Capitolul 1: Seminția lui Iuda povățuind
la război în locul lui Iosua
1. După moartea lui Iosua, au întrebat fiii lui Israel pe Domnul,
zicând: "Cine din noi să meargă mai întâi asupra Canaaneilor,
ca să se lupte cu ei?"
2. Și a zis Domnul: "Iuda să meargă și Eu voi da țara în mâna
lui!"
3. Iuda a zis către Simeon, fratele său: "Intră cu mine în
ținutul care mi-a căzut la sorți și să ne luptăm cu Canaaneii și
voi intra și eu cu tine în ținutul care ți-a căzut la sorți".
și s-a dus Simeon cu el.
4. Atunci s-a dus Iuda cu Simeon și Domnul a dat pe Canaanei și
pe Ferezei în mâinile lor și au ucis ei din aceia zece mii de oameni
în Bezec.
5. Și s-au întâlnit ei în Bezec cu Adoni-Bezec și s-au bătut cu
dânsul și au răpus pe Canaanei și pe Ferezei,
6. Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat după el și l-au prins
și i-au tăiat degetele cele mari de la mâini și de la picioare.
7. Atunci Adoni-Bezec a zis: "Șaptezeci de regi cu degetele
cele mari tăiate de la mâinile și de la picioarele lor adunau fărâmituri
sub masa mea; cum am făcut eu, așa mi-a plătit și mie Dumnezeu.
Și l-au dus în Ierusalim și a murit acolo.
8. Apoi au mers fiii lui Iuda cu război asupra Ierusalimului și
l-au luat și l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o focului.
9. După aceea s-au dus fiii lui Iuda să se lupte cu Canaaneii care
trăiau în munți, în țara de miazăzi și în părțile de jos.
10. Și a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau în Hebron; iar
numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; și a bătut per Șeșai,
pe Ahiman și pe Talmai, din neamul lui Enac.
11. Iar de acolo s-au dus împotriva locuitorilor Debirului al cărui
nume era mai înainte Chiriat-Sefer.
12. Atunci Caleb a zis: "Cine va lovi Chiriat-Seferul și-l
va lua, aceluia îi voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie".
13. Și l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui
Caleb, și acesta i-a dat de soție pe Acsa, fiica sa.
14. Și când a vrut ea să plece, Otniel a învățat-o să ceară la tatăl
ei o țarină și ea s-a coborât de pe asin. Și i-a zis Caleb: "Ce
vrei?"
15. Iar Acsa a zis către el: "Dă-mi binecuvântare; tu mi-ai
dat pământul de la miazăzi, dă-mi și izvoarele de apă". Și
i-a dat Caleb, după dorința ei, izvoarele cele de sus și izvoarele
cele de jos.
16. Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din cetatea
Palmierilor cu fiii lui Iuda în pustiul lui Iuda din Negheb, care
este la miazăzi de Arad și, venind, s-au așezat între Amaleciți.
17. Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele său și a lovit pe Canaaneii
care locuiau în Țefat și i-au dat pieirii; de aceea s-a numit cetatea
aceea Horma.
18. Și a mai luat Iuda și Gaza cu împrejurimile ei, Ascalonul cu
împrejurimile lui și Ecronul cu ținutul lui.
19. Și a fost Domnul cu Iuda și acesta a luat în stăpânire partea
muntoasă; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru
că ei aveau care de fier.
20. Și au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, și a primit
el acolo de moștenire cele trei cetăți ale fiilor lui Enac și a
alungat pe cei trei fii ai lui Enac.
21. Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau
în Ierusalim; și trăiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin în Ierusalim
până în ziua de astăzi.
22. S-au suit de asemenea și fiii lui Iosif asupra Betelului și
Domnul a fost cu ei,
23. Și s-au oprit ei și au cercetat Betelul; iar numele cetății
acesteia era mai înainte Luz.
24. Și au văzut cei de strajă un om ieșind din cetate și l-au prins
și i-au zis: "Arată-ne intrarea cetății și vom avea milă de
tine".
25. Și le-a arătat intrarea cetății și ei au lovit cetatea cu sabia,
iar omului aceluia și la tot neamul lui i-au dat drumul.
26. Și s-a dus omul acela în pământul Heteilor și a zidit acolo
o cetate și i-a pus numele Luz. Și acesta este numele ei până în
ziua de astăzi.
27. Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Șeanului, care
e Schitopole, și ai cetăților supuse lui, nici pe ai Taanacului
și ai cetăților supuse lui, nici pe locuitorii din Dor și ai cetăților
supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului și ai cetăților supuse
lui, nici pe locuitorii Meghidonului și ai cetăților supuse lui;
și au rămas Canaaneii să trăiască în pământul acesta.
28. Când Israel a ajuns puternic, atunci a făcut pe Canaanei birnici,
dar de izgonit nu i-a izgonit.
29. Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau în Ghezer,
și au trăit Canaaneii în mijlocul lor în Ghezer și le-au plătit
bir.
30. Zabulon încă n-a izgonit pe locuitorii Chitronului și pe locuitorii
Nahalolului; și au locuit Canaaneii în mijlocul lor și le-au plătit
bir.
31. Nici Așer n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plăteau bir,
nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon și Mahaleb,
din Aczib, din Helba, din Afec și din Rehob.
32. Și a locuit Așer între Canaanei, locuitorii rării aceleia, căci
nu i-a izgonit.
33. Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Șemeș, nici pe
locuitorii din Bet-Anat, și a trăit între Canaanei, locuitorii jării
aceleia. Iar locuitorii din Bet-Șemeș și din Bet-Anat erau birnicii
lui.
34. Dar Amoreii au împins pe fiii lui Dan în munți și nu i-a lăsat
să se coboare în vale.
35. Și au rămas Amoreii să locuiască în Har-Heres, în Aialon și
Șaalbim; dar mâna fiilor lui Iosif a răpus pe Amorei și au ajuns
aceștia birnicii lor.
36. Iar hotarele Amoreilor se întindeau până dincolo de înălțimea
Acrabimului și de Sela.
Capitolul 2: Trândăvia Israeliților, lepădarea
de Dumnezeu, pedeapsa și iertarea lor
1. Atunci s-a suit un înger al Domnului din Ghilgal către Bochim,
către Betel și către casa lui Israel și le-a zis: "Așa grăiește
Domnul:
2. Eu v-am scos din Egipt și v-am băgat în țara pentru care M-am
jurat părinților voștri să v-o dau și am zis: Nu voi rupe în veac
legământul Meu cu voi; voi însă să nu intrați în legătură cu locuitorii
tării acesteia; dumnezeilor lor să nu vă închinați, idolii lor să-i
sfărâmați și jertfelnicele lor să le dărâmați. Dar voi n-ați ascultat
glasul Meu. Pentru ce ați făcut aceasta?
3. De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii aceștia
pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi și ei vă
vor fi laț, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreajă".
4. Când a spus îngerul Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor
lui Israel, atunci poporul a ridicat strigare mare și a plâns.
5. De aceea s-a și numit locul acela Bochim. Și au adus ei acolo
jertfă Domnului.
6. După ce a dat Iosua drumul poporului și s-au dus fiii lui Israel
fiecare la casa sa și fiecare la moșia sa, ca să ia țara de moștenire,
7. Atunci poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și
în toate zilele bătrânilor, a căror viață s-a prelungit după Iosua
și care văzuseră toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care
le făcuse El cu Israel.
8. Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit fiind de o sută
zece ani,
9. Și l-au îngropat în cuprinsul moștenirii sale, la Timnat-Heres,
în muntele lui Efraim, spre miazănoapte de muntele Gaaș;
10. Și după ce tot rândul acela de oameni a trecut la părinții lor
și când s-a ridicat în locul lor alt rând de oameni, care nu cunoșteau
pe Domnul și lucrurile Sale pe care le făcuse cu Israel,
11. Atunci fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor
Domnului și s-au apucat să slujească baalilor;
12. Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, Care îi scosese
din pământul Egiptului și s-au întors la alți dumnezei, către dumnezeii
popoarelor dimprejurul lor și au început să se închine acelora și
au mâniat pe Domnul;
13. Au părăsit pe Domnul și au început a se închina lui Baal și
Astartelor.
14. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel și l-a
dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile
vrăjmașilor dimprejurul lor și n-au mai putut să se împotrivească
vrăjmașilor lor.
15. Ori încotro apucau, mâna Domnului pretutindeni era împotriva
lor, ca să facă rău, cum le grăise Domnul și cum li Se jurase. Și
erau foarte strâmtorați.
16. Atunci le-a ridicat Domnul judecători care i-au izbăvit din
mâinile jefuitorilor lor.
17. Dar nici pe judecători nu-i ascultau ei, ci se purtau desfrânat
mergând pe urmele altor dumnezei și se închinau acelora și mâniau
pe Domnul; ușor se abăteau de la calea pe care umblaseră părinții
lor care se supuseseră poruncilor Domnului. Ei însă nu făceau așa.
18. Când le ridica lor Domnul judecători, atunci Însuși Domnul era
cu judecătorul și-i izbăvia pe ei de vrăjmașii lor în toate zilele
judecătorului.
19. Dar cum murea judecătorul, ei iarăși făceau și mai rău decât
părinții lor, abătându-se la alți dumnezei, slujind acelora și închinându-se
lor, nu se lăsau de lucrurile lor și nu se abăteau de la calea lor
cea rea.
20. Și se aprindea mânia Domnului asupra lui Israel și zicea: "Pentru
că poporul acesta calcă poruncile Mele, pe care Eu le-am așezat
cu părinții lor și nu ascultă glasul Meu,
21. De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele
popoare pe care le-a lăsat Iosua, fiul lui Navi, în țară, când a
murit,
22. Ca să ispitească prin ele pe Israel și să vadă de va ține el
calea Domnului și de va umbla pe ea, cum s-au ținut părinții lor,
sau nu".
23. Și a lăsat Domnul pe popoarele acestea și nu le-a alungat îndată,
nici nu le-a dat în mâinile lui Iosua.
Capitolul 3: Otniel, Aod și Șamgar
l. Iată popoarele acelea pe care le-a lăsat Domnul ca să ispitească
prin ele pe Israel și pe toți aceia care nu cunoșteau toate războaiele
Canaanului;
2. Pe care le lăsase numai pentru ca generațiile viitoare de oameni
ale fiilor lui Israel să știe și să învețe războiul pe care nu-l
cunoscuseră mai înainte:
3. Cinci stăpânitori Filisteni, toți Canaaneii, Sidonienii și Heveii
care locuiau în munții Libanului de la muntele Baal-Hermon până
la intrarea Hamatului.
4. Acestea fuseseră lăsate ca să se încerce prin ele Israeliții
și să se afle dacă se supun ei poruncilor Domnului, pe care le-a
dat El părinților lor prin Moise.
5. Și au trăit fiii lui Israel între Canaanei, Hetei, Amorei, Ferezei,
Hevei, Gherghesei și Iebusei,
6. Și și-au luat femei din fetele acelora și pe fetele lor le-au
dat după feciorii acelora și au slujit dumnezeilor lor.
7. Deci au făcut rele înaintea ochilor Domnului fiii lui Israel
și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit baalilor și astartelor.
8. Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel și i-a dat
în mâinile lui Cușan-Rișeataim, regele Mesopotamiei, și fiii lui
Israel au robit lui Cușan-Rișeataim opt ani.
9. După aceea au strigat fiii lui Israel către Domnul și a ridicat
Domnul un izbăvitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbăvit și
anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10. Și a fost Duhul Domnului peste acesta și a fost el judecător
lui Israel. Acesta a ieșit la război împotriva lui Cușan-Rișeataim
și Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, regele Mesopotamiei,
și a apăsat mâna lui pe Cușan-Rișeataim.
11. După aceea s-a odihnit țara patruzeci de ani și apoi a murit
Otniel, fiul lui Chenaz.
12. Apoi fiii lui Israel iarăși s-au apucat să facă rele înaintea
ochilor Domnului și a întărit Domnul pe Eglon, regele Moabului,
împotriva Israeliților, pentru că ei făceau rele înaintea ochilor
Domnului.
13. Și a adunat acela la sine pe toți Moabiții și Amaleciții și
a plecat să lovească pe Israel; și au luat cetatea Palmierilor.
14. Iar fiii lui Israel au slujit lui Eglon, regele Moabului, optsprezece
ani.
15. Atunci au strigat fiii lui Israel către Domnul și Domnul le-a
ridicat ca izbăvitor pe Aod, fiul lui Ghera, din neamul lui Veniamin,
care era stângaci. Și au trimis fiii lui Israel prin el daruri lui
Eglon, regele Moabului.
16. Aod și-a făcut sabie cu două ascuțișuri, lungă de un cot și
a încins-o sub mantaua sa la șoldul drept
17. Și a mers cu daruri la Eglon, regele Moabului. Eglon însă era
om foarte gras.
18. După ce a înfățișat Aod toate darurile, a dat drumul oamenilor
care aduseseră darurile,
19. Iar el însuși, întorcându-se de la idolii de lângă Ghilgal,
a zis regelui: "Cuvânt în taină am a-ți spune, o rege!"
Iar el a zis: "Mai încet!" Atunci au ieșit de la dânsul
toți cei ce stăteau pe lângă el.
20. Și a intrat Aod la dânsul; căci el ședea într-un foișor răcoros,
pe care îl avea acolo la o parte. Și a zis Aod: "Eu, o rege,
am către tine un cuvânt al lui Dumnezeu". Atunci Eglon s-a
sculat de pe scaun înaintea lui.
21. Și când s-a sculat el, Aod și-a întins mâna sa stângă și a scos
sabia de la coapsa sa dreaptă și a împlântat-o în pântecele lui,
22. Așa încât a intrat după ascuțișul sabiei și mânerul și grăsimea
a acoperit rana pe unde intrase sabia, căci Aod n-a scos-o din pântecele
lui.
