Capitolul 1 Înțelepciunea și avuția lui Solomon.
1. În vremea aceea Solomon, fiul lui David, se întărise în domnie
și Domnul Dumnezeul lui era cu el, înălțându-l foarte sus.
2. Solomon a poruncit să se adune tot Israelul: căpeteniile peste
mii, căpeteniile peste sute, judecătorii și toți cei ce cârmuiau în
Israel până la capii de familie.
3. Apoi s-a dus Solomon și toată adunarea pe înălțimea cea din Ghibeon,
căci acolo era cortul cel dumnezeiesc al adunării pe care-l făcuse
Moise, robul lui Dumnezeu, în pustiu.
4. Chivotul Domnului îl adusese David din Chiriat-Iearim la locul
pe care-l pregătise pentru el David, în Ierusalim, unde-i făcuse un
cort nou.
5. Iar jertfelnicul cel de aramă, pe care-l făcuse Bețaleel, fiul
lui Uri, fiul lui Hur, rămăsese acolo, înaintea cortului celui vechi
al Domnului. Pe acesta îl cerceta Solomon cu adunarea.
6. Și aici, înaintea feței Domnului, pe jertfelnicul cel de aramă,
care era înaintea cortului adunării, a adus Solomon o mie de arderi
de tot.
7. În noaptea aceea S-a arătat Dumnezeu lui Solomon și i-a zis: "Cere
ce dorești să-ți dau?"
8. Iar Solomon a zis către Dumnezeu: "Tu ai făcut cu David, tatăl
meu, milă mare și m-ai pus pe mine rege în locul lui.
9. Să se împlinească dar, Doamne Dumnezeule, cuvântul Tău cel către
David, tatăl meu! De vreme ce m-ai pus pe mine peste un popor mult
la număr, ca pulberea pământului,
10. Apoi dă-mi mie acum înțelepciune și știință, ca să pricep cum
să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine poate să cârmuiască pe acest
mare popor al Tău?"
11. Atunci Dumnezeu a zis către Solomon: "Pentru că tu ai avut
la inimă asemenea lucru și n-ai cerut bogăție, averi și slavă, nici
sufletele neprietenilor tăi; n-ai cerut de asemenea nici zile multe,
ci ai cerut înțelepciune și știință, ca să judeci pe poporul Meu peste
care te-am pus rege,
12. De aceea ți se dă înțelepciune și știință, iar bogăție, averi
și slavă îți voi da atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de
tine și nici după tine nu vor mai avea".
13. Apoi a venit Solomon de pe înălțimea cea din Ghibeon, de la cortul
adunării, la Ierusalim și a domnit peste Israel.
14. După aceea Solomon a adunat care de război și călăreți; și avea
o mie patru sute de care de război și douăsprezece mii de călăreți.
Pe toți aceștia i-a așezat în cetățile în care ținea carele de război,
precum și pe lângă rege în Ierusalim.
15. Și a făcut regele ca argintul și aurul să fie în Ierusalim la
preț ca pietrele de rând, iar cedrii, prin mulțimea lor, ajunseseră
la preț ca smochinii cei sălbatici care cresc mulțime prin locurile
joase.
16. Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt și din Cheve (Coa); negustorii
regelui îi cumpărau cu bani, din Cheve (Coa).
17. Un car de război se cumpăra și se aducea din Egipt cu șase sute
sicli de argint, iar calul cu o sută cincizeci. Tot astfel aduceau
ei și tuturor Heteilor și regilor Siriei.
Capitolul 2 Pregătirea pentru zidirea templului.
l. Apoi Solomon hotărî să înalțe templu numelui Domnului și casă domnească
pentru sine.
2. În acest scop Solomon a tocmit șaptezeci de mii de oameni ca să
care poveri și optzeci de mii de tăietori de piatră din munte, iar
peste ei, trei mii șase sute de supraveghetori.
3. Apoi a trimis Solomon la Hiram, regele Tirului, să i se spună:
"Cum ai făcut cu David, tatăl meu, și i-ai trimis cedrii pentru
clădirea casei lui de locuit, așa să faci și cu mine.
4. Iată și eu, fiul lui, zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului
meu, ca să îl închin Lui, pentru ca să se ardă înaintea Lui tămâie
mirositoare, să I se înfățișeze pururea pâinile punerii înainte și
să I se aducă arderi de tot dimineața și seara, în ziua odihnei, la
lună nouă și la sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru, ceea ce s-a
poruncit pentru totdeauna lui Israel.
5. Templul pe care voiesc să-l fac este mare, pentru că mare este
Dumnezeul nostru și mai presus de toți dumnezeii.
6. Și cine poate să-I zidească Lui templu, când cerul și cerurile
cerurilor nu-L încap? Și cine sunt eu, ca să-I pot zidi templu? Fără
numai doar pentru a se tămâia înaintea Lui.
7. Trimite-mi dar un om care să știe să facă lucruri de aur, de argint,
de aramă și de fier, de tort purpuriu, stacojiu și albastru și care
să mai știe a săpa și a face toate acestea împreună cu meșterii care
sunt aici la mine în Iuda și Ierusalim și pe care i-a pregătit David,
tatăl meu.
8. Să-mi trimiți lemn de cedru, de chiparos și de molift din Liban,
căci știu că robii tăi pricep să taie lemn în Liban, și robii mei
vor merge cu ai tăi,
9. Ca să-mi pregătească lemn mult, deoarece locașul pe care voiesc
să-l fac este mare și minunat.
10. Iată, robilor tăi, tăietorilor care taie lemnul, le dau hrană:
douăzeci de mii de core de grâu, douăzeci de mii de core de orz, douăzeci
de mii de baturi de vin și douăzeci de mii de baturi de untdelemn".
11. Hiram, regele Tirului, a răspuns la aceasta, prin o scrisoare
pe care a trimis-o lui Solomon, următoarele: "Din iubire pentru
poporul Său, Domnul te-a pus pe tine rege peste el".
12. Apoi Hiram mai zicea: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul
lui Israel, Cel ce a făcut cerul și pământul și a dat regelui David
fiu înțelept, cu minte și pricepere, care are de gând să înalțe templu
Domnului și casă regală pentru sine.
13. Așadar îți trimit un om înțelept și înzestrat cu știință, și anume
pe meșterul Hiram-Abi,
14. Fiul unei femei dintre fiicele lui Dan, iar tatăl său e tirian.
Acela știe să facă lucruri de aur și de argint, de aramă și de fier,
de piatră și de lemn, de tort purpuriu, stacojiu și albastru, de în
și de purpură; știe să facă tot felul de sculpturi și să îndeplinească
tot ce i se va porunci, împreună cu meșterii tăi, cu meșterii domnului
meu David, tatăl tău.
15. Iar grâul, orzul, untdelemnul și vinul de care vorbești tu, domnul
meu, trimite-l robilor tăi.
16. Noi însă vom tăia lemn din Liban cât îți va trebui și-l vom duce
cu plutele pe mare la Iafa, iar de acolo îl vei duce tu la Ierusalim".
17. Apoi Solomon a numărat pe toți străinii care se aflau atunci în
pământul lui Israel, afară de numărătoarea pe care o făcuse David,
tatăl său, și s-au găsit o sută cincizeci și trei de mii șase sute
inși.
18. Din aceștia a făcut șaptezeci de mii cărători cu spatele și optzeci
de mii tăietori de piatră în munte, iar trei mii șase sute, supraveghetori,
ca să îndemne pe oameni la lucru.
Capitolul 3 Zidirea templului Domnului.
l. Solomon a început să înalțe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele
Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, și pe locul pe
care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul.
2. Zidirea s-a început în ziua a doua a lunii a doua din anul al patrulea
al domniei lui Solomon.
3. Iată temelia pusă de Solomon la zidurile templului Domnului: lungimea
lui era de șaizeci de coji, iar lățimea de douăzeci de coți.
4. Pridvorul, care era înaintea templului, avea lungimea de douăzeci
de coți, cât lățimea templului, iar înălțimea de o sută douăzeci de
coți și pe dinăuntru l-a căptușit cu aur curat.
5. Casa cea mare (Sfânta) însă a căptușit-o cu lemn de chiparos și
a îmbrăcat-o cu aur de cel mai bun, iar pe el a săpat finici și lănțișoare.
6. Apoi a împodobit casa cu pietre scumpe. Aurul era din Parvaim (Ofir).
7. Pereții casei, tavanul, ușorii, ferestrele și ușile le-a acoperit
cu aur și pe pereți a sculptat chipuri de heruvimi.
8. Sfânta Sfintelor a făcut-o lungă de douăzeci de coți, cât lărgimea
casei, și largă de douăzeci de coți, și a îmbrăcat-o cu șase sute
de talanți din cel mai bun aur.
9. Cuiele de aur erau în greutate de cincizeci de sicli fiecare cui.
Încăperile de sus încă le-a îmbrăcat cu aur.
10. Apoi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi săpați în lemn și
i-a ferecat cu aur.
11. Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de coți: o aripă
de cinci coți atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci
coți atingea aripa celuilalt heruvim.
12. Asemenea și aripa de cinci coți a celuilalt heruvim atingea peretele
templului, iar cealaltă aripă de cinci coți atingea aripa heruvimului
întâi.
13. Aripile acestor heruvimi întinse erau de douăzeci de coți; heruvimii
stăteau în picioare, cu fețele spre Sfânta.
14. După aceea au făcut o perdea de torturi purpurii, stacojii și
albastre și de vison, iar pe ea a închipuit heruvimi.
15. Înaintea templului au făcut doi Stâlpi, înalți de treizeci și
cinci de coți, iar coroanele de deasupra, de cinci coți fiecare.
16. Au mai făcut lănțișoare, ca cele din Sfânta Sfintelor, și le-a
pus pe capetele stâlpilor. Apoi au făcut o sută de rodii și le-au
înșirat pe lănțișoare.
17. În sfârșit au așezat stâlpii înaintea templului, unul în dreapta
și altul în stânga și le-a pus nume: celui din dreapta Iachin, iar
celui din stânga Booz.
Capitolul 4 Vasele sfințite.
l. După aceea a făcut jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coli,
lat de douăzeci de coți, înalt de zece coți.
2. A făcut așa-numita mare de aramă turnată rotund, care avea de la
o margine până la cealaltă zece coți, iar înălțimea ei era de cinci
coți; o sfoară de treizeci de coți putea să o cuprindă împrejur.
3. Sub ea de jur-împrejur se aflau chipuri de boi turnate. Boii aceștia,
turnați împreună cu marea, erau așezați sub ea de jur-împrejur pe
două rânduri, la zece coți depărtare unul de altul.
4. Marea stătea pe doisprezece boi: trei îndreptați spre miazănoapte,
trei îndreptați spre apus, trei îndreptați spre miazăzi și trei îndreptați
spre răsărit, iar marea deasupra, pe ei; spatele boilor însă erau
înăuntru, sub mare.
5. Ea era groasă în pereți de un lat de palmă; marginile ei erau ca
marginile unei cupe, semănând cu o floare deschisă de crin; în ea
încăpeau până la trei mii de baturi.
6. A mai făcut zece ligheane și le-a așezat cinci în partea dreaptă
și cinci în partea stângă, ca să se spele în ele cele pregătite pentru
arderile de tot; marea însă era pentru preoți, ca să se spele în ea.
7. De asemenea a făcut zece sfeșnice de aur, cum trebuia să fie, și
le-a pus în templul Domnului, cinci în partea dreaptă și cinci în
partea stângă.
8. A făcut încă zece mese și le-a pus în templul Domnului, cinci în
partea dreaptă și cinci în partea stângă; și a făcut o sută de vase
de aur.
9. A făcut apoi curtea preoților și curtea cea mare; la curți a făcut
porți și porțile le-a ferecat cu aramă.
10. Marea a pus-o în partea dreaptă, spre miazăzi-răsărit.
11. După aceea Hiram a făcut ligheane și lopeți, castroane, cădelnițe
și toate vasele pentru jertfe. Și a sfârșit Hiram lucrările pe care
le-a făcut lui Solomon pentru templul lui Dumnezeu:
12. Cei doi stâlpi cu cele două coroane de pe vârfurile stâlpilor,
și două rețele pentru acoperit cele două coroane, care erau pe capetele
stâlpilor;
13. Patru sute de rodii a pus pe rețele, câte două rânduri de rodii
pentru fiecare rețea, care acoperea cele două coroane de pe vârful
stâlpilor.
14. A făcut postamente și pe postamente ligheane de spălat;
15. O mare și sub ea doisprezece boi; 16. Ligheane, lopeți, furculițe
și toate celelalte lucruri le-a făcut meșterul Hiram regelui Solomon,
pentru templul Domnului, din aramă lustruită.
17. Acestea le-a turnat regele în preajma Iordanului, într-un pământ
cleios, între Sucot și Țereda (Țartan).
18. Toate lucrurile acestea le-a făcut Solomon în așa de mare număr,
încât nu se mai știa greutatea aramei.
19. De asemenea a făcut Solomon toate lucrurile pentru templul Domnului,
jertfelnicul cel de aur și mesele pentru pâinile punerii înainte;
20. Sfeșnicele și candelele lor de aur curat, ca să fie aprinse după
rânduială înaintea Sfintei Sfintelor.
21. Mucările, candelele și tăvițele de aur, din cel mai curat aur.
22. Cuțitele, potirele, cățuiele și ceștile tot din cel mai bun aur:
ușile templului Domnului, ușile dinăuntru de la Sfânta Sfintelor și
ușa de la Sfânta, tot de aur.
Capitolul 5 Sfințirea templului.
1. Astfel s-a sfârșit tot lucrul pe care l-a făcut Solomon pentru
templul Domnului. Și a adus Solomon cele hărăzite de David, tatăl
lui: argint și aur și toate lucrurile și le-a dat în vistieria templului
Domnului.
2. Atunci a adunat Solomon pe bătrânii lui Israel și pe toți capii
semințiilor și căpeteniile familiilor fiilor lui Israel la Ierusalim,
ca să strămute chivotul legământului Domnului din cetatea lui David,
adică din Sion.
3. Și s-au adunat la rege toți Israeliții la sărbătoare, în luna a
șaptea.
4. După ce au venit toate căpeteniile lui Israel, leviții au luat
chivotul.
5. Și au dus chivotul și cortul adunării și toate lucrurile sfinte
care erau în cort, le-au dus preoții și leviții.
6. Iar regele Solomon și toată obștea lui Israel, care se adunase
la el înaintea chivotului, au adus jertfe de oi și boi atâtea, cât
nu se puteau număra din pricina mulțimii.
7. Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, înăuntrul
templului în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
8. Heruvimii își întindeau aripile peste locul chivotului și acopereau
ei chivotul și pârghiile lui de sus.
9. Apoi pârghiile au fost împinse așa, încât capetele pârghiilor chivotului
se vedeau din Sfânta, în fața Sfintei Sfintelor, iar pârghiile nu
se puteau vedea, și acolo sunt ele până astăzi.
10. În chivot nu era nimic, fără numai cele două table pe care le
pusese Moise în Horeb, când încheiase Domnul legământul cu fiii lui
Israel, după ieșirea din Egipt.
11. După ce au ieșit preoții din Sfânta, căci toți preoții care se
aflau acolo se sfințiseră, fără să se țină seamă de rând,
12. și când toți leviții care erau cântăreți, Asaf, Heman, Iedutun,
fiii lor și frații lor - îmbrăcați în vison, și cu chimbale, chitare
și harfe au stat în partea de răsărit a jertfelnicului și împreună
cu ei au stat o sută douăzeci de preoți care trâmbițau din trâmbițe
13. Și îndată ce aceia care sunau din trâmbițe și cei care cântau,
uniți într-un singur glas ca să slăvească și să laude pe Domnul, au
făcut să răsune trâmbițele, chitarele și celelalte instrumente muzicale,
și au slăvit pe Domnul, zicând: "Căci El este bun, că în veac
este mila Lui!", atunci templul Domnului s-a umplut de norul
slavei Lui,
14. Încât preoții nu puteau sta la slujbă din pricina norului, pentru
că slava Domnului umpluse templul Domnului.
Capitolul 6 Rugăciunea lui Solomon.
l. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că El binevoiește să
locuiască în negură,
2. Iar eu am zidit templul, ca să locuiești Tu, Cel Sfânt, și locaș
unde să petreci Tu în veci".
3. Apoi și-a întors regele fața sa și a binecuvântat toată adunarea
lui Israel, căci toată adunarea Israeliților sta înainte.
4. Și a zis regele: "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel,
Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, și a împlinit cu mâinile
Sale ceea ce spusese, zicând:
5. Din ziua când am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, nu Mi-am
ales cetate nici într-una din semințiile lui Israel, ca să-Mi zidesc
templu în care să petreacă numele Meu, nici nu Mi-am ales om care
să fie cârmuitor poporului Meu Israel.
6. Acum însă am ales Ierusalimul, ca să petreacă numele Meu acolo,
și am ales pe David, ca să păstorească peste poporul Meu Israel.
7. Iar lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să înalțe templu
numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Însă Domnul a zis lui David, tatăl meu: ți-a intrat la inimă să
zidești templu numelui Meu; bine e că ți-a intrat acest lucru la inimă;
9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tău care va ieși din coapsele
tale, acela va zidi templu numelui Meu.
10. Și a împlinit Domnul cuvântul Său, care l-a grăit; căci eu am
urmat în locul lui David, tatăl meu, și am șezut pe tronul lui Israel,
cum zisese Domnul, și am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului
lui Israel.
11. Și am pus acolo chivotul în care se află legământul Domnului,
cel încheiat cu fiii lui Israel".
12. Apoi stând Solomon la jertfelnicul Domnului, înaintea adunării
Israeliților și-a ridicat mâinile sale,
13. Căci Solomon își făcuse un amvon de aramă, lung de cinci coți,
lat de cinci coți și înalt de trei coți, și-l pusese în mijlocul curții.
Pe acest amvon a stat el și și-a plecat genunchii înaintea întregii
adunări a Israeliților. El a ridicat mâinile sale la cer
14. Și a zis: "Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu
asemenea ție, nici în cer și nici pe pământ. Tu păzești legământul
și mila cu robii Tăi, care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;
15. Tu ai împlinit robului Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit; că
ceea ce ai grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu
mâna Ta!
16. Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, împlinește cele ce ai grăit
către robul Tău David, tatăl meu, când ai zis: Nu va lipsi bărbat
din tine care să șadă înaintea feței Mele pe tronul lui Israel, dacă
fiii tăi își vor păzi calea lor purtându-se după legea Mea, așa cum
te-ai purtat tu înaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul
Tău, către robul Tău David.
18. Adevărat să fie că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Dacă
cerul și cerurile cerurilor nu Te încap, cu cât mai puțin Te va încăpea
templul acesta pe care Ți l-am zidit eu?
19. Dar caută la rugăciunea robului Tău și la cererea lui, Doamne
Dumnezeul meu! Ascultă strigarea și ruga cu care robul Tău se roagă
înaintea Ta:
20. Să fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea spre templul acesta
și spre locul unde ai făgăduit să-ți pui numele Tău, ca să asculți
rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.
21. Să iei aminte la cererile robului Tău și ale poporului Tău Israel,
cu care se vor ruga ei în locul acesta; să auzi din locul șederii
Tale, din ceruri, să asculți și să miluiești.
22. Când va greși cineva împotriva aproapelui său și i se va cere
jurământ ca să jure, jurământul se va face înaintea jertfelnicului
Tău în templul acesta.
23. Atunci să asculți din cer și să faci judecată robilor Tăi: să
osândești pe cel vinovat, făcând să i se întoarcă asupra capului lui
fapta sa și să izbăvești pe cel drept, dându-i după dreptatea lui.
