Capitolul 1 Tinerii evrei, aleși de Nabucodonosor,
respectă legea dată strămoșilor.
1. În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda,
a pornit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva Ierusalimului
și 1-a împresurat.
2. Și a dat Domnul în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, și o
parte din vasele templului lui Dumnezeu, pe care le-a dus în tara
Șinear, in templul dumnezeului lui și a așezat aceste vase în vistieria
acestui dumnezeu.
3. Și a zis regele către Așpenaz, cel mai mare peste famenii săi,
să aducă dintre fiii lui Israel, din neam regesc și din cei din viță
aleasă,
4. Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoși la chip și iscusiți
în toată înțelepciunea, cunoscători a toată știința, cu adâncă putere
de pătrundere și plini de râvnă, ca să slujească in palatul regelui,
ca să-i învețe pe ei scrisul și limba Caldeilor.
5. Și să-i învețe pe ei vreme de trei ani, după trecerea cărora să
intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele le-a rânduit să li
se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui și vin din vinul lui.
6. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael și
Azaria.
7. Și căpetenia famenilor le-a dat nume și a chemat pe Daniel, Beltșațar,
pe Anania, Șadrac, pe Misael, Meșac și pe Azaria, Abed-Nego.
8. și Daniel și-a pus in gând să nu se spurce cu bucatele și vinul
regelui și a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se pângărească.
9. Și Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoință
șl îndurare.
10. Și a zis căpetenia famenilor către Daniel: "Mă tem numai
de domnul meu, regele, care v-a rânduit mîncărurile și băuturile;
pentru ce să vadă el mai trase chipurile voastre decât ale tinerilor
celor de o vârstă cu voi? Voi puneți în primejdie capul meu înaintea
regelui.
11. Și a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor
îl pusese peste Daniel, Anania, Misael și Azaria:
12. "Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile și dă-ne
să mâncăm bucate din zarzavaturi și să bem apă!
13. Apoi să te uiți la chipurile noastre și la chipul tinerilor care
mănâncă din bucatele regelui și cum ți se va părea, așa fă cu supușii
tăi!"
14. Atunci el le-a ascultat această rugăminte și a încercat timp de
zece zile.
15. Și după un răstimp de zece zile, ei arătau mai frumoși și mai
grași la trup decât toii tinerii care mâncau din bucatele regelui.
16. Atunci supraveghetorul le-a înlocuit mâncarea lor și vinul - băutura
dor - și le-a dat mâncăruri de legume.
17. Și acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu știință și pricepere
în oricare scriere, precum și înțelepciune, încât Daniel putea să
tâlcuiască vedeniile și visele.
18. Și după acel răstimp hotărât de rege ca să-i aducă, i-a înfățișat
căpetenia famenilor înaintea lui Nabucodonosor.
19. Și a grăit regele cu ei, dar n-a aflat pe nimeni printre ei toți
ca pe Daniel, Anania, Misael și Azaria. Și ei au început să slujească
pe rege.
20. Și în toate întrebările, asupra cărora regele le cerea dezlegarea,
când era vorba de înțelepciune și de pricepere, îi găsea pe ei de
zece ori mai isteți decât magii și prezicătorii din tot regatul lui.
21. Și a rămas Daniel acolo până în anul întâi al domniei lui Cirus.
Capitolul 2 Visul regelui tâlcuit de Daniel.
1. Și în anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat Nabucodonosor
vise, iar duhul lui s-a tulburat și somnul nu-l mai prindea.
2. Și a poruncit regele să cheme pe vrăjitori, pe prezicători, pe
magi și pe caldei, ca să-i spună regelui visele lui; și ei au intrat
și s-au înfățișat înaintea regelui.
3. Și le-a zis lor regele: "Am visat un vis; duhul îmi este tulburat
și vreau să știu visul".
4. Atunci caldeii au grăit către rege în grai arameian: "O, rege,
să trăiești în veac! Spune servilor tăi visul și noi îți vom descoperi
tâlcuirea".
5. Răspuns-a regele și a zis către caldei: "Să știți că hotărârea
am luat-o! Dacă nu-mi veți face cunoscut visul și tâlcuirea lui, veți
fi tăiați în bucăți, iar casele voastre prefăcute în grămezi de ruine.
6. Dar dacă îmi faceți cunoscut visul și tâlcuirea lui veți primi
de la mine daruri bogate și cinstire multă; deci arătați-mi visul
și tâlcuirea lui!"
7. Ei au răspuns pentru a doua oară și au zis: "0, rege, spune
servilor tăi visul, iar noi îți vom face cunoscută tâlcuirea lui!"
8. Răspuns-a și a zis regele: "Fără îndoială, eu știu că voi
căutați să câștigați vreme, fiindcă vedeți că eu hotărârea am luat-o;
9. Că dacă nu-mi faceți cunoscut visul, este că aveți de gând să vă
sfătuiți unul cu altul și să spuneți înaintea mea vorbe mincinoase
și înșelătoare, până când vremurile se vor schimba. De aceea spuneți-mi
acum visul și eu voi ști dacă voi puteți să-mi descoperiți și tâlcuirea
lui!"
10. Răspuns-au caldeii în fața regelui și au zis: "Nu se află
om pe pământ care să poată face cunoscut ceea ce cere regele, fiindcă
nici un rege, oricât de mare și de puternic ar fi, nu ar cere așa
ceva de la nici un tâlcuitor de semne, vrăjitor, sau caldeu.
11. Și lucrul pe care îl cere regele este greu și nimeni altul nu
poate să-l descopere înaintea lui, decât zeii al căror locaș nu este
printre cei muritori".
12. Din această pricină regele s-a mâniat și, în marea lui furie,
a poruncit să fie uciși toți înțelepții din Babilon.
13. Când a ieșit porunca, să fie omorâți înțelepții, trebuia să fie
omorât și Daniel și cei dimpreună cu el.
14. Atunci Daniel și-a îndreptat cuvântul cu înțelepciune și iscusință
către Arioh, mai-marele gărzii regelui, care ieșise să omoare pe înțelepții
din Babilon,
15. Și a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui:
"De ce a dat regele o poruncă așa de aspră?" După ce Arioh
i-a lămurit lui Daniel rostul poruncii,
16. Daniel a plecat și a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i descopere
tâlcul.
17. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui și a dat de știre lui
Anania, Misael și Azaria, prietenii lui, care este pricina,
18. Cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri
pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel și prietenii lui
împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului.
19. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie
de noapte. Și a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului.
20. Și a început Daniel a grăi: "Să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat
din veac și până în veac, că a Lui este înțelepciunea și puterea.
21. Și El este Cel care schimbă timpurile și ceasurile, Cel care dă
jos de pe tron pe regi și Cel care îi pune; El dă înțelepciune celor
înțelepți și știință celor pricepuți.
22. El descoperă cele mai adânci și cele mai ascunse lucruri, știe
ce se petrece în întuneric și lumina sălășluiește cu El.
23, Pe Tine, Dumnezeule al părinților mei, Te preaslăvesc și Îți mulțumesc
ție, că mi-ai dat mie înțelepciune și pricepere și m-ai făcut să cunosc
acum ceea ce noi Ți-am cerut rugându-Te, căci Tu ne-ai descoperit
taina regelui".
