și
voi și vitele voastre cele mici și cele mari.
18. Însă acesta este puțin lucru în ochii Domnului. El și pe Moab
îl va da în mâinile voastre;
19. Și veți bate toate cetățile cele întărite și toate cetățile însemnate,
toți copacii cei mai buni îi veți tăia și toate izvoarele de apă le
veți astupa și toate ogoarele cele mai bune le veți strica cu pietre".
20. Dimineața însă, când se înălța darul de pâine, deodată s-a revărsat
apă pe drumul dinspre Edom și s-a umplut pământul de apă.
21. Și când au auzit Moabiții că vin regii să se bată cu ei, s-au
adunat toți care erau în stare să poarte arme, ba și cei mai bătrâni
și au stat da hotar.
22. Iar dimineața s-au sculat de noapte și, când a strălucit soarele
deasupra apei, Moabiților li s-a părut din depărtare că apa aceea
este roșie ca sângele.
23. Și au zis: "Acela este sânge. Regii aceia s-au luptat între
ei rănindu-se unul pe altul. Acum la pradă, Moabe!"
24. Și au venit ei spre tabăra israelită. Și s-au sculat Israeliții
și au început a bate pe Moabiți și aceștia au fugit de ai, iar ei
i-au urmărit mereu și au bătut pe Moabiți.
25. Cetățile lor le-au dărâmat și în toate ogoarele cele mai bune
au aruncat fiecare cu pietre și le-au umplut cu pietre; toate izvoarele
de apă le-au astupat și toți copacii cei mai buni i-au tăiat; apoi
prăștiașii au înconjurat Chir-Hareșetul și l-au luat și n-au lăsat
decât numai pietrele.
26. Atunci, văzând regele Moabului că este biruit în război, a luat
cu sine șapte sute de oameni, deprinși la mânuirea sabiei, ca să pătrundă
la regele Edomului, dar n-a putut.
27. Deci a luat pe fiul său cel întâi născut, care trebuia să domnească
în locul lui, și l-a adus ardere de tot pe zid. Aceasta a pricinuit
o mare mânie asupra Israeliților și s-au dus de la el, întorcându-se
în țara lor.
Capitolul 4
Minunile Lui Elisei.
1. În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către
Elisei, zicând: "Robul tău, bărbatul meu a murit și tu știi că
robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii
să ia. robi pe amândoi fiii mei!"
2. Elisei însă i-a zis: "Ce să-ți fac? Spune-mi ce ai tu în casă?"
Iar ea a răspuns: "Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un
vas cu untdelemn".
3. A zis Elisei: "Mergi și împrumută vase din altă parte, pe
la toți vecinii tăi.
4. Ia vase goale cit de multe și apoi intră și-ți încuie ușa după
tine și după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea
și pe cele pline dă-le la o parte".
5. Și ducându-se ea de la dânsul a încuiat ușa după sine și după fiii
săi; și aceștia îi dădeau vasele și ea le umplea.
6. Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: "Mai
dă-mi un vas". El însă a zis: "Nu mai sunt vase". Și
untdelemnul a încetat să curgă.
7. Și venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: "Du-te
și vinde untdelemnul și-ți plătește datoriile tale, iar cu ceea ce
va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi".
8. Într-una din zile a venit Elisei la Șunem și acolo o femeie bogată
l-a poftit la masă și după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo,
totdeauna se abătea să mănânce.
9. Și a zis aceasta către bărbatul său: "Eu știu că omul lui
Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;
10. Să-i facem dar un mic foișor sus și să-i punem acolo un pat, o
masă, un scaun și un sfeșnic și, când va veni pe la noi, să se ducă
acolo".
11. Venind deci Elisei într-o zi acolo și intrând în foișor, s-a culcat
acolo.
12. Și a zis către Ghehazi, sluga sa: "Cheamă pe Șunamiteanca
aceasta!" Și a chemat-o și ea a stat înaintea lui.
13. Apoi a zis lui Ghehazi: "Zi-i: Iată tu te îngrijești atâta
de noi. Ce să-ți facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu
regele sau cu căpetenia oștirii?" Iar ea a zis: "Nu, căci
trăiesc în pace în mijlocul poporului meu".
14. Zis-a iarăși Elisei către Ghehazi: "Atunci ce să-i fac?"
Iar Ghehazi a răspuns: "Iată, n-are nici un copil și bărbatul
ei este bătrân".
15. Și a zis Elisei: "Cheam-o încoace!" Și a chemat-o și
ea a stat în ușă.
16. Iar Elisei a zis: "La anul pe vremea asta vei ține în brațe
un fiu". Ea a răspuns: "Nu, omule al lui Dumnezeu și stăpânul
meu, nu amăgi pe roaba ta!"
17. Dar femeia aceea a zămislit și în anul următor, chiar pe vremea
aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
18. Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la
secerători.
19. Și a zis către tatăl său: "Vai, mă doare capul!" Iar
acesta a zis către o slugă: "Du-l la mama lui!"
20. Și l-a luat și l-a dus la mama lui. Și a stat pe brațele ei până
la amiază și a murit.
21. Atunci ea s-a dus și l-a pus în patul omului lui Dumnezeu și l-a
încuiat acolo și a ieșit.
22. Apoi a chemat pe bărbatul său și a zis: "Trimite-mi o slugă
și o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu și mă întorc îndată".
23. Bărbatul a zis: "De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici
lună nouă, nici zi de odihnă". Ea a zis: "Fii pe pace!"
24. Și punând șaua pe asină, a zis către sluga sa: "Ia-o și pornește,
dar să nu mă oprești din mers până nu-ți voi spune eu!"
25. Și pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului.
Și când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga
sa Ghehazi: "Asta este șunamiteanca aceea!
26. Aleargă întru întâmpinarea ei și întreab-o: Ești sănătoasă? Și
bărbatul tău e sănătos? Și copilul tău e sănătos?"
27. Și ea a răspuns: "Sunt sănătoși!" Iar dacă a ajuns pe
munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi
a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: "Las-o,
căci este cu sufletul amărât și Domnul a ascuns aceasta de mine și
nu mi-a arătat".
28. Iar ea a zis: "Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am
zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?"
29. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: "Încinge-ți mijlocul tău,
ia toiagul meu în mâna ta și du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i
dai bună ziua, să nu-i răspunzi, și să pui toiagul meu pe fața copilului!"
30. Iar mama copilului a zis: "Pe cât este de adevărat că Domnul
este viu, cum este viu și sufletul tău, tot așa este de adevărat că
nu te voi lăsa!"
31. Atunci el s-a sculat și s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus
înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar n-a fost nici
glas, nici răspuns. Și a ieșit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei
și i-a spus, zicând: "Copilul nu se trezește!"
32. Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul
său.
33. Și după ce a intrat, a încuiat ușa după sine și s-a rugat Domnului.
34. Apoi s-a ridicat și s-a culcat peste copil și și-a pus buzele
sale pe buzele lui și ochii săi pe ochii lui și palmele sale pe palmele
lui și s-a întins pe el și a încălzit trupul copilului.
35. Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foișor înainte și înapoi.
După aceea s-a dus și s-a întins iar peste copil. și a strănutat copilul
de șapte ori și și-a deschis copilul ochii.
36. Atunci a chemat pe Ghehazi și i-a zis: "Cheamă pe șunamiteanca
aceea!" Și acela a chemat-o și, venind ea, i-a zis: "Ia-ți
copilul!"
37. Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui și s-a închinat
până la pământ. Apoi și-a luat copilul și a ieșit.
38. Iar Elisei s-a întors la Ghilgal și era foamete în pământul acela
și fiii proorocilor ședeau înaintea lui. Și a zis Elisei slugii sale:
"Pune căldarea cea mare și fierbe ceva pentru fiii proorocilor".
39. Iar unul dintr-înșii, ieșind la câmp să adune verdețuri, a găsit
o buruiană sălbatică, agățătoare, a cules din ea roade o poală plină
și, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.
40. Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au
strigat: "Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!" și
n-au mai putut să mănânce.
41. Iar el a zis: "Aduceți făină!" Și a presărat-o în căldare
și a zis către Ghehazi: "Dă oamenilor să mănânce!" și n-a
mai rămas în căldare nimic vătămător.
42. Tot pe atunci a venit un om din Baal-Șalișa și a adus omului lui
Dumnezeu pârgă de pâine douăzeci de pâini de orz și grăunțe proaspete
de grâu într-un săcușor. Elisei a zis: "Dați oamenilor să mănânce!"
43. Iar sluga sa a zis: "Ce să dau eu de aici la o sută de oameni?"
Zis-u Elisei: "Dă oamenilor să mănânce; căci așa zice Domnul:
Se vor sătura și va mai și rămâne".
44. Și a dat și s-au săturat și a mai rămas, după cuvântul Domnului.
Capitolul 5
Vindecarea lui Neeman. Pedeapsa lui Ghehazi.
l. Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei, era om de seamă și cu
trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul dăduse biruință
Sirienilor. Dar acest ostaș vrednic ara lepros.
2. O dată Sirienii au ieșit în cetate și între altele luaseră din
pământul lui Israel o copilă, care acum slujea la femeia lui Neeman.
3. Aceasta a zis către stăpâna sa: "O, dacă stăpânul meu s-ar
duce la proorocul cel din Samaria, de bună seamă s-ar tămădui de lepră".
4. Atunci s-a dus Neeman și a spus aceasta stăpânului său: "Așa
și așa zice fetița cea din pământul lui Israel".
5. Iar regele Siriei a zis către Neeman: "Scoală și du-te și
voi trimite și eu scrisoare regelui lui Israel". Și s-a dus Neeman,
luând cu sine zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și
zece rânduri de haine;
6. Și a dus regelui lui Israel scrisoarea în care zicea: "Împreună
cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureți lepra
de pe el".
7. Când a citit regele lui Israel scrisoarea, și-a rupt hainele sale
și a zis: "Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor și să fac viu,
de trimite el la mine, ea să vindec pe acest om de lepră? Iată acum
să vedeți și să știți că el caută pricină de dușmănie împotriva mea".
8. Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel
și-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: "Pentru
ce ji-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine și vor cunoaște
că este prooroc în Israel".
9. Și a venit Neeman cu caii și cu căruța sa, oprindu-se la poarta
casei lui Elisei.
10. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: "Du-te și
te scaldă de șapte ori în Iordan, că ți se va înnoi trupul tău și
vei fi curat!"
11. Neeman însă s-a mâniat și a plecat, zicând: "Iată, socoteam
că va ieși el și, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului
său, își va pune mâna pe locul bolnav și va curăți lepra.
12. Au doară Abana și Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai
bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în
ele și să mă curăț? Și așa s-a întors și a plecat mânios.
13. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit și i-au zis: "Stăpâne,
dacă proorocul ți-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut?
Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ți-a zis numai: Spală-te și
vei fi curat!"
14. Atunci el s-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan,
după cuvântul omului lui Dumnezeu, și i s-a înnoit trupul ca trupul
unui copil mic și s-a curățit.
15. Atunci s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toți cei ce-l însoțeau
și, venind, a stat înaintea lui și a zis: "Iată am cunoscut că
în tot pământul nu este Dumnezeu decât numai în Israel! Deci, ia un
dar de la robul tău!"
16. Iar Elisei a zis: "Pe cât este de adevărat că Domnul, înaintea
Căruia slujesc, este viu, tot atât este de adevărat că nu voi primi".
17. Acela însă îl silea să primească, dar el n-a vrut. Atunci a zis
Neeman: "Dacă nu, atunci să sa dea robului tău pământ cât pot
duce doi catâri, pentru că de aici înainte robul tău nu va mai aduce
arderi de tot și jertfe la alți dumnezei afară de Domnul.
18. Numai iată ce să ierte Domnul robului tău: Când va merge stăpânul
meu în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, și se va sprijini
de mâna mea, și mă voi închina și eu în templul lui Rimon, atunci,
pentru închinarea mea în templul lui Rimon, să ierte Domnul pe robul
tău la asemenea întâmplare".
19. Elisei l-a răspuns: "Mergi în pace!" Și el s-a dus.
20. Iar dacă s-a depărtat puțin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui
Dumnezeu, și-a zis: "Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna
acestui Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul
este viu, așa este de adevărat că voi alerga după el și voi lua de
la el ceva".
21. Și a alergat Ghehazi după Neeman, iar Neeman, văzându-l alergând
după el, s-a coborât din căruță înaintea lui și a zis: "Cu pace
vii?"
22. Și Ghehazi a răspuns: "Cu pace. M-a trimis stăpânul meu să-îi
spun: Iată au venit acum la mine din muntele lui Efraim doi tineri
din fiii proorocilor; dă-le un talant de argint și două rânduri de
haine".
23. Și a zis Neeman: "Ia, rogu-te, doi talanți de argint".
Și l-a rugat, și s legat doi talanți de argint în doi saci și două
rânduri de haine și le-a dat la două slugi care le-a dus înaintea
lui.
24. Iar dacă au ajuns sub deal, le-a luat din mâinile lor și le-a
ascuns în casă. Apoi a dat drumul oamenilor de s-au dus.
25. Când însă a venit și s-a arătat stăpânului său, Elisei i-a zis:
"De unde vii Ghehazi?" Și El a răspuns: "Robul tău
n-a fost nicăieri".
26. Iar Elisei i-a zis: "Au doar inima mea nu te-a întovărășit
când omul acela s-a dat jos din căruță și a venit în întâmpinarea
ta? Este timpul oare să iau argint și haine, măslini și vii, vite
mari sau mărunte, robi sau roabe?
27. Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine și de urmașii tăi
în veci". Și a ieșit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.
Capitolul 6
Alte minuni făcute de Elisei.
1. Atunci au zis fiii proorocilor către Elisei: "Iată, locul
unde trăim aici la tine e strâmt pentru noi.
2. Să mergem dar la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă
și să ne facem locuință acolo".
3. Și el a zis: "Duceți-vă!" Iar unul a zis: "Fă milă
și mergi și tu cu robii tăi!" Și el a zis: "Merg!"
Și s-a dus cu ei.
4. Și ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci.
5. Și când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă și a
strigat acela și a zis: "Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!"
6. A zis omul lui Dumnezeu: "Unde a căzut?" Și acela i-a
arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn și, aruncând-o acolo,
a ieșit toporul deasupra. Apoi a zis: "Ia-ți-l!"
7. Și acela a întins mâna și l-a luat.
8. În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva Israeliților
și s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: "Am să așez tabăra în
cutare sau în cutare loc".
9. Și a trimis omul lui Dumnezeu la regele lui Israel să i se spună:
"Păzește-te de a trece prin locul acela; căci acolo s-au ascuns
Sirienii".