23. Apoi Aod a ieșit în tindă, trăgând după sine ușa foișorului
și încuind-o.
24. Iar după ce a ieșit el, au venit slugile lui Eglon și, văzând
ușa foișorului încuiată, au zis: "Se vede că el își acoperă
picioarele În camera de vară".
25. Și au așteptat ei destulă vreme; dar văzând că nu mai deschide
nimeni ușa foișorului, au adus o cheie și au deschis și iată stăpânul
lor zăcea mort la pământ.
26. Până să se dumirească aceia, Aod a plecat și nimeni nu se mai
gândea la el; a trecut pe lângă idoli și a scăpat în Seira.
27. Iar după ce a venit în țara lui Israel, Aod a trâmbițat din
trâmbiță pe muntele Efraim și s-au coborât la dânsul fiii lui Israel
din muntele Efraim și el mergea înaintea lor.
28. Și ța zis el către dânșii: "Veniți după mine, că a dat
Domnul pe vrăjmașii noștri Moabiți în mâinile voastre". Și
s-au dus după dânsul și au apucat vadul Iordanului spre Moab și
nu au lăsat pe nimeni să treacă.
29. Și au ucis atunci din Moabiți până la zece mii de oameni, toți
sănătoși și voinici, încât nimeni n-a scăpat.
30. Așa au fost supuși în ziua aceea Moabiții înaintea lui Israel
și s-a liniștit țara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecătorul
lor până la moartea sa.
31. După dânsul a fost judecător Șamgar, fiul lui Anat, care a ucis
șase sute de Filisteni cu un băț, cu bold de mânat boii, și acesta
a izbăvit de asemenea pe Israel.
Capitolul 4: Debora, Barac și Iaela
l. După ce a murit Aod, fiii lui Israel au început iar să facă
rele înaintea ochilor Domnului.
2. Și Domnul i-a dat în mâinile lui Iabin, regele Canaanului, care
domnea în Hațor. Acesta avea căpetenie peste oștire pe Sisera care
locuia în Haroșet-Goim.
3. Și au strigat fiii lui Israel către Domnul; căci Iabin avea nouă
sute de care de fier și a apăsat cumplit pe fiii lui Israel douăzeci
de ani.
4. În vremea aceea era judecător în Israel Debora-proorocița, soția
lui Lapidot.
5. Aceasta locuia sub palmierul Deborei, între Rama și Betel, pe
muntele Efraim și veneau acolo la ea fiii lui Israel să se judece.
6. Și a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din
Chedeșul Neftalimului și i-a zis: "Domnul Dumnezeul lui Israel
îți poruncește: Du-te și te suie pe muntele Tabor și ia cu tine
zece mii de oameni din fiii lui Neftali și din fiii lui Zabulon;
7. Iar Eu voi aduce la tine, la pârâul Chișon, pe Sisera, căpetenia
oștirilor lui Iabin și carele lui și oastea lui cea multă și-l voi
da în mâinile tale".
8. Iar Barac a zis către dânsa: "De mergi tu cu mine, mă voi
duce; iar de nu mergi cu mine, eu nu mă voi duce. Căci eu nu știu
ziua când are să trimită Domnul pe îngerul Său în ajutorul meu".
9. Atunci ea a zis către el: "De mers voi merge cu tine, dar
să știi că nu va mai fi slava ta în calea aceasta în care mergi;
ci în mâna unei femei va da Domnul pe Sisera". Și s-a sculat
Debora și s-a dus cu Barac la Chedeș.
10. Și a chemat Barac pe Zabulonieni și Neftalimieni la Chedeș și
s-au dus după dânsul zece mii de oameni și s-a dus și Debora cu
dânșii.
11. Atunci Heber Cheneul s-a despărțit de Chenei, fiii lui Hobab,
rudenia lui Moise, și și-a întins cortul său la dumbrava din Țaanaim,
aproape de Chedeș.
12. Și i s-a spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a suit
pe muntele Taborului.
13. Atunci Sisera a adunat toate carele sale, nouă sute de care
de fier, și tot poporul pe care-l avea și a venit din Haroșet-Goim
la râul Chișon.
14. Iar Debora a zis către Barac: "Scoală, că aceasta este
ziua aceea în care Domnul are să dea pe Sisera în mâinile tale.
Însuși Domnul are să meargă înaintea ta". Și s-a coborât Barac
din muntele Taborului și după el și cei zece mii de oameni.
15. Atunci Domnul a pus pe fugă pe Sisera și toate carele lui și
toată tabăra lui prin sabia lui Barac; și s-a coborât Sisera din
carul său și a fugit pe jos.
16. Iar Barac a urmărit carele lui și tabăra lui până la Haroșet-Goim
și a căzut toată oștirea lui Sisera de sabie și nimeni n-a rămas.
17. Sisera însă a fugit pe jos în cortul Iaelei, femeia lui Heber
Cheneul; căci între Iabin, regele Hațorului, și casa lui Heber Cheneul
era pace.
18. Și a ieșit Iaela în întâmpinarea lui Sisera și i-a zis: "Intră,
domnul meu intră la mine, nu te teme!" Și el a intrat la ea
în cort și ea l-a acoperit cu haina sa.
19. Și a zis Sisera către ea: "Dă-mi putină apă să beau, că
mi-e sete! Și ea a dezlegat un burduf cu lapte și l-a adăpat și
iar l-a acoperit.
20. Apoi Sisera i-a zis: "Stai la ușa cortului și de va veni
cineva să te întrebe și va zice: Nu este aici cineva? Tu să zici:
Nu!"
21. Apoi Iaela, femeia lui Heber, a luat un țăruș de la cort și
un ciocan în mâna sa și s-a apropiat de el încetișor și i-a înfipt
țărușul în tâmpla lui, așa încât l-a pironit la pământ, căci el
dormea, fiind obosit; și așa a murit.
22. Și iată Barac alerga în urmărirea lui Sisera. Atunci Iaela a
ieșit în întâmpinarea lui și i-a zis: "Intră și-ți voi arăta
pe omul pe care tu îl cauți". și el a intrat și iată Sisera
zăcea mort cu țărușul în tâmplă.
23. Și a supus Domnul Dumnezeu în ziua aceea pe Iabin, regele Canaanului,
în fața fiilor lui Israel.
24. Și s-a întărit mâna fiilor lui Israel din ce în ce mai mult
asupra lui Iabin, regele Canaanului, până ce au stârpit pe Iabin,
regele Canaaneilor,
Capitolul 5: Cântarea Deborei și a lui
Barac
1. Atunci Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat cântarea
aceasta:
2. "Când se arată judecători în Israel, poporul merge de bunăvoie
la război; Binecuvântați pe Domnul!
3. Ascultați dar, regilor! Căpetenii, luați aminte! Căci cântare
voi cânta Domnului. Cânta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel:
4. Când ieșeai Tu, Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile
Edomului, Pământul se cutremura și cerurile se topeau, Norii picurau
picuri de ploaie,
5. Munții se năruiau înaintea Domnului, Ca și acest Sinai, la vederea
Dumnezeului lui Israel.
6. În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile
erau pustii; Călătorii umblau atunci pe poteci ascunse.
7. Satele în Israel erau pustii... pustii... Până m-am sculat eu,
Debora, Până m-am ridicat eu, mamă în Israel.
8. Pe atunci Israel își alesese dumnezei noi, De aceea războiul
bătea la porți; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini,
La cei patruzeci de mii din Israel.
9. Inima îmi e la căpeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor
de voie la război. Binecuvântați pe Domnul!
10. Aceia călăreau pe asine murge, Sau ședeau în căruțe, sub coviltire
de scoarțe scumpe Și mergeau pe drum cântând.
11. Și în rândurile oștirii, ce tabăra la fântâni, Și acolo răsuna
lauda Domnului, Lauda căpeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului
ieșea la porți.
12. Deșteaptă-te, Debora, deșteaptă-te! Deșteaptă-te, deșteaptă-te
și cântă! Scoală și tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam Și ia în
robie pe cei ce te-au robit!
13. Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămășița lui s-a strâns
cu cei viteji.
14. Din Efraim au purces căpetenii în vale la Chișon. Fratele tău
Veniamin a fost printre oștenii tăi. Din Machir au venit căpetenii
Și din Zabulon cârmuitori de oștire.
15. Principii din Israel au fost lângă Debora. Isahar, credincios
lui Barac, Se îndrepta în urma lui spre vale. La pâraiele lui Ruben
Sunt grele cumpene sufletești!
16. Pentru ce ai rămas tu în mijlocul staulelor? Ca să asculți behăitul
turmelor? La pâraiele lui Ruben, Sunt grele cumpene sufletești!
17. Galaadul șade liniștit dincolo de Iordan. Și Dan de ce stă el
la corăbiile sale? Așer stă pe malul mării Și se odihnește în limanurile
sale.
18. Zabulon este un popor ce înfruntă moartea, Și este gata a-și
da viața în luptă. Nu mai puf în ca el e Neftali, Care locuiește
podișurile înalte.
19. Atunci au venit regi să se războiască, Războitu-s-au atunci
regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, Dar n-au luat pradă,
nici argint, nici bani.
20. Stelele de sus s-au luptat atunci, Din mersul lor s-au războit
cu Sisera.
21. Pârâul Chișon, pârâu străvechi! Pârâul Chișon i-a măturat. Suflete
al meu, calcă-i în picioare!
22. Atunci copitele cailor în ropot loveau pământul, Fugeau vitejii
lor să-și frângă gâtul.
23. Blestem cetății Meroz, zice îngerul Domnului! Blestem, blestem
celor ce locuiesc în ea! Că n-au venit în ajutorul Domnului, În
ajutorul Domnului cu cei viteji.
24. Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul!
Binecuvântată fie între femeile țării.
25. Sisera i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat
cel mai bun lapte.
26. Cu stânga a apucat țărușul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrător.
Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu țărușul i-a străpuns
tâmpla.
27. Atunci a căzut îndată la picioarele ei și acolo a rămas. Căzut-a
la picioarele ei și nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo a rămas
zdrobit.
28. Pe fereastră printre gratii privește, Se uită mama lui Sisera
și strigă: "De ce nu mai vin oare carele luiOare de ce zăbovesc
ele așa de mult?"
29. Cea mai pricepută din femeile ei zice Și singură răspunde la
întrebarea sa:
30. "Se vede că au găsit și împart pradă: O fată sau două de
cap de om, Haine pestrițe pradă pentru Sisera, Pradă de haine pestrițe
cu aur cusute; Două, trei șaluri vărgate, cusute cu aur, Pentru
grumajii viteazului".
31. Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc
să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui". După
aceea țara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.
Capitolul 6: Ghedeon
1. Fiii lui Israel au început iarăși să facă rele înaintea Domnului
și Domnul i-a dat în mâinile Madianiților pentru șapte ani.
2. Și mâna Madianiților era grea pentru Israel, și fiii lui Israel
și-au făcut, de răul Madianiților, ascunzători în munți și peșteri
și stânci greu de pătruns.
3. Când Israel semăna, veneau Madianiții, Amaleciții și locuitorii
din pustie la el
4. Și stăteau la ei în corturi, mâncând roadele pământului până
la Gaza, și nu lăsau pentru hrana lui Israel nici oaie, nici bou,
nici asin.
5. Căci ei veneau cu vitele și cu corturile lor și veneau mulți
ca lăcustele; ei și cămilele lor erau fără număr și cutreierau țara
lui Israel și o pustiau.
6. Și Israel a sărăcit cumplit din pricina Madianiților și a strigat
către Domnul.
7. Și când au strigat fiii lui Israel către Domnul împotriva Madianiților,
8. A trimis Domnul prooroc la fiii lui Israel și le-a zis: "Așa
grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din țara Egiptului,
Eu v-am scos din casa robiei;
9. Eu v-am scăpat din mâinile Egiptenilor și din mâinile tuturor
celor ce vă apăsau, i-amalungat de la voi și tara lor am dat-o vouă,
10. Și v-am spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; să nu cinstiți
pe dumnezeii Amoreilor, în țara cărora trăiți. Dar voi n-ați ascultat
glasul Meu".
11. Atunci a venit îngerul Domnului și a șezut în Ofra sub un stejar,
care era al lui Ioaș, tatăl lui Abiezer; și fiul său Ghedeon treiera
atunci grâul în arie, ca să-l ascundă de Madianiți.
12. Și i s-a arătat îngerul Domnului și i-a zis: "Domnul este
cu tine, voinicule!"
13. Iar Ghedeon i-a zis: "Domnul meu, dacă Domnul e cu noi,
pentru ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Și unde sunt
oare toate minunile Lui de care ne-au istorisit nouă părinții noștri
când ne spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi Domnul. Acum însă ne-a
părăsit Domnul și ne-a dat în mâinile Madianiților".
14. Și căutând Domnul spre el, a zis: "Mergi cu această putere
a ta și izbăvește pe Israel din mâinile Madianiților. Iată, Eu te
trimit!"
15. Atunci Ghedeon a zis: "Doamne, cum să izbăvesc eu pe Israel?
Iată neamul meu este cel mai sărac din seminția lui Manase, iar
eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu". Domnul însă i-a zis:
16. "Eu voi fi cu tine și tu vei bate pe Madianiți, ca pe un
singur om".
17. A zis Ghedeon către Dânsul: "De am aflat eu trecere în
ochii Tăi, arată-mi un semn, ca să-mi dovedești cele ce-mi vorbești:
18. Să nu Te duci de aici, până nu mă voi întoarce la Tine și-mi
voi aduce darul meu și ți-l voi da". Și Domnul a zis: "Voi
sta până te vei întoarce".
19. Și s-a dus Ghedeon și a gătit un ied și azime din o efă de făină;
carnea a pus-o într-un coș, iar zeama a turnat-o într-o oală și
a dus-o la El sub stejar și I-a pus-o înainte.