24. Când poporul Tău Israel va fi bătut de dușman, pentru că a păcătuit
înaintea Ta, dar apoi se va întoarce către Tine, va preaslăvi numele
Tău și va cere și se va ruga înaintea Ta, în templul acesta,
25. Atunci să asculți din cer și să ierți păcatul poporului Tău Israel
și să-l întorci în pământul pe care l-ai dat lor și părinților lor.
26. Când se va încuia cerul și nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit
ei înaintea Ta, și-ți vor aduce rugi în locul acesta, vor mărturisi
numele Tău și se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai smerit,
27. Atunci să asculți din cer și să ierți păcatul robilor Tăi, al
poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă,
și să trimiți ploaie pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău
de moștenire.
28. De va fi foamete pe pământ, de va fi boală molipsitoare, de va
fi vânt dogorâtor sau pălitură, lăcustă sau omidă, dușmanii de-i vor
strâmtora în țara lor, stau în cetățile lor, de va fi orice necaz,
orice boală,
29. Atunci orice rugăciune și orice cerere care se va face de orice
om sau de tot poporul Tău Israel, când ei își vor simți fiecare necazul
său și durerea și își vor întinde mâinile lor spre templul acesta,
30. Tu să asculți din cer, din locul șederii Tale, și să ierți; să
dai fiecăruia după căile lui, căci Tu cunoști inima lui și singur
știi inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca să se teamă de Tine și să umble în căile Tale în toate
zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri.
32. Chiar și străinul, care nu este din poporul Tău Israel, când va
purcede din pământ depărtat pentru numele Tău cel mare, pentru mâna
Ta cea puternică și pentru brațul Tău cel înalt și va veni și se va
ruga în templul acesta,
33. Tu să asculți din cer, din locul sălășluirii Tale, și să-i împlinești
tot lucrul pentru care străinul va striga către Tine, ca să știe toate
popoarele pământului, de numele Tău și să se teamă de Tine, cum se
teme poporul Tău Israel, și să știe că în numele Tău este închinat
templul pe care l-am zidit eu.
34. Când poporul Tău va pleca cu război împotriva dușmanilor săi,
pe drumul pe care-l vei trimite Tu și se va ruga Ție, întorcându-se
spre cetatea aceasta, care Ți-ai ales-o, și spre templul acesta pe
care l-am zidit eu numelui Tău,
35. Atunci să asculți din cer rugăciunea lor și cererea lor și să
le faci dreptate.
36. Când vor păcătui ei înaintea Ta - căci nu este om care să nu păcătuiască
- și Tu Te vei supăra pe ei și-i vei da dușmanilor lor și cei ce i-au
luat robi îi vor duce în pământ depărtat sau apropiat,
37. Și când ei, în pământul în care vor fi robiți, își vor veni în
sine și se vor întoarce și ți se vor ruga în pământul robiei lor,
zicând: am păcătuit, am făcut fărădelege, vinovați suntem;
38. Dacă se vor întoarce către Tine cu toată inima lor și cu tot sufletul
lor, în pământul robiei lor, unde ei se vor afla duși robi și se vor
ruga, întorcându-se spre pământul lor, pe care Tu l-ai dat părinților
lor și spre "etatea care ți-ai ales-o și spre templul pe care
l-am zidit eu numelui Tău,
39. Atunci să asculți din cer, din locul șederii Tale, rugăciunea
lor și cererea lor, și să le faci dreptate și să ierți pe poporul
Tău de ceea ce a păcătuit înaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, să-Ți fie ochii Tăi deschiși și urechile Tale cu
luare aminte la rugăciunea care Ți se va face în locul acesta.
41. Și acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te și vino la locul de odihnă
al Tău, Tu și chivotul puterii Tale. Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule,
se vor îmbrăca întru mântuire și cuvioșii Tăi se vor desfăta de bunătăți.
42. Doamne Dumnezeule, să nu-Ți întorci fața Ta nici de la unsul Tău,
ci adu-Ți aminte de îndurările cele către David, robul Tău".
Capitolul 7 Săvârșirea sfințirii.
1. Când a sfârșit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer și a
mistuit arderea de tot și jertfele, și slava Domnului a umplut templul.
2. Atunci n-au putut preoții să intre în templul Domnului din pricina
slavei lui Dumnezeu care umpluse templul.
3. Și toți fiii lui Israel, văzând cum s-a coborât focul și slava
Domnului peste templu, au căzut cu fața la pământ pe pardoseală, s-au
închinat și au slăvit pe Domnul: "Că este bun, că în veac este
mila Lui!"
4. Apoi regele și tot poporul au început să aducă jertfe înaintea
feței Domnului.
5. Regele Solomon a adus jertfă douăzeci și două de mii de boi și
o sută douăzeci de mii de oi; așa au sfințit templul lui Dumnezeu
regele și tot poporul.
6. Preoții stăteau la slujbele lor și leviții cu instrumentele de
cântare ale Domnului, pe care le făcuse regele David, ca să laude
pe Domnul: "Că în veac este mila Lui"; căci David cu acestea
Îl slăvea, iar preoții trâmbițau din trâmbițe înaintea lui, iar Israelul
tot stătea de față.
7. Apoi a mai sfințit Solomon și mijlocul curții care era înaintea
templului Domnului; căci a adus acolo arderile de tot și grăsimea
jertfelor de împăcare, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl
făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot și prinoasele de
pâine și de grăsime.
8. În vremea aceea a făcut Solomon sărbătoare de șapte zile și împreună
cu el a prăznuit tot Israelul, adunare foarte mare, venită de la intrarea
Hamatului, până la râul Egiptului.
9. Iar în ziua a opta au sărbătorit încheierea sărbătorii, căci sfințirea
jertfelnicului a ținut șapte zile, iar sărbătoarea alte șapte zile.
10. Și în ziua a douăzeci și treia a lunii a șaptea, regele a dat
drumul la corturile sale poporului, care se bucura și se veselea de
binele ce dăduse Domnul lui David, lui Solomon și poporului Său Israel.
11. Astfel a isprăvit Solomon templul Domnului și casa regelui; tot
ce plănuise Solomon în inima sa să facă pentru templul Domnului și
pentru casa sa, le-a isprăvit după dorință.
12. Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, și i-a zis: "Am
auzit ruga ta și Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea
de jertfe.
13. De voi încuia cerul și nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei
să mănânce țara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului
Meu
14. Și se va smeri poporul Meu, care se numește cu numele Meu, și
se vor ruga și vor căuta fața Mea, și se vor întoarce de la căile
lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor
și le voi tămădui țara.
15. Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor fi cu luare-aminte
la rugăciunea ce se va face în locul acesta.
16. Căci am ales acum și am sfințit templul acesta, pentru ca să fie
numele Meu acolo în veci; și ochii Mei și inima Mea să fie acolo în
toate zilele.
17. Dacă tu vei umbla înaintea fetei Mele, cum a umblat David, tatăl
tău, și vei face toate câte ți-am poruncit, și vei păzi rânduielile
și legile Mele,
18. Atunci îți voi întări tronul regatului tău, după cum am făgăduit
lui David, tatăl tău, când am zis: Nu va lipsi din tine bărbat care
să domnească peste Israel.
19. Iar dacă vă veți abate și veți părăsi rânduielile Mele și poruncile
Mele, care vi le-am dat, și vă veți duce și veți începe a sluji la
alți dumnezei și vă veți închina lor,
20. Atunci voi stârpi pe Israel de pe fața pământului Meu pe care
l-am dat lor, și templul acesta pe care l-am sfințit numelui Meu,
îl voi lepăda de la fața Mea, iar pe Israel îl vai da de pildă și
de ocară la toate popoarele;
21. Iar de templul acesta înalt va rămâne uimit tot cel ce va trece
pe lângă el, și va zice: Pentru ce a făcut așa Domnul cu pământul
acesta și cu templul acesta?
22. Și vor zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților
lor, Care i-a scos din pământul Egiptului, și pentru că s-au lipit
de alți dumnezei și s-au închinat și au slujit lor, pentru aceea a
adus El asupra lor toate relele acestea".
Capitolul 8 Cetățile zidite de Solomon. Jertfele
și corăbiile lui.
l. După sfârșirea celor douăzeci de ani, în care Solomon a zidit templul
Domnului și casa sa,
2. A zidit Solomon cetățile pe care i le dăruise Hiram și a așezat
în ele pe fiii lui Israel.
3. Apoi a plecat Solomon împotriva Hamat-Țobei și a luat-o
4. Și a zidit el Tadmorul, în pustiu, și toate cetățile cele pentru
provizii, pe care le întemeiase în Hamat.
5. El a mai zidit de asemenea Bet-Horonul de Sus și Bet-Horonul de
Jos, întărindu-le cu ziduri de jur-împrejur, cu porți și cu zăvoare;
6. Baalatul și toate cetățile pentru provizii, pe care le avea Solomon,
și toate cetățile pentru carele de război, cetățile pentru călăreți
și tot ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban, în tot
pământul stăpânirii lui.
7. Tot poporul care a rămas din Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Iebusei,
care nu erau dintre fiii lui Israel;
8. Pe copiii lor care au rămas în țară după ei și pe care fiii lui
Israel nu i-au stârpit, Solomon i-a făcut oameni de corvoadă până
în ziua de astăzi.
9. Iar pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut oameni de corvoadă
pentru lucrările lui; pe ei însă îi avea pentru ostași căpetenii peste
gărzi și pentru căpetenii peste carele și călăreții lui.
10. Regele Solomon avea două sute cincizeci de conducători mari care
supravegheau oamenii la lucru.
11. Iar pe fiica lui Faraon, Solomon a mutat-o din cetatea lui David
în casa pe care o zidise pentru ea; căci zicea el: Femeia mea nu trebuie
să locuiască în casa lui David, regele lui Israel, pentru că acea
casă este sfântă de când a intrat în ea chivotul Domnului.
12. Atunci a început Solomon să aducă arderi de tot Domnului pe jertfelnicul
pe care-l făcuse pentru Domnul înaintea pridvorului,
13. Pentru ca să se aducă pe el arderi de tot, după rânduială și după
porunca lui Moise, în fiecare zi, în toate zilele de odihnă, la lunile
noi și la cele trei sărbători de peste an: la sărbătoarea azimelor,
la sărbătoarea săptămânilor și la sărbătoarea corturilor.
14. Și a așezat el, după rânduiala lui David, tatăl său, preoții să-și
facă slujba lor, cu rândul; și tot cu rândul a rânduit să fie de strajă
leviții, să cânte cântările de laudă și să slujească pe preoți, după
rânduiala de fiecare zi; pe ușieri, după cetele lor, i-a rânduit la
fiecare ușă, pentru că așa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
15. Și nu s-a făcut întru nimic nici o abatere de la poruncile regelui,
cele pentru preoți și pentru leviți, și nici de la cele pentru vistierie.
16. Așa s-a săvârșit toată lucrarea lui Solomon din ziua punerii temeliei
la templul Domnului până la terminarea lui.
17. Atunci s-a dus Solomon la Ețion-Gheber și la Elot, pe țărmul mării,
care este în țara lui Edom.
18. Iar Hiram i-a trimis cu slugile sale corăbii și robi, cunoscători
ai mărilor, care s-au dus cu slugile lui Solomon la Ofir și au luat
de acolo patru sute cincizeci de talanți de aur și i-au adus regelui
Solomon.
Capitolul 9 Regina din Saba cercetează pe Solomon
l. Auzind regina din Saba de faima lui Solomon și voind să-l încerce
cu întrebări grele, a venit la Ierusalim cu foarte multă bogăție,
cu cămile încărcate cu aromate, cu aur mult și pietre scumpe; și a
venit la Solomon și i-a grăit lui toate câte avea în sufletul ei.
2. Și i-a dezlegat Solomon toate întrebările ei și nu s-a găsit nimic
necunoscut pentru Solomon, încât să nu-i dezlege el.
3. Văzând regina din Saba înțelepciunea lui Solomon și casa pe care
o zidise el,
4. Mâncările de la masa lui, locurile de ședere ale robilor lui, rânduiala
slujitorilor lui și îmbrăcămintea lor, paharnicii lui, îmbrăcămintea
lor și arderile de tot pe care le aducea în templu, a rămas uimită.
5. Și a zis regelui: "Cele ce am auzit eu în țara mea despre
lucrurile tale și despre înțelepciunea ta, sunt adevărate;
6. Dar eu n-am crezut vorbele ce mi se spuneau, până ce n-am venit
și n-am văzut cu ochii mei. Și iată nici pe jumătate nu mi s-a grăit
de mărirea înțelepciunii tale; tu întreci cu mult faima auzită de
mine, despre tine.
7. Fericiți sunt oamenii tăi și fericite sunt aceste slugi ale tale,
care-ți stau totdeauna înainte și-ți ascultă înțelepciunea!
8. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te
pună pe tronul Său, pentru ca să fii rege în numele Domnului Dumnezeului
tău. Din dragostea pe care Dumnezeul tău o are către Israel, ca să-l
întărească în veci, te-a făcut rege peste el, ca să faci judecată
și dreptate".
9. Și a dăruit ea regelui o sută douăzeci de talanți de aur și mulțime
mare de aromate și de pietre scumpe; asemenea aromate, ca cele dăruite
de regina din Saba regelui Solomon, nu se mai văzuseră.
10. În vremea aceea slugile lui Hiram și slugile lui Solomon, care-i
aduceau aur de la Ofir, îi aduseseră și lemn roșu și pietre scumpe.
11. Din acest lemn roșu făcuse regele scările de la templul Domnului
și de la casa domnească, precum și chitare și harpe pentru cântăreți.
Astfel de lemn nu se mai văzuse niciodată înainte în țara lui Iuda.
12. Iar regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce ea a dorit și
a cerut, afară de darul pe care i l-a dat pentru lucrurile pe care
ea le adusese regelui. Și așa s-a întors înapoi în țara sa, ea și
slugile sale.
13. Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era
de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur.
14. Afară de acestea, mai aduceau lui Solomon aur și argint solii
de la diferite popoare și negustorii, precum și toți regii Arabiei
și conducătorii de provincii.
15. Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur ciocănit
în care au intrat câte șase sute de sicli de aur de fiecare scut ciocănit.
16. Și trei sute de scuturi mici, tot de aur ciocănit, în care au
intrat câte trei sute de sicli de aur de fiecare scut. Pe acestea
le-a pus regele în Casa Pădurii din Liban.
17. Apoi a făcut regele un tron mare de os de fildeș și l-a îmbrăcat
peste tot cu aur curat,
18. Iar la tron a făcut șase trepte de suit, un scăunel de aur pentru
picioare, prins de tron, rezemători de o parte și de alta a locului
de ședere și doi lei care stăteau lângă rezemători
19. Și încă doisprezece lei care stăteau acolo pe cele șase trepte
de o parte și de alta. Așa tron nu se mai găsea în nici un regat.
20. Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau de aur și toate
vasele din Casa Pădurii din Liban erau de aur ales. În zilele lui
Solomon argintul se socotea ca nimic,
21. Căci corăbiile regelui umblau la Tarsis eu slugile lui Hiram și
la trei ani o dată se întorceau aducând aur și argint, fildeș, maimuțe
și păuni.
22. Astfel Solomon a întrecut pe toți regii pământului în bogăție
și înțelepciune.
23. Și toți regii țărilor căutau să vadă pe Solomon, ca să-i asculte
înțelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu în inima lui.
24. Și fiecare din ei îi aducea vase de argint, de aur, veșminte,
arme, aromate, cai și catâri, în fiecare an.
25. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de pe la carele lui
și douăsprezece mii de călăreți, așezați în cetățile unde avea carele
și pe lângă rege în Ierusalim.
26. El domnea peste toți regii, de la râul Eufrat până la țara Filistenilor
și până la hotarul Egiptului.
27. Și a făcut regele să fie aurul și argintul prețuit în Ierusalim
ca pietrele de pe drum, iar cedrii, din pricina mulțimii lor, i-a
făcut să fie prețuiți ca smochinii cei sălbatici de prin locuri joase.
28. Cai pentru Solomon i se aduceau din Egipt și din toate țările.
29. Celelalte fapte ale lui Solomon, de la cele dintâi până la cele
din urmă, sunt scrise în cartea lui Natan proorocul, în proorocia
lui Ahia Șilonitul și în vedeniile lui Ido văzătorul despre Ieroboam,
fiul lui Nabat.
30. Solomon a domnit în Ierusalim peste tot Israelul patruzeci de
ani.
31. Apoi a răposat Solomon cu părinții săi și l-au îngropat în cetatea
lui David, tatăl său. Iar în locul lui s-a făcut rege Roboam, fiul
său.
Capitolul 10 Roboam și dezbinarea regatului.
1. Atunci s-a dus Roboam la Sichem, pentru că la Sichem se adunaseră
toți Israeliții, ca să-l facă rege.
2. Când a auzit de aceasta Ierobnam, fiul lui Nabat, care se afla
în Egipt, unde fugise de regele Solomon, s-a întors Ieroboam din Egipt.
3. Iar Israeliții au trimis și l-au chemat. Venind deci Ieroboam și
tot Israelul, au grăit lui Roboam așa:
4. "Tatăl tău a pus jug greu pe noi. Tu însă ușurează-ne de munca
silnică a tatălui tău și de jugul cel greu, care d-a pus el pe noi
și îți vom sluji".
5. Iar Roboam le-a zis: "Veniți peste trei zile la mine!"
Și s-a împrăștiat poporul.
6. Atunci s-a sfătuit regele Roboam eu bătrânii care fuseseră sfetnicii
lui Solomon, tatăl lui, cât a trăit el și le-a zis: "Cum mă sfătuiți
să răspund poporului acestuia?"
7. Iar ei i-au zis: "De vei fi bun acum cu poporul acesta, de
le vei face pe plac și le vei vorbi cu blândețe, atunci ei îți vor
fi robi în toate zilele".
8. Dar el n-a ținut seama de sfatul ce i-au dat bătrânii, ci a început
să se sfătuiască cu oamenii cei tineri care crescuseră cu el și-i
avea ca sfetnici pe lângă sine
9. Și le-a zis: "Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia,
care mi-a grăit așa: Ușurează-ne jugul pe care tatăl tău l-a pus pe
noi?"
10. Oamenii cei tineri, care crescuseră cu el, i-au răspuns și i-au
zis: "Poporului care ți-a vorbit: Tatăl tău a pus jug greu peste
noi, iar tu ușurează-ni-l, spune-le așa: Degetul meu cel mic e mai
gros decât mijlocul tatălui meu.
11. Tatăl meu a pus jug greu pe voi, eu însă voi mări jugul vostru;
tatăl meu v-a pedepsit cu biciul, eu însă vă voi bate cu scorpioane".
12. Și a venit Ieroboam împreună eu tot poporul la Roboam, în ziua
a treia, după cum le poruncise regele, când zisese: "Veniți la
mine peste trei zile".
13. Atunci regele le-a răspuns cu asprime, căci n-a ținut seamă regele
Roboam de sfatul bătrânilor, ci le-a grăit după sfatul oamenilor tineri
așa:
14. "Tatăl meu pus jug greu peste voi, eu însă îl voi mări; tatăl
meu v-a pedepsit cu biciul; eu însă vă voi bate cu scorpioane".
15. Și n-a ascultat regele de popor, pentru că așa fusese rânduit
de la Dumnezeu, ca să-și împlinească Domnul cuvântul Său, pe care-l
grăise prin Ahia Șilonitul lui Ieroboam, fiul lui Nabat.