10. Și a trimis regele lui Israel la locul acela de care-i grăise
omul lui Dumnezeu și-i spusese să se ferească și s-a păzit de el mereu.
11. Și s-a neliniștit inima regelui Siriei de întâmplarea aceasta
și, chemând pe slujitorii săi, a zis: "Spuneți-mi care din ai
voștri este în legătură cu regele lui Israel?"
12. Și răspunzând unul din slujitori, a zis: "Nimeni, stăpânul
meu rege. Dar Elisei proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui
lui Israel până și cuvintele ce le grăiești tu în odaia ta de culcare".
13. A zis regele: "Duceți-vă și aflați unde este, căci am să
trimit să-l iau". Și i s-a spus: "Iată, este în Dotan".
14. Și a trimis acolo cai și care și mulțime de oștire, care au venit
noaptea și au împresurat cetatea.
15. Iar dimineața slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se și ieșind
a văzut oștirea împrejurul cetății, Și caii și carele; și a zis slujitorul
său către el: "Vai, stăpânul meu! Ce să facem?"
16. El însă i-a zis: "Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi
sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei".
17. Și s-a rugat Elisei și a zis: "Doamne, deschide-i ochii ca
să vadă!" Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a
văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui
Elisei.
18. Iar când au venit asupra lui Sirienii, Elisei s-a rugat Domnului
și a zis: "Lovește-i cu orbire!" Și Domnul i-a orbit, după
cuvântul lui Elisei.
19. Apoi Elisei le-a zis: "Nu este acesta drumul și nici cetatea
nu este aceasta. Dar veniți după mine și eu vă voi duce la omul acela
pe care-l căutați!" Și i-a dus în Samaria.
20. Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: "Doamne, deschide-ne
ochii ca să vadă!" Și le-a deschis Domnul ochii și au văzut că
sunt în Samaria.
21. Și văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: "Să-i
ucid, părinte?"
22. Iar Elisei a zis: "Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău și
cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine și apă, să mănânce
și să bea și apoi să se ducă la domnul lor".
23. Și le-a făcut masă mare și ei au mâncat și au băut. După aceea
le-a dat drumul și s-au dus la stăpânul lor. Și n-au mai venit taberele
siriene în țara lui Israel.
24. După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oștirea sa
și a venit și a împresurat Samaria.
25. Și a fost în Samaria foamete mare în timpul împresurării lor,
încât un cap de asin se vindea cu optzeci de sicli de argint și un
sfert de căpățână de ceapă sălbatică se vindea cu cinci sicli de argint.
26. Și trecând odată regele lui Israel pe zid, o femeie, plângând,
i-a zis: "Ajută-mă, domnul meu rege!"
27. Și regele i-a zis: "De nu te va ajuta Domnul, cu ce te pot
ajuta eu? Au doară eu vin de la arie sau de la teascuri?" Apoi
i-a zis regele: "Ce ai?" Iar ea a răspuns:
28. "Iată, femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm
astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.
29. Și așa am fiert noi pe fiul meu și l-am mâncat; și a doua zi am
zis către ea: Dă acum pe fiul tău să-l mâncăm. Ea însă a ascuns pe
fiul său".
30. Și auzind regele cuvintele femeii, și-a rupt hainele și apoi a
trecut înainte pe zidul cetății, iar poporul a văzut că pe dinăuntru
trupul său era îmbrăcat în haină de jale.
31. Apoi a zis regele: "Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea
dacă va rămâne azi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe umeri".
32. Elisei însă ședea în casa sa și bătrânii ședeau împreună cu el.
Și a trimis regele un om al său; dar înainte de a veni cel trimis
la el, el a zis către bătrâni: "Știți voi oare că acest fiu de
ucigaș a trimis să mi se taie capul? Băgați de seamă; când va veni
trimisul lui, să încuiați ușa și să-l opriți la ușă. Dar iată și zgomotul
pașilor stăpânului său se aude în urma lui!"
33. Și încă grăind el cu ei, a venit la el trimisul și a zis: "Iată,
ce necaz a venit de la Domnul! Ce să mai așteptăm acum de la Domnul?"
Capitolul 7
Ieftinătatea în Samaria.
l. Iar Elisei a zis: "Ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul:
Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din
cea mai bună va fi un siclu și două măsuri de orz tot un siclu".
2. Slujbașul de al cărui braț se sprijinea regele a răspuns: "Chiar
dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea
fi una ca aceasta!" Iar Elisei a zis: "Iată așa ai să vezi
cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!"
3. În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproși
și ziceau unul către altul: "Ce ședem noi aici și așteptăm moartea?
4. De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete și
vom muri acolo; iar dacă vom ședea aici, tot vom muri. Să ne ducem
mai bine în tabăra Sirienilor! De ne vor lăsa cu viață, vom trăi,
de nu, vom muri".
5. Și s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor.
Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era
nici un om;
6. Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care
și nechezat de cai și zgomot de oștire mare. Și au zis ei unul către
altul: "De bună seamă, regele lui. Israel a tocmit să vină împotriva
noastră pe regii Heteilor și ai Egiptului".
7. Și s-au sculat și au fugit în amurg și și-au lăsat corturile, caii,
asinii lor și toată tabăra cum era și au fugit, ca să-și scape viața.
8. Ajungând deci leproșii aceia la marginea taberei, au intrat într-un
cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și
haine și s-au dus de le-au ascuns. Și s-au mai dus și în alt cort
și au luat și de acolo și au ascuns.
9. Apoi au zis unul către altul: "Ceea ce facem, nu facem bine.
Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem și așteptăm lumina
zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa
regelui!"
10. Și au venit ei și au strigat pe portarii cetății și le-au povestit,
zicând: "Noi am fost în tabăra Sirienilor și iată acolo nu se
vedea nimeni și nu se auzea nimic, ci numai cai legați și corturi
cum trebuie să fie".
11. Și portarii au strigat și au dat de veste la casa regelui.
12. Și s-a sculat regele noaptea și a zis slugilor sale: "Am
să vă spun ce fac Sirie cu noi: Ei știu că noi suferim de foame și
au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmp, cugetând așa: Când vor
ieși ei din cetate, îi vom prinde vii și vom năvăli în cetate".
13. Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns și a zis: "Să
se ia cei cinci cai rămași care mai sunt în cetate (din toată tabăra
lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel
pierise toată) și să trimitem oameni să vadă".
14. Au luat deci două perechi de cai înhămați la căruțe și a trimis
regele pe urma oștirii siriene, zicând: "Duceți-vă și vedeți!"
15. Și s-au dus după ei până la Iordan și iată tot drumul era semănat
cu haine și cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor. și s-au întors
trimișii și au spus regelui.
16. Atunci a ieșit poporul și a prădat tabăra siriană și a fost măsura
de făină din cea mai bună un siclu și două măsuri de orz un siclu,
după cuvântul Domnului.
17. Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea
și l-a rânduit de pază la poarta cetății; acesta a fost călcat în
picioare de popor și a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu
când venise trimisul regelui la el;
18. Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui așa: "Mâine
pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un
siclu și o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu",
19. Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis:
"Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci
n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei i-a zis: "Vei
vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!"
20. Și așa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă și a
murit.
Capitolul 8
Proorocii ale lui Elisei.
1. În vremea aceea a grăit Elisei cu femeia căreia îi înviase copilul
și i-a zis: "Scoală și du-te de la casa ta și trăiește unde vei
putea, căci Domnul a chemat foametea și aceea va veni asupra pământului
pentru șapte ani".
2. Și s-a sculat femeia aceea și a făcut după cuvântul omului lui
Dumnezeu și s-a dus ea și casa sa și a trăit în pământul Filistenilor
șapte ani.
3. Iar după trecerea celor șapte ani s-a întors femeia aceea din pământul
Filistenilor și a venit să roage pe rege pentru casa sa și pentru
țarina sa.
4. Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu,
și a zis: "Povestește-mi tot ce este mai însemnat din câte a
făcut Elisei!"
5. Și pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei,
a rugat pe rege pentru casa sa și pentru țarina sa. Și a zis Ghehazi:
"Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia aceea și el este
acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei".
6. Și a întrebat regele și pe femeie și i-a povestit și ea. Atunci
regele i-a dat pe unul de la curte, zicând: "Să i se întoarcă
toate câte sunt ale ei și toate veniturile țarinei din ziua când ea
a părăsit țarina până acum".
7. Și a venit Elisei în Damasc, când Benhadad, regele Siriei, era
bolnav. Și i s-a spus acestuia și i s-a zis: "A venit aici omul
lui Dumnezeu".
8. Iar regele a zis către Hazael: "Ia în mâna ta un dar și du-te
în întâmpinarea omului lui Dumnezeu și întreabă pe Domnul prin el,
zicând: Mă voi însănătoși eu, oare, de boala aceasta?"
9. Și s-a dus Hazael în întâmpinarea lui și a luat dar în mâna sa
din cele mai bune lucruri din Damasc cât pot duce patruzeci de cămile
și a venit și a stat înaintea feței lui și a zis: "Benhadad,
fiul tău, regele Siriei, m-a trimis la tine să întreb: Mă voi însănătoși
eu, oare, de. boala aceasta?"
10. Iar Elisei i-a zis: "Du-te și spune-i: "Te vei însănătoși!"
Cu toate acestea, Domnul mi-a descoperit că el va muri".
11. Și și-a îndreptat Elisei privirile spre Hazael și l-a privit mult,
apoi a plâns omul lui Dumnezeu.
12. Și a zis Hazael. "De ce plânge domnul meu?" Și el a
zis: "Pentru că știu ce rău ai să faci tu fiilor lui Israel;
tăria lor o vei da focului, pe tinerii lor cu sabia îi vei ucide,
pe copiii lor de sân îi vei omorî și pe cele însărcinate ale lor le
vei tăia".
13. A zis Hazael: "Robul tău este câine ca să facă asemenea lucru
necugetat?" Și Elisei a zis: "Domnul mi-a arătat în tine
pe regele Siriei".
14. Și s-a dus Hazael de la Elisei și a venit la domnul său și acesta
i-a zis: "Ce ți-a grăit Elisei?" Iar el a zis: "Mi-a
grăit că ai să te faci sănătos".
15. A doua zi însă a luat o învelitoare, a udat-o cu apă, a pus-o
pe fața lui și a murit regele. Și în locul lui s-a făcut rege Hazael.
16. În anul al cincilea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel,
în locul lui Iosafat, regele Iudei, s-a făcut rege Ioram, fiul lui
Iosafat, regele Iudei.
17. Acesta era de treizeci și doi de ani când s-a făcut rege.
18. El a domnit în Ierusalim opt ani și a pășit pe urma regilor lui
Israel, cum se purtase casa lui Ahab, pentru că fata lui Ahab era
soția lui Iosafat și a făcut lucruri rele în ochii Domnului.
19. Cu toate acestea Domnul n-a vrut să piardă pe Iuda pentru David,
robul Său, deoarece îi făgăduise că ii va da totdeauna o făclie printre
fiii săi.
20. În zilele lui Ioram a ieșit Edom de sub mâna lui Iuda și ei și-au
pus rege.
21. Și s-a dus Ioram la Țair și împreună cu el s-au dus toate carele
lui. Apoi s-a sculat el noaptea și a lovit pe Edomiții care-l împresuraseră,
și pe căpeteniile carelor, dar poporul a fugit în corturile sale.
22. Edom a ieșit de sub mâna lui Iuda și a rămas așa până în ziua
de astăzi.
23. Și tot atunci a ieșit și Libna. Celelalte fapte pe care le-a făcut
Ioram, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
24. Și a răposat Ioram cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții
săi în cetatea lui David, iar în locul lui s-a făcut rege Ohozia,
fiul său.
25. În anul al doisprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele
lui Israel, s-a făcut rege în Iuda Ohozia, fiul lui Ioram, regele
Iudei.
26. Ohozia era de douăzeci și doi de ani când s-a făcut rege și a
domnit un an în Ierusalim. Numele mamei lui era Atalia, fiica lui
Omri, regele lui Israel.
27. Ohozia a pășit pe urmele casei lui Ahab și a făcut rele în ochii
Domnului, ca și casa lui Ahab, pentru că era înrudit cu casa lui Ahab.
28. Și s-a dus el cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui
Hazael, regele Siriei, la Ramot în Galaad. Atunci au rănit Sirienii
pe Ioram.
29. Și regele Ioram s-a întors ca să se vindece în Izreel de rana
ce i-o pricinuiseră Sirienii la Ramot când se luptase cu Hazael, regele
Siriei. Iar Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, a venit să-l vadă
pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, căci acesta era bolnav.
Capitolul 9
Iehu uns rege. Moartea lui Ioram. Ohozia și Izabela.
1. Atunci Elisei proorocul a chemat pe unul dintre fiii proorocilor
și i-a zis: "Încingeți mijlocul și ia acest vas cu untdelemn
în mâna ta și du-te la Ramot în Galaad.
2. Iar dacă vei ajunge acolo, caută pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul
lui Nimși, și, apropiindu-te, poruncește-i să iasă dintre frații lui
și du-l în cămara cea mai dinăuntru.
3. Apoi ia vasul cu untdelemn și toarnă pe capul lui și zi: Așa zice
Domnul: Iată te ung rege peste Israel. După aceea deschide ușa și
fugi fără zăbavă".
4. Și s-a dus tânărul, sluga proorocului, la Ramot în Galaad.
5. Și ajungând acolo, a văzut pe căpeteniile oștirii șezând și a zis:
"Am un cuvânt către tine, căpetenie!" Și a zis Iehu: "Către
care din noi toți?" Iar el a zis: "Către tine, căpetenie!"
6. Atunci s-a sculat acesta și a intrat în casă. Iar tânărul a turnat
untdelemn pe capul lui și i-a zis: "Așa zice Domnul Dumnezeul
lui Israel: Te ung rege peste poporul Domnului, peste Israel.
7. Tu vei nimici casa lui Ahab, stăpânul tău, de la fața Mea și vei
răzbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, proorocii, și sângele
tuturor slujitorilor Domnului.
8. Toată casa lui Ahab va pieri și voi stârpi din ai lui Ahab pe tot
cel de parte bărbătească, pe cel rob și pe cel slobod în Israel;
9. Voi face casa lui Ahab ca și casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat
și ca și casa lui Baeșa, fiul lui Ahia.
10. Iar pe Izabela, câinii o vor mânca în câmpia lui Izreel și nimeni
nu o va îngropa". Apoi tânărul a deschis ușa și a fugit.
11. După aceea a ieșit Iehu la slujitorii domnului său și aceștia
i-au zis: "E pace? De ce a venit acest necunoscut la tine?"
Și el i-a zis: "Voi cunoașteți pe acest om și de ce a venit".
Iar ei au zis: "Nu este adevărat!