20. Și a zis către dânsul îngerul Domnului: "Ia carnea și azimile
și pune-le pe piatra aceasta și toarnă zeama peste ele". Și
a făcut Ghedeon așa.
21. Atunci îngerul Domnului, întinzându-și vârful toiagului ce-l
avea în mâna sa, s-a atins de carne și de azime; și a ieșit foc
din piatră și a mistuit carnea și azimile; și îngerul Domnului s-a
făcut nevăzut de la ochii lui.
22. Și a cunoscut Ghedeon că acesta este îngerul Domnului, și a
zis Ghedeon: "Vai de mine, Stăpâne Doamne, că am văzut pe îngerul
Domnului față către față!"
23. Zis-a Domnul: "Pace ție. Nu te teme, căci nu vei muri!"
24. Și a făcut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului și l-a numit
"Iahve-Șalom". Și se află acesta și astăzi în Ofra lui
Abiezer.
25. În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Ia un vițel din cireada
tatălui tău și un taur de șapte ani și sfărâmă jertfelnicul lui
Baal pe care-l are tatăl tău și taie copacul cel sfânt de lângă
el;
26. Și zidește un jertfelnic în cinstea Domnului Dumnezeului tău,
Care ți S-a arătat pe vârful stâncii acesteia; apoi ia taurul și-l
adu ardere de tot pe lemnele copacului pe care ai să-l tai".
27. Atunci Ghedeon a luat zece oameni dintre slugile sale și a făcut
cum îi grăise Domnul. Și fiindcă se temea de casnicii tatălui său
și de oamenii din cetate să facă acestea ziua, le-a făcut noaptea.
28. Și când s-au sculat dimineața locuitorii cetății, au văzut jertfelnicul
lui Baal dărâmat și copacul cel de lângă el tăiat și taurul adus
ardere de tot pe jertfelnicul cel nou.
29. Și ziceau unii către alții: "Cine oare a făcut acestea?"
Iar după ce au cercetat și au întrebat, au zis: "Ghedeon, fiul
lui Ioaș, a făcut acestea!"
30. Atunci au zis locuitorii cetății către Ioaș: "Scoate pe
fiul tău, că trebuie să moară, pentru că a dărâmat jertfelnicul
lui Baal și a tăiat copacul cel de lângă el".
31. Iar Ioaș a zis celor ce veniseră la dânsul: "Voi oare vreți
să treceți de partea lui Baal? Vreri voi oare să-l apărați? Cine
va trece de partea lui acela va fi dat morții, chiar în dimineața
aceasta; dacă el este dumnezeu, să se apere singur pe sine pentru
că i s-a stricat jertfelnicul".
32. Din acea zi au început a numi pe Ghedeon, Ierubaal, pentru că
ziceau: "Să se judece singur Baal cu dânsul, pentru că i-a
stricat jertfelnicul".
33. În timpul acesta toți Madianiții, Amaleciții și locuitorii Răsăritului
s-au adunat împreună, au trecut râul și și-au așezat tabăra în valea
Izreel.
34. Atunci a cuprins Duhul Domnului pe Ghedeon și a trâmbițat acesta
din trâmbiță și a fost chemată familia lui Abiezer să meargă cu
dânsul.
35. Apoi s-au trimis soli prin toată seminția lui Manase și aceasta
a răspuns că merge cu dânsul. Și tot așa s-au trimis soli la Așer,
la Zabulon și la Neftali și au venit și aceștia în întâmpinarea
lor.
36. Atunci a zis Ghedeon către Dumnezeu: "De vrei să izbăvești
pe Israel prin mâna mea, cum zici, Apoi iată eu întind aici în arie
lâna ce am tuns; și de va fi rouă numai pe lână, iar încolo peste
tot locul uscăciune, atunci voi ști că vei izbăvi pe Israel prin
mâna mea, cum ai zis".
38. Și s-a făcut așa; și a doua zi s-a sculat Ghedeon dis-de-dimineață
și s-a apucat să stoarcă lâna și a stors rouă din lână un vas plin
de apă.
39. Apoi iarăși a zis Ghedeon către Domnul: "Să nu Te mânii
pe mine, dacă am să mai zic o dată și dacă am să mai fac numai o
încercare cu lâna: să fie uscată numai lâna, iar peste tot locul
să fie rouă".
40. Și a făcut așa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune numai
pe lână, iar peste tot locul a fost rouă.
Capitolul 7: Ghedeon biruiește pe Madianiți
l. Atunci s-a sculat Ierubaal, adică Ghedeon, și tot poporul care
era cu dânsul dis-de-dimineață și au tăbărât la En-Harod, iar tabăra
Madianiților era spre miazănoapte de dânsul pe colina More cea din
șes.
2. Iar Domnul a zis către Ghedeon: "E prea mult popor cu tine;
nu voi putea Eu să dau pe Madian în mâinile lor, ca să nu se mândrească
Israel înaintea Mea și să nu zică: Mâna mea m-a izbăvit!
3. De aceea grăiește în auzul poporului și zi: Cine este fricos
și se teme, acela să se întoarcă și să se ducă înapoi din Muntele
Galaad". Și s-au întors din popor douăzeci și două de mii și
au rămas zece mii.
4. Apoi a zis Domnul către Ghedeon: "Tot e prea mult popor;
du-l la apă; acolo ți-l voi alege. și de care voi zice să meargă
cu tine, acela să meargă cu tine, iar de care îți voi zice că nu
trebuie să meargă cu tine, acela să nu meargă".
5. Și a dus el poporul la apă, iar Domnul a zis către Ghedeon: "Cine
va limpăi apa cu limba din pumni, cum limpăie câinele, pe acela
să-l pui deoparte; de asemenea să pui deoparte și pe toți aceia
care-și vor pleca genunchii și vor bea apă".
6. Și a fost numărul celor ce au limpăit cu limba lor din pumni
trei sute de oameni; iar tot celălalt popor s-a plecat pe genunchii
săi să bea apă.
7. Atunci a zis Domnul către Ghedeon: "Cu cei trei sute care
au limpăit am să vă izbăvesc Eu și am să dau pe Madianiți în mâinile
voastre, iar tot poporul celălalt să se ducă fiecare la locul său".
8. Și au luat de la popor merindele și trâmbițele; apoi a dat Ghedeon
drumul tuturor Israeliților pe la corturi și a oprit la sine pe
cei trei sute de oameni, iar tabăra Madianiților era din jos de
el, în vale.
9. În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Scoală și te coboară la
tabără, că Eu o voi da în mâinile tale.
10. Dacă însă te temi să te duci singur, atunci du-te la tabără
tu și Pura, sluga ta,
11. Și ai să auzi ce se grăiește și atunci au să se îmbărbăteze
mâinile tale și ai să te duci în tabără". Și s-a dus el și
Pura, sluga sa, până la cele dintâi străji ale taberei.
12. Iar Madianiții și Amaleciții și toți locuitorii Răsăritului
se așezaseră în vale atât de mulți, ca lăcustele; cămilele nu mai
aveau număr și erau multe, ca nisipul de pe malurile mării.
13. Ghedeon veni. Și iată unul povestea altuia un vis și zicea:
"Am visat parcă o pâine rotundă de orz, ce se rostogolea prin
tabăra madianită și, ajungând la un cort, a izbit în el așa de tare,
încât el a căzut, s-a răsturnat și s-a desfăcut".
14. Celălalt i-a răspuns: "Aceasta nu este alta decât sabia
lui Ghedeon, fiul lui Ioaș israelitul; Dumnezeu a dat în mâna lui
pe Madianiți și toată tabăra".
15. Auzind povestirea visului și tălmăcirea lui, Ghedeon s-a închinat
Domnului și s-a întors în tabăra israelită, zicând: "Sculați!
Domnul a dat tabăra Madianiților în mâinile noastre".
16. Apoi a împărțit pe cei trei sute de oameni în trei cete și le-a
dat la toți în mâini trâmbițe și oale goale și în oale făclii.
17. Și le-a zis: "Să vă uitați la mine și să faceți ce voi
face eu; iată eu mă duc la tabără și ce voi face eu, să faceți și
voi.
18. Când eu și cei cu mine vom trâmbița, să trâmbițați și voi din
trâmbițele voastre împrejurul întregii tabere și să strigați: Sabia
Domnului și a lui Ghedeon!"
19. Și s-a apropiat de tabără Ghedeon și cu el o sută de oameni,
pe la începutul străjii de mijloc a nopții, și au deșteptat străjile
și au trâmbițat din trâmbițe și au sfărâmat oalele pe care le aveau
în mâini.
20. Și au trâmbițat tustreile cete din trâmbițe și au spart oalele
și țineau în mâna stângă făclia, iar în mâna dreaptă trâmbițele
și trâmbițau din trâmbițe și strigau: "Sabia Domnului și a
lui Ghedeon!"
21. Și stăteau fiecare la locul său împrejurul taberei și au început
cei din tabără a alerga în toată tabăra și a striga și au luat-o
la fugă.
22. Pe când cei trei sute de oameni sunau din trâmbițe, în toată
tabăra a întors Domnul sabia unora asupra altora, și a fugit tabăra
către Țerera până la Betșita și până la hotarele lui Abelmehola,
aproape de Tabat.
23. Atunci au fost chemați Israeliții din semințiile lui Neftali
și Așer și din toată seminția lui Manase și au alergat după Madianiți.
24. Iar Ghedeon a trimis soli în tot muntele lui Efraim să spună:
"Ieșiți înaintea Madianiților și prindeți vadul înaintea lor
până la Betbara și Iordan". Și s-au adunat toți Efraimiții
și au prins vadul până la Betbara și Iordan.
25. Și au prins pe cele două căpetenii ale Madianiților: pe Oreb
și Zeeb; au ucis pe Oreb la Țur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb-Zeeb;
și au urmărit pe Madianiți; iar capetele lui Oreb și Zeeb le-au
adus la Ghedeon, dincolo de Iordan.
Capitolul 8: Urmărirea Madianiților și
învingerea lor
1. Zis-au Efraimiții către el: "De ce ai făcut așași nu ne-ai
chemat când ai mers să te lupți cu Madianiții?" Și s-au certat
strașnic cu el.
2. Iar Ghedeon le-a răspuns: "Făcut-am eu oare ceva la fel
cu ceea ce ați făcut voi? Nu e mai fericit oare Efraim că a cules
toată via, decât Abiezer care s-a ales cu câțiva ciorchini?
3. În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile Madianiților
Oreb și Zeeb și ce-am putut să fac eu asemenea cu ce ați făcut voi?"
Atunci s-a liniștit duhul lor cel întărâtat împotriva lui, când
le-a spus asemenea cuvinte.
4. Apoi a venit Ghedeon la Iordan și a trecut și el și cei trei
sute de oameni care erau cu dânsul și care obosiseră și flămânziseră,
urmărind pe dușman.
5. El a zis către locuitorii din Sucot: "Dați pâine oamenilor
care merg cu mine, căci sunt obosiți și urmărim pe Zebah și pe Țalmuna,
regii Madianiților".
6. Iar căpeteniile din Sucot au răspuns: "Dar este oare mâna
lui Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirii tale?"
7. Atunci Ghedeon a zis: "Când va da Domnul pe Zebah și pe
Țalmuna în mâna mea, am să scarpin trupul vostru cu spinii pustiului
și cu mărăcini".
8. După aceea s-a dus el la Penuel și a spus la fel locuitorilor
lui; dar locuitorii din Penuel i-au răspuns la fel cum răspunseseră
și cei din Sucot.
9. Și a zis el și locuitorilor din Penuel: "Dacă mă voi întoarce
biruitor, am să dărâm turnul acesta".
10. Zebah și Țalmuna erau în Carcor și cu ei erau oștirile lor până
la cincisprezece mii de oameni, toți cei ce mai rămăseseră din toată
oștirea locuitorilor Răsăritului; căzuseră însă o sută douăzeci
de mii de oameni purtători de sabie.
11. Și s-a dus Ghedeon la cei ce trăiau în corturi la Răsărit de
Nobah și de Iogbeha, și au lovit tabăra tocmai când erau mai fără
grijă.
12. Atunci Zebah și Țalmuna au fugit, iar el a alergat după dânșii
și a prins pe amândoi regii Madianiților, pe Zebah și pe Țalmuna,
și a pus toată tabăra în învălmășeală.
13. Apoi s-a întors Ghedeon, fiul lui Ioaș, de la război de pe colina
Heres.
14. Și a prins un tânăr locuitor din Sucot și l-a întrebat și acesta
i-a înșirat în scris pe căpeteniile și bătrânii Sucotului, care
erau în număr de șaptezeci și șapte de oameni.
15. Apoi a venit la locuitorii Sucotului și a zis: "Iată Zebah
și Țalmuna, din pricina cărora ați râs de mine și mi-ați zis: Au
doară mâna lui Zebah și Țalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine
oamenilor tăi celor obosiți?"
16. După aceea a luat spini din pustiu și mărăcini și a pedepsit
cu ei pe bătrânii cetății și pe locuitorii din Sucot.
17. Și turnul din Penuel l-a dărâmat, iar pe locuitorii cetății
i-a ucis.
18. Și a zis către Zebah și Țalmuna: "Ce fel erau aceia pe
care i-ați ucis voi în Tabor?" Zis-au ei: "Așa, cum ești
și tu; fiecare avea înfățișarea unui fiu de rege".
19. Iar Ghedeon a zis: "Aceia erau frații mei, fiii mamei mele!
Viu este Domnul, de i-ați fi lăsat cu viață, eu nu v-aș ucide!"
20. Apoi a zis către Ieter, întâiul său născut: "Scoală și-i
ucide". Dar tânărul nu și-a scos sabia, căci s-a temut, pentru
că era încă tânăr.
21. Zis-au Zebah și Țalmuna: "Scoală tu și ne ucide, pentru
că după cum este omul așa este și puterea lui!" Și s-a sculat
Ghedeon și a ucis pe Zebah și Țalmuna și a luat frâiele de la gâtul
cămilelor lor.