16. Când tot Israelul a văzut că regele nu-l ascultă, atunci poporul
a răspuns regelui, zicând: "Ce parte mai avem noi cu David? Nu
mai avem nimic cu fiul lui Iesei. La corturi, Israele! Davide, vezi
de casa ta!" Și s-au împrăștiat toți Israeliții pe la corturile
lor.
17. Iar Roboam a rămas rege numai peste fiii lui Israel care locuiau
în cetățile Iudei.
18. Atunci regele Roboam a trimis împotriva lor pe Adoniram, care
era căpetenie peste strânsul dărilor; dar fiii lui Israel l-au bătut
cu pietre și el a murit. Iar regele Roboam s-a grăbit să se suie în
carul său, ca să fugă la Ierusalim.
19. Așa s-a despărțit Israel de casa lui David, până în ziua de astăzi.
Capitolul 11 Roboam se pregătește de război.
l. Atunci a venit Roboam la Ierusalim și a strâns din casa lui Iuda
și a lui Veniamin o sută șaptezeci de mii de ostași aleși, ca să lupte
în Israel și să întoarcă regatul iarăși sub stăpânirea lui Roboam.
2. Și a fost cuvântul Domnului spre Șemaia, omul lui Dumnezeu și i-a
zis:
3. "Spune lui Roboam, fiul lui Solomon, regele Iudei și la tot
Israelul din neamul lui Iuda și al lui Veniamin:
4. Așa zice Domnul: Să nu mergeți și să nu faceți război cu frații
voștri. Întoarceți-vă fiecare la casa voastră, căci de Mine s-a făcut
acest lucru!" și au ascultat ei de cuvintele Domnului și s-au
întors înapoi din drumul lor împotriva lui Ieroboam.
5. Roboam ședea în Ierusalim și a împrejmuit cetățile lui Iuda cu
ziduri.
6. El a întărit Betleemul, Etamul și Tecoa;
7. Bet-Țurul, Soco și Adulamul,
8. Gatul, Mareșa și Ziful,
9. Adoraimul, Lachișul și Azeca,
10. Țora, Aialonul și Hebronul, care se aflau în neamul lui Iuda și
al lui Veniamin.
11. Cetățile acestea le-a întărit el cu ziduri și a așezat în ele
căpetenii și magazii pentru ținut pâine, untdelemn și vin.
12. Fiecărei cetăți i-a dat scuturi și sulițe și le-a întărit cu foarte
mare tărie. Și așa a rămas cu el Iuda și Veniamin.
13. Apoi s-au adunat la el din toate părțile preoții și leviții, care
erau în tot pământul lui Israel,
14. Căci leviții și-au părăsit așezările și locurile lor, stăpânite
de ei, și au venit în Iuda și la Ierusalim, din pricină că Ieroboam
și fiii lui îi îndepărtaseră din dregătoria preoției Domnului
15. Și pentru că Ieroboam își pusese preoți pentru înălțimi și pentru
țapii și vițeii pe care îi făcuse el.
16. Iar după ei au venit la Ierusalim din toate semințiile lui Israel
și aceia care își aveau inima îndreptată să caute pe Domnul Dumnezeul
lui Israel, pentru ca să aducă jertfă Domnului Dumnezeului părinților
lor.
17. Și așa au întărit aceștia regatul lui Iuda și l-au sprijinit pe
Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani., pentru că trei ani a
umblat el pe căile lui David și ale lui Solomon.
18. Roboam și-a luat de femeie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul
lui David și al Abihailei, fiica lui Eliab, fiul lui Iesei.
19. Aceasta i-a născut fii pe Ieuș, pe Șemaria și pe Zaham.
20. După ea a mai luat pe Maaca, fiica lui Abesalom, care i-a născut
pe Abia, pe Atai, pe Ziza și pe Șelomit.
21. Roboam însă iubea pe Maaca, fiica lui Abesalom, mai mult decât
pe toate femeile și decât pe toate concubinele sale, căci el a avut
optsprezece femei și șaizeci de concubine și a născut cu ele douăzeci
și opt de băieți și șaizeci de fete.
22. Și a pus Roboam pe Abia, fiul Maacăi, conducător peste frații
lui, pentru că pe el voia să-l facă rege.
23. Și a lucrat înțelepțește, căci și-a împărțit toți feciorii săi
în toate cetățile întărite din tot pământul lui Iuda și al lui Veniamin
și le-a dat întreținere mare și le-a căutat mulțime de femei.
Capitolul 12 Războiul cu Șișac. Moartea lui Roboam.
1. După ce s-a întărit regatul lui Roboam și a ajuns destul de puternic,
Roboam a părăsit legea Domnului și dimpreună cu el și tot Israelul.
2. Dar pentru că s-au abătut ei de la Domnul, de aceea în anul al
cincilea al domniei lui Roboam, Șișac, regele Egiptului, a plecat
cu război împotriva Ierusalimului,
3. Cu o mie două sute de care de război și cu șaizeci de mii de călăreți;
iar poporul, care venise cu el din Egipt: Libieni, Suchieni și Etiopieni,
era foarte numeros.
4. Aceștia au luat cetățile întărite din Iuda și au venit la Ierusalim.
5. Atunci Șemaia proorocul a venit la Roboam și la căpeteniile lui
Iuda, care se strânseseră la Ierusalim din pricina lui Șișac și le-a
zis: "Așa zice Domnul: Pentru că M-ați părăsit, de aceea vă las
pe mâinile lui Șișac".
6. Iar căpeteniile lui Israel și regele s-au smerit și au zis: "Drept
este Domnul!"
7. Când a văzut Domnul că ei s-au smerit, atunci a fost cuvântul Domnului
din nou către Șemaia și a zis: "S-au smerit; nu-i voi mai stârpi
și în curând le voi da și izbăvire. Mânia Mea nu se va mai vărsa asupra
Ierusalimului prin mâna lui Șișac.
8. Dar ei tot vor fi slugile lui ca să cunoască ce înseamnă să-Mi
slujească Mie și ce înseamnă să slujească regatelor pământului".
9. Atunci a venit Șișac, regele Egiptului, la Ierusalim și a luat
vistieriile templului Domnului și vistieriile casei regelui; tot ce
a găsit, a luat; a luat și scuturile cele de aur, pe care le făcuse
Solomon.
10. Iar regele Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă și le-a
dat în mâinile căpeteniilor de peste gărzi, care păzeau intrarea la
casa regelui.
11. Și numai când mergea regele la templul Domnului, numai atunci
venea garda și le purta și pe urmă le aducea iarăși în casa de gardă.
12. După ce s-a smerit Roboam, s-a îndepărtat mânia Domnului de la
el și nu l-a nimicit cu totul. Afară de aceasta și în Iuda se găsea
câte ceva bun.
13. Așa s-a întărit iar regele Roboam în Ierusalim și a domnit. Roboam
era de patruzeci și unu de ani când s-a făcut rege și a domnit șaptesprezece
ani în Ierusalim, în cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate
semințiile lui Israel, ca să-și pună numele în ea. Pe mama lui Roboam
o chema Naama Amonita.
14. Dar a făcut el rele, pentru că nu și-a îndreptat inima sa ca să
caute pe Domnul.
15. Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise
în amintirile lui Șemaia proorocul și ale lui Ido văzătorul în spițele
neamurilor. Roboam a purtat războaie cu Ieroboam în toate zilele vieții
lor.
16. Apoi a răposat Roboam cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea
lui David. Iar în locul lui s-a făcut rege Abia, fiul său.
Capitolul 13 Abia, regele Iudei. Războiul lui
cu Ieroboam, regele lui Israel.
1. Abia a început să domnească peste Iuda în anul al optsprezecelea
al domniei lui Ieroboam.
2. Și a domnit trei ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Maaca și
era fiica lui Uriel din Ghibea și a fost război și între Abia și Ieroboam.
3. Abia a început războiul cu o armată numai de oameni viteji, adică
de patru sute de mii de oameni aleși. Iar Ieroboam a ieșit împotriva
lui la luptă cu opt sute de mii de oameni, tot numai oameni aleși
și viteji.
4. Abia cu armata sa s-a așezat pe vârfui muntelui Țemaraim, unul
dintre munții lui Efraim și a zis: "Ascultați-mă, Ieroboame și
voi toți Israeliții.
5. Nu știți voi, oare, că Domnul Dumnezeul lui Israel a dat lui David
domnia peste Israel în veci, lui și fiilor lui, prin legământ veșnic?
6. Dar s-a sculat Ieroboam, fiul lui Nabat, care era rob la Solomon,
fiul lui David, și s-a răzvrătit împotriva stăpânului său.
7. Atunci s-au strâns împrejurul lui oameni netrebnici, oameni înrăiți
și s-au îndârjit împotriva lui Roboam, fiul lui Solomon; iar Roboam
era tânăr și cu inima fricoasă și n-a putut să li se împotrivească.
8. Voi și acum ziceți că puteți să vă împotriviți regatului Domnului,
care se află în mina fiilor lui David, pentru că sunteți o mulțime
mare de popor și aveți viței de aur, pe care vi i-a făcut Ieroboam,
ca dumnezei.
9. N-ați izgonit voi oare pe preoții Domnului, pe fiii lui Aaron și
pe leviți, și nu v-ați făcut voi oare singuri preoți după pilda popoarelor
din celelalte țări? La voi, oricine vine să se curățească cu un vițel
și cu șapte berbeci, se face preot celui ce nu este dumnezeu.
10. Iar la noi Domnul este Dumnezeul nostru; noi nu L-am părăsit și
slujbele cele către Domnul le fac preoții, care sunt dintre fiii lui
Aaron și leviții, care sunt la slujba de strajă.
11. Ei fac să se ridice în fiecare dimineață și în fiecare seară fum
de arderi de tot către Domnul, cum și fum de tămâieri bine mirositoare;
și așează în rânduri pâinile punerii înainte pe masa cea curată și
aprind policandrele cele de aur și candelele lui, ca să ardă în fiecare
seară, pentru că noi păzim legea Domnului Dumnezeului nostru, iar
voi L-ați părăsit.
12. Și iată, noi avem în fruntea noastră pe Dumnezeu și pe preoții
Lui și trâmbițele cele răsunătoare, ca să răsune cu vuiet mare împotriva
voastră. Fii ai lui Israel, să nu vă luptați cu Domnul Dumnezeul părinților
voștri, că nu veți avea nici un spor".
13. Dar Ieroboam a trimis o ceată mare de oameni care stau la pândă,
să învăluiască pe Iuda și să le cadă în spate, așa că ei se aflau
în fața lui Iuda, iar cei de la pândă în spatele lui.
14. Dar Iudeii au prins de veste aceasta și au început lupta și în
față și în spate și au strigat către Domnul, iar preoții au trâmbițat
din trâmbițe.
15. Atunci au ridicat Iudeii strigăt mare. Dar când Iudeii au ridicat
strigătul, Dumnezeu a lovit pe Ieroboam și pe toți Israeliții în fața
lui Abia și a lui Iuda.
16. Și au fugit fiii lui Israel din fața celor din Iuda și Dumnezeu
i-a dat în mâinile lor.
17. Iar Abia dimpreună cu poporul lui le-a dat o lovitură puternică
și au căzut morți din Israel cinci sute de mii de oameni aleși.
18. Atunci s-au smerit fiii lui Israel, iar fiii lui Iuda s-au făcut
puternici, pentru că au nădăjduit în Domnul Dumnezeul părinților lor.
19. Abia l-a fugărit din urmă pe Ieroboam și i-a luat cetățile Betelul
cu satele lui, Ieșana cu satele ei și Efronul cu satele lui.
20. După aceea Ieroboam n-a mai avut putere să se împotrivească în
toate zilele lui Abia. Și l-a lovit Domnul și a murit.
21. Iar Abia s-a întărit. El și-a luat paisprezece femei și a născut
cu ele douăzeci și doi de băieți și șaisprezece fete.
22. Celelalte fapte ale lui Abia, purtările sale și vorbele sale sunt
scrise în amintirile lui Ido proorocul.
Capitolul 14 Asa sfărâmă idolii și biruie pe Etiopieni.
1. Apoi a răposat Abia cu părinții săi și l-au îngropat în cetatea
lui David, iar în locul lui s-a făcut rege Asa, fiul său. În zilele
sale țara a avut pace zece ani.
2. Asa a făcut cele bune și plăcute înaintea Domnului Dumnezeului
său,
3. Căci el a îndepărtat jertfelnicele dumnezeilor străini și înălțimile,
a sfărâmat stâlpii idolești și a tăiat Așerele.
4. El a poruncit Iudeilor să caute pe Domnul Dumnezeul părinților
lor și să împlinească legea și poruncile Lui;
5. A îndepărtat din toate cetățile lui Iuda înălțimile și chipurile
turnate ale soarelui. Regatul sub domnia lui a avut pace.
6. El a zidit cetăți tari în Iuda; căci țara a fost în pace și n-a
avut războaie cu nimeni în acei ani, fiindcă Domnul i-a dat odihnă.
7. Tot el a zis Iudeilor: "Să zidiți cetățile acestea și să le
îngrădiți cu ziduri, cu turnuri, cu porți și cu zăvoare; țara este
încă a noastră, pentru că am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru; L-am
căutat și El ne-a dăruit odihnă din toate părțile". Și au început
să le zidească și au izbutit.
8. Asa avea în oștirea lui trei sute de mii de oameni aleși din seminția
lui Iuda, înarmați cu scuturi și cu lănci; iar din seminția lui Veniamin,
două sute optzeci de mii de oameni aleși, înarmați cu scuturi și erau
și trăgători din arcuri.
9. Atunci s-a sculat împotriva sa Zerah Etiopianul cu o armată de
un milion și cu trei sute de care și a venit până la Mareșa.
10. Aici i-a ieșit Asa înainte și s-a așezat cu armata sa în linie
de bătaie, în valea lui Țefat, lângă Mareșa.
11. Apoi a strigat Asa către Domnul Dumnezeul său și a zis: "Doamne,
la Tine este puterea, ca să ajuți și celui tare și celui ce nu este
tare; ajută-ne dar nouă, Doamne Dumnezeul nostru, căci noi în Tine
nădăjduim și în numele Tău am pornit împotriva acestei mulțimi, care
este atât de mare; Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru, să n-aibă omul
putere împotriva Ta".
12. Atunci a lovit Domnul pe Etiopieni înaintea feței lui Asa și înaintea
feței lui Iuda și au fugit Etiopienii.
13. Iar Asa i-a fugărit din urmă împreună cu poporul care era cu el,
până la Gherar, și au căzut atâția Etiopieni, de se credea că n-a
mai rămas nimeni din ei cu suflet, pentru că aceia cădeau zdrobiți
înaintea Domnului și înaintea oștirii Lui. Și au luat de la ei o mare
mulțime de pradă.
14. și au sfărâmat toate cetățile dimprejurul Gherarei, pentru că
groaza Domnului intrase în ele. Și au prădat Israeliții toate cetățile
și au adus din ele foarte multă pradă.
15. De asemenea au jefuit și sălașele și au luat o mulțime de turme
cu vite mărunte și cămile și s-au întors cu ele la Ierusalim.
Capitolul 15 Asa face alte îndreptări în templu.
l. Atunci s-a pogorât Duhul lui Dumnezeu asupra lui Azaria, fiul lui
Oded,
2. Și i-a ieșit înaintea lui Asa și i-a zis: "Ascultați-mă, Asa
și tot Iuda și Veniamin: Domnul este cu voi când și voi sunteți cu
El. De-L veți căuta, va fi găsit de voi, iar de Îl veți părăsi, și
El vă va părăsi.
3. Multe zile a fost Israel fără Dumnezeul Cel adevărat și fără de
preot-învățător și fără de lege;
4. Dar când el, în strâmtorarea lui, s-a întors la Domnul Dumnezeul
lui Israel și L-a căutat, El S-a lăsat găsit de ei.
5. În acele vremuri n-a avut pace, nici cel ce ieșea, nici cel ce
intra, căci mari tulburări au fost între toți locuitorii țărilor;
6. Popor cu popor se lupta și cetate cu cetate, pentru că Dumnezeu
îi aducea la tulburări prin tot felul de necazuri.
7. Dar voi întăriți-vă și să nu vă obosească mâinile, pentru că veți
avea plată pentru faptele voastre!"
8. Când a auzit Asa cuvintele acestea și proorocia lui Azaria, fiul
lui Oded, proorocul, s-a înfiripat în putere și a azvârlit idolii
păgânești din toată țara lui Iuda și a lui Veniamin și din cetățile
pe care le luase din muntele lui Efraim, și a înnoit jertfelnicul
Domnului care era dinaintea pridvorului.
9. Apoi a adunat pe tot Iuda și pe tot Veniaminul și pe străinii din
Efraim, din Manase și din Simeon, care locuiau cu ei, căci mulți din
Israel au trecut la el, când au văzut că Domnul Dumnezeu este cu el.
10. Aceștia s-au adunat la Ierusalim în luna a treia din anul al cincisprezecelea
al domniei lui Asa.
11. Și au adus în ziua aceea jertfă Domnului din prada care o adunaseră:
din vitele cele mari, șapte sute de jertfe, și din vitele mărunte,
șapte mii.
12. După aceea au făcut legământ între ei, ca să caute pe Domnul Dumnezeul
părinților lor, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor;
13. Iar tot cel ce nu va căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel să moară,
ori mic de va fi, ori mare, ori bărbat de va fi, ori femeie.
14. Și s-au legat ei cu jurământ către Domnul cu glas tare și cu strigăte
mari și în sunetul trâmbițelor și al buciumelor.
15. Și le-a părut bine la toți Iudeii de acest jurământ, pentru că
cu toată inima lor s-au jurat și cu toată stăruința L-au căutat, și
El S-a dat lor să fie găsit. Și le-a dat lor Domnul odihnă din toate
părțile.
16. Pe Maaca, mama sa, regele Asa a lipsit-o de vrednicia de regină,
pentru că ea făcuse un chip turnat pentru Astarte. Asa a răsturnat
chipul cel turnat, pe care-l făcuse ea, l-a sfărâmat în bucăți și
l-a ars în valea Chedronului.
17. Deși înălțimile din Israel n-au fost de tot depărtate, ci au mai
durat încă în Israel, totuși Asa și-a avut inima sa întreagă la Domnul
în toate zilele vieții sale.
18. Și a adus el în templul lui Dumnezeu lucrurile care le afierosise
tatăl său și lucrurile care le afierosise el: adică aurul, argintul
și vasele.
19. Și război n-a mai fost până în anul al treizeci și cincilea al
domniei lui Asa.
Capitolul 16 Păcatul întreit al lui Asa.
1. Iar în anul al treizeci și șaselea al domniei lui Asa, Baeșa, regele
lui Israel, a plecat împotriva lui Iuda și a început să zidească Rama,
pentru ca să nu poată nimeni nici să plece de la Asa, regele lui Iuda,
nici să vină la el.
2. Atunci a scos Asa argintul și aurul din vistieriile templului Domnului
și ale casei regelui și l-a trimis la Damasc lui Benhadad, regele
Siriei, zicând:
3. "Legământ să fie între mine și între tine, cum a fost între
tatăl meu și între tatăl tău. Iată eu îți trimit argint și aur, du-te
și rupe legământul tău, care-l ai cu Baeșa, regele lui Israel, ca
să plece de la mine".
4. Și a ascultat Benhadad de regele Asa și a trimis pe mai-marii oștirii,
ce-i avea, împotriva cetăților lui Israel; aceștia au pustiit Ainul,
Danul, Abel-Maimul (Abel-Bet) și toate hambarele cu provizii din cetățile
lui Neftali.
5. Când a auzit Baeșa de aceasta, a încetat să mai zidească Rama,
oprind lucrarea sa.
