Capitolul 1 Visul lui Mardoheu.
1. În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua
întâi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul
lui Chiș, iudeu din seminția lui Veniamin, om mare, care trăia în
cetatea Suza și slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu
era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase
în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a
fost acesta: "S-a făcut parcă zgomot mare pe pământ, tunet,
cutremur și tulburare. Și deodată au ieșit doi balauri mari, gata
să se lupte unul cu altul, și urletul lor era cumplit. După urletul
lor, toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe
poporul drepților. Și iată a venit pe pământ zi de negură și întuneric,
de necaz și strâmtorare, de mare durere și tulburare. Atunci tot
poporul drepților s-a tulburat, temându-se de răul lor; s-a pregătit
să piară și a început să strige către Domnul. La strigătul lor,
a ieșit parcă dintr-un izvor mic un râu mare cu apă multă, a strălucit
lumină și soare, s-au înălțat cei smeriți și au nimicit pe trufași".
Deșteptându-se Mardoheu după acest vis, care închipuia ce avea să
facă Dumnezeu, păstra acest vis în inima sa și dorea să-l priceapă
în toată întregimea lui până în seară. Și a rămas Mardoheu la curte
cu Gavata și cu Tara, doi eunuci ai regelui care păzeau curtea; atunci
a auzit ce vorbeau ei, a aflat planul și a descoperit că ei se pregăteau
să pună mâna pe regele Artaxerxe și i-a spus regelui. Regele a cercetat
pe cei doi eunuci și după ce ei au mărturisit, au fost spânzurați.
Regele a scris întâmplarea aceasta spre aducere aminte și a scris-o
și Mardoheu. Atunci a poruncit regele lui Mardoheu să slujească la
curte și i-a dat și daruri pentru aceasta. Dar pe lângă rege era atunci
vestit Aman. fiul lui Hamadata din țara Agag. Acesta se silea să facă
rău lui Mardoheu și poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui.
După întâmplările acestea, în zilele lui Artaxerxe, care domnea
peste o sută douăzeci și șapte de țări, de la India până în Etiopia,
2. În vremea când regele Artaxerxe își avea scaunul său domnesc în
cetatea Suza,
3. În anul al treilea al domniei lui, a dat el ospăț pentru dregătorii
săi și pentru cei ce-i slujeau lui, pentru căpeteniile mai înalte
ale oștirii Persiei și Mediei și pentru guvernatorii țărilor sale,
4. Arătându-și marea bogăție a regatului său și strălucirea deosebită
a măririi sale, în curgere de mai multă vreme, anume timp de o sută
optzeci de zile.
5. După sfârșitul acestor zile, regele a făcut și pentru poporul său
care se afla în capitala Suza, de la mic până la mare, ospăț de șapte
zile, în grădina curții sale domnești,
6. Împodobită cu covoare de mătase albă și de purpură violetă, atârnate
pe frânghii de în și de mătase, trecute prin verigi de argint, întărite
în stâlpi de marmură.
7. Divanuri de aur și de argint erau așezate pe pardoseală de porfiră,
de marmură albă, de sidef și marmură neagră.
8. Băuturile se turnau în vase de aur și în cupe felurite, în valoare
de treizeci de mii de talanți, iar vin din care bea însuși regele
a fost mult, după bogăția și dărnicia regelui. Băutura se consuma
cuviincios și fără silă, că regele poruncise tuturor cârmuitorilor
din casa sa să facă fiecăruia după voia lui.
9. Regina Vasti a făcut și ea ospăț, pentru femei, în casa domnească
a regelui Artaxerxe.
10. În ziua a șaptea, când inima regelui s-a înveselit de vin, acesta
a zis către Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar și Carcas,
cei șapte eunuci care slujeau înaintea feței regelui Artaxerxe,
11. Să aducă pe regina Vasti înaintea feței regelui cu coroana regească
pe cap, ca să arate popoarelor și căpeteniilor frumusețea ei, pentru
că era foarte frumoasă.
12. Dar regina Vasti n-a voit să vină după porunca regelui ce i s-a
trimis prin eunuci.
13. Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare și s-a aprins într-însul
urgie mare și a zis către înțelepții care știau datinile din trecut,
(căci așa era rânduiala ca orice pricină a regelui să se spună înaintea
celor ce cunoșteau legile și dreptul):
14. "Cum să se aplice legea față de regina Vasti, pentru că ea
nu a împlinit porunca regelui Artaxerxe, ce i s-a trimis prin eunuci?"
15. Și erau în apropierea regelui: Carșena, Șetar, Admata, Tarșiș,
Mereș, Marsena și Memucan, șapte căpetenii ale Mediei și Persiei,
care puteau vedea fața regelui și țineau locurile cele dintâi în regat.