22. După aceea au zis Israeliții către Ghedeon: "Domnește peste
noi tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din
mâinile Madianiților!"
23. Iar Ghedeon le-a zis: "Nici eu nu voi domni peste voi,
nici fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul să domnească peste
voi!
24. Dar am să vă rog și eu un lucru, a adăugat Ghedeon, să-mi dea
fiecare din voi câte un cercel din prăzile voastre; căci vrăjmașii
aveau mulți cercei de aur, pentru că erau Ismaeliți".
25. Ei au zis: "Îți vom da". Și au întins o manta și au
aruncat acolo fiecare câte un cercel din prada sa.
26. Și greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut el a fost o
mie șapte sute de sicli de aur, afară de verigi, de nasturi și de
hainele de purpură de pe cei doi regi ai Madianiților și afară de
lanțurile lor de aur care erau la gâtul cămilelor lor.
27. Din acestea a făcut Ghedeon un efod și l-a pus în cetatea sa,
în Ofra; și a fost aceasta pricină de păcat pentru tot Israelul
și cursă pentru Ghedeon și pentru toată casa lui.
28. Astfel s-au supus Madianiții înaintea fiilor lui Israel și nu
s-au mai apucat să-și ridice capul și s-a odihnit tara patruzeci
de ani, în zilele lui Ghedeon.
29. Apoi s-a dus Ierubaal, fiul lui Ioaș, și a trăit în casa sa.
30. Și a avut Ghedeon șaptezeci de fii care au răsărit din coapsele
lui, căci el a avut femei multe.
31. De asemenea i-a născut un fiu și concubina sa care trăia în
Sichem și el i-a pus numele Abimelec.
32. Apoi a murit Ghedeon, fiul lui Ioaș, la bătrâneți adânci, și
a fost înmormântat în mormântul tatălui său Ioaș, în Ofra lui Abiezer.
33. După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel au început iarăși a
păcătui pe urma baalilor și și-au așezat ca dumnezeu pe Baal-Berit;
34. Nu și-au mai adus aminte fiii lui Israel de Domnul Dumnezeul
lor, Care îi izbăvise din mâinile tuturor vrăjmașilor care îi înconjurau.
35. Casei lui Ierubaal, adică a lui Ghedeon, nu i-au dat nici o
cinste pentru toate binefacerile pe care acesta le făcuse întregului
Israel.
Capitolul 9: Abimelec
l. În vremea aceea Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sichem,
la frații mamei sale, și a grăit cu el Și cu tot neamul tatălui
mamei sale și a zis:
2. "Șoptiți la toți locuitorii din Sichem: Cum e mai bine pentru
voi: să domnească peste voi toți cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal
sau să domnească numai unul? Și amintiți-vă că eu sunt osul vostru
și carnea voastră!"
3. Și au șoptit frații mamei sale din partea lui toate cuvintele
acestea locuitorilor din Sichem. Și s-a înduplecat inima acestora
pentru Abimelec, căci își ziceau așa: "E fratele nostru!"
4. Și i-au dat șaptezeci de sicli de argint din casa lui Baal-Berit,
iar Abimelec și-a tocmit cu ei oameni răi și fără căpătâi care s-au
și dus cu el.
5. Apoi a venit la casa tatălui său în Ofra și a ucis pe frații
săi, pe cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal, pe o piatră, rămânând
numai Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, pentru că s-a ascuns.
6. După aceea s-au adunat toți locuitorii Sichemului și toată casa
lui Milo și s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel
de lângă Sichem.
7. Iar dacă s-a spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus și a stat
pe vârful muntelui Garizim și, ridicându-și glasul, a strigat și
a zis: "Ascultați-mă, locuitori ai Sichemului, și Dumnezeu
să vă asculte!
8. S-au dus odată copacii să-și ungă împărat peste ei. Și au zis
către măslin: Domnește peste noi!
9. Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se
cinstește Dumnezeu și oamenii se mândresc și mă voi duce să umblu
prin copaci?
10. Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu și domnește peste
noi!
11. Dar și smochinul a răspunsSă-mi las eu oare dulceața mea și
fructul meu cel bun și să mă duc să cârmuiesc copacii?
12. Apoi au zis copacii către vița de vie: Vino tu de domnește paste
noi!
13. Și vița de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care
veselește pe Dumnezeu și pe oameni și să mă duc să cârmuiesc copacii?
14. În cele din urmă au zis toți copacii către un spin: Vino tu
și domnește peste noi!
15. Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneți cu adevărat
împărat peste voi, atunci veniți și vă odihniți sub umbra mea; iar
de nu, atunci va ieși foc din spini și va arde cedrii Libanului.
16. Așadar luați seama: După dreptate și după adevăr v-ați purtat
voi, când ați pus rege pe Abimelec? Și bine ați făcut ce aii făcut
cu Ierubaal și cu casa lui? Și v-ați purtat oare potrivit Cu binefacerile
lui?
17. Tatăl meu a luptat pentru voi, fără să-și cruțe viața, și v-a
izbăvit din mâna Madianiților;
18. Iar voi v-ați sculat acum împotriva casei tatălui meu și ați
ucis pe cei șaptezeci de feciori ai tatălui meu pe o piatră și ați
pus rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul unei roabe
a lui, pentru că e fratele vostru.
19. Dacă voi v-ați purtat după adevăr și după dreptate cu Ierubaal
și cu casa lui, atunci să fie asupra voastră binecuvântare și să
vă bucurați de Abimelec și să se bucure și el de voi!
20. Dacă insă nu, atunci să iasă foc din Abimelec și să ardă pe
locuitorii Sichemului și toată casa lui Milo; să iasă foc din locuitorii
Sichemului și din casa lui Milo și să ardă pe Abimalec".
21. Apoi a fugit Iotam și s-a făcut nevăzut și s-a dus la Beer și
a trăit acolo, ascunzându-se de fratele său Abimelec.
22. Iar Abimelec a domnit paste Israel trei ani.
23. După aceea a trimis Dumnezeu un duh rău între Abimelec și între
locuitorii Sichemului, nemaivoind locuitorii din Sichem să se supună
lui Abimelec;
24. Ca astfel să vină răzbunarea pentru cei șaptezeci de fii ai
iui Ierubaal și sângele lor să se întoarcă asupra lui Abimelec,
fratele lor, care-i ucisese, și asupra locuitorilor Sichemului care
au îmbărbătat mâna lui ca să-și ucidă frații.
25. Și au trimis locuitorii Sichemului împotriva lui oameni la pândă
pe vârfurile munților, ca să prade pe oricine va trece pe lângă
ei pe cale. Și s-a spus aceasta lui Abimelec.
26. Atunci a venit și Gaal, fiul lui Ebed, cu frații săi, la Sichem
și au umblat ei prin Sichem; iar locuitorii Sichemului s-au încrezut
în el.
27. Apoi au ieșit ei în țarină și au cules viile, au stors strugurii,
au făcut praznic și s-au dus la casa dumnezeului lor, unde au mâncat
și au băut și au blestemat pe Abimelec.
28. Gaal însă, fiul lui Ebed, zicea: "Cine este Abimelec și
ce este Sichemul, ca să-i slujim? Nu este el, oare, fiul lui Ierubaal,
și căpetenia cea mai de seamă a Sichemului nu este oare Zebul? Să
slujiți mai bine urmașilor lui Hemor, tatăl lui Sichem, iar aceluia
pentru ce să-i slujim?
29. De mi-ar da cineva poporul acesta pe mâna mea, eu aș alunga
pe Abimelec". Atunci s-a zis lui Abimelec: "Înmulțește-ți
oștirea și ieși!
30. Iar Zebul, căpetenia cetății, a aflat ce zisese Gaal, fiul lui
Ebed, și s-a aprins de mânie.
31. Apoi a trimis el cu vicleșug soli la Abimelec, ca să-i spună:
"Iată Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui au venit în Sichem
și ațâță cetatea împotriva ta.
32. Scoală dar la noapte, tu și poporul care e eu tine, și stai
de pândă în câmp;
33. Iar dimineața, la răsăritul soarelui, scoală repede și înaintează
spre cetate; și când ei și poporul ce este cu ei var ieși la tine,
atunci să faci cu ei ce se va pricepe mâna ta".
34. S-a sculat deci Abimelec noaptea și tot poporul ce era cu dânsul
și au stat da pândă la Sichem patru cete.
35. Iar dimineața, Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat în poarta
cetății. Atunci s-a sculat Abimelec și poporul ce era cu el în ascunzătoare.
36. Gaal însă, văzând poporul, a zis câtre Zebul: "Iată poporul
se coboară de pe vârful munților". Iar Zebul i-a răspuns: "Umbrele
munților ți se par oameni".
37. Și a grăit iarăși Gaal și a zis: "Iată poporul se coboară
de pe înălțime și o ceată vine de la stejarul Meanim".
38. A zis atunci Zebul: "Unde sunt buzele tale care ziceau:
"Cine este Abimelec, ca să-i slujim lui? Acesta este poporul
pe care tu l-ai nesocotit. Ieși acum și te luptă cu dânsul!"
39. Și s-a dus Gaal în fruntea locuitorilor Sichemului și s-a luptat
cu Abimelec.
40. Și s-a năpustit Abimelec asupra lui și el a fugit de dânsul
și au căzut mulți uciși până la porțile cetății.
41. Abimelec însă a rămas în Aruma; iar pe Gaal și pe frații lui
i-a alungat Zebul, ca să nu mai locuiască Sichem.
42. A doua zi a ieșit poporul la câmp și au spus despre acestea
lui Abimelec.
43. Iar acesta și-a luat poporul său și l-a împărțit în trei cete
și l-a pus la pândă în câmp. Și văzând că a ieșit popor din cetate,
s-a ridicat asupra acelora și i-a ucis.
44. Pe când Abimelec și cetele ce erau cu dânsul s-au apropiat și
s-au oprit la porțile cetății, celelalte două cete, tăbărând asupra
tuturor celor ce erau În câmp, i-au ucis.
45. Și s-a luptat Abimelec cu cetatea toată ziua aceea, a luat cetatea,
a ucis poporul care era în ea și a dărâmat cetatea și a presărat
locul ei cu sare.
46. Auzind de acestea, toți acei ce erau în turnul Sichemului s-au
dus în turnul capiștei lui Baal-Berit.
47. Dar i s-a spus lui Abimelec că s-au adunat acolo toți cei ce
fuseseră în turnul Sichemului.
48. Atunci Abimelec s-a dus în muntele Țalmon, el și tot poporul
ce era eu dânsul; a luat Abimelec cu sine topoare și a tăiat lemne
din pădure și le-a pus pe umăr și a zis către popor: "Ați văzut
ce am făcut eu? Faceți repede și voi ceea ce am făcut eu!"
49. Și a tăiat fiecare din popor lemne și s-au dus toți cu Abimelec
și le-au pus sub turn și au aprins cu ele turnul; și au murit toți
cei ce erau în turnul Sichemului, aproape o mie de bărbați și de
femei.
50. După aceea s-a dus Abimelec la Teveț și a împresurat Tevețul
și l-a luat.
51. Și era în mijlocul cetății un turn întărit și au fugit acolo
toți bărbații și femeile și toți oamenii din cetate; și l-au încuiat
și s-au suit pe acoperișul turnului.
52. Abimelec însă a venit la turn și l-a împresurat și s-a apropiat
de ușa turnului ca să-i dea foc.
53. Atunci o femeie a aruncat o bucată de piatră de râșniță în capul
lui Abimelec și i-a spart capul.
54. Abimelec a chemat îndată un tânăr, care era purtătorul de arme
al său, și i-a zis: "Scoate-ți sabia și mă ucide, ca să nu
zică despre mine: A fost ucis de o femeie". Și l-a străpuns
tânărul acela și a murit.
55. Când au văzut Israeliții că a murit Abimelec, s-a dus fiecare
la locul său.
56. Așa a plătit Dumnezeu lui Abimelec, pentru nelegiuirea pe care
el o făptuise față de tatăl său, ucigând pe cei șaptezeci de frați
ai săi.
57. Și toate nelegiuirile locuitorilor Sichemului le-a întors Dumnezeu
asupra capului lor. Și așa i-a ajuns blestemul lui Iotam, fiul lui
Ierubaal.
Capitolul 10: Israel învins de Filisteni
1. După Abimelec s-a ridicat ca să izbăvească pe Israel Tola, fiul
lui Pua, fiul lui Dodo, din seminția lui Isahar. Acesta trăia în
Șamir, pe muntele lui Efraim.
2. Și a fost el judecătorul lui Israel douăzeci și trei de ani și;
murind, a fost îngropat în Șamir.
3. După dânsul s-a sculat Iair din Galaad și a fost judecător lui
Israel douăzeci și doi de ani.
4. Acesta a avut treizeci și doi de fii, care călăreau pe treizeci
și doi de asini și aveau treizeci și două de cetăți.
5. Murind Iair, a fost îngropat în Camon.
6. Dar fiii lui Israel au făcut iarăși rele înaintea ochilor Domnului
și au slujit baalilor și astartelor și dumnezeilor Amoreilor, dumnezeilor
Sidonului, dumnezeilor Amoniților, dumnezeilor Moabiților și dumnezeilor
Filistenilor, iar pe Domnul L-au părăsit și nu L-au slujit.
7. Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel, și l-a dat
în mâinile Filistenilor și în mâinile Amoniților.
8. Aceștia au strâmtorat ți au chinuit pe fiii lui Israel din anul
acela optsprezece ani în șir, adică pe toți fiii lui Israel de dincolo
de Iordan, din țara Amoreilor, care este în Galaad.
9. Iar Amoniții au trecut Iordanul, ca să se războiască cu Iuda,
cu Veniamin și cu casa lui Efraim. Așa că fiii lui Israel erau foarte
strâmtorați.