24. Apoi Daniel s-a dus la Arioh, pe care regele îl însărcinase să
omoare pe înțelepții Babilonului și i-a grăit așa: "Nu da morții
pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea regelui și eu îi voi descoperi
regelui tâlcuirea".
25. Atunci Arioh a dus grabnic înăuntru pe Daniel în fața regelui
și i-a vorbit astfel: "Am găsit un iudeu dintre cei aduși în
robie care poate să tâlcuiască visul".
26. Răspuns-a regele și a zis către Daniel, care se cheamă Beltșațar:
"Oare ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am avut precum
și tâlcuirea lui?"
27. Daniel a răspuns înaintea regelui zicând: "Taina pe care
vrea să o afle regele nu pot s-o facă cunoscută lui nici înțelepții,
nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii în stele.
28. Dar este un Dumnezeu în ceruri, Care descoperă tainele și Care
a făcut cunoscut regelui Nabucodonosor ce se va întâmpla în vremurile
ce vor veni. Iată care este visul și vedenia pe care le-ai avut când
erai culcat în patul tău:
29. Ție, rege, îți treceau gânduri prin minte, când erai în patul
tău, pentru ceea ce se va întâmpla mai pe urmă și Cel ce ți-a descoperit
taina ți-a dat să știi ce va fi.
30. Și mie, nu prin înțelepciunea care ar fi în mine mai mult decât
la toți cei vii, mi s-a descoperit taina aceasta, ci ca să se facă
știut regelui înțelesul ei ca să cunoști gândurile inimii tale.
31. O, rege! Tu priveai și iată un chip - acest chip era peste măsură
de mare și strălucirea lui neobișnuită stătea înaintea ta și înfățișarea
lui era grozavă.
32. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul și brațele de argint,
pântecele și coapsele de aramă,
33. Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de
lut.
34. Tu priveai și iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul
peste picioarele de fier și de lut și le-a sfărâmat.
35. Atunci au fost sfărâmate în același timp fierul, lutul, arama,
argintul și aurul și au ajuns ca pleava de pe arie vara și vântul
le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care
a lovit chipul a crescut munte mare și a umplut tot pământul.
36. Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea regelui.
37. Tu, rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul,
puterea, tăria și mărirea,
38. Și în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ținut ar
locui, precum și fiarele câmpului și păsările cerului și i-a dat stăpânire
peste toate, tu ești capul de aur.
39. Și după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi
un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământul.
40. Și un al patrulea regat va fi tare ca fierul și, după cum fierul
sfărâmă și zdrobește totul, așa și el va sfărâma și va preface totul
în pulbere, ca fierul care face totul bucăți.
41. Iar picioarele pe care le-ai văzut și degetele, unele de lut de
olar și altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărțit și va
fi tare ea fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut.
42. Și degetele picioarelor, unele de fier și altele de lut, înseamnă
că regatul va fi parte tare, parte șubred.
43. Și după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, așa se vor amesteca
prin înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după
cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul.
44. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat
veșnic care nu va fi nimicit niciodată și care nu va fi trecut la
alt popor; El va sfărâma și va nimici toate aceste regate și singur
El va rămâne în veci.
45. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu
de mână, și a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul și aurul, Marele
Dumnezeu a dat de știre regelui ceea ce va fi în viitor; visul este
adevărat și tâlcuirea lui neîndoielnică".
46. Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu fața la pământ și s-a
închinat înaintea lui Daniel și a dat poruncă să-i aducă jertfe și
tămâieri.
47. Răspuns-a regele către Daniel și a zis: "Cu adevărat că Dumnezeul
vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul regilor, descoperitorul
tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină".
48. Atunci regele a ridicat la mare vrednicie pe Daniel și i-a dat
daruri și numeroase lucruri de mare preț și 1-a pus guvernator peste
tot ținutul Babilonului și căpetenie peste toți înțelepții Babilonului.
49. La rugămintea lui Daniel, regele a însărcinat pe Șadrac, Meșac
și Abed-Nego cu ocârmuirea ținutului Babilonului, iar Daniel a rămas
la curtea regelui.
Capitolul 3 Chipul cel de aur și cei trei tineri
în cuptorul de foc.
1. Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de șaizeci de
coți, lat de șase coți și 1-a așezat în câmpia Dura (Deir) din ținutul
Babilonului.
2. Și regele Nabucodonosor a trimis să adune pe satrapi, pe mai-marii
dregători, pe cârmuitori, pe conducătorii oștirilor, pe vistiernici,
pe cunoscătorii de legi, pe judecători și pe toți ceilalți dregători
ai ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului pe care îl ridicase
regele Nabucodonosor.
3. Atunci s-au adunat satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii,
conducătorii oștirilor, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii și
toți ceilalți dregători ai ținuturilor la sfințirea chipului pe care
îl ridicase Nabucodonosor și au stat înaintea chipului ridicat de
Nabucodonosor.
4. Și îndată un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se
poruncește vouă, popoarelor, neamurilor și limbilor:
5. De îndată ce veți auzi glasul trâmbiței, flautului, chitarei, harpei,
psalterionului, cimpoiului și al tuturor instrumentelor muzicale,
veți cădea la pământ și vă veți închina chipului de aur pe care 1-a
ridicat regele Nabucodonosor;
6. Iar cine nu va cădea la pământ și nu se va închina, chiar în acea
clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!"
7. De aceea, când toate popoarele au auzit glasul trâmbiței, al flautului,
al chitarei, al harpei, al psalterionului și al tuturor instrumentelor
muzicale, toate popoarele, neamurile și limbile au căzut la pământ
și s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase regele Nabucodonosor.
8. În același timp s-au apropiat câțiva bărbați caldei, care au pârât
pe iudei.
9. Ei au început să spună regelui Nabucodonosor: "O, rege, să
trăiești în veac!
10. Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi glasul trâmbiței, al flautului,
al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al altor
instrumente muzicale, să cadă la pământ și să se închine chipului
de aur.
11. Iar cine nu va cădea la pământ, nici se va închina, să fie aruncat
în mijlocul unui cuptor cu foc arzător.
12. Dar sunt niște iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ținutul
Babilonului: Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Acești bărbați, nici că au
luat în seamă porunca ta, o, rege; dumnezeului tău nu-i slujesc și
chipului de aur pe care tu l-ai înălțat nu-i aduc închinare!"
13. Atunci regele Nabucodonosor, plin de mânie și de zbucium, a poruncit
să i se aducă înainte Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Îndată au adus pe
acești bărbați înaintea regelui.
14. Nabucodonosor le-a zis: "Este, oare, adevărat, Șadrac, Meșac
și Abed-Nego, că voi nu slujiți dumnezeului meu și chipului de aur
pe care eu l-am așezat și nu-i cădeți la pământ cu rugăciuni?
12. Acum, fiți gata și atunci când veți auzi glasul trâmbiței, al
flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului
și al altor instrumente muzicale, să cădeți la pământ și să vă închinați
chipului pe care eu l-am făcut; iar dacă nu vreți să vă închinați,
într-o clipă veți fi aruncați în mijlocul unui cuptor cu foc arzător.
Și care dumnezeu vă va scăpa din mâna mea?"