16. Atunci a răspuns Memucan înaintea regelui și a căpeteniilor: "Regina
Vasti s-a făcut vinovată nu numai înaintea regelui, ci și înaintea
tuturor dregătorilor și înaintea tuturor popoarelor care sânt în toate
țările regelui Artaxerxe,
17. Pentru că purtarea reginei Vasti va ajunge la știrea tuturor femeilor,
și vor nesocoti și acelea pe bărbații lor și vor zice: Regele Artaxerxe
a poruncit să fie adusă regina Vasti înaintea feței sale și ea n-a
venit.
18. De acum soțiile dregătorilor din Persia și Media, care vor auzi
de purtarea reginei, vor zice la fel dregătorilor regelui, și va fi
destul dispreț și mânie.
19. Deci, dacă binevoiește regele, să iasă de la el hotărâre regească
și să se scrie în legile Persiei și Mediei, cu neschimbare, că regina
Vasti nu va mai intra înaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de
regină a ei regele o va da alteia mai vrednică decât ea.
20. Când se va auzi de această hotărâre a regelui, care se va împrăștia
în toată împărăția lui cât este ea de mare, atunci toate femeile își
vor cinsti bărbații de la mic până la mare".
21. Și cuvântul a plăcut regelui și dregătorilor, și a făcut după
sfatul lui Memucan.
22. Regele a trimis în toate țările scrisori, scrise pentru fiecare
tară cu scrisul ei și pentru fiecare popor în limba lui, ca fiecare
bărbat să fie stăpân în casa sa. Aceasta s-a adus la cunoștința fiecăruia
în limba părintească a fiecăruia.
Capitolul 2 Vasti alungată de Artaxerxe.
1. După întâmplarea aceasta, când s-a potolit mânia regelui Artaxerxe,
și-a adus el aminte de regina Vasti, de ceea ce făcuse ea și de ce
se hotărâse împotriva ei,
2. Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: "Să se caute
pentru rege fete tinere și frumoase.
3. Să rânduiască dar regele dregători în toate țările regatului său,
care să adune toate fetele tinere și frumoase la față în capitala
Suza, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, eunucul regelui,
păzitorul femeilor, și să le dea săpun și celelalte de trebuință pentru
spălat.
4. Și fata care va Plăcea ochilor regelui să fie regină în locul Vastei".
Cuvântul acesta a plăcut regelui, și el a făcut așa.
5. În vremea aceea era în capitala Suza un iudeu cu numele Mardoheu,
fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chiș, din seminția lui Veniamin.
6. Acesta fusese adus din Ierusalim împreună cu robii luați cu Iehonia,
regele lui Iuda, pe care-i luase Nabucodonosor, regele Babilonului.
7. El creștea pe Hadasa, adică pe Estera, fiica unchiului său, deoarece
ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata aceasta era mândră la înfățișare
și frumoasă la chip și, după moartea tatălui ei și a mamei ei, o luase
Mardoheu ca fiică.
8. Când s-a făcut cunoscută porunca regelui și hotărârea lui și când
au fost adunate multe fete în capitala Suza, sub supravegherea lui
Hegai, atunci a fost luată și Estera în casa regelui sub supravegherea
lui Hegai, păzitorul femeilor.
9. Fata aceasta a plăcut ochilor lui și și-a atras bunăvoința lui.
De aceea s-a grăbit el să-i dea cele de spălat și tot ce i se cuvenea
și a pus pe lângă ea șapte fete vrednice de a fi cu ea și au așezat-o
pe ea și fetele ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.
10. Estera însă n-a spus nimic nici de poporul său, nici de neamurile
sale, pentru că Mardoheu îi dăduse poruncă să nu spună.
11. Mardoheu venea în fiecare zi în curtea casei femeilor, ca să afle
știri despre sănătatea Esterei și cele ce se petreceau cu ea.
12. Când venea fiecărei fete vremea să intre la regele Artaxerxe,
după ce timp de douăsprezece luni se săvârșeau asupra ei cele rânduite
pentru femei, (căci atât timp ținea vremea curățirii lor: șase luni
cu miruri și șase luni cu aromate și alte unsori femeiești),
13. Atunci fata intra la rege și orice ar fi cerut, i se dădea pentru
a merge din casa femeilor în casa regelui.
14. Seara ea intra și dimineața se ducea în a doua casă a femeilor
sub supravegherea lui Șaașgaz, eunuc al regelui, păzitorul concubinelor,
și nu mai intra după aceea la rege decât doar dacă ar fi voit-o regele
și ar fi fost chemată anume.
15. Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu,
care o luase la sine ca fiică, să meargă la rege, atunci ea nu a cerut
nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, păzitorul
femeilor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
16. Estera a fost luată la regele Artaxerxe și dusă în casa lui domnească
în luna a zecea, adică în luna Tebet, în al șaptelea an al domniei
lui.
17. Și a iubit regele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, și
ea a dobândit bunăvoința lui și trecere mai mult decât toate femeile,
și el a pus coroana domnească pe capul ei și a făcut-o regină în locul
Vastei.
18. Apoi a făcut regele ospăț mare pentru toți dregătorii săi și pentru
cei ce-i slujeau lui. Acesta a fost ospăț pentru Estera; regele a
mai făcut mari ușurări țărilor și a împărțit daruri cu dărnicie de
rege.