6. Iar Asa regele a strâns pe toți cei ai lui Iuda și a cărat cu ei
din Rama pietrele și lemnele pe care Baeșa le folosea la întărire,
și a zidit cu ele Gheba și Mițpa.
7. În timpul acela a venit Hanani văzătorul la Asa, regele lui Iuda,
și i-a zis: "Fiindcă ai nădăjduit în regele Siriei și n-ai nădăjduit
în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceea ți-a scăpat oastea regelui Siriei
din mâna ta.
8. Oare Etiopienii și Libienii n-au avut ei oaste mare și care și
călăreți, cărora nu li se mai știa numărul? Dar pentru că tu ți-ai
pus încrederea în Domnul, El ți i-a dat în mâna ta;
9. Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, pentru ca
să sprijine pe cei care sunt cu inima lor întreagă la El. Neînțelepțește
ai lucrat dar acum. Pentru aceasta, de acum înainte tu vei avea războaie".
10. Și s-a mâniat Asa pe văzător, și l-a pus la închisoare; fiindcă
din pricina aceasta prinsese mare ciudă pe el; și a mai apăsat în
acel timp Asa și pe unii din popor.
11. Iar faptele lui Asa de la cele dintâi până la cele de pe urmă
sunt scrise în cartea regilor lui Iuda și Israel.
12. în anul al treizeci și nouălea al domniei sale s-a îmbolnăvit
Asa de picioare și boala lui s-a întins până la părțile cele mai de
sus ale corpului; dar el nici la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci
pe doctori.
13. Și a răposat Asa cu părinții săi și a murit în anul al patruzeci
și unulea al domniei lui.
14. Și l-au îngropat în mormântul pe care și-l săpase el în cetatea
lui David; și i-au pus pe un pat pe care-l umpluse cu aromate și cu
tot felul de miresme; la înmormântarea lui i s-au ars foarte multe
aromate.
Capitolul 17 Iosafat este fericit pentru evlavia
lui.
l. În locul lui Asa, s-a făcut rege Iosafat, fiul său. Și s-a întărit
și el împotriva Israeliților;
2. Căci a așezat oștire în toate cetățile întărite ale Iudei și în
cetățile lui Efraim pe care le stăpânise Asa, tatăl său.
3. Și a fost Domnul cu Iosafat, pentru că acesta a umblat în căile
cele dintâi ale lui David, tatăl său, și n-a căutat la Baali,
4. Ci a căutat pe Dumnezeul tatălui său și a lucrat după poruncile
Lui, iar nu după faptele Israeliților.
5. Pentru aceasta i-a întărit Domnul domnia în mâna lui și tot Iuda
îi aducea daruri lui Iosafat, și a avut el bogăție și mărire multă.
6. Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului. Afară de
aceasta, el a desființat din Iuda și înălțimile cu jertfelnice și
Așerele.
7. Iar în anul al treilea al domniei sale, a trimis pe cinci din căpeteniile
sale și anume: pe Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael și Miheia, ca
să învețe poporul prin cetățile lui Iuda;
8. Împreună cu ei a trimis și din leviți: pe Șemaia, Netania, Zebadia,
Asael, Șemiramot, Ionatan, Adonie, Tobie, Tob-Adonie; iar din preoți,
pe Elișama și pe Ioram.
9. Aceștia au învățat în Iuda, având cu ei cartea legii Domnului;
și au cutreierat toate cetățile lui Iuda și au învățat poporul.
10. În vremea aceasta, în toate regatele țărilor, care erau împrejurul
Iudei, intrase frica Domnului și nu îndrăznea nimeni să se lupte cu
Iosafat.
11. Și i se aduceau lui Iosafat daruri și argint ca bir, până și din
partea Filistenilor; asemenea și Arabii îi aduceau vite mărunte; șapte
mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi.
12. Astfel a ajuns Iosafat la cea mai înaltă mărire și a zidit în
Iuda cetățui și cetăți pentru provizii.
13. El a avut multe provizii în cetățile lui Iuda și oameni de război
viteji în Ierusalim.
14. Iată cartea numărătorii lor, după familiile cele după tată ale
lor: Din Iuda erau căpetenii peste mii: Adna, căpetenie, care avea
sub el trei sute de mii de ostași aleși;
15. După el Iohanan, căpetenie, care avea sub el două sute optzeci
de mii de oameni.
16. După acesta, Amasia, fiul lui Zicri, care se făgăduise pe sine
Domnului, avea cu el două sute de mii de ostași viteji.
17. Din Veniamin: viteazul ostaș Eliada, care avea sub el două sute
de mii de ostași, înarmați cu arcuri și cu scuturi;
18. După el Iehozabad, care avea sub el o sută optzeci de mii de ostași
înarmați.
19. Aceștia au slujit pe rege, afară de cei pe care regele îi împărțise
prin cetățile întărite în tot ținutul lui Iuda.
Capitolul 18 Iosafat și Ahab în război cu Sirienii.
l. Iosafat a avut multă bogăție și mărire și s-a înrudit cu Ahab.
2. După câțiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat,
pentru el și pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de
vite mărunte și mari și l-a câștigat să meargă împotriva Ramotului
din Galaad.
3. Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda:
"Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?"
Acela însă i-a răspuns: "Cum ești tu, așa sunt și eu; și cum
este poporul tău, așa este și poporul meu: merg cu tine la război!"
4. și a zis Iosafat către regele lui Israel: "Întreabă astăzi,
ce zice Domnul?"
5. Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci
și le-a zis: "Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului
din Galaad ori să ne lăsăm?" Și ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu
îl va da în mâinile regelui".
6. Zis-a Iosafat: "Nu se găsește pe aici vreun prooroc al Domnului,
ca să-l întrebăm și pe el?"
7. Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: "Mai este un
om prin care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că
nu proorocește de bine pentru mine, ci totdeauna îmi proorocește numai
de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla". Iosafat însă a zis:
"Nu grăi așa, rege!"
8. După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen și i-a zis: "Du-te
repede după Miheia, fiul lui Imla".
9. Atunci regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, ședeau fiecare
pe tronul său îmbrăcați în haine regești, în locul din fața porții
Samariei, și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
10. Sedechia, fiul lui Chenaana își făcuse și coarne de fier și zicea:
:Așa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei
nimici".
11. Și toți proorocii prooroceau același lucru, zicând: "Du-te
împotriva Ramotului din Galaad, și vei izbuti, că Domnul îl va da
în mâinile regelui".
12. Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând:
"Iată proorocii proorocesc toți într-un glas de bine regelui;
să fie și cuvântul tău asemenea cu al fiecăruia din ei; proorocește
și tu de bine".
13. Miheia însă a zis: "Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul
meu, aceea voi prooroci".
14. După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia,
să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să
ne lăsăm?" Iar acela a zis: "Duceți-vă, că veți izbuti,
căci aceia vor cădea în mâinile voastre".
15. Și i-a zis regele: "De câte ori să te jur eu oare în numele
Domnului, ca să grăiești numai adevărul?"
16. Atunci Miheia a zis: "Am văzut pe toți fiii lui Israel risipiți
prin munți ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceștia
neavând domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!"
17. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Nu ți-am spus eu
oare, că el nu-mi proorocește de bine, ci numai de rău?"
18. Iar Miheia a zis: "Ascultați așadar cuvântul Domnului: Am
văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerească stătea
de-a dreapta și de-a stânga Lui.
19. Atunci Domnul a zis: "Cine din voi ar putea să ducă în ispită
pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă și să cadă în Ramotul din
Galaad?" Și a răspuns unul una și altul alta.
20. Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis:
"Eu îl voi duce în ispită". Și a zis Domnul: "în ce
chip?"
21. Acela a zis: "Mă duc și mă fac duh al minciunii în gurile
tuturor proorocilor lui". Iar Domnul a zis: "Tu îl vei duce
în ispită și ai să izbutești. Du-te și fă așa!
22. Și acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre
în gurile acestor prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru
tine".
23. Și s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana și a lovit pe Miheia
peste obraz, zicând: "Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului
de la mine, ca să grăiască prin tine?"
24. Iar Miheia a zis: "Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei
fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi".
25. Atunci a zis regele lui Israel: "Luați-l pe Miheia, duceți-l
la Amon, căpetenia orașului, și la Ioaș, fiul regelui,
26. Și le spuneți: Așa grăiește regele: Puneți pe acesta la închisoare
și să-l hrăniți ca în vreme de lipsă, cu puțină pâine și cu puțină
apă, până când mă voi întoarce cu pace".
27. Dar Miheia a zis: "Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta
Domnul n-a grăit prin mine". Apoi a zis: "Ascultați acestea
toți!"
28. După aceea a plecat regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda,
împotriva Ramotului din Galaad.
29. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele
și intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege".
Și și-a schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.
30. Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând:
"Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele
lui Israel!"
31. Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei și-au
zis: "Acesta este regele lui Israel" și l-au împresurat
ca să se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat
ajutor și i-a îndepărtat Domnul de la el.
32. Și, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este
regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.
33. Dar un om, din întâmplare, și-a întins arcul său atunci și a rănit
pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis
celui ce-i mâna carul: "Întoarce-te și scoate-mă din luptă, căci
sunt rănit".
34. În acea zi, lupta a fost crâncenă și regele lui Israel a stat
în car în fața Sirienilor până seara, iar la asfințitul soarelui a
murit.
Capitolul 19 Iosafat, mustrat de Iehu, rânduiește
povățuitori pentru treburile religioase și politice.
l. După aceea Iosafat, regele lui Iuda, s-a întors în pace la casa
lui în Ierusalim.
2. I-a ieșit însă înainte Iehu, fiul lui Hanani văzătorul, și a zis
regelui Iosafat: "Fiindcă ai ajutat pe un nelegiuit și ai legat
prietenie cu cei pe care-i urăște Domnul, de aceea mânia Domnului
va fi asupra ta.
3. Dar ai și fapte bune, căci ai stricat chipurile cele cioplite din
pământul lui Iuda și ți-ai îndreptat inima ta ca să caute pe Dumnezeu".
4. Atunci Iosafat, s-a așezat cu locuința în Ierusalim și a început
el să umble iarăși prin poporul său de la Beer-Șeba, până la muntele
lui Efraim și l-a întors la Domnul Dumnezeul părinților săi.
5. Și a așezat judecători în țară, prin toate cetățile întărite și
în fiecare cetate.
6. Și a zis el judecătorilor: "Luați seama la ce veți face; să
nu faceți judecată omenească, ci judecata Domnului, că la rostirea
judecății El este cu voi.
7. De aceea să fiți cu frica Domnului în voi, să lucrați cu pază,
căci la Domnul nu-i nici nedreptate, nici părtinire și nici daruri".
8. Iosafat a pus și în Ierusalim pe unii din leviți, din preoți și
din capii de familie, ca să facă judecata Domnului, să judece pricinile
dintre Israeliții ce locuiau în Ierusalim.
9. Și iată ce porunci a dat el acestora: "Așa să lucrați, în
frica Domnului, cu credință și cu inimă curată!
10. La orice fel de pricini, care vor veni înaintea voastră de la
frații voștri care locuiesc în cetățile lor, fie pentru vărsare de
sânge, sau pentru lege și poruncă, fie pentru rânduieli și ceremonii,
să-i învățați să nu facă rău, ca să nu se găsească vinovați înaintea
Domnului și să nu vină mânia Lui asupra voastră și asupra fraților
voștri; lucrați așa și nu veți greși
11. Și iată Amaria arhiereul este pus peste voi în toate lucrurile
Domnului; iar Zebadia, fiul lui Israel, căpetenia casei lui Iuda,
este pus pentru toate lucrurile regelui, iar ca dregători înaintea
voastră aveți pe leviți. Fiți tari și lucrați astfel, și Domnul va
fi cu cel bun".
Capitolul 20 Iosafat biruie pe Amoniți și pe
Moabiți.
l. După aceasta au venit Moabiții și dimpreună cu ei au venit și Amon
asupra lui Iosafat cu război.
2. Atunci au venit unii și au spus lui Iosafat, zicând: "Vine
o mare mulțime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria;
și iată-i se află la Hațațon-Tamar, adică la Enghedi".
3. La vestea aceasta s-a înfricoșat Iosafat și și-a îndreptat fața
sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca
să postească.
4. Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul și au venit
din toate cetățile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
5. Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului,
la templul Domnului dinaintea curții noi
6. Și a zis: "Doamne Dumnezeul părinților noștri! Nu ești Tu
oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor
și n-ai Tu oare în mâna Ta tăria și puterea, încât nimeni nu este
să-ți stea ție împotrivă?
7. Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei țări
din fața poporului Tău Israel și ai dat-o pe veci urmașilor lui Avraam,
pe care îl iubeai?
8. Și ei s-au așezat în ea și ți-au zidit templu sfânt numelui Tău,
zicând:
9. De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepsește,
sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, și noi vom sta înaintea
templului acesta și înaintea feței Tale - căci numele Tău este în
templul acesta - și vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine,
Tu să ne asculți și să ne izbăvești.
10. Și acum, iată Amoniții, Moabiții și locuitorii muntelui Seir,
prin țara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliților să treacă, când
veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei și nu i-au
nimicit,
11. Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească
din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moștenire.
12. Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva
acestei mari mulțimi care a venit asupra noastră și nu știm ce să
facem; dar ochii noștri ne sunt la Tine".
13. Și stăteau toți Iudeii înaintea feței Domnului și copiii cei mici
ai lor, femeile lor și feciorii lor.
14. Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel,
fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania,
levit dintre fiii lui Asaf
15. Și acesta a zis: "Ascultați toți ai lui Iuda și locuitorii
Ierusalimului, și tu rege Iosafat! Așa zice Domnul către voi: Să nu
vă temeți, nici să vă spăimântați de mulțimea aceasta mare, căci războiul
nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
16. Mâine să plecați împotriva lor; iată ei urcă coasta țiț și aveți
să-i găsiți în capătul văii din fața pustiei Ieruel.
17. Nu voi aveți să vă luptați de astă dată; dar înșirați-vă, stați
și priviți izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda
și Ierusalime! Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați! Să le ieșiți
mâine înainte și Domnul va fi cu voi!"
18. Atunci s-a plecat Iosafat cu fața la pământ, de asemenea și toți
Iudeii și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca
să se închine Domnului.
19. Apoi. s-au sculat leviții dintre fiii lui Cahat și dintre fiii
lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte
tare.
20. Și s-au sculat ei de dimineață tare și au ieșit să se ducă în
pustiul Tecoa; pe când ieșeau ei, a stat Iosafat și a zis: "Ascultați-mă
Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveți încredere în Domnul
Dumnezeul vostru și fiți tari! Aveți încredere în proorocii Lui și
veți izbuti cu bine!"
21. Apoi s-a sfătuit el cu poporul și a rânduit cântăreți care să
cânte Domnului, ca, ieșind aceștia în podoabe sfinte înaintea celor
înarmați, să preamărească și să zică: "Slăviți pe Domnul, că
în veac este mila Lui!"
22. Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă și să preamărească,
Domnul a stârnit neînțelegeri între Amoniți și Moabiți și între locuitorii
muntelui Seir, care veniseră în Iuda, și au fost bătuți;
23. Căci s-au sculat Amoniții și Moabiții împotriva locuitorilor muntelui
Seir, bătându-i și stârpindu-i; iar când au sfârșit cu locuitorii
din Seir, atunci au început să se ucidă și ei unul pe altul.
24. Și când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul
și s-au uitat la acea mulțime de lume, iată toți erau stârvuri căzute
pe pământ și nici unul nu era teafăr.
25. Atunci a venit Iosafat și poporul lui ca să adune prada; și au
găsit la ei multe bogății, haine și lucruri scumpe și au adunat atâta
cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au
aflat.
26. Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo
binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se și cheamă locul acela
Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
27. Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim și cu Iosafat în
fruntea lor s-au întors foarte voioși la Ierusalim, pentru că Domnul
le dăduse biruință asupra vrăjmașilor lor.
28. Și au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe
și cu trâmbițe.
29. Și frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului,
când au auzit că Însuși Domnul a luptat împotriva vrăjmașilor lui
Israel.
30. După aceea domnia lui Iosafat a fost în liniște, pentru că Dumnezeu
i-a dat odihnă din toate părțile.
31. Așa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de
treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit în Ierusalim.
Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Șilhi.
32. El a ținut drumul lui Asa, tatăl său și nu s-a dat în lături de
loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
33. Numai înălțimile n-au fost de tot îndepărtate și nici poporul
nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinților lor.
34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele
din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, și
sunt trecute și în cartea regilor lui Israel.
35. Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia,
regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
36. Și s-a întovărășit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise
la Tarsis; și corăbiile le-au făcut ei la Ețion-Gheber.
37. Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, o proorocie
asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură
cu Ohozia, de aceea Domnul ți-a sfărâmat lucrurile tale". Și
s-au spart corăbiile și n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
Capitolul 21 Ioram ucide pe frații săi și se închină
la idoli. Pedeapsa și moartea lui.
l. Iosafat a răposat cu părinții săi și a fost înmormântat la un loc
cu părinții lui, în cetatea lui David. Iar în locul lui s-a făcut
rege Ioram, fiul său.
2. El avea ca frați pe fiii lui Iosafat, adică pe Azaria, pe Iehiel,
pe Zaharia, pe Azaria, pe Micael și pe Șefatia. Toți erau fiii lui
Iosafat, regele Iudei.
3. Acestora tatăl lor le făcuse daruri mari de argint, de aur și de
lucruri prețioase, dimpreună cu cetățile întărite, care erau în Iuda,
iar domnia a dat-o lui Ioram, pentru că el era fiul lui cel întâi-născut.
4. Însă Ioram, dacă a luat domnia tatălui său și s-a întărit, a ucis
pe toți frații lui cu sabia, de asemenea și pe unii dintre căpeteniile
lui Israel.
5. Ioram era de treizeci și doi de ani când s-a făcut rege și a domnit
opt ani în Ierusalim.
6. Dar el a umblat pe drumul regilor lui Israel, după cum făcuse și
casa lui Ahab, pentru că el avea de femeie chiar pe o fiică a lui
Ahab; și a făcut lucruri care nu erau plăcute în ochii Domnului.
7. Totuși Domnul, pentru legământul pe care-l făcuse cu David, n-a
vrut să piardă de tot casa lui David, căci îi făgăduise să-i dea lui
și fiilor lui un sfeșnic luminos în toate timpurile.
8. În zilele lui s-a rupt Edomul de sub stăpânirea lui Iuda și și-au
pus pentru ei rege osebit.
9. Atunci a plecat Ioram împotriva lor cu mai-marii oștirii lui și
cu toate carele de război, care le avea; și, sculându-se noaptea,
a bătut pe toți Edomiții care-l împresuraseră și pe toate căpeteniile
carelor acelora; și poporul s-a întors repede la taberele lor.
10. Edomul a rămas tot rupt de sub stăpânirea lui Iuda până în ziua
de astăzi. Tot în acel timp s-a mai rupt de sub stăpânirea lui Iuda
și Libna, pentru că el a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi.
11. De asemenea a făcut el înălțimile de pe munții lui Iuda și a dus
pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu și pe Iuda la rătăcire.
12. Atunci i-a venit o scrisoare de la Ilie proorocul, în care se
spunea: "Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoșul tău:
Fiindcă tu n-ai umblat pe căile lui Iosafat, tatăl tău, și pe căile
lui Asa, regele lui Iuda,
13. Ci ai umblat pe drumul regilor lui Israel și ai dus pe Iuda și
pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu, după cum a dus și casa lui
Ahab pe Israel la desfrâu, ba încă ai ucis și pe frații tăi, fiii
tatălui tău, care erau mai buni decât tine,
14. Pentru aceasta, iată Domnul va lovi cu lovitură mare pe poporul
tău, pe fiii tăi și pe femeile tale și toată averea ta.