16. Răspuns-au Șadrac, Meșac și Abed-Nego și au zis regelui: O, Nabucodonosor,
noi n-avem nevoie ca la aceasta să-ți dăm un răspuns!
17. Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să
ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător și din mâna
ta, o, rege!
18. Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că
noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care
tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!"
19. Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie și și-a schimbat înfățișarea
feței sale față de Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și începând iarăși
a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât
era de obicei.
20. Și a poruncit celor mai puternici oameni din oștirea lui să lege
pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul cel cu foc
arzător.
21. Atunci acești oameni, îmbrăcați cum erau, cu mantie, încălțăminte,
pălărie și cu toată îmbrăcămintea lor, au fost legați și aruncați
în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
22. Fiindcă porunca regelui era grabnică și cuptorul foarte înfierbântat,
acei oameni care au aruncat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost
mistuiți de văpaia focului.
23. Și acești trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legați
în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
24. Atunci regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă și s-a sculat
în grabă. El a început a grăi și a zis către sfetnicii săi: "Oare,
n-am aruncat noi trei bărbați legați în mijlocul cuptorului cu foc
arzător?" Răspuns-au și i-au zis: "Cu adevărat, așa este,
o, rege!"
25. Și începând din nou a grăi, a zis: "Iată, eu văd patru bărbați
dezlegați, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămați, iar chipul
celui de al patrulea, ca fața unuia dintre fiii zeilor".
26. Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător
și, începând a grăi, a zis: "Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii
mei, ieșiți afară și veniți la mine!" Atunci Șadrac, Meșac și
Abed-Nego au ieșit dinăuntrul cuptorului.
27. Și adunându-se satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii
și sfetnicii regelui, au văzut că focul nu pricinuise nici o vătămare
trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se pârliseră și
că hainele lor erau neschimbate și că nici măcar nu miroseau a foc.
28. Răspuns-a Nabucodonosor și a zis: "Binecuvântat să fie Dumnezeul
lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul Său și a
izbăvit pe servii Săi, care își puseseră nădejdea în El și care au
călcat porunca regelui și și-au dat trupurile lor ca să nu slujească
și să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.
29. Și poruncesc: Popoare, neamuri și limbi, toți aceia care ar vorbi
de rău pe Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, să fie tăiați
în bucăți și casele lor să fie nimicite, fiindcă nu este un alt dumnezeu
care să-i poată izbăvi într-acest chip".
30. După aceasta a întărit regele în slujbele lor pe Șadrac, Meșac
și Abed-Nego, peste ținutul Babilonului.
31. Regele Nabucodonosor a dat hrisov către toate popoarele, neamurile
și limbile care locuiesc pe tot pământul: "Pacea voastră să sporească!
32. Plăcutu-mi-a să vestesc minunile și faptele cele peste fire, pe
care le-a făcut mie Dumnezeul cel Preaînalt.
33. Cât de mari sunt minunile Lui și cât de puternice sunt faptele
cele peste fire! Împărăția Lui este împărăție veșnică și stăpânirea
Lui ține din neam în neam!
Capitolul 4 Al doilea vis și tâlcuirea lui.
l. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea și bucuros de
viață în patul meu.
2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; și gândurile mele când stam
culcat în patul meu și vedeniile pe care le-am avut m-au frământat
adânc.
3. Și am poruncit să mi se aducă în fața mea toți înțelepții din Babilon,
care să-mi tâlcuiască visul.
4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii și
cititorii în stele și le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea
lui.
5. Iar în cele din urmă s-a înfățișat înaintea mea Daniel, al cărui
nume este Beltșațar, după numele dumnezeului meu și care are în al
Duhul Dumnezeului celui Sfânt și i-am spus visul:
6. "Beltșațar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel
în care știu că locuiește Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt și că nici
o taină nu-ți este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat și
spune-mi tâlcuirea lui!
7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost:
"Mă uitam și iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte.
8. Copacul creștea și era puternic și vârful lui ajungea până la cer
și se putea vedea până la capătul pământului.
9. Frunzișul lui era frumos și roadele lui multe, și hrană pentru
toți se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile
lui își făceau cuiburi păsările cerului și din el se hrăneau toate
viețuitoarele.
10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu și
iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri;
11. El a strigat cu glas tare și a poruncit așa: Doborâți copacul
și tăiați-i crengile, scuturați frunzele lui și împrăștiați roadele
lui, ca animalele să fugă de sub el și păsările din frunzișul lui!
12. Iar butucul și rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier
și de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat și cu
dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului.
13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i
fie dată și șapte ani să treacă peste el!
14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca
sfinților este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpânește
peste împărăția oamenilor, pe care o dă cui vrea și poate să ridice
peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor,
iar tu, Beltșațar, spune tâlcuirea lui, căci toți înțelepții regatului
meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă ești în stare,
fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".
16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, a rămas înmărmurit
pentru o clipă și gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din
nou a grăi și a zis: "Beltșațar, visul și tâlcuirea lui să nu
te înfricoșeze!" Răspuns-a Beltșațar și a zis: "O, stăpâne,
visul să fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru
vrăjmașii tăi!
17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare și puternic, care cu vârful
ajungea până la cer și se vedea până la capătul pământului,
18. Cu frunziș frumos, cu rod mult și din care se hrăneau toți, sub
care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi
păsările cerului,
19. Acela ești tu, o, rege, tu, care te-ai mărit și te-ai făcut puternic,
ai crescut și ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea
pământului.
20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer
și zicând: Doborâți copacul și nimiciți-l, dar butucul și rădăcinile
lui lăsați-le în pământ și în legături de fier și de aramă, în iarba
pământului, și de roua cerului să fie udat și cu animalele câmpului
să fie părtaș până ce vor trece peste el șapte ani,
21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va
împlini peste stăpânul meu regele,
22. Că tu vei fi alungat dintre oameni și vei locui împreună cu animalele
câmpului și vei mânca iarbă și din roua cerului vei fi udat și vor
trece peste tine șapte ani, până ce tu vei cunoaște că Cel Preaînalt
are stăpânirea peste împărăția oamenilor și o dă cui voiește.
23. Și dacă a poruncit să lase butucul și rădăcinile copacului, înseamnă
că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaște
că Cerul are stăpânirea.
24. De aceea, o, rege, plăcut să-ți fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără
păcatele tale prin fapte de dreptate și nedreptățile tale prin milă
către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască".
25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.
26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în
palatul regal din Babilon,
27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel
mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele și spre cinstea
strălucirii mele, ca reședință regală?"
28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât
din cer: "Ție, rege Nabucodonosor, ți se spune: Regatul s-a luat
de la tine.
29. Și dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului
și vei paște iarbă și vor trece șapte ani peste tine, până ce vei
recunoaște că Cel Preaînalt are putere peste împărăția oamenilor și
că o dă cui voiește!"
30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a
fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca animalele și trupul
lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor
și unghiile ca ghiarele păsărilor.
31. "Și după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat
ochii mei la cer și mintea mi-a venit din nou și am binecuvântat pe
Cel Preaînalt și Celui veșnic viu l-am adus laudă și preamărire, că
puterea Lui este putere veșnică, iar împărăția Lui din neam în neam.