12. Spune-ne!" Și el le-a zis: "Iată el mi-a spus: Așa grăiește
Domnul: Iată te ung rege peste Israel".
13. Atunci ei s-au grăbit să-și ia fiecare haina sa și i-au așternut-o
pe trepte, au trâmbițat și au zis: "Iehu s-a făcut rege!"
14. S-a sculat deci Iehu; fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, împotriva
lui Ioram. Ioram însă fusese cu toți Israeliții la Ramot în Galaad
și-l apărase împotriva lui Hazael, regele Siriei.
15. Iar acum regele Ioram se întorsese la Izreel, ca să se vindece
de rănile ce i le pricinuiseră Sirienii, când se luptase el cu Hazael,
regele Siriei. Și a zis Iehu: "Dacă sunteți de părerea mea, să
nu iasă nimeni din cetate, ca să dea de veste la Izreel".
16. Apoi a încălecat Iehu pe cal și s-a dus în Izreel, unde zăcea
Ioram, regele lui Israel și se îngrijea de rănile ce i le pricinuiseră
Sirienii la Ramot, în timpul luptei cu Hazael, regele Siriei, cel
tare și puternic și unde venise Ohozia, regele Iudei, ca să cerceteze
pe Ioram.
17. În turnul din Izreel stătea un ostaș de strajă. Văzând acesta
ceata lui Iehu venind, a zis: "Văd o ceată!" Iar Ioram a
zis: "Ia un călăreț și trimite-l în întâmpinare, ca să întrebe:
Cu pace vii?"
18. Și s-a dus călărețul călare în întâmpinarea lui și a zis: "Cu
pace vii?" Iar Iehu a zis: "Ce ai tu cu pacea? Treci în
urma mea!" și straja a dat de veste, zicând: "A ajuns la
ei, dar nu se întoarce":
19. Și a trimis alt călăreț și acesta s-a dus la ei și a zis: "Așa
zice regele: Cu pace vii?" Iar Iehu a zis: "Ce ai tu cu
pacea? Treci în urma mea!"
20. Și a vestit straja, zicând: "A ajuns la ei, dar nu se întoarce.
Și mersul parc-ar fi al lui Iehu, fiul lui Nimși, pentru că merge
nebunește".
21. Atunci Ioram a zis: "Înhamă!" Și au înhămat la carul
lui: Și a ieșit Ioram, regele lui Israel și Ohozia; regele Iudei,
fiecare în carul său, în întâmpinarea lui Iehu și s-au întâlnit cu
el în țarina lui Nabot Izreeliteanul.
22. Și când a văzut Ioram pe Iehu, a zis: "Cu pace, Iehu? Iar
el a zis: "Ce pace, când sunt atâtea desfrânările Izabelei, mama
ta, și vrăjitoriile ei?"
23. Și întorcându-se Ioram să fugă, a zis către Ohozia: "Vânzare,
Ohozia!
24. Iar Iehu și-a întins arcul cu mâna sa și a lovit pe Ioram între
umeri și săgeata a trecut prin inima lui și el a căzut în carul său.
25. Și a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oștirii: "Ia-l și-l
aruncă în țarina lui Nabot Izreeliteanul, căci adu-ți aminte că atunci
când mergeam eu și cu tine călări în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul
a rostit împotriva lui proorocia aceasta:
26. Adevărat, am văzut ieri sângele fiilor lui, zice Domnul, și Mă
voi răzbuna pe tine în țarina aceasta. Deci ia-l și-l aruncă în țarină,
după cuvântul Domnului".
27. Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând aceasta, a fugit pe drum spre
casa ce se afla în grădină. Dar Iehu a alergat după el, zicând: "Ucide-ți-l
și pe el în car!" Și l-au lovit pe înălțimea Gur, care vine lângă
Ibleam. Și a fugit Ohozia la Moghido și a murit acolo.
28. Iar slujitorii lui l-au dus la Ierusalim, l-au îngropat în mormânt
cu părinții lui, în cetatea lui David.
29. Ohozia se făcuse rege în Iuda în anul al unsprezecelea al lui
Ioram, fiul lui Ahab.
30. Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, fiind înștiințată de
aceasta, și-a uns fața, și-a împodobit capul și privea de la fereastră.
31. Iar când a intrat Iehu pe poartă, ea a zis: "Zimri, ucigașul
stăpânului său, va avea el oare pace?"
32. Și ridicându-și el fața sa și privind spre fereastră, a zis: "Cine,
cine este cu mine?" Atunci s-au plecat spre el doi sau trei eunuci;
33. Și el le-a zis: "Aruncați-o jos!" Și au aruncat-o și
a țâșnit sângele ei pe zid și pe caii care au călcat-o în picioare.
34. După aceea a venit Iehu de a mâncat și a băut și a zis: "Căutați
pe ticăloasa aceea și îngropați-o, căci e fiică de rege!"
35. Și s-au dus să o îngroape, dar n-au mai găsit nimic din ea, decât
numai țeasta, picioarele și palmele mâinilor.
36. Și s-au întors și i-au spus. Iar el a zis: "Așa a fost cuvântul
Domnului, rostit prin robul Său Ilie Tesviteanul, zicând: În țarina
Izreel câinii vor mânca trupul Izabelei;
37. Și va fi trupul Izabelei în țarina Izreel ca gunoiul pe ogor,
încât nimeni nu va zice: Iată ea e Izabela!"
Capitolul 10
Stârpirea neamului lui Ahab și a slujitorilor lui Baal.
1. Ahab avea în Samaria șaptezeci de fii. Și a scris Iehu scrisori
și le-a trimis la Samaria căpeteniilor cetății, bătrânilor și celor
ce creșteau pe copiii lui Ahab,
2. Zicând: "Când va ajunge scrisoarea aceasta la voi, la care
se află și fiii domnului vostru, precum și care și cai, cetatea întărită
și arme,
3. Să alegeți pe cel mai bun și mai vrednic dintre fiii domnului vostru
și să-l puneți pe tronul tatălui său și să vă luptați pentru casa
domnului vostru".
4. Aceștia însă s-au speriat cumplit și au zis: "Iată, doi regi
nu i-au putut sta înainte; cum dar vom sta noi?"
5. Și căpetenia casei domnești, căpeteniile cetății, bătrânii și cei
ce creșteau pe copiii regelui au trimis la Iehu să-i spună: "Noi
suntem robii tăi și ce ne vei zice, aceea vom face; nu vom pune pe
nimeni rege, ci fă ceea ce-ți place".
6. Și le-a scris Iehu scrisoare a doua oară și le-a zis: "De
sunteți ai mei și de vă supuneți cuvântului meu, atunci ridicați capetele
fiilor domnului vostru și veniți la mine în Izreel, mâine pe vremea
aceasta". Fiii regelui erau în număr de șaptezeci și-i creșteau
oameni de vază ai cetății.
7. Când a ajuns la ei scrisoarea, ei au luat pe fiii regelui și i-au
junghiat pe toți cei șaptezeci, au pus capetele în panere și le-au
trimis la el în Izreel.
8. Și venind trimisul, i-a adus știre și a zis: "S-au adus capetele
fiilor regelui". Iar el a zis: "Așezați-le până dimineață
în două grămezi la poartă".
9. Și ieșind el dimineața a stat și a zis către tot poporul: "Voi
nu sunteți vinovați. Iată eu m-am sculat împotriva stăpânului meu
și l-am ucis.
10. Dar pe aceștia cine i-a omorât? Să știți deci că nimic din ceea
ce a spus Domnul împotriva casei lui Ahab n-a rămas neîmplinit. Domnul
a făcut ce zisese prin robul Său Ilie".
11. Și a omorât Iehu pe toți cei ce rămăseseră din casa lui Ahab în
Izreel și pe toți cei mari ai lui și pe cei de aproape ai lui și pe
preoții lui, încât n-a scăpat nici unul.
12. Apoi sculându-se, a plecat să meargă la Samaria. Dar în drumul
său, ajungând la Bet-Eched, adică la Colibele Păstorilor,
13. Iehu a întâlnit pe frații lui Ohozia, regele Iudei, și le-a zis:
"Cine sunteți voi?" Iar ei au răspuns: "Noi suntem
frații lui Ohozia și ne ducem să aflăm de sănătatea fiilor regelui
și a fiilor reginei".
14. Și el a zis: "Prinde-ți-i de vii!" Și i-au prins de
vii și i-au junghiat la fântâna de lângă Colibele Păstorilor. Aceia
erau patruzeci și doi de oameni și n-a mai rămas nici unul din ei.
15. Apoi plecând de acolo, s-a întâlnit cu Ionadab, fiul lui Recab,
care venea în întâmpinarea lui, și l-a salutat și a zis: "Inima
ta este ea oare cum este inima mea către inima ta?" Iar Ionadab
a zis: "Da". "De este așa, dă-mi mâna!" Și i-a
dat mâna și l-a ridicat la el în car,
16. Zicând: "Hai cu mine, ca să vezi râvna mea pentru Domnul".
Și l-a așezat în car.
17. Și ajungând în Samaria, a ucis pe toți cei ce rămăseseră din ai
lui Ahab în Samaria și așa a stârpit neamul lui cu totul, după cuvântul
Domnului ce-l rostise prin Ilie.
18. Apoi a adunat Iehu tot poporul și a zis: "Ahab a slujit puțin
lui Baal; Iehu însă îi va sluji mai mult.
19. Deci chemați la mine pe toți proorocii lui Baal, pe toți slujitorii
lui și pe toți preoții lui, și nimeni să nu lipsească, pentru că am
să fac o jertfă mare lui Baal. Tot cel ce va lipsi nu va rămâne cu
viață". Iehu însă a făcut aceasta cu gând viclean, ca să stârpească
pe slujitorii lui Baal.
20. Și a zis Iehu: "Vestiți o zi de sărbătoare în cinstea lui
Baal!"
21. Și au vestit, iar Iehu a trimis în tot Israelul de au venit toți
slujitorii lui Baal și n-a rămas nici unul care să nu fi venit. După
aceea au intrat în templul lui Baal și s-a umplut templul de la un
capăt la celălalt.
22. Atunci a zis Iehu către păstrătorul veșmintelor: "Adu veșminte
pentru toți slujitorii lui Baal". Și acela le-a adus veșminte.
23. Apoi a intrat și Iehu cu Ionadab, fiul lui Recab, în templul lui
Baal și a zis slujitorilor lui Baal: "Căutați și vedeți nu cumva
se află printre voi careva din slujitorii Domnului, pentru că aici
trebuie să fie numai slujitorii lui Baal singuri".
24. Apoi s-au apropiat ei să facă jertfele și arderile de tot. Iar
Iehu a pus afară optzeci de oameni și le-a zis: "Sufletul aceluia
căruia îi va scăpa careva din oamenii pe care vi-i voi da în mâini,
va fi în locul celui scăpat".
25. Iar după ce s-a isprăvit arderea de tot, Iehu a zis către oștenii
săi și către căpeteniile lor: "Duceți-vă și-i ucideți și să nu
scape nici unul". Oștenii și căpeteniile i-au lovit cu ascuțișul
sabiei și i-au aruncat acolo.
26. Apoi s-au dus în cetate unde era capiștea lui Baal, au scos idolii
din capiștea lui Baal și i-au ars;
27. Și au sfărâmat chipul cel cioplit al lui Baal și au dărâmat capiștea
lui Baal și au făcut din ea loc de necurățenii până în ziua de astăzi.
28. Astfel a stârpit Iehu pe Baal din pământul lui Israel;
29. Iar în ce privește păcatele lui Ieroboam, feciorul lui Nabat,
care a dus pe Israel în ispită, de la acestea nu s-a depărtat nici
Iehu; nu s-a lepădat de vițeii de aur, din Betel și Dan.
30. Și a zis Domnul către Iehu: "Pentru că tu cu plăcere ai făcut
ceea ce era drept în ochii Mei și ai îndeplinit împotriva casei lui
Ahab tot ceea ce aveam la inima Mea, feciorii tăi până la al patrulea
neam vor ședea pe tronul lui Israel".
31. Dar Iehu nu s-a silit să umble din toată inima după legea Domnului
Dumnezeului lui Israel și nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam,
care a dus pe Israel în ispită.
32. În zilele acelea a început Domnul să taie părți din pământul lui
Israel și Hazael a lovit hotarele lui Israel,
33. Pustiind la răsărit de Iordan tot pământul Galaadului, al lui
Gad, al lui Ruben și al lui Manase, începând de la Aroer, care vine
lângă Arnon, și Galaadul și Vasanul.
34. Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, precum și vitejiile
lui sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Israel.
35. Și a răposat Iehu cu părinții săi în Samaria, iar în locul lui
s-a făcut rege Ioahaz, fiul său.
36. Iar timpul domniei lui Iehu peste Israel, în Samaria, a fost de
douăzeci și opt de ani.
Capitolul 11
Atalia. Ungerea lui Ioaș
1. Atalia, mama lui Ohozia, văzând că fiul său a murit, s-a sculat
și a stârpit tot neamul regesc.
2. Dar Ioșeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ohozia, a furat pe Ioaș,
fiul lui Ohozia, dintre fii regelui care trebuiau uciși și l-a dus
pe ascuns în odaia de dormit, împreună cu doica lui, și l-a ascuns
de Atalia și n-a fost ucis.
3. Acesta a stat ascuns împreună cu ea în templul Domnului șase ani,
în care timp a domnit peste țară Atalia.
4. Iar în anul al șaptelea a trimis Iehoiada de au luat sutași din
gardă și din oștire și i-au adus la el în casa Domnului. Aici a făcut
cu ei legământ , luând de la ei jurământ în templul Domnului și apoi
le-a arătat pe fiul regelui,
5. Și le-a dat ordin, zicând: "Iată ce să faceți! A treia parte
din voi, din cei ce veniți în ziua de odihnă, veți face strajă la
casa domnească,
6. A treia parte la poarta Sur și a treia parte la poarta gărzii,
străjuind casa, ca să nu fie vreo vătămare;
7. Iar două părți din voi, din cei plecați în ziua de odihnă, veți
face strajă la templul Domnului pentru rege.
8. Și veți înconjura pe rege din toate părțile, având fiecare arma
sa în mână; cine va intra în rânduri, acela să fie ucis; și veți fi
pe lângă rege și când va ieși și când va intra".
9. Și au făcut ostașii tot ce le-a poruncit preotul Iehoiada. A luat
fiecare pe oamenii săi cei ce intrau de servici și cei ce ieșeau din
servici în ziua de odihnă și au venit la preotul Iehoiada.
10. Iar preotul a împărțit sutașilor sulițele și scuturile regelui
David care erau în templul Domnului.