15. Iar pe tine însuți te va lovi cu boală grea, cu boala măruntaielor
tale, până ce vor ieși din tine zi cu zi din pricina bolii".
16. Apoi a întărâtat Domnul împotriva lui Ioram duhul Filistenilor
și al Arabilor, care se învecinează cu Etiopienii;
17. Și au plecat aceștia împotriva Iudei, au năvălit în toată țara
și au luat toată averea care se afla în casa regelui; de asemenea
și pe fiii lui și pe femeile lui și nu i-a mai rămas lui nici un fecior,
afară de Ohozia, cel mai mic dintre fiii lui.
18. Iar după toate acestea l-a lovit Domnul la măruntaiele lui și
cu o boală fără vindecare.
19. Așa s-a trecut zi cu zi, una după alta; iar la sfârșitul anului
al doilea, din pricina bolii lui, au ieșit din el toate măruntaiele
și a murit în cele mai grozave chinuri. La înmormântarea lui poporul
nu i-a mai ars aromate, cum făcuse pentru părinții lui.
20. El a fost de treizeci și doi de ani când s-a făcut rege și opt
ani a domnit în Ierusalim; și a murit neplâns și l-au îngropat în
cetatea lui David; însă nu în gropnițele regilor.
Capitolul 22 Pieirea lui Ohozia.
1. În locul lui locuitorii Ierusalimului au făcut rege pe Ohozia,
fiul cel mai mic al lui, fiindcă pe toți fiii cei mai mari îi ucisese
mulțimea care venise cu Arabii la tabără. Astfel s-a făcut rege Ohozia,
fiul lui Ioram, regele Iudei.
2. Ohozia era de douăzeci și doi de ani când s-a făcut rege și a domnit
în Ierusalim un an. Pe mama lui o chema Atalia și era fiica lui Omri.
3. El de asemenea a mers pe drumul casei lui Ahab, pentru că a avut
pe mama lui sfătuitoare la fapte nelegiuite.
4. De aceea a făcut el lucruri care nu erau plăcute ochilor Domnului,
ca și casa lui Ahab; pentru că pe casa aceasta a avut-o el de sfătuitor
după moartea tatălui său, spre pieirea lui.
5. După sfatul lor, a plecat cu Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel,
la război împotriva lui Hazael, regele Siriei, în Ramotul din Galaad.
Atunci arcașii sirieni au rănit pe Ioram.
6. Acesta, ca să se lecuiască de rănile ce căpătase la Ramot, când
s-a luptat cu Hazael, regele Siriei, s-a întors înapoi la Izreel.
Și Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, s-a dus și el la Izreel,
ca să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, pentru că acela era bolnav.
7. Cu voia lui Dumnezeu și spre pieirea lui a venit Ohozia la Ioram,
căci, după sosirea lui aici, a plecat cu Ioram împotriva lui Iehu,
fiul lui Nimși, pe care-l unsese Domnul pentru stârpirea casei lui
Ahab.
8. Astfel pe când Iehu aducea la îndeplinire judecata care era asupra
casei lui Ahab, a găsit și pe căpeteniile lui Iuda și pe fiii fraților
lui Ohozia, care-i slujeau, și i-a ucis.
9. Apoi Iehu a poruncit să caute și pe Ohozia și l-au prins pe când
el se ascundea în Samaria, l-au adus la Iehu și l-au ucis și l-au
înmormântat, căci ziceau: "Este fiul lui Iosafat care a căutat
pe Domnul din toată inima sa". și n-a rămas în casa lui Ohozia
nimeni care să poată domni,
10. Căci Atalia, mama lui Ohozia, văzând că a murit fiul ei, s-a sculat
și a stârpit toată sămânța de rege din casa lui Iuda.
11. Dar Ioșeba, fiica regelui Ioram, a pus mâna pe Ioaș, fiul lui
Ohozia" l-a scos din mijlocul fiilor regelui, care aveau să fie
uciși și l-a ascuns pe el și pe doica lui în odaia de dormit. Și astfel
Ioșeba, fiica regelui Ioram, femeia lui Iehoiada preotul și sora lui
Ohozia, a ascuns pe Ioaș din fata Ataliei, și nu l-a omorât.
12. Și l-au ținut ei ascuns în templul lui Dumnezeu șase ani; iar
peste țară a domnit Atalia.
Capitolul 23 Iehoiada unge pe Ioaș rege. Atalia
ucisă. Baal dărâmat.
l. Iar în anul al șaptelea s-a întărit Iehoiada și a luat de tovarăș
cu el pe căpeteniile de peste sute, adică pe Azaria, fiul lui Ieroham,
pe Ismael, fiul lui Iohanan, pe Azaria, fiul lui Obed, pe Maaseia,
fiul lui Adaia și pe Elișafat, fiul lui Zicri.
2. Și au umblat de jur-împrejur prin Iuda și au adunat pe leviții
din toate cetățile lui Iuda și pe capii de familii după tată ai lui
Israel și au venit la Ierusalim.
3. Aici a făcut toată adunarea legământ cu regele în templul lui Dumnezeu.
Și a zis Iehoiada către ei: "Iată fiul regelui trebuie să fie
de acum rege, așa a grăit Domnul pentru fiii lui David.
4. Iată ce trebuie să faceți voi: Trei părți dintre voi, care intră
cu rândul de săptămână, atât dintre preoți, cât și dintre leviți,
să fie ușieri pe la uși;
5. Trei părți la casa regelui și trei părți la poarta Iesod; iar poporul
să stea tot în curțile templului Domnului.
6. Nimeni să nu intre în templul Domnului, afară de preoții și leviții
care fac slujbă. Ei pot să intre, pentru că sunt sfințiți; iar tot
poporul să stea de strajă pentru Domnul.
7. Leviții să înconjoare pe rege din toate părțile, fiecare cu arma
lui în mâna sa; și cine va intra în templu să fie ucis. Și să fiți
pe lângă rege, când va intra și când va ieși".
8. Și au făcut leviții și tot Iuda ce le-a poruncit Iehoiada preotul.
Atunci și-a luat fiecare oamenii săi, de aceia care intrau eu rândul
de săptămână sau pe acei care își făcuseră săptămâna, pentru că Iehoiada
preotul nu dăduse drumul rândurilor care erau să fie schimbate.
9. Și a împărțit Iehoiada preotul căpeteniilor de peste sute sulițile
și scuturile cele mari și cele mici ale lui David, care erau în templul
lui Dumnezeu.
10. Apoi a așezat tot poporul, având fiecare în mână arma sa, de la
partea dreaptă a templului până la partea stângă a templului, înconjurând
jertfelnicul și templul, ca să facă cerc în jurul regelui.
11. După aceea l-au adus pe rege și i-au pus coroana și podoabele,
i-au dat să țină în mână legea și l-au făcut rege; iar ungerea a săvârșit-o
Iehoiada preotul și fiii lui, zicând: "Să trăiască regele!"
12. Atunci a auzit Atalia strigătele poporului care alerga și cânta
laude pentru rege și a venit și ea la popor în templul Domnului să
privească;
13. Și iată regele ședea pe tronul lui la intrare și pe lângă rege,
căpeteniile, trâmbițașii și tot poporul țării se veseleau și sunau
din trâmbițe; iar cântăreții, care erau cu instrumente de cântare
și cei care cântau din gură, cântau cântările de laudă. Atunci Atalia
și-a rupt hainele sale și a început să strige: "Vânzare! Vânzare!"
14. Iar Iehoiada preotul a chemat pe căpeteniile cele peste sute,
care erau cu comanda armatei și le-a zis: "Scoateți-o afară din
templu și cine va urma după ea să fie ucis cu sabia!" Pentru
că preotul zisese: "Să nu o ucideți în templul Domnului!"
15. Și i-au făcut loc să iasă. Iar când a ajuns ea la intrarea casei
regelui, cea dinspre poarta cailor, au omorât-o acolo.
16. Și a făcut Iehoiada legământ cu tot poporul și cu regele, ca să
fie ei popor al Domnului.
17. Apoi s-a dus tot poporul la capiștea lui Baal și au dărâmat-o
și au sfărâmat jertfelnicele lui și chipurile lui și a omorât pe Matan,
preotul lui Baal, dinaintea jertfelnicelor.
18. După aceea a încredințat Iehoiada dregătoriile templului Domnului
în mâinile preoților și ale leviților; a împărțit pe preoți și pe
leviți în cete, care trebuiau să facă slujbă cu rândul, cum așezase
David pentru templul Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului,
cum este scris în legea lui Moise, cu bucurie și cu cântare după cum
rânduise David.
19. A așezat de asemenea portari la porțile templului Domnului, ca
să nu poată intra cel ce este necurat prin vreo faptă.
20. Apoi a luat pe căpeteniile cele peste sute, pe viteji, pe căpeteniile
poporului și pe tot poporul țării și l-au petrecut pe rege de la templul
Domnului până la casa domnească, intrând pe poarta cea înaltă, în
casa regelui; și l-au așezat pe tronul regatului.
21. Și s-a veselit tot poporul țării și s-a liniștit cetatea. Iar
pe Atalia au omorât-o cu sabia.
Capitolul 24 Domnia lui Ioaș. Închinarea la idoli.
Pedeapsa și moartea lui.
l. Ioaș era de șapte ani când a fost făcut rege și a domnit patruzeci
de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Țibia și era din Beer-Șeba.
2. Ioaș a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, în toate
zilele lui Iehoiada preotul.
3. Iehoiada i-a luat două femei și a avut cu ele băieți și fete.
4. După aceasta și-a pus în gând Ioaș să înnoiască templul Domnului.
5. De aceea a adunat pe preoți și pe leviți și le-a zis: "Duceți-vă
prin cetățile lui Iuda și strângeți de la toți Israeliții argint în
fiecare an pentru repararea templului Dumnezeului vostru și grăbiți-vă
cu lucrul acesta". Însă leviții nu s-au grăbit.
6. Atunci a chemat regele pe Iehoiada, capul lor și i-a zis: "Pentru
ce nu ceri de la leviți să adune din Iuda și din Ierusalim darea hotărâtă
de Moise, robul Domnului, și de către adunarea Israeliților pentru
cortul adunării?
7. Căci Atalia cea nelegiuită și fiii ei au despuiat templul lui Dumnezeu
și toate lucrurile care erau sfințite pentru templul Domnului și le-au
întrebuințat pentru baali".
8. Apoi a poruncit regele de s-a făcut o ladă și a pus-o afară la
ușa templului Domnului.
9. Și s-a dat de veste la tot poporul din Iuda și din Ierusalim ca
să aducă Domnului darea pe care o pusese Moise, robul lui Dumnezeu,
asupra Israeliților în pustiu.
10. De aceasta le-a părut bine la toate căpeteniile și la tot poporul
și au adus și au aruncat argint în ladă până s-a umplut ea.
11. Și când la timpul său se aducea lada de către leviți la dregătorii
regelui și când vedeau că era mult argint în ea, atunci veneau scriitorul
regelui și dregătorul arhiereului și deșertau lada, o ridicau și o
puneau iar la locul ei. Așa făceau în toate zilele și s-a strâns argint
mult.
12. Iar regele și Iehoiada preotul l-au dat meșterilor de lucrări
ai templului Domnului și aceștia și-au tocmit cioplitori de piatră
și dulgheri pentru înnoire, asemenea și lucrători în fier și aramă
ca să repare templul Domnului.
13. Și au luat meșterii și au săvârșit lucrările cu mâinile lor și
au adus templul lui Dumnezeu la starea lui de mai înainte și l-au
întărit.
14. Iar după ce au sfârșit toate de lucru, au adus argintul rămas
înaintea regelui și a lui Iehoiada. Și au făcut din acest argint vase
pentru templul Domnului, vase pentru slujbe și pentru arderi de tot,
cupe și celelalte vase de aur și de argint. Și au adus necontenit
arderi de tot în templul Domnului în toate zilele lui Iehoiada.
15. Apoi a îmbătrânit Iehoiada și a murit sătul de zile, căci era
de o sută treizeci de ani când a murit.
16. Și l-au înmormântat în cetatea lui David, la un loc cu regii,
pentru binele care îl făcuse în Israel, pentru Dumnezeu și pentru
templul Lui.
17. Iar după moartea lui Iehoiada, au venit căpeteniile lui Iuda și
s-au închinat regelui; și de atunci regele a început să asculte de
ei.
18. Și au părăsit templul Domnului Dumnezeului părinților lor și au
început să slujească Așerelor și idolilor. Din pricina acestui păcat,
s-a coborât mânia Domnului peste Iuda și peste Ierusalim.
19. Și a trimis la ei prooroci, pentru a-i face să se întoarcă la
Domnul și i-au sfătuit, dar ei nu i-au ascultat.
20. Atunci Duhul lui Dumnezeu a cuprins pe Zaharia, fiul lui Iehoiada
preotul, care s-a suit pe amvon înaintea poporului și le-a zis: "Așa
zice Domnul: Pentru ce călcați poruncile Domnului? Nu veți propăși,
fiindcă voi ați părăsit pe Domnul și El vă va părăsi pe voi".
21. Dar s-au vorbit cu toții împotriva lui și l-au ucis cu pietre,
din porunca regelui Ioaș, în curtea templului Domnului.
22. Regele Ioaș nu și-a adus aminte de binefacerea care i-a făcut-o
Iehoiada, tatăl lui Zaharia, ci a ucis pe fiul lui și acesta, când
murea, a zis: "Domnul să vadă și să facă dreptate!"
23. Iar după un an, a venit împotriva lui armata siriană, a intrat
în Iuda și în Ierusalim și a stârpit din popor pe toate căpeteniile
poporului și toată prada luată de la ei a trimis-o regelui, la Damasc.
24. Deși oștirea Sirienilor care venise era alcătuită dintr-un mic
număr de oameni, Domnul însă a dat în mâna lor o oaste foarte mare,
pentru că ei părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor, iar Sirienii
aduceau la îndeplinire judecata care era asupra lui Ioaș.
25. Iar după ce s-au retras Sirienii de la el, rămânând el greu bolnav,
slujitorii lui au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului
lui Iehoiada preotul; și l-au ucis în patul lui și așa a murit. Și
l-au înmormântat în cetatea lui David, însă nu l-au îngropat în mormântul
regilor.
26. Iar acei care au uneltit împotriva lui au fost: Zabad, fiul Șimeatei
Amonita și Iehozabad, fiul Șimritei Moabita.
27. Amănuntele despre fiii lui și despre mulțimea proorociilor împotriva
lui, precum și despre înnoirea templului lui Dumnezeu, se găsesc scrise
în cartea regilor. Iar în locul său a fost făcut rege Amasia, fiul
său.
Capitolul 25 Domnia lui Amasia, regele Iudei.
1. Amasia a început să domnească când era în vârstă de douăzeci și
cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Pe
mama lui o chema Iehoadan și era de loc din Ierusalim.
2. El a făcut lucruri plăcute înaintea Domnului, însă nu din toată
inima.
3. Când domnia s-a întărit în mâna lui, el a ucis pe robii săi care
uciseseră pe rege, tatăl său.
4. Însă pe copiii lor nu i-a ucis, fiindcă a făcut după cum este scris
în lege, în cartea lui Moise, unde a poruncit Domnul, zicând: "Părinții
nu trebuie să fie uciși pentru feciori, nici feciorii nu trebuie să
fie uciși pentru părinți, ci fiecare să fie ucis pentru păcatul lui".
5. Apoi a adunat Amasia pe cei din Iuda și i-a așezat după neamurile
cele după tată sub comanda căpeteniilor peste mii și a căpeteniilor
peste sute, pe toți ai, lui Iuda și ai lui Veniamin; și i-a socotit
de la vârsta de douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii
de oameni voinici care erau în stare să meargă la război și să poarte
suliță și scut.
6. Apoi a mai tocmit cu plată din Israeliți încă o sută de mii de
ostași viteji cu o sută de talanți de argint.
7. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la el și i-a zis: "O, rege,
oștirea care o ai din Israel să nu meargă cu tine, pentru că Domnul
nu ține cu Israeliții, nici cu toți fiii lui Efraim;
8. Ci du-te singur și luptă-te cu bărbăție în război. Altfel Dumnezeu
te va face să cazi în fața dușmanului; căci Dumnezeu are putere și
să te sprijine și să te facă să cazi".
9. Iar Amasia a zis către omul lui Dumnezeu: "Ce să fac cu cei
o sută de talanți dăruiți oștirii lui Israel?" și a zis omul
lui Dumnezeu: "Domnul poate să-ți dea mai mult decât atâta".
10. Atunci Amasia a ales oștirea care îi venise din țara lui Efraim,
ca să se întoarcă la locul său. Dar ei s-au aprins de mânie asupra
lui Iuda și s-au întors la locul lor foarte mânioși.
11. Iar Amasia a prins curaj și și-a luat poporul său și a plecat
la bătălie cu el în Valea Sării și a omorât zece mii de oameni dintre
fiii lui Seir;
12. Și alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda
și i-au dus pe vârful unei stânci și i-au aruncat de pe vârful stâncii.
și toți s-au zdrobit cu desăvârșire.
13. Iar oștirea pe care Amasia o trimisese înapoi, ca să nu meargă
cu el la război, a năvălit asupra cetăților lui Iuda din Samaria până
la Bet-Horon și au ucis în ele trei mii de oameni, luând foarte multă
pradă.
14. Iar Amasia după ce a lovit pe Edomiți, a adus, la întoarcerea
lui acasă, pe zeii fiilor lui Seir și i-a așezat să-i aibă ca dumnezei
pentru el și s-a închinat lor și i-a tămâiat.
15. Atunci Domnul S-a făcut foc de mânie asupra lui Amasia și a trimis
pe un prooroc și acela i-a zis: "De ce ai căutat pe dumnezeii
poporului acestuia, care n-au fost în stare să-și scape poporul din
mâna ta?"
16. Când el i-a grăit aceste vorbe, regele i-a răspuns: "Te-a
pus cineva să fii sfătuitor regelui? Stăpânește-te, ca nu cumva să
fii ucis". Și s-a oprit proorocul și a zis: "Știu că Dumnezeu
a hotărât să te piardă, pentru că ai făcut acest lucru și nu ai ascultat
sfatul meu!"
17. Atunci s-a sfătuit Amasia, regele lui Iuda, cu ai săi și a trimis
la Ioaș, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i
spună: "Vino să ne vedem unul cu altul!"
18. Iar Ioaș, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda,
ca să-i spună: "Spinul, care este în Liban, a trimis să-i spună
cedrului, care este tot în Liban: Dă pe fiica ta fiului meu de femeie.
Însă fiarele sălbatice, care sunt în Liban, au trecut pe lângă acest
spin și l-au călcat.
19. Tu zici: Iată eu am bătut pe Edomiți și s-a înălțat inima ta de
mărire deșartă. Șezi mai bine acasă și te astâmpără; de ce să te apuci
de un lucru primejdios, prin care să cazi și tu și Iuda cu tine?"
20. Dar Amasia nici n-a vrut să audă, fiindcă aceasta a fost de la
Dumnezeu să cadă el în mâna lui Ioaș, pentru că a căutat pe dumnezeii
Edomiților.
21. Și a venit Ioaș, regele lui Israel, să dea ochi unul cu altul,
el și cu Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Șemeș, care este în Iuda.
22. Și Iuda a fost bătut de Israel și fiecare a fugit la cortul său.