32. Toți locuitorii pământului sînt socotiți ca o nimica și El face
ce voiește cu oștirea cerească și cu locuitorii pământului și nimeni
nu poate să-L împiedice la lucrul Lui și să-I zică: "Ce faci
Tu?"
33. În același timp mi-a venit mintea la loc și, spre gloria regatului
meu, mi-a venit iarăși măreția și strălucirea și sfetnicii mei și
dregătorii cei mari m-au chemat și regatul mi-a fost dat în stăpânire,
iar puterea mea a crescut și mai mult.
34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalț și preamăresc pe Împăratul
cerului; toate faptele Lui sunt adevărate și căile Lui drepte, iar
pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"
Capitolul 5 Ospățul lui Belșațar (Baltazar), scrierea
minunată și tâlcuirea ei.
1. Regele Belșațar a făcut un mare ospăț pentru o mie din dregătorii
săi și în fața celor o mie a băut vin.
2. Belșațar când era în toiul ospățului, la băutul vinului, a poruncit
să aducă vasele de aur și de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său,
le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din ele,
împreună cu dregătorii săi, femeile sale și concubinele sale.
3. Atunci au fost aduse vasele de aur și de argint care fuseseră luate
din templul lui Dumnezeu din Ierusalim și au băut din ele regele și
dregătorii săi, femeile sale și concubinele sale.
4. Ei au băut vin și au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint,
de aramă, de fier, de lemn și de piatră.
5. În aceeași clipă au ieșit degetele unei mâini de om, care au scris
în fața sfeșnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal,
și regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.
6. Atunci fața regelui s-a îngălbenit și gândurile lui s-au tulburat;
încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau
unul de altul neîncetat.
7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii,
caldeii și tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a grăi și a zis
tuturor înțelepților din Babilon: "Oricine va citi scrisul acesta
și îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veșmânt de purpură,
lanț de aur i se va pune împrejurul gâtului lui și va cârmui ca al
treilea în regatul meu!"
8. Atunci au venit toți înțelepții regelui, dar nu au putut citi scrisul,
nici să-i facă cunoscut înțelesul lui.
9. Regele Belșațar s-a înspăimântat foarte, fața lui s-a îngălbenit,
iar dregătorii lui au rămas înmărmuriți.
10. Regina, auzind strigătul regelui și al dregătorilor, s-a dus in
cămara de ospăț. Ea a început a grăi și a zis: "O, rege, să trăiești
în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, și chipul feței tale
să nu se schimbe!
11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu
celui Sfânt și în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în
el lumină, pricepere și înțelepciune, ca înțelepciunea dumnezeiască,
iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele tâlcuitorilor
ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele și al înțelepților.
12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o știință
și o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de
înțeles și de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat numele
de Beltșațar. Deci cheamă pe Daniel, și el îți va arăta tâlcuirea".
13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel:
"Tu ești Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatăl
meu din Iuda?
14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu și că în tine se află
lumină, pricepere și înțelepciune fără seamăn.
15. Acum au fost aduși la mine înțelepții și prezicătorii ca să-mi
citească scrisul acesta și să-mi facă cunoscută tâlcuirea lui, dar
nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
16. Și eu am auzit despre tine că tu poți să tâlcuiești visele și
să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu ești în stare să citești scrisul
și să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în veșmânt
de purpură și lanț de aur vei avea împrejurul gâtului tău și vei cârmui
ca al treilea în regatul meu".
17. Atunci Daniel a început să vorbească și a grăit regelui: "Darurile
tale poți să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de preț dă-le
altora; căci eu voi citi regelui scrisul și îi voi face cunoscută
tâlcuirea lui.
18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl
tău, regatul, mărirea, cinstea și strălucirea.
19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele,
neamurile și limbile erau înfricoșate și tremurau înaintea lui; el
omora pe cine voia și lăsa în viață pe cine voia, înălța pe cine voia
și cobora pe cine voia.
20. Și pentru că inima lui se trufise și duhul lui se împietrise până
la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său și vrednicia
lui i-a fost luată;
21. Și a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea
dobitoacelor, și a locuit cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii
și și-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că Dumnezeu
cel Preaînalt are putere peste împărăția oamenilor și așază peste
ea pe cine vrea.
22. Și tu, fiul său, Belșațar, tu nu ești smerit cu inima, măcar că
tu știi toate acestea.
23. Și te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului și ai adus vasele
templului Său înaintea ta, și ai băut vin din ele, tu și dregătorii
tăi, femeile tale și concubinele tale, și ai preamărit dumnezei de
argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, dumnezei
care nu văd, nici nu aud și nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul
în mâna Căruia este suflarea ta și toate căile tale, nu L-ai cinstit.
24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
25. Iată inscripția care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele
regatului tău și i-a pus capăt.
27. Techel: l-a cântărit în cântar și l-a găsit ușor.
28. Peres: a împărțit regatul tău și 1-a dat Mezilor și Perșilor".
29. Atunci a poruncit Belșațar și au îmbrăcat pe Daniel în veșmânt
de purpură și i-au pus lanț de aur la gâtul lui și au dat de veste
că el va cârmui ca al treilea în împărăție.
30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belșațar, împăratul Caldeilor.
Capitolul 6 Daniel în groapa cu lei.
1. Și Darius Medul a ajuns rege când era în vârstă de aproape 62 de
ani.
2. Și i-a plăcut lui Darius să pună peste regatul lui 120 de satrapi,
care să poarte de grijă în tot regatul,
3. Iar în fruntea lor, trei dregători dintre care unul era Daniel,
și acești satrapi trebuia să le dea lor socoteală, astfel ca regele
să nu fie păgubit.
4. Însă Daniel era mai presus decât toți dregătorii și satrapii, fiindcă
în el era un duh înalt și regele își pusese în gând să-l pună mai
mare peste tot regatul.
5. Atunci dregătorii și satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel
vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle
nici o pricină sau lucru rău, căci el era credincios și nici o trecere
cu vederea sau greșeală nu i s-a putut pune în seamă.
6. Atunci oamenii aceștia au zis: "Dacă nu-i găsim lui Daniel
nici o pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului
lui".
7. Dregătorii și satrapii aceștia s-au dus atunci în grabă la rege
și așa i-au grăit: "O, rege Darius, să trăiești în veac!
8. Toți marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii,
sfetnicii și guvernatorii s-au sfătuit laolaltă ca regele să dea o
poruncă și să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga vreme de
treizeci de zile altui dumnezeu și om în afară de tine, rege, să fie
aruncat în groapa cu lei.
9. Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea și dă poruncă scrisă, care,
potrivit legii Mezilor și Perșilor, nu se mai poate schimba".
10. Așadar, regele Darius a dat oprire scrisă și poruncă.
11. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în
casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim
și în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat și a lăudat pe
Dumnezeu, cum făcea și mai înainte.
12. Atunci bărbații aceia au venit în număr mare și au aflat pe Daniel
rugându-se și cerând mila lui Dumnezeu.
13. Apoi s-au apropiat și au grăit înaintea regelui privitor la porunca
regală: "Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci
de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să
fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a regele și a zis:
"Lucrul rămâne hotărât și, după legile Mezilor și Perșilor, nu
se poate schimba".