11. Și s-au așezat oștenii, fiecare cu arma în mână, împrejurul regelui,
de la dreapta templului până la stânga lui și până la jertfelnic.
12. Apoi au scos pe fiul regelui, au pus pe capul lui coroana și podoabele
regești și astfel l-au uns și l-au făcut rege, bătând din palme și
strigând: "Trăiască regele!"
13. Auzind Atalia glasul poporului ce striga, s-a dus în templul Domnului.
14. Pe când se uita ea, iată regele stătea la locul de sus, după obicei,
iar lângă rege stăteau cântăreții și trâmbițașii și tot poporul țării
se veselea și suna din trâmbițe. Atunci Atalia și-a rupt veșmintele
sale și a strigat: "Vânzare, vânzare!"
15. Dar preotul Iehoiada a dat poruncă sutașilor, care cârmuiau oștirea,
și le-a zis: "Scoateți-o din rânduri și pe cel ce se va duce
după ea ucideți-l cu sabia", căci preotul zisese: "Să nu
o ucideți în templul Domnului".
16. Deci i-au făcut loc de a trecut pe poarta cailor, spre casa domnească,
și au ucis-o acolo.
17. Și a încheiat Iehoiada legământ între Domnul și între rege și
popor, ca acesta să fie poporul Domnului, precum și între rege și
popor.
18. Și s-a dus tot poporul țării în capiștea lui Baal de a stricat
jertfelnicele lui și chipurile lui le-au sfărâmat cu totul, iar pe
Matan, preotul lui Baal, l-a ucis înaintea jertfelnicului, și preotul
Iehoada a așezat strajă în templul Domnului.
19. Apoi a luat pe sutași cu garda și oștirea și tot poporul țării
și au petrecut pe rege din templul Domnului și au venit pe drumul
ce trece pe poarta gărzii, la casa regelui și s-a urcat pe tronul
regesc.
20. Apoi s-a vestit poporului țării și cetatea s-a liniștit. Pe Atalia
au omorât-o cu sabia în casa domnească.
21. Ioaș era de șapte ani când a fost făcut rege.
Capitolul 12
Domnia lui Ioaș.
1. Astfel s-a făcut Ioaș rege în anul al șaptelea al lui Iehu și a
domnit în Ierusalim patruzeci de ani.
2. Ioaș a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate zilele sale,
cât l-a povățuit preotul Iehoiada;
3. Numai înălțimile nu le-a desființat, căci poporul tot mai aducea
jertfe și tămâieri pe înălțimi.
4. Deci a zis Ioaș către preoți: "Tot argintul dăruit, care se
aduce în templul Domnului: argintul de la trecători, argintul adus
pentru răscumpărarea sufletului, după prețuirea hotărâtă, și tot argintul
cât îl lasă pe cineva inima să-l aducă în templul Domnului,
5. Să-l ia preoții pentru ei, fiecare de la cunoscutul său, și să
repare stricăciunile casei oriunde s-ar afla".
6. Însă până la anul al douăzeci și treilea al regelui Ioaș preoții
n-au reparat stricăciunile templului Domnului.
7. De aceea regele Ioaș a chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți
preoți și le-a zis: "De ce nu reparați stricăciunile templului
Domnului? Deci să nu mai luați de acum argintul de la cunoscuții voștri,
ci să-l dați pentru repararea stricăciunilor templului Domnului".
8. Și s-au învoit preoții să nu mai ia argintul pe care-l va da poporul
pentru repararea stricăciunilor templului Domnului.
9. Atunci a luat preotul Iehoiada o ladă, i-a făcut o deschizătură
în partea ei de deasupra șâ a pus-o lângă jertfelnic, în partea dreaptă,
pe unde intra poporul în templul Domnului. Și preoții care stăteau
de pază la prag puneau acolo tot argintul ce se aducea în templul
Domnului.
10. Și când vedeau că s-a strâns argint mult în ladă, venea vistiernicul
regelui și arhiereul și scoteau argintul găsit în templul Domnului
și-l legau în saci.
11. Argintul așa socotit îl dădeau în primirea celor rânduiți să facă
lucrările la templul Domnului, iar aceștia îl cheltuiau cu dulgherii
și meșteșugarii care lucrau la templul Domnului,
12. Cu zidarii și pietrarii, precum și cu cumpărarea lemnului și a
pietrelor de cioplit, cu repararea stricăciunilor la templul Domnului
și cu tot ce trebuia pentru întreținerea templului Domnului.
13. Dar din argintul adus în templul Domnului nu s-au făcut pentru
templul Domnului vase de argint, cuțite, cupe pentru turnare, trâmbițe,
nici tot felul de vase de aur și de argint.
14. Ci argintul care intra în templul Domnului se dădea lucrătorilor
ca să săvârșească lucrul și să-l întrebuințeze la repararea templului
Domnului.
15. Și nu se cerea socoteală de la oamenii cărora li se încredința
argintul ca să-l împartă celor ce făceau lucrările, pentru că aceștia
se purtau cinstit.
16. Însă argintul ce se plătea pe jertfa pentru vină și argintul ce
se plătea pe jertfa pentru păcat nu se ducea în templul Domnului,
ci acesta era al preoților.
17. Atunci s-a ridicat Hazael, regele Siriei, și a pornit cu război
împotriva cetății Gat și a luat-o. Și și-a pus Hazael în gând să meargă
și asupra Ierusalimului.
18. Însă Ioaș, regele Iudei, a luat toate lucrurile dăruite, pe care
le dăruiseră templului Domnului Iosafat, Ioram și Ohozia, părinții
lui, regii Iudei, precum și cele ce erau dăruite de el și tot aurul
ce s-a găsit în vistieria templului Domnului și a casei regești și
le-a trimis lui Hazael, regele Siriei, și acesta s-a retras din Ierusalim.
19. Celelalte despre Ioaș și despre toate cele ce a făcut el sunt
scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
20. În urmă s-au sculat slugile lui și au făcut răzvrătire împotriva
lui și au ucis pe Ioaș, în casa Milo, pe calea spre Sela.
21. Și l-au ucis slugile sale Iozacar, fiul lui Șimeat, și Iozabad,
fiul lui Șomer. Și el a murit și l-au îngropat cu părinții lui în
cetatea lui David. Și în locul lui s-a făcut rege Amasia, fiul său.
Capitolul 13
Regii Ioahaz și Ioaș.
1. În anul al douăzeci și treilea al lui Ioaș, fiul lui Ohozia, regele
lui Iuda, s-a făcut rege peste Israel în Samaria Ioahaz, fiul lui
Iehu, și a domnit șaptesprezece ani.
2. Acesta a făcut rele în ochii Domnului și a umblat în păcatele lui
Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită și nu s-a
lăsat de ele.
3. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel și l-a dat
pentru totdeauna în mâna lui Hazael, regele Siriei, și în mâna lui
Benhadad, fiul lui Hazael.
4. Atunci s-a rugat Ioahaz Domnului și Domnul l-a auzit, pentru că
vedea necazul Izraeliților și cum îi strâmtora regele Siriei.
5. Și a dat Domnul Israeliților izbăvitor și au ieșit de sub mâna
Sirienilor și au trăit fiii lui Israel în cetățile lor ca și mai înainte.
6. Dar tot nu s-au depărtat de păcatele casei lui Ieroboam, care a
dus pe Israel în ispită, ci au umblat în ele și Așera a rămas mai
departe în Samaria,
7. Lui Ioahaz nu-i rămăsese din oștire decât numai cincizeci de călăreți,
zece care și zece mii de pedestrași, căci îi nimicise regele Siriei
și-i prefăcuse în pulbere de călcat cu picioarele.
8. Celelalte știri despre Ioahaz, despre vitejiile lui și despre tot
ceea ce a făcut el, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
9. Apoi a răposat Ioahaz cu părinții săi și l-au îngropat în Samaria,
iar în locul lui s-a făcut rege Ioaș.
10. În anul al treizeci și șaptelea al lui Ioaș, regele Iudei, s-a
făcut rege peste Israel în Samaria Ioaș, fiul lui Ioahaz, domnind
șaisprezece ani.
11. Și a făcut fapte netrebnice înaintea Domnului și nu s-a abătut
de la toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel
în ispită, ci a umblat în ele.
12. Celelalte știri despre Ioaș, tot ceea ce a făcut el, isprăvile
lui, războiul avut cu Amasia, regele Iudei, sunt scrise în cartea
Cronicilor regilor lui Israel.
13. Apoi a adormit Ioaș cu părinții săi, iar pe scaunul lui s-a suit
Ieroboam. Ioaș a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel.
14. În vremea lui Ioaș s-a îmbolnăvit Elisei de o boală de care apoi
a și murit. Atunci a venit la el Ioaș, regele lui Israel și, plângând
deasupra lui, a zis: "Părinte, părinte, carul lui Israel și călărețul
lui!"
15. Iar Elisei a zis către el: "Ia un arc și niște săgeți! "
16. Și a luat regele un arc și niște săgeți. Apoi Elisei a zis către
regele lui Israel: "Pune mâna pe arc!" și a pus regele mâna
pe arc, și și-a pus și Elisei mâinile sale pe mâinile regelui,
17. Și a zis: "Deschide fereastra dinspre răsărit!" Și regele
a deschis-o. Și a zis Elisei: "Săgetează!". și a săgetat
regele. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine
de la Domnul și săgeata izbăvirii de Sirieni, căci vei bate pe Sirieni
cu desăvârșire, la Afec".
18. Apoi iarăși a zis Elisei: "Ia niște săgeți!" și regele
a luat. și a zis Elisei către regele lui Israel: "Lovește în
pământ!" Și a lovit de trei ori și s-a oprit.
19. Iar omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el, și a zis: "Trebuia
să lovești de cinci sau de șapte ori, căci atunci ai fi bătut cu desăvârșire
pe Sirieni; acum însă vei bate pe Sirieni numai de trei ori".
20. Apoi a murit Elisei și l-au îngropat, iar în anul următor au intrat
în țară cete de Moabiți.
21. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l
îngropau să vadă una din aceste cete și, speriindu-se, au aruncat
mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele
lui Elisei și a înviat și s-a sculat pe picioarele sale.
22. Iar Hazael, regele Siriei, a strâmtorat pe Israeliți în toate
zilele lui Ioahaz.
23. Domnul însă S-a milostivit asupra lor de i-a iertat și S-a întors
spre ei pentru legământul Său cel încheiat cu Avraam, Isaac și Iacov
și n-a voit să-i piardă, nici nu i-a lepădat de la fața Sa, până astăzi.
24. După ce a murit Hazael, regele Siriei, în locul lui a fost făcut
rege Benhadad, fiul său.
25. Atunci Ioaș, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mâinile lui Benhadad,
fiul lui Hazael, cetățile pe care le luase acela cu război din mâinile
tatălui său, Ioahaz. De trei ori l-a bătut Ioaș și a întors cetățile
lui Israel.
Capitolul 14
Regii Amasia și Azaria.
1. În anul al doilea al lui Ioaș, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel,
s-a făcut rege în Iuda, Amasia, fiul lui Ioaș, regele Iudei.
2. Amasia era de douăzeci și cinci de arii când a fost făcut rege
și a domnit în Ierusalim douăzeci și nouă de ani. Numele mamei sale
era Ioadin și era din Ierusalim.
3. Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului, dar nu ca strămoșul
său David; s-a purtat însă în toate ca tatăl său Ioaș.
4. Numai înălțimile n-au fost înlăturate, căci poporul tot mai săvârșea
jertfe și tămâieri pe înălțimi.
5. Când a pus bine mâna pe domnie, Amasia a ucis slugile sale care
uciseseră pe tatăl său;
6. Dar pe copiii ucigașilor nu i-a ucis, de vreme ce în cartea legii
lui Moise, prin care poruncește Domnul, este scris: "Părinții
nu trebuie să fie pedepsiți cu moarte pentru copii, nici copiii nu
trebuie să fie pedepsiți cu moarte pentru părinți, ci fiecare pentru
vina sa trebuie să fie pedepsit cu moarte!"
7. Tot el a bătut zece mii de Edomiți în Valea Sărată și a luat Șilo
prin luptă și i-a pus numele Iocteel, pe care-l poartă până în ziua
de astăzi.
8. Atunci a trimis Amasia soli la Ioaș, regele lui Israel, fiul lui
Ioahaz, fiul lui Iehu, zicând: "Vino să ne vedem la față".
9. Iar Ioaș, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele Iudei,
să i se zică: "Spânul cel din Liban a trimis la cedrul Libanului
să-i zică: Dă-ți fata după fiul meu! Și trecând fiarele sălbatice
din Liban au călcat spinul.
10. Tu ai bătut pe Edomiți și s-a înălțat inima ta! Bucură-te de biruință,
dar șezi acasă la tine! De ce să te cerți spre răul tău? Vei cădea
și cu tine va cădea Iuda!"
11. Amasia însă n-a ascultat. Atunci s-a sculat Ioaș, regele lui Israel,
și s-a văzut față către față, el și Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Șemeș
în Iuda.
12. Dar au fost bătuți Iudeii de Israeliți și au fugit în corturile
lor.
13. Iar pe Amasia, regele Iudei, fiul lui Ioaș, fiul lui Ohozia, l-a
prins Ioaș, regele lui Israel, în Bet-Șemeș și s-a dus Ioaș la Ierusalim
și a stricat zidul Ierusalimului de la porțile lui Efraim până la
porțile din colț, pe o întindere de patru sute de coji.
14. Și au luat tot aurul și argintul și toate vasele câte s-au găsit
la templul Domnului și în vistieria casei regelui și ostateci și s-au
întors în Samaria.
15. Celelalte știri despre Ioaș, faptele și vitejiile lui și cum s-a
luptat el cu Amasia, regele Iudei, sunt scrise în cartea Cronicilor
regilor lui Israel.
16. În urmă a adormit Ioaș cu părinții săi și a fost îngropat în Samaria
cu regii lui Israel; iar în locul lui a fost făcut rege Ieroboam,
fiul său.
17. Amasia, fiul lui Ioaș, regele Iudei, a trăit cincisprezece ani
după moartea lui Ioaș, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.
18. Celelalte fapte ale lui Amasia sunt scrise în cartea Cronicilor
regilor lui Iuda.
19. Făcându-se însă la Ierusalim răsvrătire împotriva lui, a fugit
în Lachiș, și s-a trimis după el în Lachiș și l-au ucis acolo,
20. Și l-au adus pe cai și l-au îngropat în Ierusalim, cu părinții
săi, în cetatea lui David.
21. După aceea tot poporul iudeu a luat pe Azaria, care era atunci
numai de șaisprezece ani, și l-a făcut rege în locul tatălui său Amasia.
22. El a zidit Elatul și l-a întors la Iuda, după ce regele răposase
cu părinții săi.