10. Atunci au strigat fiii lui Israel către Domnul și au zis: "Greșit-am
înaintea Ta, pentru că am părăsit pe Dumnezeul nostru și am slujit
baalilor".
11. Domnul însă a zis către fiii lui Israel: "Nu v-au împilat
oare Egiptenii, Amoreii, Amoniții și Filistenii,
12. Sidonienii, Amaleciții și Moabiții, și când ați strigat către
Mine, nu v-am izbăvit Eu oare din mâinile lor?
13. Dar voi M-ați părăsit iarăși și v-ați apucat să slujiți la alți
dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
14. Mergeți și strigați către dumnezeii pe care vi i-ați ales; să
vă izbăvească aceia la vreme de necaz!"
15. Iar fiii lui Israel au zis către Domnul: "Greșit-am! Fă
cu noi cum vei crede că e mai bine, numai izbăvește-ne și acum".
16. Și au lepădat de la ei pe dumnezeii cei străini și au început
să slujească numai Domnului. Și S-a îndurat Domnul de suferințele
lui Israel.
17. Amoniții însă s-au adunat și și-au așezat tabăra în Galaad.
S-au adunat de asemenea și fiii lui Israel și au tăbărât la Mițpa.
18. Atunci poporul și căpeteniile Galaadului au zis unii către alții:
"Cine va începe lupta contra Amoniților acela va fi căpetenie
peste toți locuitorii Galaadului".
Capitolul 11: Ieftae și făgăduința lui
1. Ieftae Galaaditul era un luptător viteaz. Acesta era fiul unei
desfrânate care născuse lui Galaad pe Ieftae.
2. Dar și soția lui Galaad i-a născut acestuia fii. Iar dacă s-au
făcut mari, fiii soției au izgonit pe Ieftae, zicându-i: "Tu
nu ești moștenitor în casa tatălui nostru, pentru că ești feciorul
alte femei".
3. Atunci Ieftae a fugit de frații săi și a trăit în ținutul Tob.
Acolo s-au adunat împrejurul lui Ieftae oameni fără căpătâi și umblau
cu dânsul.
4. După câtva timp Amoniții s-au ridicat cu război împotriva lui
Israel.
5. Iar în timpul războiului Amoniților cu Israeliții, au venit bătrânii
Galaadului să ia pe Ieftae din ținutul Tob,
6. Și au zis către Ieftae: "Vino să ne fii căpetenie și te
luptă cu Amoniții".
7. Ieftae însă a zis către bătrânii Galaadului: "Oare nu m-ați
urât voi și m-ați alungat din casa tatălui meu? La ce ați venit
la mine acum, când sunteți la necaz?"
8. Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: "De aceea am venit
acum la tine, ca să mergi cu noi, să te lupți cu Amoniții și să
ne fii căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului".
9. Iar Ieftae a zis către bătrânii Galaadului: "Dacă mă luați
înapoi, ca să mă lupt cu Amoniții, și dacă Domnul îmi va da mie
izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la voi?"
10. Atunci au răspuns bătrânii Galaadului către Ieftae: "Domnul
să fie martor între noi că vom face cum vei zice tu!"
11. Și s-a dus Ieftae cu bătrânii Galaadului și poporul l-a pus
căpetenie și povățuitor al său. Și a rostit Ieftae toate cuvintele
sale înaintea feței Domnului în Mițpa.
12. Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amoniților să-i spună: "Ce
ai cu mine de ai venit la mine să te războiești pe pământul meu?"
13. Iar regele Amoniților a răspuns solilor lui Ieftae: "Israel,
când venea din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc
și Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace și mă voi retrage".
14. Și dacă s-au întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua
oară soli la regele Amoniților,
15. Ca să-i spună: "Așa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul
Moabiților, nici pământul Amoniților;
16. Căci, când a venit din Egipt, Israel s-a dus în pustiu către
Marea Roșie și apoi a venit la Cadeș.
17. De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli să-i spună:
"Lasă-mă să trec prin tara ta". Dar regele Edomului n-a
voit să audă. Și a trimis el și la regele Moabului, dar nici acela
n-a îngăduit. De aceea Israel a rămas la Cadeș.
18. Apoi a plecat în pustiu și a ocolit pământul Edomului și pământul
Moabului, ajungând la răsăritul lui. Atunci au tăbărât dincolo de
Arnon, dar n-au intrat în hotarele Moabului, căci Arnonul este hotarul
Moabului.
19. De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele
Heșbonului și a zis Israel către el: "Dă-ne voie să trecem
prin țara ta la locul nostru!"
20. Dar Sihon nu s-a învoit să dea drumul lui Israel prin hotarele
sale și a adunat Sihon tot poporul său și a tăbărât în Iahța și
s-a bătut cu Israel.
21. Și a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon și tot poporul
lui în mâinile lui Israel și acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel
de moștenire toată țara Amoreilor, care locuiau în țara aceea.
22. Și atunci au primit ei de moștenire toate hotarele Amoreilor
de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.
23. Și așa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la
fata poporului Său Israel și tu voiești acum să-i iei moștenirea
lui?
24. Nu stăpânești tu oare ceea ce ti-a dat ție Chemoș, dumnezeul
tău? Și noi stăpânim de asemenea ceea ce ne-a dat de moștenire Domnul
Dumnezeul nostru.
25. Oare tu ești mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabiților?
S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el?
26. Israel trăiește acum de mai bine de trei sute de ani în Heșbon
și în cetățile care țin de el și în Aroer și în toate împrejurimile
lui și în toate cetățile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ați
luat voi în vremea aceea?
27. Eu însă nu sunt vinovat față de tine; dar tu-mi faci un rău,
venind asupra mea cu război. Domnul să fie judecător între fiii
lui Israel și Amoniți!"
28. Dar regele Amoniților n-a ținut seamă de cuvintele lui Ieftae,
cu care îi trimisese acesta pe soli la el.
29. Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului și a străbătut Ieftae
pământul Galaadului și al lui Manase, apoi a ajuns până la Mițpa
Galaadului și de la Mițpa Galaadului a plecat asupra Amoniților.
30. În acel timp a făcut Ieftae făgăduință Domnului și a zis: "De
vei da pe Amoniți în mâinile mele,
31. Când mă voi întoarce biruitor de la Amoniți, oricine va ieși
din porțile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului
și-l voi aduce ardere de tot".
32. Apoi a venit Ieftae la Amoniți să se bată cu ei și i-a dat Domnul
în mâinile lui.
33. Și i-a bătut cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci
de cetăți și până la Abel-Cheramim și au fost umiliți Amoniții în
fața fiilor lui Israel.
34. După aceea a venit Ieftae în la casa sa și iată fiica sa i-a
ieșit în întâmpinare cu timpane și jocuri; aceasta era singurul
lui copil, căci el nu mai avea nici băieți, nici fete.
35. Și când a văzut-o el, și-a sfâșiat haina și a zis: "Ah,
fiica mea! Tu m-ai răpus și ești dintre cei ce-mi tulbură biruința.
Eu mi-am deschis gura pentru tine înaintea Domnului și nu mă voi
putea lepăda!"
36. Iar ea a zis către el: "Tatăl meu, dacă tu ți-ai deschis
gura pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit
gura ta, de vreme ce Domnul a săvârșit prin tine răzbunarea împotriva
Amoniților, vrăjmașii tăi!"
37. Apoi a zis iarăși către tatăl său: "Iartă numai ce să-mi
faci: Lasă-mă două luni, să mă duc să mă sui pe munte și să-mi plâng
fecioria cu prietenele mele!"
38. Atunci el a zis: "Du-te!" Și a lăsat-o două luni.
Și s-a dus cu prietenele sale și și-a plâns fecioria în munți.
39. Apoi după trecerea celor două luni ea s-a întors la tatăl său
și acesta a făcut cu ea cum făgăduise; și ea n-a cunoscut bărbat.
40. Și s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui
Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru
zile pe an.
Capitolul 12: Înfrângerea Efraimiților
l. După aceea s-au adunat Efraimiții și au purces spre Țafon și
au zis către Ieftae: "Pentru ce te-ai dus să te bați cu Amoniții,
iar pe noi nu ne-ai chemat cu tine? Vom arde dar casa ta cu foc,
împreună cu tine".
2. Iar Ieftae a zis: "Eu și poporul meu am avut cu Amoniții
ceartă mare și eu v-am chemat, dar voi nu m-ați scăpat din mâinile
lor.
3. Văzând însă că nu este nici un izbăvitor, mi-am pus viața în
primejdie și m-am dus împotriva Amoniților și Domnul i-a dat în
mâinile mele. De ce dar ați venit să vă bateți cu mine?"
4. Atunci a adunat Ieftae toți oamenii din Galaad și s-a bătut cu
Efraimiții și au bătut locuitorii Galaadului pe Efraimiți, zicând:
"Voi sunteți niște fugari din Efraim, Galaadul însă e între
Efraim și Manase".
5. Și au luat Galaaditenii vadul Iordanului de la Efraimiți și când
vreunul din Efraimiți zicea: "Îngăduie-mi să trec", atunci
oamenii din Galaad îi răspundeau: "Nu cumva ești Efraimit?"
Acela răspundea: "Nu!"
6. Ei însă îi ziceau: "Zi: Șibbolet"; el însă zicea: "Sibbolet",
că nu putea zice altfel. Atunci ei îl luau și-l junghiau acolo la
vadul Iordanului. Și au căzut în vremea aceea din Efraimiți patruzeci
și două de mii.
7. Și a fost Ieftae judecător în Israel șase ani; apoi a murit Ieftae
Galaaditeanul și a fost îngropat în unul din orașele Galaadului.
8. După el a fost judecător în Israel Ibțan din Betleem.
9. Acesta a avut treizeci de feciori și treizeci de fete a dat el
din casa sa în căsătorie, iar treizeci de fete a luat de afară pentru
fiii săi și a fost judecător în Israel șapte ani.
10. Apoi a murit Ibțan și a fost îngropat în Betleem.
11. După dânsul a fost judecător în Israel Elon Zabuloneanul și
a judecat pe Israel zece ani.
12. Apoi a murit Elon Zabuloneanul și a fost înmormântat la Aialon,
în pământul lui Zabulon.
13. După el a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel Piratoneanul.
14. Acesta a avut patruzeci de fii și treizeci de nepoți care călăreau
pe șaptezeci de mânji de asin și a judecat pe Israel opt ani.
15. Apoi a murit Abdon, fiul lui Hilel Piratoneanul și a fost îngropat
în Piraton, în pământul lui Efraim, pe muntele lui Amalec.
Capitolul 13: Nașterea lui Samson
1. Și fiii lui Israel au făcut iarăși rele înaintea ochilor Domnului
și i-a dat Domnul în mâinile Filistenilor pentru patruzeci de ani.
2. Era însă în vremea aceea un om de la țara, din seminția lui Dan,
cu numele Manoe și femeia lui era stearpă și nu năștea.
3. Udată însă s-a arătat îngerul Domnului femeii și i-a zis: "Iată
tu ești stearpă și nu naști; dar vei zămisli și vei naște fiu.
4. Păzește-te dar, să nu bei vin, nici sicheră și nimic necurat
să nu mănânci;
5. Că iată ai să zămislești și al să naști un fiu; și nu se va atinge
briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele
mamei sale nazireu al lui Dumnezeu și va începe să izbăvească pe
Israel din mâna Filistenilor".
6. Și a venit femeia și a spus bărbatului său, zicând: "A venit
la mine un om al lui Dumnezeu, a cărui înfățișare era ca înfățișarea
unui înger al lui Dumnezeu, foarte luminos; nici eu nu l-am întrebat
de unde este și nici el nu mi-a spus numele său;
7. Dar mi-a zis: Iată ai să zămislești și ai să naști un fiu; așadar
să nu bei vin și sicheră și să nu mănânci nimic necurat, căci copilul
chiar din pântecele mamei și până la moarte va fi nazireu al lui
Dumnezeu".
8. Atunci Manoe s-a rugat Domnului și a zis: "Doamne, fă să
vină iarăși pe la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis Tu,
și să ne învețe ce să facem cu copilul care se va naște!"
9. Și a ascultat Dumnezeu glasul lui Manoe și a venit îngerul iarăși
la femeie, când era la câmp, însă Manoe, bărbatul ei, nu era cu
dânsa.
10. Dar femeia a alergat îndată și a vestit pe bărbatul său, zicându-i:
"Iată mi s-a arătat omul cel ce a venit atunci la mine".
11. Și s-a sculat Manoe și s-a dus cu femeia sa și a venit la omul
acela și a zis către el: "Tu, oare, ești omul acela care ai
vorbit cu femeia?" Iar îngerul i-a răspuns: "Eu!"
12. Și a zis Manoe: "Așadar, dacă se va împlini cuvântul tău,
cum să ne purtăm cu copilul acesta și ce să facem cu el?"
13. Iar îngerul a zis: "Să se păzească el de toate cele ce
am spus eu femeii;
14. Să nu mănânce nimic din câte rodește vița de vie; să nu bea
vin, nici sicheră și să nu mănânce nimic necurat și să păzească
toate câte i-am poruncit ei".
15. Atunci Manoe a zis: "Îngăduie-ne să te oprim până vom găti
un ied".
16. Iar îngerul a zis către Manoe: "Deși mă vei opri, eu nu
voi mânca pâinea ta; dar de voiești să faci ardere de tot Domnului,
atunci adu-o". Și nu știa Manoe că acesta e îngerul Domnului.
17. Și a zis Manoe către îngerul Domnului: "Cum îți este numele?
Ca să te mărim, când se va împlini cuvântul tău".
18. Zis-a îngerul către el: "La ce mă întrebi tu de numele
meu? Că el este minunata".
19. Atunci a luat Manoe un ied și prinos de pâine și le-a adus Domnului
pe o stâncă. Și a făcut acela minunea pe care au văzut-o Manoe și
femeia sa.