14. Atunci au răspuns ei regelui și au zis: "Daniel, cel dintre
robii iudei, nu a luat în seamă porunca ta, rege, nici nu s-a îngrijit
de oprirea ta, ci de trei ori pe zi își face rugăciunea".
15. Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte și și-a îndreptat
gândul spre Daniel, cum ar putea să-l scape, și până la apusul soarelui
s-a străduit ca să-l scoată.
16. În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege și i-au zis:
"Știut să-ți fie, o, rege, că, după legea Mezilor și a Perșilor,
orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate schimba".
17. Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel și 1-a aruncat
în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi și a zis lui
Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinstești fără încetare,
Acela te va scăpa!"
18. Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar
regele a pecetluit-o cu inelul său și cu inelul dregătorilor săi,
așa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel.
19. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea
în post și nu au adus lângă el concubine, iar somnul nu l-a mai prins.
20. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineață, în revărsat de zori și
a venit în grabă la groapa cu lei.
21. Și când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare.
Atunci regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul
Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat,
oare a putut să te scape de lei?"
22. Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să trăiești!
23. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și a astupat gura leilor, și
ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea
Lui, precum și în fața ta, rege, n-am făcut nici un rău!"
24. Regele s-a bucurat foarte și a poruncit să scoată pe Daniel din
groapă și Daniel a fost scos din groapă și nici o rană nu i-a fost
găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.
25. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbații aceia care defăimaseră
pe Daniel și au fost aruncați în groapa cu lei, ei, fiii lor și femeile
lor, și nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că leii s-au și năpustit
asupra lor și le-au sfărâmat toate oasele.
26. Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile și limbile
care locuiesc peste tot pământul: "Pacea voastră să sporească!
27. Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se
teamă și să tremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este
Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci și împărăția lui nu se va nimici,
iar stăpânirea Lui nu va avea sfârșit.
28. El poate să scape și să libereze, face semne și minuni în cer
și pe pământ; El a scăpat pe Daniel din ghearele leilor".
29. Și Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius
și în regatul lui Cirus, regele Perșilor.
Capitolul 7 Vedenia lui Daniel, în care se arată
cele patru fiare.
1. În anul dintâi al lui Belșațar, regele Babilonului, Daniel a visat
un vis, și vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui
îl înfricoșară. Atunci el a scris visul și a povestit ceea ce era
mai de seamă dintre fapte.
2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea
din timpul nopții cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit
marea cea necuprinsă.
3. Și patru fiare uriașe au ieșit din mare, una mai deosebită decât
alta.
4. Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat
la ea până ce aripile i-au fost smulse și a fost ridicată de pe pământ
și pusă pe picioare ca un om și i s-a dat inimă de an.
5. Și iată o a doua fiară, cu înfățișare de urs, stând într-o rână,
cu trei coaste în gură, între dinți, și așa i s-a poruncit: "Scoală-te!
Mănâncă multă carne!"
6. Apoi m-am uitat din nou și iată o altă fiară, asemenea unui leopard,
având pe spate patru aripi de pasăre; și fiara avea patru capete,
și i s-a dat putere.
7. În urmă am privit în vedeniile mele de noapte și iată o a patra
fiară înspăimântătoare și înfricoșătoare și nespus de puternică. Ea
avea dinți mari de fier și gheare de aramă; mânca și sfărâma, iar
rămășița o călca in picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare
de mai înainte și avea zece coarne.
8. M-am uitat cu luare aminte la coarne, și iată un alt corn mic creștea
între ele, și trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el.
Și iată că acest corn avea ochi ca ochii de om și gură care grăia
lucruri mari.
9. Am privit până când au fost așezate scaune, și S-a așezat Cel vechi
de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său
curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roțile lui, foc arzător.
10. Un râu de foc se vărsa și ieșea din el; mii de mii Îi slujeau
și miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a așezat
și cărțile au fost deschise.
11. Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel
mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă și trupul
ei nimicit și dat focului.
12. Dar și celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, și lungimea vieții
lor a fost hotărâtă până la o vreme și un anumit timp.
13. Am privit în vedenia de noapte, și iată pe norii cerului venea
cineva ca Fiul Omului și El a înaintat până la Cel vechi de zile,
și a fost dus în fața Lui.
14. Și Lui I s-a dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele,
neamurile și limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică,
stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată.
15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu și vedeniile
pe care le-am avut mă înspăimântau.
16. M-am apropiat atunci de unul din cei de față și l-am rugat să-mi
spună adevărul privitor la toate acestea. Și el mi-a vorbit și mi-a
făcut cunoscut înțelesul acestor lucruri.
17. "Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se
vor ridica pe pământ,
18. Și sfinții Celui Preaînalt vor primi regatul și îl vor ține în
stăpânire în veci și în vecii vecilor.
19. După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra,
care se deosebea de toate celelalte și care era afară din cale de
înspăimântătoare, cu dinți de fier și cu gheare de aramă și care mânca,
sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;
20. Și despre cele zece coarne care erau pe capul său și despre celălalt
care creștea și înaintea căruia au căzut cale trei și avea ochi și
gură care grăia lucruri mari și care era mult mai mare decât celelalte.
21. M-am uitat, și cornul acela purta război cu cei sfinți și i-a
biruit,
22. Până ce a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate sfinților
Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea și împărăția a ajuns
sub stăpânirea sfinților.
23. El a răspuns astfel: "Fiara a patra înseamnă că un al patrulea
rege va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte regate,
care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare și îl va zdrobi.
24. Și cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica
zece regi, și un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei
dinaintea lui și va doborî la pământ trei regi.
25. Și va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt și va
asupri pe sfinții Celui Preaînalt, și își va pune în gând să schimbe
sărbătorile și legea, și ei vor fi dați în mâna lui o vreme și vremuri
și jumătate de vreme.
26. Și judecata se va face și i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească
și să-l prăbușească pentru totdeauna.
27. Iar regatul și stăpânirea și mărirea regilor de sub ceruri se
vor da poporului sfinților Celui Preaînalt; împărăția Lui este împărăție
veșnică și toate stăpânirile Îi vor sluji Lui și pe El Îl vor asculta".
28. Iată sfârșitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile
mele m-au înfricoșat foarte și fața mi s-a schimbat și am păstrat
cuvântul în inima mea.
Capitolul 8 Vedenia berbecului și a țapului.
l. În anul al treilea al domniei regelui Belșațar mi s-a arătat mie,
lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră la început.
2. Și m-am uitat în vedenie și, când priveam, parcă eram în capitala
Suza, care este în țara Elamului și, stând cu privirea ațintită, eram
pe fluviul Ulai.
3. Și am ridicat ochii mei și m-am uitat și iată un berbec cu două
coarne stând în picioare în fața fluviului și coarnele lui erau lungi,
iar unul mai lung decât celălalt și cel mai lung creștea cel din urmă.
4. Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte și
la miazăzi și nici o fiară nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu scăpa
de asuprirea lui. El făcea ce voia și creștea.
5. Și m-am uitat cu luare aminte și iată un țap venea de la apus pe
deasupra feței pământului, fără ca să-l atingă. Și țapul avea un corn
între ochi, care corn se putea zări.
6. și a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut
stând în fața fluviului și s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii
lui.