23. În anul al cincisprezecelea al lui Amasia, fiul lui Ioaș, regele
Iudei, a fost făcut rege în Samaria Ieroboam, fiul lui Ioaș, regele
lui Israel.
24. Și a domnit patruzeci și unu de ani și a făcut fapte netrebnice
în ochii Domnului; neabătându-se de la toate păcatele lui Ieroboam,
fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
25. Acesta a așezat din nou vechiul hotar al lui Israel de la intrarea
în Hamat până la marea Araba, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui
Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, proorocul cel
din Gat-Hefer,
26. Că Domnul văzuse necazul foarte amar al lui Israel cel strâmtorat,
lipsit și părăsit și nu era cine să-l ajute.
27. Și n-a vrut Domnul să stârpească numele Israeliților de sub cer,
ci i-a izbăvit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaș.
28. Celelalte știri despre Ieroboam, despre toate cele ce a făcut
el, și cum a întors Damascul și Hamatul lui Iuda în Israel sunt scrise
în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
29. Apoi a adormit Ieroboam, cu părinții săi, cu regii lui Israel,
iar în locul lui a fost făcut rege Zaharia, fiul său.
Capitolul 15
Alți regi în Iuda și Israel.
1. În anul al douăzeci și șaptelea al lui Ieroboam, regele lui Israel,
s-a făcut rege Azaria, fiul lui Amasia, regele lui Iuda.
2. Acesta era de șaisprezece ani când S-a făcut rege și a domnit în
Ierusalim cincizeci și doi de ani. Numele mamei sale era Iecolia din
Ierusalim.
3. Azaria a făcut fapte plăcute în ochii Domnului, purtându-se în
toate ca tatăl său Amasia.
4. Numai înălțimile nu le-a depărtat, căci poporul tot mai săvârșea
jertfe ți tămâieri pe înălțimi.
5. Dar a lovit Domnul pe rege, și acesta a fost lepros până în ziua
morții sale și a trăit într-o casă osebită, în vreme ce Iotam, fiul
regelui, era în casa domnească, judecând poporul țării.
6. Celelalte știri despre Azaria și tot ce a făcut el sunt scrise
în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
7. În urmă a răposat Azaria cu părinții săi și l-au îngropat cu părinții
lui în cetatea lui David, iar în locul lui S-a făcut rege Iotam, fiul
său.
8. În anul al treizeci și optulea al lui Azaria, regele Iudei, s-a
făcut rege peste Israel, în Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam, și
a domnit șase luni.
9. Acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, cum făcuseră
și părinții lui, căci nu s-a lăsat de păcatele lui Ieroboam, fiul
lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
10. Dar împotriva lui a făcut răzvrătire Șalum, fiul lui Iabeș, și
l-a lovit înaintea poporului și l-a ucis și s-a făcut rege în locul
lui.
11. Celelalte știri despre Zaharia sunt scrise în cartea Cronicilor
regilor lui Israel.
12. Și astfel s-a împlinit cuvântul Domnului, cel rostit către Iehu,
când a zis: "Fiii tăi până la al patrulea neam vor ședea pe tronul
lui Israel".
13. Șalum, fiul lui Iabeș, s-a făcut rege în anul al treizeci și nouălea
al lui Azaria, regele Iudei, și a domnit o lună în Samaria.
14. Atunci s-a dus Menahem, fiul lui Gadi, din Tirța și, ajungând
în Samaria, a lovit pe Șalum, fiul lui Iabeș, în Samaria și l-a ucis
și s-a făcut rege în locul lui.
15. Alte știri despre Șalum și despre răzvrătirea pe care a făcut-o
el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
16. Atunci Menahem a bătut Tapuahul și pe toți cei ce erau în el și
în hotarele lui, începând din Tirța, pentru că nu și-a deschis porțile,
și a tăiat pe toate femeile însărcinate de acolo.
17. Apoi Menahem, fiul lui Gadi, s-a făcut rege peste Israel în anul
al treizeci și nouălea al lui Azaria, regele Iudei, și a domnit în
Samaria zece ani;
18. Și a făcut fapte rele în ochii Domnului, nelăsându-se în toate
zilele sale de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe
Israel în ispită.
19. Atunci a venit Ful (Tiglatfalasar III), regele Asiriei, asupra
țării israelite. Însă Menahem a dat lui Ful o mie de talanți de argint,
ca să-l susțină și să întărească domnia în mâinile lui.
20. Apoi Menahem a scos argintul acesta de la Israeliți, de la toii
cei bogați, câte cincizeci de sicli de argint de fiecare om, ca să-i
dea regelui Asiriei. Și regele Asiriei s-a întors și n-a rămas acolo
în tară.
21. Celelalte știri despre Menahem, tot ce a făcut el, sunt scrise
în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
22. În urmă a adormit Menahem cu părinții săi și în locul lui s-a
făcut rege Pecahia, feciorul său.
23. Pecahia, feciorul lui Menahem, s-a făcut rege peste Israel în
Samaria în anul al cincizecilea al lui Azaria, regele Iudei și a domnit
doi ani.
24. Și a făcut fapte rele în ochii Domnului, nelăsându-se de păcatele
lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
25. Dar împotriva lui s-a răzvrătit Pecah, fiul lui Remalia, cel al
treilea în rang după el, împreună cu Argob și cu Arie, care aveau
cu ei cincizeci de bărbați din Galaad și l-au lovit în Samaria, chiar
în turnul casei regale, l-au omorât și s-a făcut rege În locul lui.
26. Celelalte știri despre Pecahia, tot ce a făcut el, sunt scrise
în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
27. În anul al cincizeci și doilea al lui Azaria, regele Iudei, s-a
făcut rege peste Israel, în Samaria, Pecah, fiul lui Remalia și a
domnit douăzeci de ani.
28. Și a făcut lucruri rele în ochii Domnului, nelăsându-se de păcatele
lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
29. În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglatfalasar,
regele Asiriei, și a luat Ionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeș, Hațor,
Galaadul, Galileea și tot pământul lui Neftali și pe locuitori i-a
strămutat în Asiria.
30. Atunci Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah,
fiul lui Remalia și l-a lovit și l-a ucis și s-a făcut rege în locul
lui, în anul al douăzecilea al lui Ioatam, fiul lui Azaria.
31. Celelalte știri despre Pecah și despre tot ce a făcut el sunt
scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
32. În anul al doilea al lui Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel,
s-a făcut rege Ioatam, fiul lui Azaria, regele Iudei.
33. Acesta era de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege și
a domnit în Ierusalim șaisprezece ani. Numele mamei lui era Ierușa,
fiica lui Țadoc.
34. Și a făcut el lucruri plăcute în ochii Domnului. Cum s-a purtat
tatăl său Azaria așa s-a purtat și el în toate.
35. Numai înălțimile nu le-a înlăturat, căci poporul tot mai săvârșea
jertfe și tămâieri pe înălțimi. Tot el a făcut poarta de sus la templul
Domnului.
36. Iar celelalte știri despre Ioatam și tot ce a făcut el, sunt scrise
în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
37. În zilele acelea a început Domnul a trimite asupra Iudei pe Rațon,
regele Siriei, și pe Pecah, fiul lui Remalia.
38. Ioatam a răposat cu părinții săi și a fost îngropat cu ei în cetatea
lui David, strămoșul său, iar în locul lui a fost făcut rege Ahaz,
fiul său.
Capitolul 16
Regatul lui Ahaz.
1. În anul al șaptesprezecelea al lui Pecah, fiul lui Remalia, a fost
făcut rege Ahaz, fiul lui Ioatam, regele lui Iuda.
2. Ahaz era de douăzeci de ani când s-a făcut rege și a domnit în
Ierusalim șaisprezece ani, dar n-a făcut fapte plăcute în ochii Domnului
Dumnezeului său, ca David, strămoșul său,
3. Ci a pășit pe urmele regilor lui Israel și chiar și pe fiul său
l-a trecut prin foc, urmând urâciunile popoarelor pe care le alungase
Domnul de la fața fiilor lui Israel;
4. Și a adus jertfe și tămâieri pe înălțimi și dealuri și sub tot
pomul umbros.
5. Atunci s-au dus Rațon, regele Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia,
regele lui Israel, asupra Ierusalimului, ca să-l cuprindă și au ținut
pe Ahaz împresurat, dar nu l-au putut birui.
6. În vremea aceea Rațon, regele Siriei, a întors Elatul la Siria
și a izgonit pe Iudei din Elat; apoi au intrat în Elat Edomiții și
trăiesc acolo până în ziua de astăzi.
7. Atunci a trimis Ahaz soli la Tiglatfalasar, regele Asiriei, să-i
spună: "Robul tău și fiul tău sunt eu; vino și mă apără de mâna
regelui Siriei și de mâna regelui lui Israel, care s-au ridicat împotriva
mea!"
8. Cu acel prilej a luat Ahaz argintul și aurul care s-a găsit în
templul Domnului și în vistieria casei domnești și l-a trimis dar
regelui Asiriei.
9. Deci l-a ascultat regele Asiriei și s-a dus regele Asiriei la Damasc,
unde a prins pe Rațon și pe locuitorii lui i-a strămutat în Chir,
iar pe Rațon l-a ucis.
10. Atunci a ieșit regele Ahaz întru întâmpinarea lui Tiglatfalasar,
regele Asiriei, la Damasc; și a văzut jertfelnicul cel din Damasc
și a trimis regele Ahaz lui Urie preotul chipul jertfelnicului și
planul alcătuirii lui.
11. Iar preotul Urie a făcut un jertfelnic după planul ce i-l trimisese
regele Ahaz din Damasc; așa a făcut preotul Urie până a venit regele
de la Damasc.
12. Iar dacă a venit regele de la Damasc și a văzut jertfelnicul,
s-a apropiat regele de jertfelnic,
13. A adus jertfă pe el și a ars arderea de tot a sa cu darul de pâine;
a săvârșit turnarea sa și l-a stropit cu sângele jertfei de împăcare.
14. Iar jertfelnicul cel de aramă, care era înaintea Domnului, l-a
mutat din fața templului, dintre jertfelnicul cel nou și templul Domnului,
și l-a pus în partea dinspre miazănoapte a acestuia.
15. Apoi regele Ahaz a dat poruncă preotului Urie, zicând: "Pe
jertfelnicul cel mare să arzi arderea de tot cea de dimineață și darul
de pâine cel de seară, arderea de tot a regelui și darul lui de pâine,
arderea de tot din partea întregului popor al țării și darul lui cel
de pâine, turnarea lui și cu tot sângele arderii de tot și cu tot
sângele jertfei să-l stropești, iar jertfelnicul cel de aramă va rămâne
până voi vedea ce este de făcut cu el".
16. Și a făcut preotul Urie așa cum a poruncit regele Ahaz.
17. După aceea a desprins regele Ahaz pervazurile postamentelor, a
luat bazinele de pe ele și a luat și marea de pe boii cei de aramă,
care erau sub ea și a așezat-o pe o temelie de piatră;
18. A desființat de asemenea pridvorul acoperit numit al zilei de
odihnă, care fusese făcut la templul Domnului și pridvorul din afară
al templului Domnului, care se numea al regelui, numai ca să placă
regelui Asiriei.
19. Celelalte știri despre Ahaz și cele ce a făcut el sunt scrise
în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
20. Apoi a răposat Ahaz cu părinții săi în cetatea lui David; iar
în locul lui a fost făcut rege Iezechia, fiul său.
Capitolul 17
Iezechia și robia Asirienilor.
l. În anul al doisprezecelea al lui Ahaz, regele Iudei, a fost făcut
rege în Samaria peste Israel, Osea, fiul lui Ela și a domnit nouă
ani.
2. El a făcut lucruri rele în ochii Domnului, dar nu ca regii lui
Israel, care au fost înainte de el.
3. Împotriva lui s-a ridicat Salmanasar, regele Asiriei, și a ajuns
Osea supusul acestuia și-i plătea bir.
4. Dar regele Asiriei a simțit necredincioșia lui Osea, căci acesta
trimisese robi la So, regele Egiptului, și nu plătise bir regelui
Asiriei în fiecare an. De aceea regele Asiriei l-a luat legat și l-a
aruncat în închisoare.
5. Apoi regele Asiriei a năvălit asupra țării întregi și a mers și
la Samaria și a ținut-o împresurată trei ani.
6. Iar în anul al zecelea al lui Osea, regele Asiriei a luat Samaria
și a strămutat pe Israeliți în Asiria și i-a așezat în Halach și în
Habor, lângă râul Gozan, în cetățile Mediei.
7. Când fiii lui Israel au început a păcătui înaintea Domnului Dumnezeului
lor, Care îi scosese din. pământul Egiptului și de sub mâna lui Faraon,
regele Egiptului, și s-au apucat să cinstească dumnezeii altora;
8. Când au început ei să se poarte după obiceiurile popoarelor pe
care le alungase Domnul de la fața fiilor lui Israel și după obiceiurile
regilor lui Israel, făcând cum făceau aceștia;
9. Când au început fiii lui Israel a face fapte neplăcute Domnului
Dumnezeului lor, zidindu-și înălțimi prin toate târgurile lor, de
la turnul de strajă, până la cetatea întărită,
10. Și așezând idolii și chipurile Astartei pe tot dealul înalt și
sub tot pomul umbros;
11. Și când s-au apucat să săvârșească tămâieri pe toate înălțimile,
ca popoarele pe care le izgonise Domnul de la ei și să facă fapte
urâte, care mâniaseră pe Domnul
12. Slujind idolilor de care Domnul le zisese: "Să nu faceți
aceasta",
13. Atunci Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel și a lui Iuda
prin toți proorocii Săi, prin toți văzătorii, zicând: "Întoarceți-vă
din căile voastre cele rele și păziți poruncile Mele, așezămintele
Mele și toată învățătura pe care Eu am dat-o părinților voștri și
pe care v-am dat-o și vouă prin prooroci, robii Mei".
14. Dar ei n-au ascultat, ci și-au învârtoșat cerbicia, ca și părinții
lor care nu crezuseră în Domnul Dumnezeul lor
15. Și au disprețuit poruncile Lui și legământul Lui, pe care-l încheiase
El cu părinții lor și descoperirile Lui, cu care El îi deșteptase
și au umblat după idoli și au ajuns netrebnici, purtându-se ca popoarele
cele dimprejur de care Domnul le zisese să nu se poarte ca ele;
16. Și au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor și au făcut
chipurile turnate a doi viței și au așezat Așere și s-au închinat
la toată oștirea cerului și au slujit lui Baal;
17. Și au trecut pe fiii lor și pe fiicele lor prin foc, au ghicit
și au vrăjit și s-au apucat să facă lucruri netrebnice în ochii Domnului
și să-L mânie.