20. Când a început a se înălța flacăra de la jertfelnic spre cer,
îngerul Domnului s-a ridicat cu flacăra de pe jertfelnic. Văzând
aceasta, Manoe și femeia lui au căzut cu fața la pământ.
21. Și s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe și de femeia
lui. Atunci Manoe a înțeles că acela fusese îngerul Domnului.
22. Și a zis Manoe către femeia sa: "De bună seamă avem să
murim, căci am văzut pe Dumnezeu!"
23. Iar femeia lui i-a zis: "Dacă Domnul ar voi să ne omoare,
n-ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot și prinosul de
pâine și nu ne-ar fi arătat toate acelea și nu ne-ar fi descoperit
acum aceasta".
24. Și a născut femeia un fiu și i-au pus numele Samson. Și a crescut
copilul și l-a binecuvântat Domnul.
25. Și a început Duhul Domnului să lucreze prin el în tabăra lui
Dan, între Țora și Eștaol.
Capitolul 14: Faptele lui Samson
1. În vremea aceea s-a dus Samson la Timna și a văzut în Timna
o femeie din fiicele Filistenilor și aceasta i-a plăcut.
2. Și s-a dus și a spus el tatălui său și mamei sale și a zis: "Am
văzut în Timna o femeie din fiicele Filistenilor; luați-mi-o mie
de soție!"
3. Iar tatăl său și mama sa i-au răspuns: "Au doară nu se găsesc
femei printre fiicele fraților tăi și în tot poporul meu, de te
duci să-ți iei soție de la Filistenii cei netăiați împrejur?"
A zis Samson către tatăl său: "Ia-mi-o pe aceea, pentru că
mi-a plăcut!"
4. Și nu știau tatăl său și mama sa că aceasta este de la Domnul
și că el caută prilej să se răzbune pe Filisteni. Căci în vremea
aceea Filistenii domneau peste Israel.
5. Deci s-a dus Samson cu tatăl său și cu mama sa la Timna; iar
când s-au apropiat de viile Timnei, iată un leu tânăr venea răcnind
înaintea lor.
6. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului și el a sfâșiat leul
ca pe un ied; și nu avea nimic în mână. și n-a spus tatălui său
și mamei sale ce făcuse.
7. Și a venit și a vorbit cu femeia și aceasta a plăcut lui Samson.
8. Iar după câteva zile s-a dus el iarăși ca să o ia și s-a abătut
să vadă trupul leului și iată un roi de albine și miere în trupul
leului.
9. Și a luat el fagurele în mână și s-a dus și a mâncat pe cale;
iar dacă a venit la tatăl său și la mama sa, le-a dat și lor de
au mâncat; dar nu le-a spus că a luat fagurele acesta din trupul
leului celui mort.
10. Apoi a mers tatăl său la femeie și a făcut acolo Samson ospăț
de șapte zile, cum au obiceiul să facă mirii.
11. Și când l-au văzut cei de acolo, au ales treizeci de nuntași
care să fie împrejurul lui.
12. Iar Samson a zis către ei: "Am să vă spun o ghicitoare
și dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale ospățului și mi-o
veți dezlega, vă voi da treizeci de cămăși și treizeci de rânduri
de haine.
13. Iar dacă nu veți putea s-o ghiciți, atunci să-mi dați voi mie
treizeci de cămăși și treizeci de rânduri de haine". Au zis
aceia: "Spune ghicitoarea ta, ca s-o auzim".
14. Atunci le-a zis: "Din cel ce mănâncă a ieșit mâncare, și
din cel tare a ieșit dulceață". Și n-au putut să dezlege ghicitoarea
în trei zile.
15. Iar în ziua a șaptea au zis aceia către femeia lui Samson: "Ademenește
pe bărbatul tău să dezlege ghicitoarea; altfel te vom arde cu foc
pe tine și casa tatălui tău; ne-ați chemat, oare, ca să ne jefuiți?"
16. Și a plâns femeia lui Samson înaintea lui, zicând: "Tu
mă urăști și nu mă iubești; ai dat o ghicitoare fiilor poporului
meu, iar mie nu mi-o dezlegi". Și a zis el către ea: "Eu
n-am dezlegat-o tatălui meu și mamei mele și să ți-o dezleg ție?"
17. Și a plâns ea înaintea lui șapte zile, cât a ținut ospățul la
ei. În sfârșit în ziua a șaptea i-a dezlegat-o căci ea îl ruga stăruitor.
18. Iar ea a spus dezlegarea ghicitorii fiilor poporului său. Și
iată în ziua a șaptea, înainte de răsăritul soarelui, au zis către
oamenii cetății: "Ce e mai dulce ca mierea și ce e mai tare
ca leul?" Și el le-a zis: "De nu ați fi arat cu juninca
mea, ghicitoarea mea n-o mai ghiceați voi".
19. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului și s-a dus în Ascalon
și, ucigând acolo treizeci de oameni, a dezbrăcat de pe ei hainele
și a dat rândurile de haine celor ce au ghicit ghicitoarea sa. Și
s-a aprins mânia lui și s-a dus la casa tatălui său.
20. Iar femeia lui Samson s-a măritat cu unul din nuntașii de la
nunta sa, care au fost împrejurul lui.
Capitolul 15: Răzbunarea lui Samson
1. Peste câteva zile, în timpul seceratului grâului, a venit Samson
să se vadă cu femeia sa, aducând cu sine un ied. Iar când a zis:
"Mă duc la femeia mea în odaia de dormit", tatăl ei nu
l-a lăsat să intre.
2. Și a zis tatăl ei: "Eu am socotit că ai urât-o și am măritat-o
cu un prieten al tău; iată sora ei mai mică e mai frumoasă decât
ea; să fie aceasta în locul aceleia".
3. Samson însă le-a zis: "De acum eu voi fi drept înaintea
Filistenilor, dacă mă voi apuca să le fac rău".
4. Apoi Samson s-a dus și a prins trei sute de vulpi, a luat făclii,
a legat câte două vulpi de coadă și intre ele câte o făclie;
5. După aceea a aprins făcliile și a dat drumul vulpilor prin grânele
Filistenilor și a aprins și clăile și grâul nesecerat, viile și
livezile de măslini.
6. Și ziceau Filistenii: "Cine oare a făcut aceasta?"
Și li s-a spus: "Samson, ginerele Timneanului, căci acesta
i-a luat femeia și a dat-o după un prieten al lui". Atunci
Filistenii s-au dus și au ars-o cu foc și pe ea și casa tatălui
ei.
7. Dar Samson le-a zis: "Cu toate că ați făcut aceasta, eu
tot am să mă răzbun pe voi și numai atunci am să mă liniștesc".
8. Și le-a sfărâmat fluierele picioarelor și șoldurile și apoi s-a
dus și a șezut în peștera de la stânca Etam.
9. Filistenii însă s-au dus și și-au așezat tabăra în Iuda și s-au
întins până la Lehi.
10. Iar locuitorii lui Iuda au zis: "Pentru ce ați ieșit voi
asupra noastră?" Și ei au zis: "Am venit să legăm pe Samson,
ca să facem cu el cum a făcut și el cu noi".
11. Atunci s-au dus trei mii de oameni din Iuda la peștera de la
stânca Etam și au zis către Samson: "Nu știi tu, oare, că Filistenii
domnesc peste noi? De ce ne-ai făcut tu una ca asta?" El însă
a zis: "Cum s-au purtat ei cu mine, așa m-am purtat și eu cu
ei".
12. I-au zis lui: "Noi am venit să te legăm, ca să te dăm în
mâinile Filistenilor". Atunci Samson le-a zis: "Jurați-vă
mie că nu mă veți ucide!"
13. Și ei au răspuns: "Nu, noi numai te vom lega și te vom
da în mâinile lor, dar de omorât nu te vom omorî". Și l-au
legat cu două funii noi și l-au dus din peșteră.
14. Dar când s-a apropiat el de Lehi, Filistenii l-au întâmpinat
cu strigăte. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului și funiile
care erau peste mâinile lui s-au făcut ca niște câlți arși de foc
și au căzut legăturile de pe mâinile lui.
15. Iar el găsind o falcă sănătoasă de asin, și-a întins mâna, a
luat-o și a ucis cu ea o mie de oameni.
16. Apoi a zis Samson: "Cu o falcă de măgar o ceată, două cete
am stins, Cu o falcă de măgar o mie de oameni am ucis".
17. Și zicând acestea, a aruncat falca din mâini și a numit locul
acela Ramat-Lehi.
18. Simțind însă sete mare, a strigat către Domnul și a zis: "Tu
ai făcut prin mâna robului Tău această mare izbăvire; iar acum eu
mor de sete și voi cădea în mâinile celor netăiați împrejur".
19. Atunci a deschis Domnul o crăpătură într-o stâncă din Lehi și
a curs din ea apă. Și a băut Samson și și-a astâmpărat setea și
duhul lui s-a înviorat. De aceea s-a și numit locul acela: "Izvorul
celui ce strigă", care este în Lehi până în ziua de astăzi.
20. Și a fost el judecător în Israel pe vremea Filistenilor douăzeci
de ani.
Capitolul 16: Căderea lui Samson. Răzbunarea
lui
l. Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată
și a intrat la ea.
2. Și li s-a spus oamenilor din Gaza: "Samson a venit aici".
Atunci aceștia l-au înconjurat și l-au pândit toată noaptea la porțile
cetății și s-au ascuns toată noaptea, zicând: "Să așteptăm
până se va lumina de ziuă și să-l ucidem!"
3. Samson însă a dormit până la miezul nopții; iar la miezul nopții
a luat porțile cetății din amândoi ușorii și, ridicându-le împreună
cu zăvoarele, le-a pus pe umerii săi și le-a dus pe vârful muntelui
care este pe drumul spre Hebron și le-a lăsat acolo.
4. După acestea a iubit el o femeie care trăia în valea Sorec și
pe care o chema Dalila.
5. La aceasta au venit fruntașii Filistenilor și i-au zis: "Amăgește-l
și află în ce stă puterea lui cea mare și cum l-am putea prinde,
ca să-l legăm și să-l supunem; și-li vom da pentru aceasta o mie
și o sută de sicli de argint".
6. Și a zis Dalila către Samson: "Spune-mi și mie în ce stă
puterea ta cea mare și cu ce să te lege ca să te supună?"
7. I-a răspuns Samson: "De mă vor lega cu șapte vine crude
și încă neuscate, voi ajunge slab și voi fi ca și ceilalți oameni".
8. Atunci i-au adus ei fruntașii Filistenilor șapte vine crude și
încă neuscate și ea l-a legat cu ele.
9. Și unii stăteau la pândă la ea în odaia de dormit; și ea a zis
către Samson: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci
el a rupt vinele, cum ar fi rupt o ață de câlți arși de foc. Și
astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
10. Dalila a zis însă către Samson: "Iată tu m-ai amăgit și
mi-ai spus minciuni. Spune-mi dar cu ce să te lege?
11. Iar el i-a zis: "De mă vor lega cu funii noi, care să nu
mai fi fost întrebuințate, atunci eu voi slăbi și voi fi ca și ceilalți
oameni".
12. Și a luat Dalila funii noi și l-a legat, iar cineva pândea.
Apoi ea i-a zis: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!"
Și el le-a rupt de pe mâinile sale, ca pe niște ațe.
13. Atunci Dalila a zis către Samson: "Tu mă amăgești mereu
și-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să te lege?" Iar
el i-a zis: "De vei împleti șapte șuvițe do păr din capul meu
și le vei prinde cu un cui de sulul de la războiul de țesut, atunci
eu vai slăbi și voi fi ca și ceilalți oameni".
14. Și l-a adormit Dalila pe brațele sale; iar dacă a adormit el,
Dalila a luat șapte șuvițe din capul lui și le-a pironit de sulul
de la război și apoi a strigat: "Samsoane, Filistenii vin asupra
ta!" Atunci el s-a deșteptat din somn și a smucit războiul
împreună cu țesătura și nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
15. Dalila însă i-a zis: "Cum de poți tu spune: "Te iubesc",
când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit și
nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare".
16. Și fiindcă ea tot stăruia și-l necăjea cu vorbele sale în fiecare
zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.
17. Și atunci i-a descoperit el toată inima sa și i-a zis: "Briciul
nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu
din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta
de la mine puterea mea și eu aș slăbi și aș fi ca ceilalți oameni".
18. Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis
de au chemat pe fruntașii Filistenilor, zicându-le: "Veniți
acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!" și au venit la
ea fruntașii Filistenilor și au adus argintul cu ei.
19. Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi și a chemat un om și
i-a poruncit să tundă cele șapte șuvițe ale capului lui. Atunci
el a început a slăbi și s-a depărtat de el puterea lui;
20. Iar ea a zis: "Samsoane; Filistenii vin asupra ta!"
Și deșteptându-se el din somnul său, a zis: "Voi face ca mai
înainte și mă voi scăpa de ei". Dar nu știa că Domnul Se depărtase
de el.
21. Atunci l-au luat fruntașii Filistenilor și i-au scos ochii și
l-au dus la Gaza și l-au legat cu două lanțuri de aramă și râșnea
în temniță.
22. Și a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese
tuns.
23. Atunci s-au adunat fruntașii Filistenilor, ca să aducă jertfă
marelui Dagon, dumnezeul lor, și să se veselească, zicând: "Dumnezeul
nostru a dat pe Samson, vrăjmașul nostru, în mâinile noastre".
24. De asemenea și mulțimea, văzându-l, slăvea pe dumnezeul său,
zicând: "Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmașul
nostru și pe pustiitorul țării noastre, care a ucis pe mulți dintre
noi".
25. Iar după ce s-a veselit inima lor, au zis: "Aduceți pe
Samson din închisoare, ca să mai râdem de el". Și au adus pe
Samson din temniță și râdeau de el și-l trăgeau de urechi și l-au
pus între doi stâlpi.