7. Și l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva
lui și a lovit berbecul și i-a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul
nu mai avea putere să i se împotrivească; și l-a aruncat la pământ
și 1-a călcat în picioare și nimeni n-a scăpat pe berbec.
8. Și țapul a crescut foarte și când a ajuns puternic, cornul cel
mare s-a sfărâmat și am zărit patru coarne crescând în locul lor,
spre cele patru vânturi ale cerului.
9. Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut afară
din cale, către miazăzi, către răsărit și către țara strălucirii.
10. Și el s-a înălțat până către oștirea cerească și a doborât la
pământ din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.
11. Și a mai crescut până la mai-marele oștirii și i-a luat jertfa
de fiecare zi și i-a răsturnat locul templului său.
12. Și peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea și a aruncat
adevărul la pământ, și el a făcut și a izbutit.
13. Și am auzit un sfânt care grăia, și un alt sfânt a zis către cel
ce grăia: "Până când va dura vedenia și jertfa de fiecare zi
nu se va mai aduce și un păcat al pustiirii va fi pus în loc și templul
și oștirea vor fi călcate în picioare?"
14. Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de seri
și de dimineți; după aceasta templul își va avea din nou rostul lui".
15. Și când eu, Daniel, am văzut vedenia și m-am străduit să o înțeleg,
iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om.
16. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care
striga și spunea: "Gavriile, tâlcuiește celui de acolo vedenia!"
17. Și el a venit unde eram eu și, când se apropia, m-am înspăimântat
și am căzut cu fața la pământ. Și el mi-a grăit: "Ia aminte,
fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârșitul veacurilor!"
18. Și când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu fața la pământ; atunci
el s-a atins de mine și m-a ridicat în picioare in locul în care mă
aflam,
19. Și mi-a spus: "Iată, îți voi face cunoscut ceea ce se va
întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea
cea din urmă este vedenia.
20. Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei
și ai Persiei.
21. Iar țapul este regele Greciei și cornul cel mare, care este între
ochi, este regele cel dintâi.
22. Și dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă
că patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fără să aibă puterea
lui.
23. La sfârșitul stăpânirii lor, la vremea covârșirii păcatelor lor,
se va ridica un rege cu chip semeț și isteț în lucrurile ascunse.
24. Și stăpânirea lui va crește în putere - dar nu prin puterea lui
însuși - și va face pustiiri uriașe și în orice lucru va izbuti și
va prăbuși pe cei tari și pe poporul sfinților.
25. Din pricina istețimii lui, va izbuti înșelăciunea în mâna lui
și se va semeți în inima sa și în plină vreme de pace va doborî pe
mulți. Și se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat
la pământ nu de mână omenească.
26. Iar vedenia despre seri și despre dimineți, care a fost spusă,
este adevărată; tu însă pecetluiește vedenia, că se va întâmpla după
multe zile".
27. Și eu, Daniel, am fast istovit de puteri și am căzut bolnav câteva
zile. Dar m-am sculat și am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas
uimit de cele ce am văzut și n-am putut să le înțeleg.
Capitolul 9 Rugăciunea lui Daniel și proorocia
celor șaptezeci de săptămâni de ani.
1. În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș (Artaxerxe), din
neamul Mezilor, care a domnit peste regatul Caldeilor,
2. În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărți numărul
de șaptezeci de ani, pentru care a fost cuvântul Domnului către proorocul
Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ierusalimului.
3. Și mi-am îndreptat fața către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune
și în rugi fierbinți, cu post, sac și cenușă.
4. Și m-am rugat Domnului Dumnezeu și m-am mărturisit și am zis: "O,
Doamne, Dumnezeule cel mare și minunat, Care păzești legământul și
îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine și iau aminte la poruncile
Tale!
5. Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca și cei nelegiuiți ne-am purtat,
răsculatu-ne-am și ne-am depărtat de la poruncile și de la legile
Tale.
6. Și nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit
în numele Tău: către regii noștri, către mai-marii noștri, părinților
noștri și la tot poporul țării.
7. A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră rușinarea fețelor noastre,
precum se arată astăzi oamenilor din Iuda și locuitorilor din Ierusalim
și la tot Israelul, cei de aproape și cei de departe, în toate țările
în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor ce le-au săvârșit
împotriva Ta.
8. Doamne Dumnezeule, a noastră este rușinarea fețelor, a regilor
noștri, a mai-marilor noștri și a părinților noștri, căci noi am păcătuit
ție;
9. A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea și îndurarea. Răzvrătitu-ne-am
împotriva Lui.
10. Și nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să
umblăm în legea Lui, pe care ne-a dat-o nouă prin mâna slujitorilor
Săi profeți.
11. Și tot Israelul a călcat legea Ta și s-a depărtat, ca să nu mai
audă glasul Tău. Vărsatu-s-a peste noi blestemul și jurământul scris
în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci am păcătuit împotriva
Ta.
12. Și a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi și către
judecătorii noștri, care au cârmuit peste noi, că a voit să abată
peste noi strașnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat niciodată sub cer,
asemenea celui din Ierusalim.
13. Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire
s-a năpustit asupra noastră, dar n-am îmbunat fața Domnului Dumnezeului
nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile noastre și luând aminte la
adevărul Său.
14. Gândit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o
peste noi, că drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele
pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
15. Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tău
din țara Egiptului cu mână tare și Te-ai făcut vestit până în ziua
de astăzi, păcătuit-am, fărădelege am făcut.
16. O, Doamne! Întoarcă-se, după milostivirile Tale, toată mânia și
toată văpaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele
cel sfânt al Tău! Că, pentru păcatele noastre și pentru fărădelegile
părinților noștri, Ierusalimul și poporul Tău au ajuns de ocară pentru
toți vecinii noștri.
17. Acum ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului Tău și
ruga fierbinte și luminează fața Ta spre templul Tău pustiit, pentru
numele Tău, Doamne!
18. Pleacă, Dumnezeul meu, urechea Ta și auzi, deschide ochii Tăi
și vezi mâhnirea noastră adâncă și cetatea asupra căreia se cheamă
numele Tău. Că nu pentru faptele noastre drepte aducem înaintea Ta
rugăciunile noastre cele fierbinți, ci pentru milele Tale cele mari.
19. O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte și
lucrează! Nu întârzia pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că numele
Tău îl poartă cetatea și poporul Tău!"
20. Și în vreme ce grăiam și mă rugam și mărturiseam păcatul meu și
păcatul poporului meu Israel și cădeam cu ruga mea fierbinte înaintea
Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt muntele Dumnezeului meu,
21. Și pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe
care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit,
s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară.
22. Și a venit și mi-a grăit zicând: "Daniele, chiar acum am
sosit ca să-ți deschid mintea.
23. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată și eu am
venit ca să-ți vestesc, căci tu ești un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte
la cuvânt și înțelege vedenia!
24. Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău și pentru
cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste margini și
se va pecetlui păcatul și se va ispăși nelegiuirea, până ce dreptatea
cea veșnică va veni, vedenia și proorocia se vor pecetlui și se va
unge Sfântul Sfinților.