18. Atunci S-a mâniat Domnul tare pe Israeliți și i-a lepădat de la
fața Sa, și n-a mai rămas decât seminția lui Iuda.
19. Dar nici Iuda n-a păzit poruncile Domnului Dumnezeului său și
s-a purtat după obiceiurile Israeliților, cum Se purtau aceștia.
20. Și Și-a întors Domnul fața de la toți urmașii lui Israel și i-a
smerit dându-i în mâinile jefuitorilor și în sfârșit i-a lepădat de
la fața Sa.
21. Căci Israeliții se dezbinaseră de la casa lui David și făcuseră
rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, Ieroboam a abătut pe Israeliți de
la Domnul și i-a băgat în păcat mare.
22. Și au umblat fiii lui Israel în toate păcatele lui Ieroboam, câte
făcuse acesta și nu s-a depărtat de la ele, până când n-a lepădat
Domnul pe Israel de la fața Sa, cum zisese prin toți proorocii, robii
Săi.
23. Și a fost strămutat Israel din pământul său în Asiria, unde se
află până în ziua de astăzi.
24. După aceea regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta,
din Ava, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat prin cetățile Samariei
în locul fiilor lui Israel. Aceștia au stăpânit Samaria și au început
a locui prin cetățile ei.
25. Dar fiindcă la începutul viețuirii lor acolo ei nu cinsteau pe
Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i omorau.
26. Atunci s-a spus regelui Asiriei, zicând: "Popoarele pe care
tu le-ai strămutat și le-ai așezat prin cetățile Samariei nu cunosc
legea Dumnezeului acelei țări și de aceea El trimite asupra lor lei
și iată aceștia le omoară, pentru că ele nu cunosc legea Dumnezeului
acelei țări".
27. Iar regele Asiriei a poruncit și a zis: "Trimiteți acolo
pe unul din preoții pe care i-ați adus de acolo, ca să se ducă să
trăiască acolo și să-i învețe legea Dumnezeului acelei țări".
28. Atunci a venit unul din preoții cei ce fuseseră aduși din Samaria
și a locuit în Betel și i-a învățat cum să cinstească pe Domnul.
29. Afară de acestea, fiecare popor și-a mai făcut și dumnezeii săi
și i-a pus în capiștile de pe înălțimi pe care le făcuseră Samarinenii;
fiecare popor în cetatea sa în care trăia.
30. Căci Babilonenii și-au făcut pe Sucot-Benot, Cutienii și-au făcut
pe Nergal, Hamatienii și-au făcut pe Așima,
31. Aveenii și-au făcut pe Nivhaz și Tartac, iar Sefarvaimii își ardeau
pe fiii și pe fiicele lor cu foc în cinstea lui Adramelec și Anamelec,
zeii lor.
32. Cinsteau însă și pe Domnul și și-au făcut dintre ei preoți pentru
înălțimi și aceștia slujeau la ei, în capiștile de pe înălțimi.
33. Dar ei cinsteau pe Domnul și slujeau zeilor săi după obiceiul
popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduși.
34. Așa urmează ei până în ziua de astăzi, după obiceiurile lor cele
de la început; de Domnul nu se tem și nu urmează după așezămintele,
după rânduielile, după legea și după poruncile pe care le-a poruncit
Domnul fiilor lui Iacov, căruia îi dăduse numele de Israel și cu ai
cărui urmași încheiase legământ și le poruncise așa: "Să nu cinstiți
pe dumnezeii altora, nici să vă închinați lor;
35. Să nu le slujiți nici să le aduceți jertfe;
36. Ci să cinstiți pe Domnul, Care v-a scos din pământul Egiptului
cu putere mare și cu braț înalt; pe Acesta să-L cinstiți și Lui să
vă închinați și să-I aduceri jertfe;
37. Siliți-vă în toate zilele să împliniți rânduielile, așezămintele,
legea și poruncile pe care vi le-a scris El, iar pe zeii altora să
nu-i cinstiți;
38. Legământul pe care l-am încheiat cu voi să nu-l uitați și pe zeii
altora să nu-i cinstiți;
39. Ci să cinstiți numai pe Domnul Dumnezeul vostru și El vă va izbăvi
din mâna tuturor vrăjmașilor voștri".
40. Dar ei n-au ascultat, ci au urmat obiceiurile celor de mai înainte.
41. Astfel popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau și idolilor
lor. Ba și copiii lor și copiii copiilor lor până în ziua de astăzi
urmează tot așa cum au urmat și părinții lor.
Capitolul 18
Domnia lui Iezechia. Asirienii înconjură Ierusalimul.
1. În anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel,
s-a făcut rege Iezechia, fiul lui Ahaz, regele Iudei.
2. Acesta era de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege și a
domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei sale era
Abia, fiica lui Zaharia.
3. Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate, cum făcuse
și David, tatăl său, că el a desființat înălțimile, a sfărâmat stâlpii
cu pisanii idolești, Așerele,
4. Și a stricat șarpele cel de aramă, pe care-l făcuse Moise; chiar
până în zilele acelea fiii lui Israel îl tămâiau și-l numeau Nehuștan.
5. Și a nădăjduit el în Domnul Dumnezeu. Ca el n-a mai fost altul
între toți regii lui Iuda, nici înainte, nici după;
6. Căci s-a lipit el de Domnul și nu s-a abătut de la El, ci a păzit
poruncile Lui, cum poruncise Domnul lui Moise.
7. De aceea Domnul a fost cu el și tot ce a făcut Iezechia, făcea
cu chibzuință. Și s-a depărtat el de regele Asiriei și n-a mai slujit
aceluia.
8. Apoi a bătut pe Filisteni până la Gaza, precum și în cuprinsul
ei, de la turnul de pază până la cetatea întărită.
9. în anul al patrulea al regelui Iezechia, adică în anul al șaptelea
al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a dus Salmanasar,
regele Asiriei, asupra Samariei și a împresurat-o și după trei ani
a luat-o.
10. În anul al șaptelea al lui Iezechia, adică în anul al zecelea
al lui Osea, regele lui Israel, a fost luată Samaria.
11. Atunci regele Asiriei a strămutat pe Israeliți în Asiria și i-a
așezat în Halach, în Habor, lângă râul Gozan, în cetățile Mediei,
12. Pentru că n-au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și au
călcat legământul Lui; tot ceea ce a poruncit Moise, robul Domnului,
ei nici n-au ascultat, nici n-au făcut.
13. Iar în anul al paisprezecelea al regelui Iezechia s-a dus Senaherib,
regele Asiriei, asupra tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și
le-a luat.
14. Atunci a trimis Iezechia, regele Iudei, la regele Asiriei în Lachiș,
ca să-i zică: "Vinovat sunt! Du-te de la mine, căci ceea ce vei
pune asupra mea, voi plăti!" Și a pus regele Asiriei asupra lui
Iezechia, un bir de trei sute de talanii de argint și treizeci de
talanți de aur.
15. Și a dat Iezechia tot argintul ce s-a găsit în templul Domnului
și în vistieria casei domnești.
16. În vremea aceea a luat Iezechia aurul de pe ușile templului Domnului
și de pe stâlpii cei vechi pe care-i aurise însuși Iezechia. și l-a
dat regelui Asiriei.
17. Și a trimis regele Asiriei din Lachiș pe Tartan, pe Rabsaris și
pe Rabșache cu oștire mare asupra Ierusalimului și, sosind, s-au oprit
la canalul iazului de sus, care se află lângă drumul ce merge spre
țarina nălbitorului.
18. Și chemând aceia pe rege, au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia,
căpetenia curții domnești, Șebna scriitorul și Ioah cronicarul, fiul
lui Asaf.
19. Atunci a zis către ei Rabșache: "Spuneți lui Iezechia: Așa
zice regele cel mare, regele Asiriei: Ce fel de nădejde este aceea
în care te reazemi? Tu ai spus numai vorbe goale; pentru război însă
trebuie pricepere și putere.
20. Acum însă în cine nădăjduiești tu, de te-ai răzvrătit împotriva
mea?
21. Iată, tu socoți să te reazemi pe Egipt, pe acea trestie frântă
care de se sprijinește cineva în ea îi intră în mână și i-o sparge.
Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce nădăjduiesc
în el.
22. Iar de-mi veți zice: Noi nădăjduim în Domnul Dumnezeul nostru!
Apoi în acela, oare, ale cărui înălțimi și jertfelnice le-a stricat
Iezechia și a zis lui Iuda și Ierusalimului: Numai înaintea acestui
jertfelnic să vă închinați, care este în Ierusalim?
23. Deci intră în legătură cu stăpânul meu, regele Asiriei, și eu
îți voi da două mii de cai; poți tu oare să găsești călăreți pentru
ei?
24. Cum vei birui tu măcar o singură căpetenie dintre cele mai mici
slugi ale stăpânului meu? Ai nădejde în Egipt, pentru care și pentru
călăreți?
25. Pe lângă aceasta, au doară eu fără voia Domnului am venit la locul
acesta ca să-l stric? Domnul mi-a zis: Du-te asupra țării acesteia
și o strică!"
26. Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Șabna și Ioah au zis către Rabșache:
"Vorbește cu robii tăi în limba aramaică, pentru că noi înțelegem,
și nu grăi cu noi în limba iudaică, în auzul poporului, care stă pe
zid!"
27. Zis-a Rabșache către ei: "Au doară stăpânul meu m-a trimis
să spun aceste cuvinte numai stăpânului țării și ție? Nu, ci și poporului
care stă pe zid și care va ajunge să-și mănânce murdăria și să-și
bea udul cu voi!"
28. Apoi s-a sculat Rabșache și a strigat cu glas tare în limba iudaică
și a spus aceste cuvinte: "Ascultați cuvântul regelui celui mare,
regele Asiriei!
29. Așa zice regele: Să nu vă înșele pe voi Iezechia, căci nu poate
să vă izbăvească din mâna mea,
30. Și să nu vă încurajeze Iezechia cu Domnul, zicând: Ne va izbăvi
Domnul și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asiriei.
31. Să nu ascultați pe Iezechia, căci așa zice regele Asiriei: Împăcați-vă
cu mine și ieșiți la mine; să-și mănânce fiecare rodul viței sale
de vie și al smochinului său și să bea fiecare apă din fântâna sa,
până nu vin să vă iau într-o țară la fel cu țara voastră,
32. În țara pâinii și a vinului, în țara fructelor și a viilor, în
țara smochinelor și mierei, și nu veți muri, ci veți trăi. Deci nu
ascultați pe Iezechia, care vă amăgește, zicând: Domnul ne va izbăvi.
33. Dumnezeii popoarelor au izbăvit ei oare fiecare țara sa din mâna
regelui Asiriei?
34. Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii
Sefarvaimului, Inei și Hevei? Au scăpat oare Samaria din mâna mea?
35. Care din dumnezeii țărilor acestora a izbăvit țara sa din mâna
mea? Așadar va izbăvi Domnul Ierusalimul din mâna mea?"
36. Poporul însă a tăcut și nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru
că porunca regelui era să nu-i răspundă.
37. După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții
domnești, Șebna scriitorul și Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia,
cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache.
Capitolul 19
Iezechia prin rugăciune înfrânge pe Senaherib.
1. Auzind acestea, regele Iezechia și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat
cu sac și s-a dus în templul Domnului.
2. Atunci a trimis pe Eliachim, căpetenia curții domnești, pe Șebna
scriitorul și pe preoții cei mai mari, îmbrăcați în sac, la Isaia
proorocul, fiul lui Amos,
3. Și aceștia au zis către el: "Așa zice Iezechia: Zi de necaz,
de pedeapsă și de rușine este ziua aceasta, căci pruncii sunt aproape
să iasă din pântecele mamelor și ele nu pot naște.
4. Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabșache,
pe care l-a trimis regele Asiriei, stăpânul lui, să defaime pe Dumnezeul
cel viu și să-L hulească cu vorbele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul
tău. Adu dar rugăciune pentru cei ce au rămas și se află printre cei
vii!"
5. Și au venit slugile regelui Iezechia la Isaia,
6. Iar Isaia le-a zis: "Așa să ziceți domnului vostru: Așa grăiește
Domnul: Nu te teme de vorbele ce le-ai auzit și cu care M-au hulit
pe Mine slugile regelui Asiriei.
7. Căci iată voi trimite în el duh și va auzi o veste și se va întoarce
în țara sa, iar acolo îl voi lovi cu sabia".
8. Atunci s-a întors Rabșache și a găsit pe regele Asiriei războindu-se
împotriva Libnei, căci auzise că acesta a plecat din Lachiș.
9. Și a auzit el de Tirhaca, regele Etiopiei, căci i s-a spus: "Iată
vine să se lupte cu tine". Și din nou a trimis soli la Iezechia
să-i spună:
10. "Așa să ziceți lui Iezechia, regele Iudei: Să nu te înșele
Dumnezeul tău, în Care nădăjduiești tu, gândind: Nu va fi dat Ierusalimul
în mâinile regelui Asiriei!
11. Doar tu ai auzit ce a făcut regele Asiriei cu toate țările, aruncând
asupra lor blestem. Și tu ai să rămâi?
12. Dumnezeii popoarelor pe care le-au ruinat părinții mei le-au izbăvit
ei oare?
13. Unde este regele Hamatului, sau regele Arpadului, sau regele cetății
Sefarvaimului, Inei și Hevei?"
14. Și a luat Iezechia scrisoarea din mâna solilor și a citit-o; apoi
s-a dus în templul Domnului și a deschis-o Iezechia înaintea felei
Domnului.
15. Și s-a rugat Iezechia înaintea feței Domnului și a zis: "Doamne
Dumnezeul lui Israel, Cel ce șezi pe heruvimi, numai Tu singur ești
Dumnezeul tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul și pământul!
16. Pleacă-ți, Doamne, urechea Ta și mă auzi! Deschide-ți, Doamne,
ochii Tăi și vezi și auzi cuvintele lui Senaherib, cel ce a trimis
să Te hulească pe Tine, Dumnezeul cel viu!
17. Adevărat, o, Doamne, regii Asiriei au pustiit popoarele și țările
lor, au aruncat dumnezeii acestora în foc, dar aceia nu erau dumnezei,
ci lucruri de mâini omenești, lemn și piatră, și de aceea i-a și nimicit
pe ei.
18. Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui,
19. Și vor afla toate regatele pământului că numai Tu, Doamne, ești
Dumnezeu! "
20. Atunci a trimis Isaia, fiul lui Amos, la Iezechia să-i spună:
"Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Cele pentru care te-ai
rugat tu Mie împotriva lui Senaherib, regele Asiriei, le-am auzit.
21. Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul pentru el: Te disprețuiește
și râde de tine fecioara, fiica Sionului, și clatină din cap, în urma
ta, fiica Ierusalimului.