23. Și pe Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ioahaz,
l-a prins Ioaș, regele lui Israel, la Bet-Șemeș, și l-a dus la, Ierusalim
și a dărâmat zidul Ierusalimului pe o întindere de patru sute de coți,
de la porțile lui Efraim până la porțile din colțul cetății;
24. Apoi a luat tot aurul și argintul și toate vasele care erau în
templul lui Dumnezeu, sub îngrijirea lui Obed-Edom și vistieriile
casei regelui, precum și oameni ca ostatici și s-a întors cu ei în
Samaria.
25. Amasia, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit după moartea
lui Ioaș, fiul lui Ioahaz, cincisprezece ani.
26. Celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintâi și cele de pe urmă,
se află scrise în cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel.
27. De pe timpul când Amasia s-a abătut de la Domnul, s-a urzit în
Ierusalim o uneltire împotriva lui și a fugit la Lachiș, dar l-au
omorât acolo.
28. Și l-au adus pe cai și l-au înmormântat cu părinții lui în cetatea
lui Iuda.
Capitolul 26 Ozia (Azaria) tămâiază și se umple
de lepră.
1. Atunci tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia, care era de șaisprezece
ani și l-a făcut rege în locul lui Amasia, tatăl său.
2. Acesta a zidit Elatul și l-a întors la Iuda, după ce a răposat
regele cu părinții lui.
3. Ozia era de șaisprezece ani când a fost făcut rege și a domnit
cincizeci și doi de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Iecolia,
de loc din Ierusalim.
4. Acesta a făcut lucruri care erau plăcute înaintea ochilor Domnului,
întocmai așa cum făcuse și Amasia, tatăl său;
5. Căci el a alergat la Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care îl învăța
frica lui Dumnezeu. și în timpul cât a alergat el la Domnul și Dumnezeu
l-a ajutat de i-a mers bine.
6. Într-o vreme a plecat el de s-a bătut cu Filistenii și a dărâmat
zidurile cetății Gat și zidurile cetății Iabne și zidurile cetății
Așdod; și a zidit cetăți în ținutul Așdodului și între Filisteni.
7. Iar Dumnezeu i-a ajutat să se bată cu Filistenii și cu Arabii care
locuiesc la Gur-Baal și cu Meuniții.
8. Așa că chiar Amoniții îi dădeau daruri lui Ozia încât s-a dus vestea
de numele lui până la hotarele Egiptului, căci ajunsese foarte puternic.
9. Apoi a zidit Ozia turnuri în Ierusalim, deasupra porților din colț
și deasupra porților din vale, cum și la colțul zidului și l-a întărit.
10. A zidit de asemenea turnuri și în pustiu și a săpat multe fântâni,
pentru că avea multe vite și pe șes și pe vale; avea lucrători de
pământ și vieri în munte și pe Carmel, căci el iubea lucrarea pământului.
11. A mai avut Ozia și oștire care mergea la bătălie în cete, după
cum era rânduită în catagrafia alcătuită de Ieiel, scriitorul, și
de Maasia, judecătorul, care se aflau sub conducerea lui Hanania,
unul din căpeteniile de frunte ale regelui.
12. Numărul total al capilor de familii ale războinicilor viteji era
de două mii șase sute;
13. Și sub conducerea lor era o putere ostășească de trei sute șapte
mii cinci sute de ostași, care puteau să meargă la luptă cu bărbăție
ostășească, pentru a ajuta pe rege împotriva dușmanului.
14. Pentru ei a pregătit Ozia toată oastea, scuturi, sulițe, coifuri
și platoșe, arcuri și pietre de praștie.
15. Apoi a făcut în Ierusalim mașini, construite cu meșteșug, ca să
le pună în turnuri și pe la colțurile zidurilor și să arunce cu ele
săgeți și pietre mari. Și s-a dus vestea de numele lui foarte departe,
pentru că în chip minunat a fost ajutat și s-a făcut puternic.
16. Și când a ajuns puternic, el s-a mândrit în inima lui spre pieirea
lui; și a săvârșit o nelegiuire înaintea Domnului Dumnezeului său,
căci a intrat în templul Domnului, ca să tămâieze pe jertfelnicul
tămâierii.
17. Dar după el a intrat și Azaria preotul, împreună cu optzeci de
preoți ai Domnului, oameni aleși,
18. Și s-au împotrivit regelui Ozia și i-au zis: "Nu ți-e dat
ție, Ozia, să tămâiezi înaintea Domnului, ci preoților, fiilor lui
Aaron, care sunt sfințiți să tămâieze; ieși din locașul sfânt, căci
ai făcut o fărădelege și nu-ți va fi de loc spre cinste acest lucru
înaintea Domnului Dumnezeu".
19. Ozia însă s-a supărat pe ei; și cum ținea în mâna lui cădelnița,
ca să tămâieze, deodată s-a ivit lepra pe fruntea lui în fața preoților,
în templul Domnului, dinaintea altarului tămâierii.
20. Iar dacă s-au uitat la el cu luare aminte Azaria arhiereul și
toți preoții, iată el avea pe fruntea lui lepră. Și l-au silit să
iasă de acolo; dar și el însuși s-a grăbit să iasă, căci îl lovise
Domnul.
21. Și a fost lepros regele Ozia până în ceasul morții lui; după aceea
el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind oprit de a mai intra în
templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui și cârmuirea poporului
țării a ținut-o Iotam, fiul lui.
22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă,
le-a scris Isaia proorocul, fiul lui Amos.
23. Și a răposat Ozia cu părinții lui și l-au înmormântat la un loc
cu părinții lui în câmpul cu mormintele regilor, că ziceau: El a fost
lepros. Și în locul lui a fost făcut rege Iotam, fiul său.
Capitolul 27 Iotam supune pe Amoniți la bir.
1. Iotam era de douăzeci și cinci de ani când a fost făcut rege și
a domnit șaisprezece ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ierușa,
fiica lui Sadoc.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, întocmai
cum a făcut și Ozia, tatăl său, numai că n-a intrat, ca el, în locașul
sfânt al Domnului. Și poporul continua încă să se strice.
3. El a zidit porțile cele de sus ale templului Domnului Și a făcut
multe adaosuri la zidul Ofel.
4. La fel a zidit și cetăți pe muntele lui Iuda, iar în păduri, cetățui
și turnuri.
5. Iotam a avut război cu regele Amoniților și i-a biruit. În acel
an Amoniții i-au dat o sută de talanți de argint, zece mii de core
de grâu și zece mii core de orz. Această dare i-au dat-o Amoniții
și în al doilea și în al treilea an.
6. Și s-a făcut Iotam așa de puternic, pentru că și-a îndreptat căile
sale numai înaintea feței Domnului Dumnezeului său.
7. Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele sale și purtarea
sa se găsesc scrise în cartea regilor lui Israel și a regilor lui
Iuda.
8. El era de douăzeci și cinci de ani când a fost făcut rege și a
domnit în Ierusalim șaisprezece ani.
9. Apoi a răposat Iotam cu părinții săi, și l-au înmormântat în cetatea
lui David. Iar în locul lui a fost făcut rege Ahaz, fiul său.
Capitolul 28 Ahaz, regele Iudei, și nelegiuirile
lui.
1. Ahaz era de douăzeci de ani când a fost făcut rege și a domnit
șaisprezece ani în Ierusalim; însă el n-a făcut lucruri plăcute înaintea
ochilor Domnului, precum făcuse David, strămoșul lui,
2. Ci a mers pe urmele regilor lui Israel și a făcut chiar chipuri
turnate de baali.
3. A săvârșit tămâieri în valea fiilor lui Hinom și a trecut pe fiii
săi prin foc făcând urâciunile popoarelor pe care le alungase Domnul
dinaintea fiilor lui Israel.
4. A adus jertfe și tămâieri pe înălțimi, pe dealuri și pe sub orice
copac înfrunzit.
5. De aceea l-a dat Domnul Dumnezeu în mâna regelui Sirienilor, care
l-au lovit și i-au luat o mulțime de robi și i-au dus în Damasc. De
asemenea a mai fost dat și în mâna regelui lui Israel, care și acela
a pricinuit mari pierderi regatului său;
6. Căci Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a ucis într-o
singură zi o sută douăzeci de mii în Iuda, toți numai oameni de război,
pentru că aceia părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor.
7. Iar Zicri, un viteaz din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul regelui,
pe Azricam, căpetenia curții, și pe Elcana, care era al doilea după
rege.
8. Și au luat fiii lui Israel de la frații lor din Iuda două sute
de mii de femei, băieți și fete, ca robi; de asemenea au luat de la
ei și multă pradă și au dus prada în Samaria.
9. Acolo însă se afla un prooroc al Domnului, care se numea Oded.
Acesta a ieșit înaintea oștirii care venea la Samaria și le-a zis:
"Iată Domnul Dumnezeul părinților voștri, fiind mâniat pe Iuda,
i-a dat în mâinile voastre, și voi i-ați ucis cu o sălbăticie care
a ajuns până la cer.
10. Și acum vă gândiți să vă faceți robi și roabe pe fiii lui Iuda
și ai Ierusalimului.
11. Așadar, ascultați-mă și duceți înapoi pe robii care i-ați luat
de la frații voștri; căci altfel flacăra mâniei Domnului va fi peste
voi".
12. Atunci s-au sculat unii din căpeteniile fiilor lui Efraim: Azaria,
fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, Iezechia, fiul lui
Șalum și Amasa, fiul lui Hadlai, împotriva celor care se întorceau
din război
13. Și le-au zis: "Să nu aduceți pe robi aici, pentru că am fi
vinovați înaintea Domnului. Vreți să mai adăugați la păcatele noastre
și la vinovățiile noastre? Căci și așa este mare vinovăția noastră
și văpaia mâniei Domnului este peste Israel".
14. Atunci ostașii au luat pe robi și prăzile înaintea căpeteniilor
oștirii și a întregii adunări.
15. Și s-au sculat bărbații amintiți mai sus, au luat pe robi și din
pradă au îmbrăcat pe toți cei goi, le-au dat haine și încălțăminte,
i-au hrănit, i-au adăpat și i-au uns cu untdelemn, și pe toți care
erau slabi i-au pus pe asini și i-au dus la Ierihon, cetatea finicilor,
la frații lor; iar ei s-au întors apoi la Samaria.
16. În acea vreme a trimis regele Ahaz la regele Asirienilor, ca să-l
ajute,
17. Că Edomiții iar au venit și au ucis pe mulți din Iuda și au luat
robi;
18. Asemenea și Filistenii năvăliseră în cetățile din ținuturile de
la șes și de la miazăzi ale lui Iuda și luaseră Bet-Șemeșul, Aialonul,
Ghederotul și Soco cu satele care țineau de el, Timna cu satele care
țineau de ea, și Ghimzo cu satele lui și se așezaseră acolo.
19. Așa smerise Domnul pe Iuda din pricina lui Ahaz, regele lui Iuda,
pentru că dusese el pe Iuda la destrăbălare și păcătuise greu înaintea
Domnului.
20. Tiglatfalasar, regele Asiriei, a venit într-adevăr la el; însă
în loc să-l ajute, i-a făcut greutăți,
21. Pentru că Ahaz luase vistieriile din templul Domnului și din casa
regelui și de la căpeteniile poporului și le dăduse regelui Asiriei,
dar nu spre bine.
22. Căci el și atunci, când se afla în strâmtorare, n-a încetat a
săvârși fărădelege înaintea Domnului. Așa era regele Ahaz.
23. El a adus jertfe dumnezeilor din Damasc, crezând că ei l-au bătut,
și zicea: "Fiindcă dumnezeii regilor Sirienilor le-au ajutat
lor, le voi aduce jertfă, și ei îmi vor ajuta și mie". Însă ei
au fost pricina căderii lui și pricina căderii a tot Israelul.
24. Ahaz a strâns vasele templului lui Dumnezeu, le-a sfărâmat și
a încuiat ușile templului Domnului; și și-a făcut jertfelnice pe la
toate colțurile în Ierusalim;
25. Și prin toate cetățile lui Iuda a făcut locuri înalte ca să tămâieze
la alți dumnezei. Prin aceasta a mâniat pe Domnul Dumnezeul părinților
săi.
26. Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintâi și cele
de pe urmă, se găsesc scrise în cartea regilor lui Iuda și ai lui
Israel.
27. Și a răposat Ahaz cu părinții săi și l-au înmormântat în cetate,
în Ierusalim; dar nu l-au pus în gropnițele regilor lui Israel. În
locul lui s-a făcut rege Iezechia, fiul său.
Capitolul 29 Iezechia înnoiește slujba cea adevărată.
1. Iezechia a fost făcut rege când era de douăzeci și cinci de ani
și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema
Abia și era fiica lui Zaharia.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, după
cum făcuse și David, strămoșul lui.
3. În anul întâi al domniei sale, în luna întâi, a descuiat el ușile
templului Domnului și le-a înnoit.
4. Apoi a poruncit să vină preoții și leviții; pe aceștia i-a adunat
în locul deschis dinspre răsărit,
5. Și le-a zis: "Ascultați-mă, leviți! Să vă curățiți acum înșivă
prin jertfe și să sfințiți templul Domnului Dumnezeului părinților
voștri și să aruncați necurățenia din locul sfânt afară.
6. Căci părinții voștri au săvârșit fărădelegi și au făcut lucruri
care nu erau plăcute ochilor Domnului Dumnezeului nostru, pe Care
L-au părăsit, și-au abătut fețele de la locașul Domnului și s-au întors
cu spatele la el;
7. Ba și ușile pridvorului le-au încuiat, au stins candelele și n-au
mai tămâiat tămâie și nici n-au mai adus arderi de tot în locașul
sfânt al Domnului lui Israel.
8. De aceea s-a coborât mânia Domnului peste Iuda și peste Ierusalim
și i-a dat El pustiirii, batjocurii și rușinii, cum vedeți și voi
singuri cu ochii voștri.
9. Iată părinții noștri au căzut de ascuțișul sabiei, iar fiii noștri,
fetele noastre și femeile noastre se găsesc din pricina aceasta în
robie până astăzi, într-o țară care nu este a lor.
10. Acum însă mâ-am pus în gând să fac legământ cu Domnul Dumnezeul
lui Israel, ca să-Și întoarcă iuțimea mâniei Sale de la noi.
11. Fiii mei, să nu pregetați nicidecum, căci pe voi v-a ales Domnul,
ca să-I stați înaintea feței Lui, să-I slujiți și să-I fiți slujitori
și aprinzători de tămâie".
12. Atunci s-au sculat leviții: Mahat, fiul lui Amasia și Ioil, fiul
lui Azaria, dintre fiii lui Cahat; Chiș, fiul lui Abdi și Azaria,
fiul lui Iehaleleel, din seminția lui Merari; Ioah, fiul lui Zima
și Eden, fiul lui Ioah, din neamul lui Gherșon;
13. Șimri și Ieiel din fiii lui Elițafan; Zaharia și Matania, din
fiii lui Asaf;
14. Iehiel și Șimei, din fiii lui Eman; Șemaia și Uziel din fiii lui
Iedutun.
15. Aceștia au adunat pe frații lor și s-au curățit prin aduceri de
jertfe; apoi s-au dus, după porunca regelui, să curețe și templul
Domnului, după cuvintele Domnului.
16. Și au intrat preoții înăuntrul templului Domnului pentru curățire
și au scos afară în curtea templului tot ce au găsit necurat în locașul
sfânt al Domnului; iar leviții au luat acestea ca să le scoată afară
la pârâul Chedron.
17. Apoi au început a face sfințirea în ziua întâi a lunii întâi și
în ziua a opta a aceleiași luni au intrat în pridvorul templului Domnului.
Templul Domnului l-au sfințit opt zile; în ziua a șaisprezecea din
luna întâi l-au terminat.
18. După aceea s-au dus la regele Iezechia acasă și i-au spus: "Noi
am curățit templul Domnului și jertfelnicul cel pentru arderi de tot,
cu toate vasele lui; masa pentru pâinile punerii înainte, cu toate
vasele ei;
19. Și toate vasele pe care le aruncase regele Ahaz în timpul domniei
lui, în nelegiuirea sa, noi le-am pregătit și le-am sfințit; și iată
ele sunt înaintea jertfelnicului Domnului".
20. Atunci s-a sculat regele Iezechia foarte de dimineață, a adunat
căpeteniile cetății și s-a dus la templul Domnului.
21. Și au adus șapte viței, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi,
ca jertfă pentru păcat: pentru regat, pentru locașul de sfințire și
pentru Iuda. A poruncit apoi preoților, fiilor lui Aaron, ca să-i
aducă arderi de tot pe jertfelnicul Domnului.
22. Au junghiat vitei și au luat preoții sângele și au stropit cu
el jertfelnicul; au junghiat berbecii și au stropit cu sângele lor
jertfelnicul; au junghiat mieii și au stropit cu sângele lor de asemenea
jertfelnicul.
23. Apoi au adus țapii cei pentru păcat înaintea regelui și a adunării;
aceștia și-au pus mâinile peste ei.
24. Și i-au junghiat preoții și au curățit cu sângele lor jertfelnicul
pentru ștergerea păcatelor întregului Israel, căci regele poruncise
să se aducă arderi de tot și jertfă pentru păcat, pentru sine și pentru
tot Israelul.
25. Apoi a așezat în templul Domnului leviți cu chimvale, cu harpe
și cu chitare, după rânduiala lui David și a lui Gad, văzătorul regelui,
și a lui Natan proorocul, fiindcă de către Domnul se așezase această
rânduială prin proorocii Lui.
26. Și stăteau leviții cu instrumentele de cântare ale lui David și
preoții cu trâmbițele.
27. Și a poruncit Iezechia să se aducă arderi de tot pe jertfelnic.
Și în timpul când a început arderea de tot, a început și cântarea
pentru Domnul cu trâmbițele și cu instrumentele de cântare ale lui
David, regele lui Israel.
28. Și toată adunarea a făcut rugăciuni, iar cântăreții au cântat
din fluiere, până s-a terminat arderea de tot.
29. Iar după terminarea arderii de tot, regele și toți care se aflau
cu el s-au plecat și s-au închinat.
30. Iezechia regele și căpeteniile au zis către leviți, să slăvească
pe Domnul cu cuvintele lui David și ale lui Asaf văzătorul, și ei
L-au slăvit cu mare bucurie și s-au plecat la pământ și s-au închinat.
31. Apoi a început Iezechia a grăi și a zis: "Acum v-ați sfințit
pe voi Domnului; apropiați-vă și aduceți jertfe și prinoase de mulțumire
în templul Domnului". Și a adus toată adunarea jertfe și prinoase
de laudă și de împăcare, și cel pe care-l lăsa inima, arderi de tot.
32. Numărul vitelor pentru arderile de tot, aduse de cei ce se adunaseră
a fost: șaptezeci de boi, o sută de berbeci, două sute de miei. Toate
acestea au fost jertfite ca arderi de tot Domnului.
33. Pentru celelalte jertfe sfinte au fost șase sute de vite mari
și trei mii de vite mărunte.
34. Însă preoții au fost puțini și nu puteau să jupoaie toate arderile
de tot; de aceea le-au ajutat și leviții, frații lor, până ce au terminat
lucrul și până ce s-au sfințit preoții; căci leviții au fost mai silitori
la sfințire decât preoții.
35. Afară de aceasta a mai fost o mulțime de arderi de tot cu grăsimi
de jertfe de împăcare și cu turnări de vin la arderi de tot. Așa s-a
așezat la loc slujba în templul Domnului.
36. Și s-a bucurat Iezechia dimpreună cu tot poporul, că Dumnezeu
a potrivit așa pe popor, încât s-a făcut acest lucru, cum nici nu
se așteptase.