25. Să știi și să înțelegi că de la ieșirea poruncii pentru zidirea
din nou a Ierusalimului și până la Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt șapte
săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; și din nou vor fi zidite
piețele și zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.
26. Iar după cele șaizeci și două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără
să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni și va
dărâma cetatea și templul. Și sfârșitul cetății va veni prin potopul
mâniei lui Dumnezeu și până la capăt va fi război - prăpădul cel hotărât.
27. Și El va încheia un legământ cu mulți într-o săptămână, iar la
mijlocul săptămânii va înceta jertfa și prinosul și în templu va fi
urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se
va vărsa peste locul pustiirii".
Capitolul 10 Continuarea vedeniilor.
1. În anul al treilea al lui Cirus, regele Perșilor, i s-a descoperit
un cuvânt lui Daniel - care se chema Beltșațar - și adevărat este
cuvântul și el vestește război mare. El a pătruns cuvântul și a înțeles
vedenia.
2. "În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de
zile în jale.
3. Pâine bună n-am mâncat, carne și vin n-am pus în gura mea și cu
miresme nu m-am uns, până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.
4. Dar în ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam
pe malul fluviului celui mare, adică Tigrul,
5. Și mi-am ridicat ochii mei și iată un om îmbrăcat în veșminte de
in, iar coapsele lui încinse cu aur curat și de preț;
6. Trupul lui ca și crisolitul și fața lui ca fulgerul, iar ochii
lui ca flăcările de foc, brațele și picioarele lui străluceau ca arama
lustruită și sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi.
7. Și am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau
cu mine nu au văzut vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei și
au fugit să se ascundă.
8. Atunci eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n-a
rămas în mine putere, fața mea și-a schimbat înfățișarea, stricându-se,
și nu mai aveam vlagă.
9. Și am auzit glasul cuvintelor lui și, la glasul cuvintelor lui,
eu am căzut înmărmurit cu fața la pământ.
10. Și iată că o mână s-a atins de mine și m-a ridicat în genunchi
și pe palmele mâinilor mele.
11. Și a grăit către mine: "Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu,
ia aminte la cuvintele pe care ți le spun ție și stai drept, că acum
sunt trimis către tine". Și pe când îmi grăia cuvântul acesta,
m-am sculat tremurând.
12. Și a zis către mine: "Nu te teme, Daniele, că din ziua cea
dintâi, de când ți-ai sârguit inima ta ca să înțelegi și să te smerești
înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am sosit
din pricina cuvintelor tale.
13. Și îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și
una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori,
a venit în ajutorul meu și eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor
al regelui Perșilor
14. Și am venit ca să-ți fac cunoscut ce se va întâmpla poporului
tău la sfârșitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele
din urmă".
15. Și pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea
spre pământ și am rămas ca un mut.
16. Și iată! Acela care avea înfățișarea fiului omului s-a atins de
buzele mele; atunci am deschis gura mea și am grăit și am zis către
cel ce sta înaintea mea: "O, Stăpânul meu! Din pricina acestei
vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere și am rămas fără putere.
17. Și cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască
cu un Stăpân atât de mare ca Tine! Și de spaimă îmi piere toată puterea
și suflarea mi se oprește".
18. Atunci s-a atins iarăși de mine acela care avea înfățișarea Fiului
Omului și mi-a dat tărie.
19. Și mi-a zis: "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace
ție! Fii tare și curajos!" Și pe când grăia cu mine, m-am simțit
întărit și am zis: "Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!"
20. Atunci El a zis: "Știi tu, oare, pentru ce am venit la tine?
Acum Mă voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei și,
când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al Greciei va veni.
21. Îți voi vesti ție ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni
nu poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru
păzitor".
Capitolul 11 Proorocie despre regii Persiei,
Egiptului și Siriei.
1. Și eu în anul dintâi al lui Darius Medul stam lângă el ca să-l
ajut și să-l întăresc.
2. Și acum îți fac cunoscut adevărul: Iată că se vor scula încă trei
regi în Persia, iar al patrulea va stăpâni bogății mai mari decât
toți și, când va fi puternic prin bogățiile sale, va ridica pe toți
împotriva regatului Greciei.
3. Și va ieși la iveală un rege viteaz și va stăpâni peste un regat
puternic și va face numai ceea ce i se va părea bun.
4. Iar când va fi în culmea puterii sale, regatul lui se va prăbuși
și se va împărți după cele patru vânturi ale carului, fără ca să rămână
urmașilor lui și nici să aibă putere întocmai ca mai înainte, că regatul
lui va fi sfâșiat și se va împărți la alții decât la aceia din neamul
lui.
5. Și regele de la miazăzi va ajunge puternic, dar unul din căpeteniile
lui va fi mai puternic decât el și va domni, iar stăpânirea lui va
fi un regat puternic.
6. Și după trecere de ani se vor uni și fiica regelui de la miazăzi
va veni către regele de la miazănoapte, ca să statornicească pacea.
Dar ea nu va păstra tăria brațului său și nu va dăinui nici el, nici
brațul lui; și va fi dată morții, ea și însoțitorii ț ei și copiii
ei Și aliatul ei în acele vremuri.
7. Iar unul dintre odraslale din rădăcinile ei se va ridica și va
porni împotriva oștirii și va intra în cetatea cea întărită a regelui
de la miazănoapte și va face cu ei ce va voi și va fi biruitor.
8. Chiar și dumnezeii lor, împreună cu chipurile lor turnate, cu vasele
lor de preț, aur și argint, vor fi duse în robia Egiptului și el va
fi mai puternic decât regele de la miazănoapte, ani de-a rândul.
9. El va năvăli în regatul regelui de la miazănoapte, apoi se va întoarce
în țara sa.
10. Și feciorul lui va pregăti războiul și va strânge o mare mulțime
de oști de luptă și va da năvală peste el și îl va potopi și îl va
cotropi și se va întoarce și va pătrunde până la cetatea lui cea întărită.
11. Atunci regele de la miazăzi va fi amărât foarte și va ieși și
va face război cu el - cu regele de la miazănoapte, care va ridica
o mare oștire; dar oștirea va cădea în mâna regelui de la miazăzi;
12. Și oștirea va fi nimicită; inima regelui se va îngâmfa; zeci de
mii va doborî la pământ, dar nu va fi mai puternic.
13. Și încă o dată regele de la miazănoapte va ridica oștiri mai puternice
decât cele dintâi și, după un răstimp de câțiva ani, va da năvală
peste el, cu o mare oștire și cu numeroasă călărime.
14. Și în vremea aceea mulți se vor scula împotriva regelui de la
miazăzi și oameni silnici din poporul tău se vor ridica, așa ca să
se împlinească vedenia, dar se vor poticni.
15. Iar regele de la miazănoapte va veni și va ridica întărituri și
va cuprinde o cetate întărită, iar oștirea de ajutor a regelui de
la miazănoapte nu va putea să țină piept și trupele sale vor fugi
și nu va fi nici un chip de stat împotrivă.
16. Cel care va porni împotriva lui va face după placul său și nimeni
nu i se va împotrivi, și se va opri în țara strălucirii și totul va
fi în mâna lui.
17. Și își va îndrepta privirea să ia în stăpânire întregul lui regat
și va face o învoială cu el și ii va da de soție pe o fiică a sa,
ca să aducă pieirea țării, dar aceasta nu se va întâmpla și nu va
duce la izbândă.