22. Pe cine însă ai mustrat și ai hulit tu? Și asupra cui ți-ai ridicat
tu glasul și ți-ai înălțat așa de sus ochii tăi? Asupra Sfântului
lui Israel.
23. Prin trimișii tăi tu ai înfruntat pe Domnul și ai zis: Cu mulțimea
carelor mele m-am urcat pe înălțimea munților, pe coastele Libanului,
și am tăiat cedrii cei falnici și chiparoșii cei minunați ai lui,
și am ajuns la cea din urmă adăpostire a lui, la grădina lui plină
de pomi;
24. Și am săpat și am băut apă străină și cu tălpile picioarelor mele
voi seca râurile Egiptului.
25. N-ai auzit tu, oare, că aceasta Eu am făcut-o de demult, din zilele
cele de demult am hotărât-o? Acum însă am îndeplinit-o prin aceea
că tu pustiești și prefaci cetățile în dărâmături,
26. Iar locuitorii lor au ajuns neputincioși, tremură și rămân rușinați;
au ajuns ca iarba câmpului și ca verdeața cea fragedă, ca buruienile
de pe acoperișul casei și ca niște fire de grâu uscate înainte de
a da în spic.
27. De șezi, de intri, ori de ieși, Eu toate le știu și știu și obrăznicia
ta față de Mine.
28. Pentru obrăznicia ta cea față de Mine și pentru că trufia ta a
ajuns până la urechile Mele, Îmi voi pune veriga Mea în nările tale
și în buzele tale belciugul Meu și te voi întoarce pe același drum
pe care ai venit.
29. Iar pentru tine, Iezechia, iată semn: Anul acesta veți mânca din
cele ce vor crește din semințele scuturate; în anul al doilea veți
mânca din cele ce vor crește de la sine, iar în anul al treilea veți
semăna și veri secera, veți sădi vii și veți mânca roadele lor.
30. Ceea ce nu se va strica în casa lui Iuda, ceea ce va rămâne, va
da rădăcini în jos, iar în sus va aduce rod, căci din Ierusalim vor
ieși câțiva rămași și din Sion, câțiva izbăviți.
31. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
32. De aceea așa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va intra în cetatea
aceasta, nici va arunca săgeți încoace; nu se va apropia de ea cu
scut, nici va face întărituri de șanțuri împotriva ei.
33. Pe drumul pe care a venit, se va întoarce și în cetatea aceasta
nu va intra, zice Domnul;
34. Căci Eu voi păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc pentru Mine
și pentru David, robul Meu".
35. În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieșit îngerul Domnului și
a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii, și când
s-au sculat dimineața, iată erau peste tot numai trupuri moarte.
36. Atunci Senaherib, regele Asiriei, sculându-se, a plecat și s-a
întors și a locuit în Ninive.
37. Dar pe când se ruga el în casa lui Nisroc, zeul său, l-au ucis
cu sabia fiii săi Adramelec și Șarețer și au fugit în pământul Ararat,
iar în locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul lui.
Capitolul 20
Boala lui Iezechia; lungirea vieții lui și moartea lui.
1. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte și a venit la
el Isaia proorocul, fiul lui Amos, și i-a zis: "Așa grăiește
Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoși,
ci vei muri!"
2. Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete și s-a rugat Domnului,
3. Zicând: "O, Doamne, adu-ți aminte că am umblat înaintea feței
Tale cu credință și cu inimă dreaptă și am făcut cele plăcute în ochii
Tăi!" Și a plâns Iezechia tare.
4. Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului
către el și i-a zis:
5. "Întoarce-te și spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu:
Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoșul tău: Am auzit rugăciunea
ta și am văzut lacrimile tale; te vei vindeca și a treia zi te vei
duce în templul Domnului;
6. Și voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani și din mâna
regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta o voi apăra
pentru Mine și pentru David, robul Meu!"
7. Și a zis Isaia: "Luați o turtă de smochine! Și au luat o turtă
de smochine și au pus-o pe rană și s-a însănătoșit Iezechia.
8. Și a zis către Isaia: "Care este semnul că Domnul mă va vindeca
și că mă voi duce a treia zi în templul Domnului?"
9. Iar Isaia a zis: "Iată semn de la Domnul că-și va împlini
Domnul cuvântul pe care l-a rostit: Vrei să treacă umbra la ceasul
de soare cu zece linii înainte sau să se dea cu zece linii înapoi?"
10. Iezechia a zis: "E ușor ca umbra să se miște cu zece linii
înainte. Nu, ci să se dea umbra cu zece linii înapoi".
11. Și a strigat Isaia proorocul către Domnul și s-a dat înapoi cu
zece linii.
12. În vremea aceea Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului,
a trimis scrisoare și dar lui Iezechia căci auzise că Iezechia a fost
bolnav.
13. Ascultând Iezechia pe trimiși, le-a arătat cămările sale, argintul,
aurul, aromatele, mirurile cele scumpe și toată casa sa de arme și
tot ce se afla în vistieriile sale; și nu a rămas nici un lucru din
casa sa și din toată stăpânirea sa pe care să nu-l fi arătat lor Iezechia.
14. Venind însă Isaia proorocul la regele Iezechia, a zis către el:
"Ce au zis oamenii aceștia și de unde au venit la tine?"
Iezechia a răspuns: "Dintr-o țară depărtată, au venit din Babilon".
15. Isaia a zis: "Ce au văzut ei în casa ta?" Și Iezechia
a zis: "Tot ce este în casa mea au văzut și n-a rămas nici un
lucru din vistieriile mele pe care să nu-l fi văzut".
16. Atunci Isaia a zis: "Ascultă cuvântul Domnului: Iată vor
veni zile când vor fi luate toate câte sunt în casa ta și ce-au adunat
părinții tăi până în ziua aceasta și vor fi duse la Babilon. Nimic
nu va rămâne, zice Domnul.
17. Din fiii tăi care vor răsări din tine și pe care îi vei naște
tu,
18. Se vor lua și vor fi eunuci în palatul regelui Babilonului".
19. Iezechia a răspuns lui Isaia: "Bun este cuvântul Domnului
pe care l-ai rostit tu!" Apoi a adăugat: "Să fie pace și
liniște în zilele mele!"
20. Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui și cum că el a făcut
iazul și canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea
faptelor regilor lui Iuda. Apoi a răposat Iezechia cu părinții săi
și în locul lui s-a făcut rege Manase, fiul său.
Capitolul 21
Manase și Amon, regii Iudei.
1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege și a domnit în
Ierusalim cincizeci și cinei de ani. Numele mamei lui era Hefțibah.
2. Acesta a făcut lucruri netrebnice înaintea Domnului, urmând urâciunile
păgânilor pe care-i izgonise Domnul de la fața fiilor lui Israel.
3. El a făcut din nou înălțimile pe care le stricase tatăl său Iezechia
și a așezat jertfelnice pentru Baal; a făcut Așere, cum făcuse și
Ahab, regele lui Israel, și s-a închinat la toată oștirea cerească,
slujind acesteia.
4. Apoi a zidit jertfelnice chiar și în templul Domnului, de care
zisese Domnul: "În Ierusalim voi pune numele Meu!"
5. Și a făcut jertfelnice la toată oștirea cerului în amândouă curiile
templului Domnului;
6. A trecut pe fiul său prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni
care se îndeletniceau cu chemarea morților și vrăjitori și a făcut
și alte multe lucruri urâte Domnului, ca să-L mânie.
7. După aceea chipul Așerei pe care îl făcuse l-a așezat în casa despre
care Domnul îi zisese lui David și lui Solomon, fiul lui: "În
casa aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile
lui Israel, voi pune numele Meu pe vecie;
8. Și nu voi mai da să calce picior de israelit afară din țara pe
care am dat-o părinților lor, de se vor sili să se poarte potrivit
cu toate cele ce Eu le-am poruncit și cu toată legea care le-a dat-o
robul Meu Moise".
9. Dar ei n-au ascultat, ci i-a rătăcit Manase până într-atâta, încât
ei s-au purtat mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise
de la fața fiilor lui Israel.
10. Atunci Domnul a grăit prin prooroci, robii Săi, și a zis:
11. "Pentru că Manase, regele Iudei, a făcut astfel de urâciuni,
mai rele decât tot ce au făcut Amoreii care au fost înainte de el,
și a vârât pe Iuda în păcat cu idolii lui,
12. De aceea așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi aduce
așa rău asupra Ierusalimului și asupra lui Iuda, încât celui ce va
auzi îi vor țiui amândouă urechile;
13. Și voi întinde peste Ierusalim frânghia de măsurat a Samariei
și cumpăna casei lui Ahab, și voi șterge Ierusalimul, așa cum se șterge
un vas și se pune apoi cu gura în jos;
14. Și voi lepăda rămășita moștenirii Mele și-i voi da în mâinile
vrăjmașilor lor, și vor fi de pradă și de jaf pentru toți prietenii
lor,
15. Pentru că au făcut lucruri netrebnice înaintea ochilor Mei și
M-au mâniat din ziua aceea când părinții lor au ieșit din Egipt și
până în ziua aceasta".
16. Mai mult încă, Manase, pe lângă păcatul său de a fi dus pe Iuda
în ispită, a vărsat și foarte mult sânge nevinovat, încât a mânjit
Ierusalimul de la o margine la alta.
17. Celelalte știri despre Manase și despre toate câte a făcut el
și despre păcatele lui, în ce anume a păcătuit, sunt scrise în cartea
faptelor regilor lui Iuda.
18. Apoi a răposat Manase cu părinții săi și a fost îngropat în grădina
de lângă casa lui, în grădina lui Uza, iar în locul lui s-a făcut
rege Amon, fiul său.
19. Amon era de douăzeci și doi de ani când s-a făcut rege și a domnit
doi ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Meșulemet, fiica lui Haruț
din Iotba.
20. Și acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, cum făcuse
și Manase, tatăl său;
21. A umblat întocmai pe aceeași Cale pe care umblase și tatăl său,
slujind idolilor cărora slujise și tatăl său și închinându-se lor.
22. A părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi și n-a umblat în
calea Domnului.
23. Dar slugile lui Amon s-au răzvrătit împotriva lui și au ucis pe
rege în casa lui.
24. Poporul însă a ucis pe toți cei ce luaseră parte la răzvrătire
împotriva regelui Amon și a pus rege în locul lui pe Iosia, fiul lui.
25. Celelalte știri despre Amon și despre cele ce a făcut el sunt
scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
26. Amon a fost îngropat în gropnița lui, în grădina lui Uza, iar
în locul lui s-a făcut rege Iosia, fiul lui.
Capitolul 22
Cartea legii aflată sub Iosia.
1. Iosia era de opt ani când s-a făcut rege și a domnit treizeci și
unu de ani în Ierusalim; numele mamei lui era Iedida, fiica lui Adaia
din Boțcat.
2. Iosia a făcut fapte plăcute înaintea Domnului și a umblat în toate
pe calea lui David, strămoșul său, neabătându-se nici la dreapta,
nici la stânga.
3. În anul al optsprezecelea al regelui Iosia, regele a trimis pe
scriitorul Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, în templul Domnului,
zicându-i:
4. "Du-te la Hilchia, arhiereul, ca să socotească argintul adus
în templul Domnului, pe care l-au strâns de la popor cei ce stau de
strajă la prag,
5. Și să-l dea în mâna celor puși să facă lucrările la templul Domnului,
iar aceștia să-l dea celor ce lucrează și repară stricăciunile lui:
6. Dulgherilor, pietrarilor și zidarilor, și la cumpărarea lemnului
și a pietrelor cioplite pentru repararea templului;
7. Însă să nu le cereți socoteală de argintul ce s-a dat în mâna lor,
pentru că se poartă cinstit".
8. Iar Hilchia arhiereul a zis către Șafan scriitorul: "Am găsit
în templul Domnului cartea legii". Apoi Hilchia a dat lui Șafan
cartea și el a citit-o.
9. Și venind Șafan scriitorul la rege, a adus răspuns regelui și a
zis: "Robii tăi au luat argintul ce s-a găsit în casă și l-au
dat în mâinile celor puși să facă lucrările la templul Domnului".
10. Și a mai adus Șafan la cunoștința regelui și acestea, zicând:
"Preotul Hilchia mi-a dat o carte". Și a citit-o Șafan înaintea
regelui.
11. Auzind regele cuvintele cărții legii, și-a sfâșiat hainele sale.
12. Apoi regele a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui
Șafan, lui Acbor, fiul lui Miheia, lui Șafan scriitorul și lui Asaia,
sluga regelui:
13. "Mergeți și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru popor
și pentru tot Iuda despre cuvintele acestei cărți găsite, căci mare
este mânia Domnului ce s-a aprins asupra noastră, pentru că părinții
noștri n-au ascultat cuvintele cărții acesteia, ca să se poarte după
cele ce ni s-a poruncit".
14. Atunci s-a dus Hilchia preotul, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia
la proorocița Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Țicva, fiul lui Harhas,
păstrătorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în despărțitura
a doua, și au grăit cu ea.
15. Iar ea le-a zis: "Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel:
Spuneți omului care v-a trimis la mine:
16. Așa zice Domnul: Voi aduce rău asupra locului acestuia și asupra
locuitorilor lui, după toate cuvintele cărții pe care a citit-o regele
Iudei.
17. Pentru că M-au părăsit și tămâiază pe alți dumnezei, ca să mă
ațâțe cu toate lucrurile mâinilor lor, s-a aprins mânia Mea asupra
locului acestuia și nu se va stinge.
18. Iar regelui lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul, spuneți-i:
Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care tu le-ai
auzit:
19. Deoarece s-a muiat inima ta și tu te-ai smerit înaintea Domnului,
când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia și asupra locuitorilor
lui, că vor fi ținta groazei și a blestemului, și ji-ai rupt veșmintele
și ai plâns înaintea Mea, de aceea și Eu te-am auzit, zice Domnul.
20. De aceea iată te voi adăuga la părinții tăi și vei fi pus în gropnița
ta cu pace; și nu vor vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care
le voi aduce asupra locului acestuia". Și s-a adus regelui răspunsul
acesta.
Capitolul 23
Iosia curăță templul Domnului și regatul de idoli. Ioahaz și Ioachim
regi.
l. Atunci a trimis regele să fie chemați toți bătrânii lui Iuda și
ai Ierusalimului.
2. Apoi s-a dus regele în templul Domnului și toți Iudeii și toți
locuitorii Ierusalimului au mers cu el, și preoții și proorocii și
tot poporul de la mic până la mare și au citit în auzul lor toate
cuvintele cărții legământului, ce s-a găsit în templul Domnului.