Capitolul 30 Vestirea și serbarea Paștilor.
1. Apoi a trimis Iezechia prin toată țara lui Israel și a lui Iuda
și a scris scrisori lui Efraim și lui Manase, ca să vină la templul
Domnului la Ierusalim pentru sărbătorirea Paștilor Domnului Dumnezeului
lui Israel.
2. Căci la sfatul pe care-l ținuse regele în Ierusalim, împreună cu
căpeteniile, chibzuiseră ca să sărbătorească Paștile în luna a doua,
3. Din pricină că nu le putuse sărbători la timpul lor, pentru că
nu erau nici preoți sfințiți în număr de ajuns și nici poporul nu
se strânsese la Ierusalim.
4. Acest lucru a plăcut regelui și întregii adunări.
S. Și au hotărât să se dea de veste la tot Israelul, de la Beer-Șeba
până la Dan, ca să vină la Ierusalim pentru sărbătorirea Paștilor
Domnului Dumnezeului lui Israel, căci demult nu se mai sărbătorise
așa cum este scris.
6. Și s-au dus trimișii cu scrisorile, care erau făcute de rege și
de căpeteniile lui, prin toată țara lui Israel și a lui Iuda și, după
porunca regelui, le spuneau: "Fii ai lui Israel, întoarceți-vă
la Domnul Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Israel, și
Se va întoarce și El la cei rămași dintre voi, care ați mai scăpat
din mâna regilor Asiriei.
7. Și nu mai fiți așa ca părinții voștri și ca frații voștri, care
au săvârșit fărădelegi înaintea Domnului Dumnezeului părinților lor,
și El i-a dat pustiirii, precum vedeți.
8. Nici să nu vă mai țineți de acum tari la cerbice, ca părinții voștri,
ci supuneți-vă Domnului și venin la locașul de sfințire al Lui, pe
care El l-a sfințit pe veci; și slujiți Domnului Dumnezeului vostru
și El Își va abate flacăra mâniei Sale de la voi.
9. Când vă veți întoarce la Domnul atunci frații voștri și fiii voștri
au să găsească și ei milă la acei care i-au luat pe ei robi și se
vor întoarce în țara aceasta; căci bun și îndurat este Domnul Dumnezeul
vostru și nu-și va întoarce fața de la voi, dacă vă veți întoarce
la El".
10. Și au mers trimișii din cetate în cetate prin ținutul lui Efraim
și al lui Manase și până la acela al Zabulonului; aceia râdeau, bătându-și
joc de ei.
11. Totuși unii din seminția lui Așer, a lui Manase și a lui Zabulon
s-au smerit și au venit la Ierusalim.
12. Și a fost mâna Domnului peste Iuda, Care le-a dăruit o singură
inimă, ca să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, după cuvântul
Domnului.
13. Și s-a adunat la Ierusalim mulțime de popor pentru sărbătorirea
praznicului azimelor, în luna a doua și adunarea a fost foarte mare.
14. Și s-au sculat și au răsturnat jertfelnicele care erau în Ierusalim
și toate jertfelnicele pe care se săvârșeau tămâierile pentru idoli,
le-au sfărâmat și le-au aruncat în pârâul Chedron.
15. Apoi au junghiat mielul Paștilor în ziua a paisprezecea a lunii
a doua. Preoții și leviții, rușinându-se, s-au sfințit și au adus
arderi de tot în templul Domnului.
16. Apoi au stat la locul lor, după rânduiala pe care o aveau prin
legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoții stropeau cu sângele pe
care-l luau din mâna leviților.
17. Fiindcă în adunare erau mulți din cei care nu erau curați, de
aceea, pentru cei necurățiți, leviții junghiau mielul Paștilor
18. Și mulți din popor, din seminția lui Efraim, a lui Manase, a lui
Isahar și a lui Zabulon, care nu se sfințiseră, au mâncat Paștile
împotriva Scripturii.
19. Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicând: "Domnul cel bun
să ierte pe tot cel ce și-a îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul
părinților săi, deși ei n-au curățirea cerută pentru cele sfinte!"
20. Și a ascultat Domnul pe Iezechia și a iertat poporul.
21. Și au sărbătorit fiii lui Israel, care s-au aflat în Ierusalim,
sărbătoarea azimilor șapte zile cu mare veselie. În fiecare zi leviții
și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente de cântare făcute spre
preaslăvirea Domnului.
22. Apoi a grăit Iezechia către toți leviții care au bună pricepere
la serviciul Domnului, după inima lor. Și au mâncat azimile de sărbătoare
șapte zile, aducând jertfe de pace și slăvind pe Domnul Dumnezeul
părinților lor.
23. Și a hotărât toată adunarea ca să mai sărbătorească alte șapte
zile, și le-au petrecut pe acestea cu veselie,
24. Pentru că Iezechia, regele lui Iuda, dăduse celor ce se adunaseră
o mie de viței și zece mii de vite mărunte; căpeteniile dăduseră de
asemenea celor ce se adunaseră o mie de viței și zece mii de vite
mărunte, și mulți preoți se sfințiseră.
25. Și s-a veselit toată obștea lui Iuda și preoții și leviții, toată
adunarea și străinii care veniseră din țara lui Israel și locuiau
în Iuda.
26. Și a fost veselie mare în Ierusalim, pentru că din zilele lui
Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu se mai făcuse nici
o veselie ca aceasta în Ierusalim.
27. Apoi s-au sculat preoții și leviții și au binecuvântat poporul;
și glasul lor a fost auzit, căci rugăciunea lor s-a suit până la locașul
cel sfânt al Domnului, Care este în ceruri.
Capitolul 31 Stârpirea închinării la idoli. Îngrijirea
de preoți și leviți.
l. După ce s-au terminat toate acestea, s-au dus toți Israeliții care
se găseau acolo în cetățile lui Iuda și au sfărâmat idolii, au tăiat
Așerele și au stricat locurile înalte și jertfelnicele din Iuda și
din tot pământul lui Veniamin, al lui Efraim și al lui Manase, până
la margini. Apoi s-au întors toți fiii lui Israel, fiecare la moșia
sa, în cetățile lor.
2. Iar Iezechia a așezat cetele de preoți și de leviți, după împărțirea
lor, pe fiecare la slujba sa, pe care o avea de preot sau de levit,
pentru ca să facă slujbe, laude și doxologii, la timpul arderilor
de tot și al jertfelor de împăcare, la porțile curții templului Domnului.
3. De asemenea a hotărât regele o parte din averea sa pentru arderile
de tot, adică pentru arderile de tot de dimineața și de seara; pentru
arderile de tot din ziua odihnei, de la lunile noi și de la sărbători,
după cum este scris în legea Domnului.
4. Apoi a poruncit el și poporului din Ierusalim să dea preoților
și leviților întreținerea hotărâtă, pentru ca ei să fie mai cu tragere
de inimă la împlinirea legii Domnului.
5. Când s-a adus la cunoștință tuturor această poruncă, atunci fiii
lui Israel au adus prinoase de pâine, de vin, de untdelemn, de miere
și din toate roadele țarinii, din belșug; au adus de asemenea din
belșug și zeciuieli din toate.
6. Dar și Israeliții și cei din Iuda, care locuiau prin cetățile lui
Iuda, au adus asemenea zeciuieli din vitele mari și din vitele mărunte,
cum și zeciuieli din jertfele pe care le făgăduiseră ei Domnului Dumnezeului
lor, și le-au făcut grămezi.
7. Grămezile au început să le facă în luna a treia, iar în luna a
șaptea le-au sfârșit.
8. Atunci a venit Iezechia și cu căpeteniile lui și au văzut grămezile
și au binecuvântat pe Domnul și poporul lui Israel.
9. Apoi a întrebat Iezechia pe preoți și pe leviți despre aceste grămezi:
"Pentru ce grămezile stau așa?"
10. Și a răspuns Azaria arhiereul, care era din casa lui Țadoc, și
a zis: "De când a început a se aduce prinoase în templul Domnului,
de atunci am mâncat și noi de ne-am săturat și a mai și rămas din
belșug, pentru că Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Și această
grămadă mare este din cele ce au rămas".
11. Atunci Iezechia a poruncit să se pregătească în templul Domnului
cămări; și dacă le-au pregătit,
12. Au cărat acolo prinoasele de pârgă, zeciuielile și darurile, cu
toată credincioșia. Și a pus ca ispravnic peste ele pe Conania levitul
și pe fratele său Șimei, ca al doilea.
13. Iar pe Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel,
Ismachia, Mahat și pe Benaia, i-a pus ca supraveghetori sub mâna lui
Conania și a lui Șimei, fratele său, după cum rânduiseră regele Iezechia
și Azaria, căpetenia templului lui Dumnezeu.
14. Core, fiul lui Imna levitul, care era portar în partea de răsărit,
era supraveghetor peste prinoasele care se aduceau de bunăvoie lui
Dumnezeu; ca să împartă prinoasele de pârgă aduse Domnului și lucrurile
mai de seamă care se sfințiseră.
15. Sub mâna lui se aflau Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și
Șecania, în cetățile preoților, ca să împartă cu credincioșie fraților
lor părțile ce li se cuveneau, precum celui mare, așa și celui mic,
16. În afara celor scriși în catagrafii, tuturor celor de parte bărbătească
de la trei ani în sus, tuturor celor care intrau în templul Domnului
la slujbă, pentru trebuințele zilnice, după dregătoriile lor și după
cete,
17. Precum și preoților înscriși în catagrafie, după familiile lor,
și leviților de la douăzeci de ani în sus, după dregătoriile lor și
după cetele lor,
18. Celor înscriși în catagrafie și la toți nevârstnicii lor, cu femeile
lor, cu băieții lor și cu fetele lor, adică la toată obștea de neam
preoțesc; căci ei se arătaseră cu toată credincioșia la sfânta slujbă.
19. Pentru fiii lui Aaron, care erau preoți în satele dimprejurul
cetăților lor, erau puși anume bărbați, la fiecare cetate ca să le
împartă tuturor celor de parte bărbătească dintre preoți părțile ce
li se cuveneau; precum și la toți leviții înscriși în catagrafie.
20. Așa a făcut Iezechia în tot Iuda. El a făcut lucruri care erau
bune, drepte și adevărate în fața Domnului Dumnezeului său.
21. Și tot lucrul pe care l-a început pentru slujba din templul lui
Dumnezeu, pentru păzirea legii și a poruncilor, fiind cu gândul la
Dumnezeul său, el l-a făcut cu toată tragerea sa de inimă și a avut
spor la ei.
Capitolul 32 Iezechia scapă prin minune de Sanherib.
l. După atâtea lucruri și atâta credincioșie, a venit Sanherib, regele
Asirienilor, și a intrat în Iuda și a împresurat cetățile întărite
și și-a făcut planul ca să le răpească pentru el.
2. Când Iezechia a văzut că a venit Sanherib cu gândul ca să lupte
împotriva Ierusalimului,
3. A hotărât împreună cu sfetnicii și cu vitejii săi ca să astupe
izvoarele de apă care erau afară din cetate și aceștia l-au ajutat.
4. Atunci s-a adunat o mulțime de popor și a astupat toate izvoarele
și pârâul care curgea prin mijlocul țării, zicând: Să nu vină regele
Asiriei și găsind apă multă, să se întărească.
5. Și s-a întărit Iezechia și a făcut la loc tot zidul care se stricase
și a ridicat turnuri, a zidit pe din afară un alt zid, a înălțat zidul
cetății lui David și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi.
6. A pus căpetenii ostășești peste popor și i-a adunat pe lângă el
în locul larg de la poarta văii și le-a grăit pe inima lor zicând:
7. "Întăriți-vă și îmbărbătați-vă, să nu vă temeți, nici să vă
înfricoșați de fața regelui și de fața întregului neam care este cu
el, căci cu noi sunt mai mulți decât cu el.
8. Cu el sunt brațe de carne, iar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru
Care ne ajută și Care luptă în bătăliile noastre". Și s-a încurajat
poporul de cuvintele lui Iezechia, regele lui Iuda.
9. După aceasta Sanherib, regele Asiriei, care era cu toată oștirea
lui în fața Lachișului, a trimis pe niște slujbași ai săi la Ierusalim,
la Iezechia, regele lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau în
Ierusalim, ca să le spună:
10. "Așa zice Sanherib, regele Asiriei: Pe ce vă bizuiți de ședeți
închiși în cetatea Ierusalimului?
11. Nu vedeți că Iezechia vă amăgește, ca să vă dea morții prin foame
și prin sete, zicând: Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna
regelui Asiriei?
12. Nu vedeți că acest Iezechia a desființat locurile înalte ale lui
și jertfelnicele lui și a spus lui Iuda și Ierusalimului: Să vă închinați
înaintea unui singur jertfelnic și numai pe el să tămâiați?
13. Oare nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor
țărilor? Putut-au oare dumnezeii popoarelor acestor țări să le scape
țara lor din mâna mea?
14. Care din toți dumnezeii popoarelor, pe care le-au pierdut părinții
mei, a putut să-și scape poporul din mâna mea? Cum dar Dumnezeul vostru
vă va putea scăpa din mâna mea?
15. Și acum păziți-vă, ca să nu vă mai amăgească Iezechia, nici să
nu vă mai înduplece astfel! Să nu-l credeți! Căci dacă n-a fost în
stare nici un dumnezeu de al nici unui popor și regat să-și scape
poporul său din mâna mea și din mâna părinților mei, atunci nici Dumnezeul
vostru nu vă va scăpa din mâna mea".
16. Încă și altele multe au vorbit robii lui împotriva Domnului Dumnezeu
și împotriva lui Iezechia, robul Lui.
17. Ba scrisese el și scrisori prin care hulea pe Domnul Dumnezeul
lui Israel și în care grăia împotriva Lui astfel de cuvinte: "Precum
dumnezeii popoarelor pământului n-au scăpat pe popoarele lor din mâna
mea, așa nici Dumnezeul lui Iezechia nu va scăpa pe poporul Său din
mâna mea".
18. Și strigau cu glas tare în limba Iudeilor către poporul din Ierusalim,
care era pe zid, ca să-i îngrozească și să-i sperie și să le ia cetatea.
19. Ei vorbeau despre Dumnezeul Ierusalimului, ca despre dumnezeii
popoarelor pământului, care sunt lucruri de mâini omenești.
20. Atunci s-a rugat regele Iezechia și Isaia proorocul, fiul lui
Amos, și au strigat cu glas mare la cer.
21. Și a trimis Domnul pe un înger care a pierdut pe tot viteazul
și războinicul și căpetenia și generalul din tabăra regelui Asiriei,
încât acesta s-a întors cu rușine în țara sa; și când a intrat în
casa dumnezeului său, l-au ucis cu sabia acolo fiii lui.
22. Așa a scăpat Domnul pe Iezechia și pe locuitorii Ierusalimului
din mâna lui Sanherib, regele Asiriei, și din mâna tuturor celorlalți
și i-a apărat din toate părțile.
23. Atunci mulți au adus daruri Domnului în Ierusalim și lucruri scumpe
lui Iezechia, regele Iudei, care după aceasta a câștigat în ochii
tuturor popoarelor mărire mare.
24. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte și s-a rugat
Domnului și Domnul l-a auzit și i-a dat semn.
25. Însă Iezechia n-a fost recunoscător pentru binefacerea care i
s-a făcut, căci s-a semețit în inima lui. și a căzut mânia lui Dumnezeu
peste el și peste Iuda și peste Ierusalim.
26. Dar îndată ce Iezechia s-a smerit pentru mândria inimii lui și
cu el împreună și locuitorii Ierusalimului, mânia Domnului nu s-a
mai coborât asupra lor în zilele lui Iezechia.
27. Iezechia a avut bogăție și mărire foarte mare; și și-a făcut vistierii
de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi și tot felul
de vase prețioase.
28. A făcut de asemenea și hambare pentru roade: grâu, vin și untdelemn;
așezări și iesle pentru tot felul de vite și staule pentru turme.
29. Și-a zidit și cetăți și a avut o mulțime de vite mari și de vite
mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.
30. Tot acest Iezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului și
le-a făcut să curgă în jos prin partea de apus a cetății lui David.
Și la tot lucrul lui, Iezechia a lucrat cu spor.
31. Când trimișii regelui Babilonului au venit la el să-l întrebe
pentru semnul care se săvârșise în țară, atunci l-a părăsit Dumnezeu,
ca să-l încerce și să cunoască tot ce avea el în inima lui,
32. Celelalte fapte ale lui Iezechia și milosteniile lui sunt scrise
în vedenia lui Isaia-proorocul, fiul lui Amos, și în cartea regilor
lui Iuda și Israel.
33. Apoi a răposat Iezechia cu părinții lui și l-au îngropat în rândul
de sus al mormintelor fiilor lui David și tot Iuda și locuitorii din
Ierusalim i-au făcut mare cinste la moartea lui. Iar în locul lui
a fost făcut rege Manase, fiul său.
Capitolul 33 Domnia lui Manase și Amon.
1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege și a domnit cincizeci
și cinci de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând
după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din fața fiilor lui
Israel.
3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia,
tatăl său, și a așezat jertfelnice pentru baali, a făcut Așere, s-a
închinat la toată oștirea cerească și i-a slujit;
4. A făcut jertfelnice și în templul Domnului, despre care Domnul
zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci";
5. A zidit jertfelnice pentru toată oștirea cerească în amândouă curțile
templului Domnului.
6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom și a făcut
vrăjitorie, farmece și magie; a adus oameni care chemau duhurile morților
și fermecători; și a înmulțit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.
7. Apoi a făcut un idol cioplit și l-a așezat în templul lui Dumnezeu,
deși Dumnezeu grăise către David și către Solomon, fiul lui: "În
templul acesta și în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate semințiile
lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;
8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să pășească afară
din pământul acesta, pe care l-am dat părinților lor, numai dacă ei
vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile
și poruncile date prin Moise".
9. Însă Manase a dus pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului la atâta
rătăcire, încât ei au săvârșit mai rău decât acele popoare pe care
Domnul le stârpise din fața fiilor lui Israel.
10. De aceea a grăit Domnul lui Manase și poporului său, dar ei n-au
ascultat.
11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui
Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul și l-au legat cu cătușe
de fier și l-au dus la Babilon.
12. Și în strâmtorarea sa, el a căutat fața Domnului Dumnezeului său
și s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinților săi.
13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit și i-a ascultat rugăciunea
lui și l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Și a cunoscut
Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.
14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetății lui David,
în partea de apus a Ghihonului, pe vale și până la poarta peștilor,
a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt și a așezat căpetenii de oaste
prin toate cetățile întărite ale lui Iuda.
15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini și idolul cel din templul
Domnului și toate capiștele pe care le zidise pe muntele templului
Domnului și în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.
16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului și a adus pe el jertfe de
împăcare și de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului
lui Israel.
17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru
Domnul Dumnezeul său.
18. Celelalte fapte ale lui Manase și rugăciunea lui către Dumnezeul
său și cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului
Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel.
19. Și rugăciunea lui și cum l-a ascultat pe el Dumnezeu și toate
păcatele lui și fărădelegile lui și locurile în care el a zidit locuri
înalte și a așezat chipurile Astartei și idolii, înainte de a se smeri,
se găsesc scrise în istoria lui Hozai.
20. Apoi a răposat Manase cu părinții săi și l-au îngropat în grădina
casei lui, iar în locul lui s-a făcut rege Amon, fiul său.
21. Amon era de douăzeci și doi de ani când s-a făcut rege și a domnit
doi ani în Ierusalim.
22. Și a făcut el lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, precum
făcuse și Manase, tatăl său; căci a adus jertfe la toate chipurile
cioplite, pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le-a slujit.