26. Atunci a zis Samson tânărului care-l ducea de mână: "Du-mă
ca să pipăi stâlpii pe care este întemeiată casa și să mă reazem
de ei". Și tânărul a făcut așa.
27. Casa însă era plină de bărbați și de femei, căci erau acolo
toți fruntașii Filistenilor, iar pe acoperiș se aflau ca la trei
mii de oameni, bărbați și femei, care se uitau și râdeau de Samson.
28. Atunci a strigat Samson către Domnul și a zis: "Doamne
Dumnezeule, adu-ți aminte de mine și întărește-mă încă o dată, o,
Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni
pentru cei doi ochi ai mei !"
29. Și a mișcat Samson din loc doi stâlpi din mijloc pe care era
sprijinită casa, rezemându-se de ei, de unul cu mâna dreaptă și
de celălalt cu stânga.
30. Și a zis Samson: "Mori, suflete al meu, cu Filistenii!"
Apoi s-a sprijinit cu toată puterea și s-a prăbușit casa peste fruntașii
Filistenilor și peste tot poporul ce era în ea. Și cei pe care i-a
ucis Samson la moartea sa au fost mai mulți decât toți cei pe care-i
ucisese în viața sa.
31. Atunci au venit frații lui și toată casa tatălui său și l-au
luat și l-au dus de l-au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul
lui Manoe, tată său. Și a fost el judecător în Israel douăzeci de
ani. Iar după Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan, și a ucis
din Filisteni șase sute de oameni, afară de vite. Acesta a izbăvit
pe Israel.
Capitolul 17: Mica face un idol
1. În vremea aceea era cineva în Muntele Efraim, cu numele Mica.
2. Acesta a zis către mama sa: "Cei o mie și o sută de sicli
de argint care ți s-au luat și pentru care tu ai rostit blestem
în fața mea, acel argint este la mine, eu l-am luat". A zis
mama sa: "Binecuvântat fie fiul meu de Domnul!"
3. Și a întors acela cei o mie și o sută sicli de argint mamei sale.
Iar mama lui a zis: "Acest argint eu l-am afierosit de la mine
Domnului pentru tine, fiul meu, ca să fac din el un idol, un chip
turnat. Așadar ti-l dau ție".
4. El însă a întors argintul mamei sale. Iar mama sa a luat două
sute sicli de argint și i-a dat unui turnător și acela a făcut din
ei un idol, un chip turnat, care se și afla în casa lui Mica.
5. Și era la Mica locașul lui dumnezeu și a făcut un efod și un
terafim și a pus el pe unul din fiii săi să fie preotul lui.
6. În zilele acelea nu era rege în Israel, ci fiecare făcea ce i
se părea că este drept.
7. Și trăia pe atunci la Betleemul cel din seminția lui Iuda un
tânăr levit.
8. Și s-a dus omul acesta din cetatea Betleemului lui Iuda, ca să
trăiască unde se va nimeri, și, mergând el pe cale, a ajuns pe Muntele
Efraim la casa lui Mica.
9. Mica însă i-a zis: "De unde vii tu?" Iar el a răspuns:
"Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda și mă duc să trăiesc
unde voi nimeri".
10. Atunci Mica i-a zis: "Rămâi la mine și fii părinte aici
la mine și preot; eu îți voi da câte zece sicli de argint pa an
și hainele și hrana trebuitoare".
11. Și a venit levitul la el și s-a învoit levitul să rămână la
omul acesta; și era tânăr, ca unul din fiii lui.
12. Și Mica a sfințit pe levit și tânărul acesta a fost preot la
el și a trăit în casa lui Mica.
13. Apoi a zis Mica: "Acum eu știu că Domnul îmi va face bine,
pentru că am preot pe un levit".
Capitolul 18: Fiii lui Dan cuprind cetatea
Laiș și cad în idolatrie
1. În zilele acelea nu era rege în Israel; și în timpul acela seminția
lui Dan își căuta moșie unde să se așeze, căci până atunci nu-i
căzuse încă parte deplină printre semințiile lui Israel.
2. Și au trimis fiii lui Dan din neamul lor cinci oameni, bărbați
puternici, din Țora și din Eștaol, ca să cerceteze țara și s-o cunoască
și li s-a zis: "Duceți-vă și cunoașteți țara aceea!" Și
s-au dus aceia în Muntele Efraim, la casa lui Mica și au rămas acolo.
3. Pe când se aflau ei la casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului
levit și intrând la el, l-au întrebat: "Cine te-a adus aici?
Ce faci și pentru ce stai aici?"
4. Iar el le-a răspuns: "Cutare și cutare a făcut pentru mine
Mica și mi-a dat simbrie și iată eu îi sunt preot".
S. Aceia însă i-au zis: "Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm,
de vom izbuti pe calea în care am plecat".
6. Iar preotul le-a zis: "Mergeți cu pace, calea voastră în
care mergeți este înaintea Domnului".
7. Și s-au dus cei cinci bărbați și au ajuns la Laiș și au văzut
că poporul din el trăiește în pace, după obiceiul Sidonienilor,
liniștit și fără grijă, și că nu era în țara aceea cine să obijduiască
cu ceva sau să aibă stăpânire: de Sidonieni ei trăiau departe și
cu nimeni nu aveau ei nici o treabă.
8. Atunci s-au întors cei cinci oameni la frații lor în Țora și
Eștaol și au zis frații lor către ei: "Ce ne spuneți?"
9. Iar ei au răspuns: "Să ne sculăm și să mergem asupra lor.
Am văzut țara și este foarte bună. Voi însă să nu stați pe gânduri
și să nu zăboviți a merge și a lua în stăpânire tara aceea.
10. Când veți merge, veți da de un popor fără grijă și de o țară
întinsă; Dumnezeu o va da în mâinile voastre; acolo este un loc,
unde nu lipsește nimic din tot ce dă pământul".
11. Și au plecat într-acolo din țara și din Eștaol din seminția
lui Dan șase sute de oameni, încinși cu arme de război.
12. Aceștia s-au dus și au tăbărât în Chiriat-Iearim în Iuda. De
aceea se și numește locul acela tabăra lui Dan până în ziua de astăzi
și e în dosul lui Chiriat-Iearim.
13. De acolo s-au îndreptat spre Muntele Efraim și au venit la casa
lui Mica,
14. Atunci au zis cei cinci bărbați, care fuseseră să iscodească
țara Laiș, către frații lor: "Știți voi oare că în una din
casele acestea este un efod, un terafim, un idol și un chip turnat?
Așadar, gândiți-vă ce trebuie să faceți".
15. Apoi s-au abătut într-acolo și au intrat la casa levitului celui
tânăr, în casa lui Mica și i-au dat bună ziua.
16. Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu arme de
război, s-au oprit la poartă.
17. Iar cei cinci oameni, care fuseseră de iscodiseră țara, s-au
dus și au intrat acolo, au luat idolul și efodul și terafimul și
chipul cel turnat. Preotul însă stătea la poartă cu cei șase sute
de oameni încinși cu arme de război.
18. Când au intrat ei în casa lui Mica și au luat idolul, terafimul,
efodul și chipul cel turnat, preotul le-a zis: "Ce faceți voi?"
19. Iar ei au zis: "Taci, pune-ți mâna la gură și vino cu noi
și ne fii părinte și preot; este mai bine oare de tine să fii preot
în casa unui singur om decât să fii preot într-o seminție sau într-o
familie a lui Israel?"
20. Atunci preotul s-a îmbunat și a luat efodul, terafimul, idolul
și chipul cel turnat și s-a dus cu mulțimea.
21. După aceea ei s-au întors și au plecat, punând copiii, vitele
și avutul înainte.
22. Iar după ce s-au depărtat de casa lui Mica, Mica și locuitorii
caselor vecine cu casa lui Mica s-au strâns și au alergat după fiii
lui Dan,
23. Și au strigat către fiii lui Dan, care s-au întors și au zis
către Mica: "Ce ai de strigi așa?"
24. A zis Mica: "Voi mi-ați luat dumnezeul meu, pe care l-am
făcut eu, și pe preotul meu și v-ați dus. Ce-mi mai rămâne? Cum
dar ziceți: Ce ai?"
25. Iar fiii lui Dan i-au zis: "Taci, să nu-ți mai auzim gura!
Altfel, supărându-se, unii din noi vor tăbărî pe tine, și vei pieri
și tu și familia ta".
26. Și s-au dus fiii lui Dan în drumul lor; iar Mica, văzând că
aceia sunt mai tari decât el, s-a întors și s-a dus la casa sa.
27. Iar fiii lui Dan au luat ceea ce făcuse Mica și pe preotul care
era la el și s-au dus la Laiș asupra unui popor liniștit și fără
grijă și l-au ucis cu sabia și cetatea au ars-o cu foc.
28. Și n-a avut cine să-l ajute, căci era departe de Sidon și nu
avea legături cu nimeni. Cetatea aceasta se afla în valea cea din
apropiere de Bet-Rehob. Și au clădit din nou cetatea și s-au așezat
în ea.
29. Apoi au pus numele cetății Dan, după numele străbunului lor
Dan, fiul lui Israel; mai înainte însă numele cetății era Laiș.
30. Și au așezat fiii lui Dan idolul la ei. Iar Ionatan, fiul lui
Gherșom, și fiii săi au fost preoți în seminția lui Dan până în
ziua robirii țării.
31. Și au avut la ei idolul făcut de Mica în tot timpul cât cortul
lui Dumnezeu a fost la Șilo.
Capitolul 19: Nelegiuirea din Ghibeea
1. În zilele acelea, când nu era rege în Israel, trăia un levit
pe coasta Muntelui Efraim. Acesta și-a luat o concubină din Betleemul
Iudei.
2. Și s-a certat cu el și s-a dus de la el înapoi la casa tatălui
ei în Betleemul Iudei și a stat acolo patru luni.
3. Atunci bărbatul ei s-a sculat și s-a dus după ea, ca să se împace
cu ea și s-o aducă acasă. Cu el era o slugă a sa și o pereche de
asini. Și l-a dus ea în casa tatălui său.
4. Socrul său, tatăl acestei tinere femei, văzându-l, l-a întâmpinat
cu bucurie și l-a oprit și el a rămas la el trei zile. Au mâncat
și au băut și au rămas acolo.
5. A patra zi s-au sculat ei de vreme și s-au gătit să plece. Iar
tatăl tinerei femei a zis către ginerele său: "Întărește-ți
inima cu o bucățică de pâine și apoi vei pleca".
6. Și au rămas și au mâncat și au băut amândoi împreună. Apoi tatăl
tinerei femei a zis către omul acela: "Rămâi încă și noaptea
asta, ca să se veselească inima ta".
7. Omul acela însă s-a sculat să plece, dar socrul său l-a rugat
și el a mai rămas o noapte acolo.
8. A cincea zi s-a sculat el de dimineață ca să plece. și tatăl
acelei tinere femei iar i-a zis: "Întărește-ți inima ta cu
pâine și zăbovește până când va fi soarele spre asfințit".
Și au mâncat ei amândoi și au băut.
9. Apoi s-a sculat omul acela ca să plece el și concubina sa și
sluga sa. Iar socrul său, tatăl tinerei femei, a zis: "Iată
s-a plecat ziua spre seară, rămâi, rogu-te, iată ziua se va sfârși
curând, rămâi aici; să se veselească inima ta! Mâine vă veți scula
de dimineață și veți pleca în calea voastră și te vei duce la casa
ta".
10. Dar omul nu s-a învoit să rămână, ci s-a sculat și a plecat
și a venit până la Iebus, care acum este Ierusalimul. Cu el erau
doi asini încărcați și concubina lui.
11. Dar când s-au apropiat ei de Iebus, ziua se apropia de seară.
Atunci a zis sluga către stăpânul său: "Să ne abatem în cetatea
aceasta a Iebuseilor și să rămânem în ea".
12. Stăpânul lui însă i-a zis: "Nu, să nu intrăm în cetatea
unor oameni de alt neam, care nu sunt din fiii lui Israel, ci să
mergem până la Ghibeea".
13. Apoi a zis iar către sluga sa: "Să mergem până la unul
din aceste locuri și să rămânem în Ghibeea sau Rama".
14. Și au mers ei și au ajuns aproape de Ghibeea și, când au ajuns
la Ghibeea lui Veniamin, a asfințit soarele.
15. și s-au abătut într-acolo, ca să meargă să rămână în Ghibeea.
Și au venit și au rămas în ulița cetății, căci nimeni nu i-a chemat
În casă ca să-i găzduiască.
16. Iată însă că venea un bătrân de la lucru din câmp, seara; acesta
era de neam din Muntele Efraim și trăia în Ghibeea. Iar locuitorii
din cetatea aceasta erau din fiii lui Veniamin.
17. Și ridicându-și ochii săi, văzu un trecător pe ulița cetății;
și a zis bătrânul: "Încotro mergi și de unde vii?"
18. A zis acela: "Noi mergem de la Betleemul Iudei la muntele
lui Efraim, de unde sunt eu; am fost la Betleemul Iudei și acum
mă duc la casa Domnului; dar nimeni nu mă cheamă în casă;
19. Noi avem și paie și nutreț pentru asinii noștri; de asemenea
pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru sluga aceasta
a robilor tăi; n-avem nevoie de nimic".
20. Atunci bătrânul a zis: "Fiți liniștiți; toate lipsurile
rămân asupra mea, numai să nu rămâi în uliță!"
21. Apoi l-a dus în casa sa și a dat nutreț asinilor lui, iar ei
și-au spălat picioarele și au mâncat și au băut.
22. Dar după ce s-a veselit inima lor, iată locuitorii cetății,
oameni desfrânați, au înconjurat casa, bătând în ușă și zicând bătrânului,
stăpânul casei: "Scoate pe omul care a intrat în casa ta, ca
să-l cunoaștem".
23. Atunci stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: "Nu, frații
mei, să nu faceți rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea,
să nu faceți această ticăloșie!