3. După aceea a stat regele pe un loc înalt și a încheiat înaintea
Domnului legământ ca să urmeze Domnului și să păzească poruncile Lui,
descoperirile Lui și legiuirile Lui cu toată inima sa și cu tot sufletul,
ca să împlinească cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea
aceasta.
4. Apoi regele a poruncit lui Hilchia arhiereul, preoților de mâna
a doua și celor ce stăteau de strajă la prag, să scoată din templul
Domnului toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarte și pentru
toată oștirea cerului și să le ardă afară din Ierusalim, în valea
Chedronului, iar cenușa lor să o ducă la Betel.
5. A izgonit după aceea pe preoții idolilor pe care-i puseseră regii
Iudei, ca să facă tămâieri pe înălțimi, în cetățile Iudei și în împrejurimile
Ierusalimului, și care tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele și
toată oștirea cerului.
6. Atunci au scos Așera din templul Domnului afară din Ierusalim,
la pârâul Chedron, au ars-o la pârâul Chedron și au făcut-o praf;
și praful l-au aruncat asupra cimitirului obștesc al poporului.
7. Apoi au dărâmat casele de desfrâu care se aflau lângă templul Domnului,
unde femeile țineau veșminte pentru Astarte;
8. Au scos pe toți slujitorii idolilor din cetățile lui Iuda și au
spurcat înălțimile pe care ei săvârșeau tămâieri, de la Gheba până
la Beer-Șeba, stricând înălțimile de la porți: cea care se afla la
poarta lui Iosua, căpetenia cetății, și cea care se afla în partea
stângă a porților cetății.
9. De atunci slujitorii înălțimilor nu aduceau jertfe pe jertfelnicul
Domnului celui din Ierusalim, ci mâncau numai azime cu frații lor.
10. După aceea regele a spurcat locurile de jertfă din valea fiilor
lui Hinom, ca nimeni să nu mai treacă pe fiul său sau pe fiica sa
prin foc lui Moloh.
11. A nimicit caii pe care regii lui Israel îi așezaseră în cinstea
soarelui înaintea intrării templului Domnului, aproape de locuința
eunucului Netan-Melec cea din Parvarim, iar carul soarelui l-a ars.
12. Jertfelnicele cele de pe acoperișul foișorului lui Ahaz, pe care
le făcuseră regii Iudei, și jertfelnicele pe care le făcuse Manase
în amândouă curțile templului Domnului, le-a dărâmat regele și le-a
luat de acolo, aruncând molozul lor în pârâul Chedronului.
13. Apoi a spurcat regele cele două înălțimi din fața Ierusalimului,
din dreapta Muntelui Măslinilor, pe care le făcuse Solomon, regele
lui Israel, pentru Astarte, idolul Sidonului, pentru Chemoș, idolul
Moabului, și pentru Milcom, idolul Amoniților.
14. A sfărâmat stâlpii idolești și a tăiat Așerele și locul lor l-a
umplut cu oase omenești.
15. De asemenea și jertfelnicul cel din Betel și înălțimea făcută
de Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în păcat, le-a stricat
regele Iosia și a ars înălțimea aceasta și a făcut-o praf; și a mai
ars și pe Așera.
16. Și întorcând capul, Iosia a văzut mormintele ce erau acolo pe
munte, și a trimis de a luat oasele din morminte și le-a ars pe jertfelnic
și l-a spurcat după cuvântul Domnului, rostit de omul lui Dumnezeu
care prezisese întâmplarea aceasta, când stătea Ieroboam în timpul
unei sărbători înaintea jertfelnicului. După aceea, întorcându-se,
Iosia a ridicat ochii la mormântul omului lui Dumnezeu care prezisese
întâmplarea aceasta,
17. Și a zis: "Ce mormânt este acesta, pe care-l văd eu?"
Iar locuitorii cetății i-au răspuns: "Acesta este mormântul omului
lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a prevestit cele ce tu faci
cu jertfelnicul din Betel".
18. Iosia a zis: "Lăsați-l în pace; nimeni să nu atingă oasele
lui". Și au păstrat oasele lui și oasele proorocului care venise
din Samaria.
19. De asemenea a dărâmat Iosia și toate capiștile înălțimilor din
cetățile samarinene, pe care le făcuseră regii lui Israel, mâniind
pe Domnul, și a făcut cu ele ceea ce făcuse și în Betel;
20. Și a junghiat pe jertfelnice pe toți preoții înălțimilor care
erau acolo; a ars oase omenești pe jertfelnice și apoi s-a întors
în Ierusalim.
21. După aceea a poruncit regele la tot poporul și a zis: "Săvârșiți
Paștile Domnului Dumnezeului vostru, după cum este scris în această
carte a legii!"
22. Pentru că nu se mai săvârșise astfel de Paști din zilele Judecătorilor,
care judecaseră pe Israel, în tot timpul regilor lui Iuda și al regilor
lui Israel;
23. Iar în anul al optsprezecelea al regelui Iosia s-au săvârșit aceste
Paști ale Domnului, în Ierusalim.
24. A mai nimicit regele Iosia pe cei ce se îndeletniceau cu chemarea
morților, pe vrăjitori, pe terafimii, idolii și toate urâciunile care
se iviseră în pământul lui Iuda și în Ierusalim, ca să împlinească
cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul
în templul Domnului.
25. Asemenea lui Iosia n-a mai fost rege înainte de el, care să se
fi întors la Domnul cu toată inima sa, cu toate puterile sale și cu
tot sufletul său, după toată legea lui Moise, dar nici după el nu
s-a mai ridicat altul asemenea lui.
26. Cu toate acestea Domnul n-a schimbat marea iuțime a mâniei Sale,
cu care se aprinsese mânia Sa asupra lui Iuda, din pricina tuturor
relelor pe care le făcuse Manase ca să-L mânie.
27. Și a zis Domnul: "Și pe Iuda îl voi lepăda de la fața Mea,
cum am lepădat pe Israel; și voi lepăda orașul acesta, Ierusalimul,
pe care l-am ales și casa despre care am zis: "Acolo va fi numele
Meu".
28. Celelalte știri despre Iosia și despre toate câte a făcut el sunt
scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
29. În zilele lui s-a dus Faraonul Neco, regele Egiptului, împotriva
regelui Asiriei, la râul Eufratului. Atunci a ieșit Iosia în întâmpinarea
lui, iar acela când l-a văzut l-a omorât în Meghido.
30. Iar robii lui l-au luat mort din Meghido și l-au dus la Ierusalim
de l-au îngropat în gropnița lui. Apoi a luat poporul țării pe Ioahaz,
fiul lui Iosia, i-au uns și l-au făcut rege în locul tatălui lui.
31. Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când s-a făcut rege și a
domnit în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Hamutal, fiica
lui Ieremia din Libna.
32. Ioahaz a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, întocmai
cum făcuseră părinții lui.
33. Dar l-a legat Faraonul Neco în Ribla, în țara Hamat, ca să nu
mai domnească în Ierusalim, și a pus pe țară un bir de o sută de talanți
de argint și o sută de talanți de aur.
34. Apoi Faraonul Neco a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în
locul lui Iosia, tatăl lui, dar i-a schimbat numele în Ioiachim; pe
Ioahaz l-a luat și l-a dus în Egipt, unde a murit.
35. Ioiachim a dat lui Faraon aurul și argintul; și a prețuit el și
pământul, ca să se dea argint după porunca lui Faraon; și a cerut
la fiecare din poporul țării să aducă după prețuirea sa aur și argint
ca să dea Faraonului Neco.
36. Ioiachim însă era de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege
și a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Zebuda,
fiica lui Pedaia, din Ruma. Acesta a făcut rele înaintea Domnului,
cum făcuseră și părinții lui.
Capitolul 24
Ioiachim, Iehonia și Sedechia, regii lui Iuda.
l. În zilele lui Ioiachim a venit cu război Nabucodonosor, regele
Babilonului, și Ioiachim a ajuns supusul lui timp de trei ani, dar
apoi s-a răsculat împotriva lui.
2. Atunci Domnul a trimis asupra lui cete de Caldei, cete de Sirieni,
cete de Moabiți și cete de Amoniți; și le-a trimis asupra lui Iuda,
ca să-l piardă, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit prin robii
Săi, proorocii.
3. Aceasta s-a făcut cu Iuda numai din porunca Domnului, ca să fie
lepădat de la fața Lui pentru păcatele lui Manase și pentru tot ce
făcuse acesta;
4. Și pentru sângele nevinovat pe care-l vărsase el, umplând tot Ierusalimul,
Domnul n-a vrut să-l ierte.
5. Celelalte știri despre Ioiachim și despre tot ce a făcut el sunt
scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
6. Ioiachim a răposat cu părinții săi, iar în locul lui s-a făcut
rege Iehonia, fiul său.
7. Regele Egiptului n-a mai ieșit din țara sa, pentru că regele Babilonului
a luat regelui Egiptului tot ce avea acesta de la râul Egiptului până
la râul Eufratului.
8. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege și a domnit
în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Nehușta, fiica lui Elnatan,
din Ierusalim.
9. El a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, așa
cum făcuse tatăl său.
10. În vremea aceea slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului,
au venit asupra Ierusalimului și au împresurat cetatea. Iar după ce
slugile lui au înconjurat cetatea, a venit și regele Nabucodonosor.
11. Și a ieșit Iehonia, regele lui Iuda, la regele Babilonului, împreună
cu mama sa, cu slujitorii săi, cu căpeteniile și eunucii lui,
12. Și l-a luat rob regele Babilonului în al optulea an al domniei
sale;
13. Și a scos toate comorile templului Domnului și comorile casei
domnești, și a sfărâmat, după cum spusese Domnul, toate vasele cele
de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru templul
Domnului, și ța dus în robie tot Ierusalimul,
14. Pe toți fruntașii și pe toți oamenii viteji, aproape zece mii
de robi, cu toți dulgherii și fierarii, și n-a rămas nimeni decât
numai poporul țării cel sărac.
15. Și a dus și pe Iehonia la Babilon; de asemenea au dus robi din
Ierusalim la Babilon pe mama și femeile regelui, pe eunucii lui și
pe puternicii țării;
16. Toată oștirea în număr de șapte mii, teslarii, fierarii în număr
de o mie, și toți oamenii vârstnici și buni de oștire i-a dus regele
Babilonului robi la Babilon.
17. Atunci regele Babilonului a pus rege în locul lui Iehonia, pe
Matania, unchiul lui Iehonia, schimbându-i numele în Sedechia.
18. Sedechia era de douăzeci și unu de ani când s-a făcut rege și
a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Hamutal,
fiica lui Ieremia din Libna.
19. Și a făcut și acesta lucruri netrebnice în ochii Domnului, în
toate, așa cum făcuse și Iehonia.
20. Și mânia Domnului era peste Ierusalim și peste Iuda atât de mare,
încât i-a lepădat de la fața Sa. Și s-a lepădat și Sedechia de regele
Babilonului.
Capitolul 25
Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului.
1. Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea,
în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului,
cu toată oștirea sa asupra Ierusalimului și l-a împresurat și a făcut
împrejurul lui întărituri.
2. Și a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al
regelui Sedechia.
3. Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua
a lunii a patra, era mare foamete în cetate și poporul țării nu mai
avea pâine.
4. Atunci cetatea a fost luată și toți ostașii au fugit noaptea pe
calea porților care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui.
Caldeii însă stăteau împrejurul cetății; și a ieșit și regele pe calea
ce duce în câmpie.
5. Dar a alergat oștirea Caldeilor după rege și l-au ajuns în șesul
Ierihonului; iar oștirea lui a fugit toată de la el.
6. Și au luat pe rege și l-au dus la regele Babilonului, în Ribla,
și l-au supus judecății.
7. Și au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia
i-au scos ochii, l-au pus în lanțuri și l-au dus la Babilon.
8. Iar în luna a cincea, în ziua a șaptea a lunii, adică în anul al
nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
9. Și a ars templul Domnului, casa regelui și toate casele din Ierusalim;
toate casele cele mari le-a ars cu foc.
10. Iar oștirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat
și zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
11. Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon și
celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră
regelui Babilonului și rămășița poporului de rând.
12. Numai puțini din poporul sărac al țării au fost lăsați de căpetenia
gărzii, să lucreze viile și ogoarele.
13. Caldeii au stricat și stâlpii cei de aramă care erau în templul
Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului și
arama lor au dus-o în Babilon.
14. Căldările, lopețile, cuțitele, lingurile și toate vasele de aramă,
care se întrebuințau la slujbă, le-au luat.
15. Și a mai luat căpetenia gărzii cădelnițele, cupele și tot ce era
de aur și ce era de argint.
16. Au luat cei doi stâlpi, marea și postamentele pe care le făcuse
Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu
se mai putea cântări.
17. Un singur stâlp era înalt de optsprezece coți; coroana lui era
de aramă și înălțimea ei era de trei coți; pereții ei și împletiturile
dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era și al doilea stâlp
cu coroana lui.
18. Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Țefania,
al doilea preot și pe alți trei care stăteau de strajă la prag.
19. Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oșteni
și cinci oameni, care stăteau înaintea regelui și care acum se aflau
în cetate; pe căpetenia cea mare a oștirii, care înscria la oaste
poporul și șaizeci de oameni din poporul țării, care se aflau în cetate.
20. Pe aceștia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii și i-a dus la
regele Babilonului, în Ribla.
21. Iar regele Babilonului i-a lovit și i-a ucis la Ribla, în ținutul
Hamat. Așa a fost strămutat Iuda din țara lui.
22. Iar peste poporul care a rămas în țara Iudei și pe care l-a lăsat
Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul
lui Ahican, fiul lui Șafan.
23. Când au auzit toate căpeteniile și ostașii lor că regele Babilonului
a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Mițpa: Ismael,
fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet,
din Netofa, și Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii
lor.
24. Și a jurat Ghedalia acestora și oamenilor lor și le-a zis: "Nu
vă temeri a fi supușii Caldeilor. Așezați-vă în țara aceasta și slujiți
regelui Babilonului și va fi bine!"
25. Dar în luna a șaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elișama
din neamul regesc, cu zece oameni și a lovit pe Ghedalia și acesta
a murit și a lovit și pe Iudeii Și pe Caldeii care erau cu el în Mițpa.
26. Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile
oștirii și s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
27. În anul al treizeci și șaptelea de la strămutarea lui Ioiachim,
regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci și șaptea
a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării
sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniță,
28. A vorbit cu el prietenos și a pus tronul lui mai sus de tronurile
regilor care erau la el în Babilon;
29. I-a schimbat hainele lui de temniță și Ioiachim a mâncat totdeauna
la masa regelui, în toate zilele vierii lui.
30. Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege,
zi cu zi, cât a trăit el.
|
|