18. Și își va întoarce privirea spre insule și va cuprinde multe din
ele, iar o căpetenie va pune capăt ocării lui, fără putință de răspuns.
19. Și își va întoarce fața spre întăriturile țării sale, dar se va
poticni, va cădea și va pieri.
20. Și în locul lui va veni altul, care va trimite un strângător de
dări în locul care este gloria regatului (Ierusalimul), dar în câteva
zile va fi doborât nu prin mânie, nici prin război.
22. Și în locul lui va veni un batjocoritor, care nu avusese nici
un drept la vrednicia regală, și el va veni pașnic și prin uneltiri
se va face stăpân pe regat.
22. Și oștirile de ajutor vor da înapoi înaintea lui și vor fi sfărâmate,
de asemenea și o căpetenie a legământului.
23. Și după împrietenirea cu el se va servi de vicleșug și va porni
și va birui cu puțin popor.
24. Și pe neașteptate va veni în cele mai bogate ținuturi ale țării
și va face ceea ce n-au făcut părinții lui și părinții părinților
lui; el le va împărți cu risipă, pradă și jaf și bogății; și va urzi
planuri împotriva cetăților întărite, numai pentru o vreme.
25. Și își va îndrepta puterea și inima împotriva regelui de la miazăzi,
eu oștire mare, iar el se va prinde în luptă cu oaste mare și puternică,
dar nu va putea să i se împotrivească, că se vor urzi uneltiri împotriva
lui.
26. Cei ce mănâncă la masă cu el, îl vor prăbuși, iar oastea lui se
va sfărâma și mulți vor cădea loviți de moarte.
27. Și cei doi regi vor pune la cale viclenii în inima lor și la masă
își vor spune lucruri mincinoase, dar fără nici o izbândă, că încă
n-a venit sfârșitul rânduit de Dumnezeu.
28. Și se va duce cu mari averi în țara lui și inima lui va fi împotriva
Legământului cel sfânt; așa va lucra și se va întoarce în țara lui.
29. La vremea hotărâtă va năvăli din nou la miazăzi și această din
urmă bătălie nu va fi ca bătălia dintâi.
30. Corăbii din Chitim vor veni împotriva lui; și el va pierde curajul,
se va întoarce și se va întărâta împotriva legământului sfânt și va
lucra și se va învoi iarăși cu cei ce au părăsit legământul sfânt.
31. Și oști trimise de el vor sta și vor pângări locașul sfânt și
cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte și vor pune
în loc urâciunea pustiirii.
32. Și pe cei ce au săvârșit fărădelegi împotriva legământului îi
va înșela prin lingușiri, iar poporul care cunoaște pe Dumnezeul său
va rămâne statornic și îl va urma.
33. Cei mai înțelepți vor învăța pe cei mulți, dar ei vor cădea un
timp de sabie și foc, de temniță și pustiire.
34. Și în vremea căderii lor, vor primi puțin ajutor și mulți se vor
uni cu ei, dar din fățărnicie.
35. Și printre înțelepți, mulți vor cădea ca să se lămurească, să
se curățească și să se albească până la sfârșitul vremii, că mai este
încă până la vremea rânduită.
36. Și regele va face după placul său și se va ridica și se va trufi
împotriva oricărui dumnezeu și împotriva Dumnezeului dumnezeilor va
spune lucruri nemaiauzite și va propăși până ce sfârșitul mâniei va
veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla.
37. Și nu va lua aminte la dumnezeii părinților lui și nici la dumnezeul
plăcut femeilor și nu va băga în seamă pe nici un alt dumnezeu căci
el se va ridica deasupra tuturor.
38. Iar în locul lui va cinsti pe dumnezeul cetăților, pe un dumnezeu
pe care nu l-au cunoscut părinții lui; aceluia i se va închina cu
aur, cu argint, cu pietre scumpe și lucruri de preț.
39. El va lua ca apărători ai cetăților întărite pe poporul unui dumnezeu
străin; pe cei care îl vor recunoaște, el îi va cinsti mult, îi va
pune stăpâni peste mulțime și le va împărți pământuri ca răsplată.
40. La sfârșitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi
și se va năpusti împotriva lui regele cel de la miazănoapte, cu care
de război, cu călăreți și cu multe corăbii. El va veni în țările pe
care le va cotropi și le va străbate.
41. Și va veni și în țara strălucirii și zeci de mii se var prăbuși;
și iată care vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul și restul fiilor
lui Amon.
42. Și va întinde mâna sa peste țări și țara Egiptului nu va scăpa.
43. Și va ajunge stăpân peste comorile de aur și de argint și peste
toate lucrurile prețioase ale Egiptului, iar Libienii și Etiopienii
vor merge după el.
44. Dar zvonuri de la răsărit și de la miazănoapte vor veni să-l înspăimânte
și el va ieși cu furie grozavă ca să prăpădească și să nimicească
pe mulți.
45. Și el va înfige corturile palatului său între mare și muntele
cel sfânt și strălucit, apoi va veni sfârșitul lui și nimeni nu-i
va veni în ajutor!
Capitolul 12 Vedenie despre învierea morților
și despre Antihrist.
1. Și în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocrotește
pe fiii poporului tău, și va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost
de când sunt popoarele și până în vremea de acum. Dar în vremea aceea,
poporul tău va fi mântuit și anume oricine va fi găsit scris în carte.
2. Și mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor scula,
unii la viață veșnică, iar alții spre ocară și rușine veșnică.
3. Și cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului și cei care
vor fi îndrumat pe mulți pe calea dreptății vor fi ca stelele în vecii
vecilor.
4. Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea
până la sfârșitul vremii. Mulți vor cerceta-o cu de-amănuntul și va
crește știința.
5. Și eu, Daniel, m-am uitat, și iată alți doi bărbați stând în picioare,
unul pe un mal al fluviului, iar altul pe celălalt mal al fluviului.
6. Și unul a zis celui ce era îmbrăcat în veșminte de in și stătea
deasupra apelor fluviului: "Pe când se var sfârși aceste fapte
minunate?"
7. Și am ascultat pe bărbatul cel îmbrăcat în veșminte de in care
stătea deasupra apelor fluviului și el și-a ridicat dreapta și stânga
lui către ceruri și a jurat pe Cel ce este viu în veci: "Va mai
ține o vreme; vremuri și jumătate de vreme, iar când se va isprăvi
de sfărâmat puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua sfârșit
toate acestea".
8. Și eu am auzit, dar nu am înțeles și am zis: "Stăpâne, care
va fi sfârșitul acestora?"
9. Și mi-a răspuns: "Du-te, Daniele, că sunt închise și pecetluite
cuvintele acestea până la sfârșit!
10. Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, iar cei nelegiuiți
se vor purta ca cei nelegiuiți; toți cei fără de lege nu var pricepe,
ci numai cei înțelepți vor înțelege.
11. Și din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi și va începe
urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12. Fericit va fi cel ce va aștepta și va ajunge la o mie trei sute
treizeci și cinci de zile.
13. Și tu mergi spre sfârșitul tău și te odihnește și te vei scula,
ca să primești moștenirea ta în vremea cea de apoi!".
|