24. Iată, eu am o fiică fecioară și el are o concubină; vi le voi
scoate, ca să le cunoașteți pe ele și să faceți cu ele ce vă place;
iar cu omul acesta să nu faceți această nebunie!"
25. Dar ei n-au voit să-l asculte. Atunci omul a luat pe concubina
sa și a scos-o în uliță. Iar ei au cunoscut-o pe ea și și-au bătut
joc de ea toată noaptea până dimineața, și la ivirea zorilor au
părăsit-o.
26. Și în revărsatul zorilor a venit femeia și a căzut înaintea
ușii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei și a zăcut acolo
până s-a făcut ziuă.
27. Stăpânul ei însă s-a sculat dimineața, a deschis ușa casei și
a ieșit, ca să plece în drumul său; și iată concubina sa zăcea la
ușa casei, și mâinile ei erau pe prag.
28. Atunci el i-a zis: "Scoală să mergem!" Dar n-a primit
nici un răspuns, pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin
și s-a ridicat și a plecat la casa sa.
29. Iar dacă a ajuns la casa sa, a luat un cuțit și, apucând pe
concubina sa, a tăiat-o bucățică eu bucățică în douăsprezece părți
și le-a trimis în toate hotarele lui Israel.
30. Tot cel ce vedea acestea zicea: "N-a mai fost, nici nu
s-a mai văzut ceva asemenea din zilele ieșirii fiilor lui Israel
din țara Egiptului, până în ziua aceasta". Iar oamenilor trimiși
din partea sa le dăduse poruncă, zicându-le: "Așa să spuneți
la tot Israelul: A mai fost oare cândva asemenea cu aceasta? Luați
seama la aceasta, sfătuiți-vă și hotărâți!"
Capitolul 20: Seminția lui Veniamin aproape
pierdută
1. Atunci au ieșit fiii lui Israel și s-a adunat toată obștea,
ca un singur om, de la Dan până la Beerșeba, cu țara Galaadului,
înaintea Domnului la Mițpa.
2. Căpeteniile întregului popor și toate semințiile lui Israel s-au
înfățișat înaintea Domnului, la adunarea poporului lui Dumnezeu,
ca la patru sute de mii pedeștri, purtători de sabie.
3. Și au auzit fiii lui Veniamin că fiii lui Israel au venit la
Mițpa. Atunci au zis fiii lui Israel: "Spuneți cum s-a făcut
nelegiuirea aceasta?"
4. Iar levitul, bărbatul femeii celei ucise, a răspuns și a zis:
"Eu cu concubina mea am venit să rămânem în Ghibeea lui Veniamin.
5. Și s-au ridicat asupra mea locuitorii din Ghibeea și au înconjurat
pentru mine casa, noaptea; aveau de gând să mă ucidă și au chinuit
pe concubina mea, bătându-și joc de ea, așa încât ea a murit.
6. Atunci eu am luat concubina mea, am tăiat-o și am trimis-o în
toate ținuturile stăpânirii lui Israel, pentru că ei au făcut un
lucru nelegiuit și de rușine în Israel.
7. Iată acum voi, fiii lui Israel, cercetați cu toții acest lucru
și hotărâți aici".
8. Și s-a ridicat tot poporul, ca un singur om, și a zis: "Nu
ne vom duce nici unul la corturile noastre și nimeni nu se va întoarce
la casa sa,
9. Ci iată ce vom face acum cu Ghibeea: Vom merge asupra ei după
sorți;
10. Și vom lua câte zece oameni la sută din toate semințiile lui
Israel, câte o sută la mie și câte o mie la zece mii, ca să aducă
merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin,
ca să o pedepsească pentru lucrul rușinos pe care l-a făcut ea în
Israel".
11. Și s-au adunat toți Israeliții asupra cetății într-un cuget,
ca un singur om.
12. Și au trimis semințiile lui Israel în toată seminția lui Veniamin
să se spună: "Ce lucru rușinos s-a făcut la voi?
13. Dați pe acei oameni ticăloși care sunt în Ghibeea, că avem să-i
omorâm și să stârpim răul din Israel!" Dar fiii lui Veniamin
n-au voit să asculte glasul fraților lor, adică al fiilor lui Israel.
14. Și s-au adunat fiii lui Veniamin de prin cetăți la Ghibeea,
ca să meargă cu război asupra fiilor lui Israel.
15. Și s-au numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunaseră
de prin cetăți, douăzeci și șase de mii de oameni purtători de sabie;
afară de aceștia se mai numărau din locuitorii Ghibeii șapte sute
de oameni aleși.
16. Din tot poporul acesta erau șapte sute de oameni aleși, care
erau stângaci, și toți aceștia nimereau drept la țintă când aruncau
pietre cu praștia în firul de păr.
17. Israeliții însă, afară de fiii lui Veniamin, numărau patru sute
de mii de oameni purtători de sabie și toți aceștia erau destoinici
la luptă.
18. Și s-au sculat și s-au dus la casa Domnului și au întrebat pe
Dumnezeu și au zis fiii lui Israel: "Cine din noi va pleca
întâi la război cu fiii lui Veniamin?" Și Domnul a zis: "Iuda
va pleca întâi!"
19. Apoi s-au sculat fiii lui Israel dimineața și au tăbărât lângă
Ghibeea.
20. Și au pornit fiii lui Israel la război împotriva lui Veniamin
și s-au pus fiii lui Israel în rânduială de război aproape de Ghibeea.
21. Iar fiii lui Veniamin au ieșit din Ghibeea și au pus în ziua
aceea douăzeci și două de mii de Israeliți la pământ.
22. Dar poporul israelit se îmbărbătă și se puse din nou în rânduială
de război în același loc unde stătuse în ziua întâi.
23. Și s-au dus fiii lui Israel și au plâns înaintea Domnului până
seara și au întrebat pe Domnul: "Să mai mergem oare la luptă
cu fiii lui Veniamin, fratele meu?" Și Domnul a zis: "Mergeți
asupra lui!"
24. Și au înaintat fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a
doua oară.
24. Și a ieșit Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi și au mai
pus la pământ din fiii lui Israel încă optsprezece mii de oameni
purtători de sabie.
26. Atunci toți fiii lui Israel și tot poporul au plecat și au venit
la casa Domnului și au postit în ziua aceea până seara și au adus
arderi de tot și jertfe de împăcare înaintea Domnului.
27. Și au întrebat fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul
legii Domnului se afla acolo,
28. Și Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta înaintea lui
Dumnezeu, zicând: "Să mai ies eu oare la luptă cu fiii lui
Veniamin, fratele meu, sau nu?" Iar Domnul a zis: "Duceți-vă,
că mâine Eu am să-l dau în mâinile tale!"
29. Și au pus fiii lui Israel oameni de pază împrejurul Ghibeii.
30. Apoi s-au dus fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a treia
zi și s-au pus în rânduială de război înaintea Ghibeii, ca și mai
înainte.
31. Iar fiii lui Veniamin au ieșit asupra poporului și s-au depărtat
de cetate, începând, ca și mai înainte, a ucide din popor pe căile
ce duceau una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste câmp; și
au ucis până la treizeci de inși dintre Israeliți.
32. Atunci au zis fiii lui Veniamin: "Aceștia au să cadă înaintea
noastră, ca și înainte". Iar fiii lui Israel au zis: "Să
fugim de ei și să-i depărtăm de cetate pe cale". Și au făcut
așa.
33. Atunci toți Israeliții s-au sculat de la locurile lor și au
tăbărât la Baal-Tamar. Iar oamenii de pază ai lui Israel au alergat
de la locul lor, din partea de apus a Ghibeii.
34. Și au sosit înaintea Ghibeii zece mii de oameni aleși din tot
Israelul și s-a început o luptă crâncenă; dar fiii lui Veniamin
nu știau că-i amenință primejdia.
35. Și a lovit Domnul pe Veniamin înaintea Israeliților și Israeliții
au răpus în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci și cinci de
mii o sută de oameni purtători de sabie.
36. Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânți; căci Israeliții
nu se retrăgeau din fața fiilor lui Veniamin, decât pentru că se
bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva Ghibeii.
37. Cei puși la pândă s-au aruncat repede asupra Ghibeii și au intrat
în ea și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei.
38. Israeliții însă se înțeleseseră cu oamenii de pază ca să le
fie semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
39. Deci când Israeliții s-au tras înapoi de la locul de luptă,
Veniamin a început să lovească și a rănit până la vreo treizeci
de Israeliți, și ziceau: "Iarăși au să cadă înaintea noastră,
ca și în luptele dinainte!"
40. Atunci a început să se ridice din cetate un stâlp de fum. Și
uitându-se Veniamin înapoi, iată din toată cetatea se înălța fum
spre cer.
41. În clipa aceasta Israeliții se întoarseră, iar Veniamin s-a
speriat, căci a văzut că-l ajunsese primejdia;
42. Și au fugit ei de Israeliți pe calea ce ducea spre pustie; dar
măcelul îi urmărea și cei ce ieșeau din cetate erau uciși pe loc.
43. Și au împresurat Israeliții pe Veniamin și l-au urmărit până
la Menoha și i-au măcelărit până în partea răsăriteană a Ghibeii.
44. Atunci au căzut din fiii lui Veniamin optsprezece mii de inși,
toți bărbați voinici.
45. Iar câți au rămas s-au abătut și au fugit în pustiu spre stânca
lui Rimon și au mai ucis Israeliții pe drum cinci mii de oameni;
alergând după ei până la Ghideom au mai ucis din ei încă două mii
de oameni.
46. Iar toți fiii lui Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost
douăzeci și cinci de mii, purtători de sabie, și toți aceștia erau
oameni voinici.
47. Și au fugit cei ce scăpaseră în pustiu, la stânca lui Rimon,
ca la șase sute de oameni și au rămas acolo în muntele cel stâncos
al lui Rimon patru luni.
48. Iar Israeliții s-au întors la fiii lui Veniamin și i-au lovit
cu sabia în cetate: și oameni și vite și tot ce au întâlnit în toate
cetățile și toate cetățile ce-au întâlnit în cale le-au ars cu foc.
Capitolul 21: Seminția lui Veniamin iarăși
se înmulțește
1. Și s-au jurat Israeliții în Mițpa, zicând: "Nimeni din
noi să nu-și dea fetele sale de soții după fiii lui Veniamin".
2. Apoi a venit poporul la Betel și a stat acolo până seara înaintea
lui Dumnezeu, și a ridicat glasul său și a plâns cu jale mare,
3. Zicând: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a
petrecut aceasta în Israel, că iată acum lipsește din Israel o seminție?"
4. Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineață și a făcut acolo
jertfelnic și a adus arderi de tot și jertfe de izbăvire.
5. Apoi au zis fiii lui Israel: "Cine oare n-a venit la adunarea
ce s-a ținut înaintea Domnului dintre toate semințiile lui Israel?"
Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină
înaintea Domnului în Mițpa și se zisese că aceia să fie dați morții.
6. Și s-au înduioșat fiii lui Israel față de Veniamin, fratele lor,
zicând: "Acum s-a tăiat o seminție din Israel.
7. Ce vom face pentru a găsi femei celor care au rămas, deoarece
ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre?
8. Atunci s-a văzut că din Iabeș-Galaad nu venise nimeni înaintea
Domnului la adunarea din tabără.
9. Și s-a cercetat poporul și iată nu era acolo nici unul din locuitorii
Iabeșului din Galaad.
10. Atunci a trimis acolo obștea douăsprezece mii de oameni, bărbați
voinici și le-a dat poruncă, zicând: "Mergeți și loviți pe
locuitorii din Iabeșul Galaadului cu sabia, și femeile, și copiii.
11. Și iată ce să mai faceți: pe orice bărbat și orice femeie care
a cunoscut bărbat, să-i dați pieirii, iar fetele lăsați-le cu viață".
Și așa au făcut.
12. Și au găsit ei printre locuitorii din Iabeșul Galaadului patru
sute de fete care nu cunoscuseră bărbat și le-au adus în tabără
la Șilo, care e în pământul Canaan.
13. Atunci toată obștea a trimis să grăiască fiilor lui Veniamin
care erau la stânca lui Rimon și să le vestească pace.
14. Și s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliți și Israeliții
le-au dat soții din femeile rămase în viață din Iabeșul Galaadului.
Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
15. Poporul însă jelea după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în întregime
semințiile lui Israel.
16. Au zis drept aceea bătrânii obștii: "Ce să facem cu cei
rămași fără femei, căci au fost stârpite femeile în Veniamin?"
17. Apoi au zis: "Pământul de moștenire să rămână în întregime
fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminția lui din Israel.
18. Dar noi nu le putem da femei din fetele noastre, căci fiii lui
Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cel ce va da femei lui
Veniamin!"
19. Și au mai zis: "Iată, în fiecare an se face sărbătoarea
Domnului în Șilo, care este așezat la miazănoapte de Betel și la
răsărit de drumul ce duce de la Betel la Sichem și la miazăzi de
Lebona".
20. Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin și au zis: "Mergeți
și pândiți din vii
21. Și băgați de seamă când vor ieși fetele din Șilo să joace la
horă; atunci să ieșiți din vii și să vă luați femei din fetele din
Șilo și mergeți în pământul lui Veniamin.
22. Iar când vor veni părinții lor sau frații lor cu plângere la
noi, noi le vom zice: "Iertați-i pentru noi, căci noi n-am
luat în război femei pentru fiecare dintre ei și nici voi nu le-ați
dat; acum și voi sunteți de vină".
23. Și fiii lui Veniamin așa au și făcut și și-au luat femei după
numărul lor din cele ce erau la horă și pe care ei le-au răpit și
s-au dus înapoi în moștenirea lor și au zidit cetăți și au început
să trăiască în ele.
24. În același timp Israeliții s-au împărțit de acolo și s-a dus
fiecare în seminția sa și la moștenirea lui.
25. În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce i
se părea că este cu dreptate. |