23. Dar el nu s-a smerit înaintea feței Domnului, cum s-a smerit Manase,
tatăl său; dimpotrivă, Amon și-a înmulțit păcatele sale.
24. Și au uneltit slugile lui împotriva lui și l-au omorât în casa
sa.
25. Însă poporul țării a omorât pe toți care uneltiseră împotriva
regelui Amon. Și în locul lui poporul țării a făcut rege pe Iosia,
fiul său.
Capitolul 34 Domnia lui Iosia.
l. Iosia era de opt ani când s-a făcut rege și a domnit treizeci și
unu de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului și a umblat
pe căile lui David, strămoșul său și nu s-a abătut nici la dreapta
nici la stânga;
3. Căci în anul al optulea al domniei lui, fiind încă tânăr, a început
să caute pe Dumnezeul lui David, strămoșul său, iar în anul al doisprezecelea
a început să curețe Iuda și Ierusalimul de locurile înalte, de Așere,
de idolii ciopliți și de idolii turnați.
4. A sfărâmat în fața lui jertfelnicele baalilor și idolii de pe ele;
a tăiat Așerele și a prefăcut în praf idolii ciopliți și idolii turnați
și praful l-a risipit pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe;
5. A ars oasele preoților pe jertfelnicele lor și a curățit Iuda și
Ierusalimul.
6. De asemenea și cetățile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon,
ba și pe ale seminției lui Neftali și locurile pustiite dimprejurul
lor.
7. Sfărâmând jertfelnicele și stricând Așerele, făcând chipurile cioplite
praf și sfărâmând toți idolii din tot pământul lui Israel s-a întors
la Ierusalim.
8. În anul al optsprezecelea al domniei sale, după curățirea țării
și a templului lui Dumnezeu, el a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia,
pe Maaseia, căpetenia cetății și pe Ioab, fiul lui Ioahaz, cronicarul,
ca să înnoiască templul Domnului Dumnezeului său.
9. Aceștia au venit la Hilchia arhiereul și i-au dat argintul care
se adusese în templul lui Dumnezeu și pe care leviții cei ce stăteau
de pază la uși îl adunaseră din mâinile semințiilor lui Manase și
ale lui Efraim și ale tuturor celorlalți Israeliți, de la toți cei
din Iuda și Veniamin și de la locuitorii Ierusalimului
10. Și l-au dat în mâinile meșterilor de lucrări care erau tocmiți
la templul Domnului, ca să-l împartă lucrătorilor, care lucrau la
templul Domnului, la repararea și consolidarea lui.
11. Și ei l-au împărțit la dulgheri și la zidari, ca să cumpere pietre
cioplite, bârne pentru legături și pentru pus la acoperișul clădirilor
pe care le stricaseră regii lui Iuda.
12. Oamenii aceștia au lucrat cinstit la lucrare și au avut ca supraveghetori
peste ei pe Iahat și pe Obadia care erau leviți dintre fiii lui Merari;
pe Zaharia și pe Meșulam, care erau dintre fiii lui Cahat, precum
și pe toți leviții care știau să cânte cu instrumente muzicale.
13. Tot aceștia erau puși și peste salahori și supravegheau pe toți
lucrătorii la fiecare lucru; și dintre leviți erau scriitori, judecători
și portari.
14. Când au luat ei argintul care se adusese în templul Domnului,
atunci Hilchia preotul a găsit cartea legii Domnului care fusese dată
prin mâinile lui Moise.
15. și a început Hilchia să grăiască și a zis către Șafan scriitorul:
"Am găsit cartea legii în templul Domnului!" Și Hilchia
a dat acea carte lui Șafan.
16. Iar Șafan s-a dus cu cartea la rege și i-a dus regelui o dată
cu cartea și știrea: "Tot ce ai încredințat robilor tăi se va
face!
17. Apoi au dus argintul care s-a găsit în templul Domnului și l-au
dat în mâinile supraveghetorilor și în mâinile meșterilor de lucrări.
18. După aceea Șafan, scriitorul regelui, a mai făcut cunoscut, zicând:
"Hilchia preotul mi-a dat o carte". Și Șafan a citit-o înaintea
regelui.
19. Când a auzit regele cuvintele legii și-a rupt hainele sale.
20. Și a dat poruncă regele lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan,
lui Abdon, fiul lui Miheia, lui Șafan scriitorul, lui Asaia, slujitorul
regelui, zicând:
21. "Duceți-vă de întrebați pe Domnul despre mine și despre cei
ce au rămas în Israel și despre acei din Iuda, pentru cuvintele cărții
acesteia care s-a găsit, pentru că mare este mânia Domnului care s-a
aprins peste noi, din pricină că părinții noștri n-au păzit cuvintele
Domnului, ca să facă după cum este scris în cartea aceasta".
22. Atunci s-a dus Hilchia și cei ce erau din partea regelui la Hulda,
proorocița, femeia lui Șalum, veșmântarul, fiul lui Tochat, fiul lui
Hasra. Ea locuia în despărțământul al doilea în Ierusalim și au vorbit
cu ea de aceasta.
23. Iar ea le-a spus: "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel:
Spuneți acelui om care v-a trimis la mine:
24. Așa zice Domnul: Iată voi aduce nenorociri peste locul acesta
și peste locuitorii lui toate blestemele, care sunt scrise în cartea
aceasta pe care aii citit-o în fața regelui lui Iuda,
25. Din pricină că M-au părăsit și au tămâiat pe alți dumnezei, ca
să Mă supere cu toate faptele mâinilor lor. Mânia Mea se va aprinde
peste acest loc și nu se va potoli.
26. Iar către regele lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul,
așa să-i spuneți: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel pentru cuvintele
pe care tu le-ai auzit:
27. Fiindcă inima ta s-a înmuiat și tu te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu,
auzind cuvintele Lui pentru locul acesta și pentru locuitorii lui
și tu te-ai smerit înaintea Mea și ți-ai rupt hainele tale și ai plâns
înaintea Mea și Eu te-am auzit, zice Domnul:
28. Iată Eu te voi așeza la un loc cu părinții tăi și vei fi pus în
mormântul tău cu pace; ochii tăi nu vor vedea nenorocirile pe care
le voi aduce peste locul acesta și peste locuitorii lui". Și
i-au adus regelui răspunsul acesta.
29. Și a trimis regele și a adunat pe toți bătrânii lui Iuda și ai
Ierusalimului,
30. Și s-a dus regele la templul Domnului și, împreună cu el, tot
luda și locuitorii Ierusalimului, preoții, leviții și tot poporul
de la mic până la mare; și el le-a citit în auzul lor toate cuvintele
cărții legământului care s-a găsit în templul Domnului.
31. Și a stat regele la locul lui și a făcut legământ în fața Domnului,
ca să urmeze Domnului și să păzească poruncile Lui, descoperirile
și rânduielile Lui, cu toată inima și cu tot sufletul lor, ca să împlinească
cuvintele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta.
32. Apoi a poruncit regele ca acest legământ să aibă tărie pentru
toți cei ce se află în Ierusalim și în toată țara lui Veniamin; și
au început locuitorii Ierusalimului să se poarte după legământul Domnului
Dumnezeului părinților lor
33. Și a alungat Iosia toate urâciunile, din toate ținuturile, cărora
se închinau fiii lui Israel; și a poruncit tuturor celor care se aflau
în pământul lui Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. Și în
toate zilele vieții lui nu s-au abătut ei de la Domnul Dumnezeul părinților
lor.
Capitolul 35 Iosia serbează Pastile. Moartea sa.
l. În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paștile Domnului în Ierusalim
și a junghiat mielul Paștilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi.
2. A așezat pe preoți la locul lor și i-a obligat să slujească în
templul Domnului;
3. Iar leviților, care învățau pe toți Israeliții și care erau sfințiți
pentru Domnul, le-a zis: "Puneți chivotul cel sfânt în templul
pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai
aveți nevoie să-l mai purtați pe umeri, ci slujiți acum Domnului Dumnezeului
vostru și poporului Său Israel
4. Și vă rânduiți după neamurile voastre părintești și după cetele
voastre, cum a scris David, regele lui Israel și cum a scris Solomon,
fiul lui;
5. Așezați-vă în locașul sfânt după cetele voastre între fiii poporului,
frații voștri, și după cetele în care sunt împărțiți leviții, după
neamurile lor.
6. Junghiați mielul Paștilor și vă sfințiți și-l pregătiți pentru
frații voștri, ca să facă ei după cuvântul Domnului care s-a dat prin
Moise".
7. După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se
aflau acolo, tot pentru jertfa Paștilor, din vite mărunte un număr
de treizeci de mii de miei și de țapi tineri și trei mii de boi. Acestea
erau din averea regelui.
8. Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoților
și leviților: Hilchia, Zaharia și Iehiel, căpeteniile templului lui
Dumnezeu, au dat preoților pentru jertfa Paștilor, două mii șase sute
de oi, miei și țapi, și trei sute de boi;
9. Conania, Șemaia și Natanael frații lui, și Hașabia, Ieiel și Iozabad,
căpeteniile leviților, au dăruit leviților pentru jertfa Paștilor
cinci mii de oi și cinci sute de boi.
10. Așa s-a înjghebat slujba: preoții s-au așezat la locul lor și
leviții după cetele lor și după porunca regelui;
11. Și au junghiat mielul Paștilor și au stropit preoții cu sânge,
luându-l din mâinile leviților; iar leviții jupuiau pielea de pe animalele
de jertfă.
12. Apoi au rânduit cele gătite pentru arderile de tot, ca să le împartă
poporului, cum era acesta împărțit în cete după familii, ca ei să
le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot așa au
făcut ei și cu boii.
13. Și au fript mielul Paștilor pe foc, după rânduială; și jertfele
cele sfinte le-au fiert în căldări, în oale și în tigăi și le-au împărțit
fără multă trudă la tot poporul,
14. Iar pentru ei și pentru preoți au gătit după aceasta, căci preoții,
fiii lui Aaron, au fost ocupați cu aducerea de jertfe și de grăsimi
până noaptea; și de aceea leviții au gătit și pentru ei și pentru
preoți, fiii lui Aaron.
15. Și cântăreții, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, după rânduiala
lui David, a lui Asaf, a lui Heman și a lui Iedutun, văzătorii regelui,
asemenea și portarii au stat la fiecare poartă; și ei nici nu aveau
nevoie să lipsească de la slujba lor, fiindcă leviții, frații lor,
găteau pentru ei.
16. Așa s-a gătit în acea zi toată slujba care a fost pentru Domnul,
ca să se sărbătorească Paștile și să se aducă arderile de tot pe jertfelnicul
Domnului, după porunca regelui Iosia.
17. Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit în vremea aceea
Paștile și sărbătoarea azimelor, timp de șapte zile.
18. Paști ca acestea însă nu mai fuseseră sărbătorite în Israel din
zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a
sărbătorit Paștile așa cum a sărbătorit Iosia cu preoții și leviții,
cu tot Iuda și Israelul care se aflau acolo, și cu locuitorii Ierusalimului.
19. Paștile acestea au fost sărbătorite în anul al optsprezecelea
al domniei lui Iosia.
20. După toate acestea, care le-a făcut Iosia în templul lui Dumnezeu,
și cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce grăiesc din pântece, pe
magi, capiștile, idolii și Așerele ce erau în Ierusalim și în Iuda,
ca să se păzească cuvintele Domnului, scrise în cartea pe care o găsise
Hilchia preotul în templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre
regii dinainte de el, ca să se fi întors la Domnul cu toată inima
lui și cu tot sufletul lui și cu toată tăria lui, după toată legea
lui Moise, și nici după el nu s-a ridicat ca el. Totuși Domnul nu
și-a potolit de tot iuțimea cea mare a mâniei Lui, iuțime cu care
Domnul Se mâniase pe Iuda, pentru toate fărădelegile pe care le săvârșise
Manase. Și a zis Domnul: "Și pe Iuda îl voi lepăda de la fața
Mea, cum am lepădat casa lui Israel; și voi lepăda cetatea Ierusalimului,
pe care am ales-o, și templul despre care am zis: Numele Meu va fi
acolo". Și a venit Neco, regele Egiptului, cu război asupra Carchemișului,
pe Eufrat; și Iosia i-a ieșit înainte.
21. În vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca să-i spună: "Ce
treabă am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu împotriva ta vin eu acum,
ci merg acolo unde am război. Și Dumnezeu mi-a poruncit să grăbesc;
să nu te împotrivești lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te
piardă".
22. Dar Iosia nu s-a dat îndărăt dinaintea lui, ci s-a pregătit să
se lupte cu el; și n-a ascultat de cuvintele lui Neco, care erau din
gura lui Dumnezeu, ci a ieșit la luptă în valea Meghido.
23. Atunci arcașii au tras asupra regelui Iosia; și a zis regele slugilor
sale: "Duceri-mă de aici, pentru că sunt greu rănit".
24. Și l-au luat slugile lui din car și l-au așezat în alt car care-l
avea el și l-au dus la Ierusalim. Și a murit și a fost înmormântat
cu părinții săi. Și tot Iuda și Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.
25. Asemenea și Ieremia l-a jelit pe Iosia într-o cântare de jale.
De Iosia au vorbit și toți cântăreții și toate cântărețele în cântările
lor de jelire, care s-au păstrat până azi și se întrebuințează în
Israel. Ele se găsesc scrise în cartea cântărilor de jelire.
26. Celelalte lucrări ale lui Iosia și faptele cele bune ale lui,
pe care le-a săvârșit după cele scrise în legea Domnului,
27. Cum și faptele lui, cele dintâi și cele de pe urmă, se găsesc
scrise în cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda.
Capitolul 36 Urmașii lui Iosia. Robia Babilonului.
1. Atunci a luat poporul țării pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au uns
și l-au făcut rege în locul tatălui său, în Ierusalim.
2. Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când s-a făcut rege și a
domnit trei luni în Ierusalim. Pe mama lui o chema Hamutal și era
fiica lui Ieremia din Libna. Acesta a făcut lucruri rele înaintea
Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui. Dar faraonul Neco l-a
luat legat la Ribla, în ținutul Hamatului, ca să nu mai domnească
în Ierusalim.
3. După ce l-a dat jos de pe tronul din Ierusalim, regele Egiptului
l-a dus în Egipt și a pus pe țară o dajdie de o sută talanți de argint
și un talant de aur.
4. Iar peste Iuda și Ierusalim, regele Egiptului a pus rege pe Eliachim,
fratele lui Ioahaz, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim; iar pe
Ioahaz, fratele lui, l-a luat Neco și l-a dus în Egipt și a murit
acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul și aurul cerut. De atunci
a început tara să plătească bir după cuvântul lui Faraon și fiecare,
după puterea ce avea, cerea argint și aur de la poporul țării pentru
bir, care era trimis Faraonului Neco.
5. Ioiachim era de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege și
a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Zebuda și
era fiica lui Pedaia din Ruma. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea
ochilor Domnului Dumnezeului său, cum făcuseră și părinții lui. În
zilele lui a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, asupra țării
și Ioiachim i-a fost supus trei ani și apoi s-a lepădat de el. Atunci
a trimis Domnul împotriva lor pe Caldei, pe tâlharii Siriei, pe tâlharii
Moabiților, pe fiii lui Amon și pe cei ai Samariei și s-au retras
pentru acest cuvânt, pentru cuvântul Domnului, pe care l-a grăit prin
gura robilor Săi prooroci. Însă mânia Domnului tot a mai dăinuit asupra
lui Iuda, ca să-l lepede de la fața Sa, pentru toate păcatele lui
Manase, pe care le făcuse acesta și pentru sângele cel nevinovat pe
care l-a vărsat Ioiachim, umplând Ierusalimul cu sânge nevinovat.
însă Domnul tot n-a vrut să-l stârpească.
6. Împotriva lui s-a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului, și
l-a legat în cătușe de fier, ca să-l ducă la Babilon.
7. Nabucodonosor a dus la Babilon și o parte din vasele templului
Domnului și le-a pus în capiștea sa în Babilon.
8. Celelalte fapte ale lui Ioiachim și urâciunile lui, pe care le-a
făcut el și care s-au mai găsit asupra lui, sunt scrise în cartea
regilor lui Israel și ai lui Iuda. Și a răposat Ioiachim cu părinții
lui și a fost îngropat în Ganozai la un loc cu părinții săi și în
locul lui s-a făcut rege Iehonia, fiul său.
9. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege și a domnit
trei luni și zece zile în Ierusalim. Acesta a făcut lucruri neplăcute
înaintea ochilor Domnului.
10. După trecerea unui an, a trimis regele Nabucodonosor și a poruncit
să-l aducă la Babilon împreună cu vasele cele prețioase din templul
Domnului și peste Iuda și Ierusalim a pus rege pe Sedechia, fratele
său.
11. Sedechia era de douăzeci și unu de ani când s-a făcut rege și
a domnit unsprezece ani în Ierusalim;
12. Și el a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului
său. El nu s-a smerit înaintea lui Ieremia proorocul, care îi proorocea
cuvintele din gura Domnului.
13. El s-a răzvrătit împotriva regelui Nabucodonosor, care-l pusese
să jure pe numele Domnului și s-a făcut tare de cerbice și și-a învârtoșat
inima sa până într-atâta, că nu s-a mai întors la Domnul Dumnezeul
lui Israel.
14. La fel au păcătuit mult și toate căpeteniile preoților și ale
poporului, făcând toate urâciunile păgânilor și au spurcat templul
Domnului pe care îl sfințise el în Ierusalim.
15. Atunci a trimis la ei Domnul Dumnezeul părinților lor pe trimișii
săi foarte de dimineață, pentru că i-a fost milă de popor și de locașul
Său.
16. Dar ei și-au bătut joc de trimișii cei de la Dumnezeu și n-au
ținut seamă de cuvintele Lui; au batjocorit pe proorocii Lui, până
ce mânia Domnului s-a coborât peste poporul Lui, încât acesta n-a
mai avut scăpare.
17. Căci El a adus asupra lor pe regele Caldeilor și acela a omorât
pe tinerii lor cu sabia în locașul cel sfânt al lor și n-a cruțat
nici pe Sedechia, nici pe băieți, nici pe fete, nici pe bătrâni, nici
pe cei încărunțiți; pe toți Dumnezeu i-a dat în mâna lui.
18. Toate vasele din templul lui Dumnezeu, cele mari și cele mici,
vistieriile templului și vistieriile regelui și ale căpeteniilor lui,
toate le-a adus el în Babilon.
19. Apoi a dat foc templului lui Dumnezeu, a dărâmat zidul Ierusalimului,
toate cămările lui le-a ars cu foc și toate palatele cele mari le-a
nimicit.
20. Iar pe cei care au scăpat de sabie i-a strămutat în Babilon; și
au fost ei ca robi ai lui și ai fiilor lui, până în timpul domniei
regelui Persiei,
21. Pentru ca să se împlinească cuvântul Domnului cel zis prin gura
lui Ieremia, până ce țara va termina de ținut zilele sale de odihnă;
căci în toate zilele pustiirii ea s-a odihnit până la împlinirea celor
șaptezeci de ani.
22. Iar în anul dintâi al lui Cirus, regele Persiei, pentru împlinirea
cuvintelor Domnului rostite prin Ieremia, a trezit Domnul duhul lui
Cirus, regele Persiei, și a poruncit acesta să se facă cunoscut tuturor
din tot regatul său, prin cuvânt și prin scris și să le spună:
23. "Așa zice Cirus, regele Perșilor: Toate regatele pământului,
Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie și mi-a poruncit să-I zidesc
templul în Ierusalimul cel din Iuda. Cine este intre voi din tot poporul
Lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el și să se ducă acolo".
|