19. Iar când s-au adunat fetele a doua oară și Mardoheu ședea la poarta
regelui,
20. Estera nu spusese nimic despre neamul său, așa cum îi poruncise
Mardoheu, pentru că Estera împlinea cuvântul lui Mardoheu, ca și când
era sub ocrotirea lui.
21. Într-o zi, când Mardoheu ședea la poarta regelui, doi eunuci ai
regelui, Bigtan și Tereș, căpeteniile paznicilor lui, s-au aprins
de mânie, că se dăduse întâietate lui Mardoheu, și căutau să pună
mâna pe regele Artaxerxe.
22. Aflând acest lucru, Mardoheu i-a spus reginei Estera, iar Estera
i-a spus regelui în numele lui Mardoheu.
23. Fapta s-a cercetat și s-a găsit adevărată. Amândoi eunucii au
fost spânzurați în curte. Această binefacere a lui Mardoheu a fost
scrisă în cartea amintirilor zilnice ale regelui.
Capitolul 3 Uneltirile lui Aman.
l. După aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata,
din țara Agag, și a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor căpeteniilor
pe care le avea.
2. Toți cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau
și se aruncau cu fețele la pământ înaintea lui Aman, căci așa poruncise
regele; iar Mardoheu nu se închina și nu-și pleca fața la pământ.
3. De aceea cei ce slujeau regelui și care erau la poartă, ziceau
lui Mardoheu: "De ce calci tu porunca regelui?"
4. Și cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au
spus lui Aman, ca să vadă de va stărui Mardoheu în purtarea sa, căci
el le spusese că este iudeu.
5. Când a văzut Aman că Mardoheu nu se închină și nu-și pleacă fruntea
până la pământ înaintea sa, s-a umplut de mânie.
6. Dar i s-a părut prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu.
Și fiindcă i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman și-a pus în
gând să ucidă pe toți Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe,
întrucât erau poporul lui Mardoheu.
7. Au făcut deci sfat în luna întâi, adică în luna Nisan, în anul
al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, și au aruncat Pur, adică
sorți, de față cu Aman, ca să vadă în ce lună și în ce zi să fie ucis
dintr-o dată poporul lui Mardoheu, și a căzut sorțul pe luna a douăsprezecea,
adică pe luna lui Adar.
8. În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: "Este un
popor risipit și împrăștiat printre popoare, prin toate țările regatului
tău. Legile lui sânt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor
regelui nu se supun și regele nu se cuvine să-l lase așa.
9. Dacă binevoiește regele, atunci să se hotărască în scris să fie
uciși și eu voi cântări zece mii de talanți de argint și voi da în
mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui".
10. Atunci și-a scos regele inelul său din mâna sa și l-a dat lui
Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, ca să întărească decretul
cel împotriva Iudeilor,
11. Zicând lui Aman: "Îți dau ție acest argint și poporul; fă
cu el ce vrei!"
12. Atunci au fost chemați scriitorii regelui în a treisprezecea zi
a lunii întâi, și s-a scris, cum poruncise Aman, către satrapii regatului
și către căpetenia fiecărei din cele o sută douăzeci și șapte de țări,
de la țările Indiei și până la Etiopia, și către căpeteniile fiecărui
popor; și s-a scris fiecărei țări cu scrierea ei și fiecărui popor
în limba lui și toate s-au scris în numele regelui Artaxerxe și au
fost întărite cu inelul lui.
13. Scrisorile s-au trimis prin ștafete în toate țările regelui, ca
să ucidă, să piardă și să nimicească pe toți Iudeii, mic și mare,
copii și femei, într-o singură zi, și anume în a treisprezecea zi
a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le
jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe,
celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci
și șapte de țări și căpeteniilor și slujitorilor de sub conducerea
lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare și stăpânind toată
lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu
blândețe și cu liniște, am voit să fac viața supușilor pururea netulburată,
păzind regatul meu în pace și ușor de străbătut până la hotarele lui,
statornicind pacea de toți dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici,
cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit
la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința noastră
și care a dovedit cea mai deplină credincioșie, pentru care a dobândit
cinstea de a ședea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin
toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaș, potrivnic legilor
tuturor popoarelor, care necontenit nesocotește poruncile regelui,
ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând
deci că numai singur acest popor se împotrivește pururea oricărui
om, că duce un fel de viață străină de legi și, împotrivindu-se pururea
lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru
să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în
scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri și ca un al
doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiți pe toți, cu femei și cu
copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă și cruțare, în treisprezece
ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca
astfel acești oameni vrăjmași și astăzi, ca și în trecut, fiind într-o
singură zi aruncați cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor
de a duce viață pașnică și netulburată până în sfârșit.
14. Cuprinsul acestei porunci să se dea în fiecare țară, ca lege cu
putere pentru toate popoarele, ca ele să fie gata pentru ziua aceea".
15. Ștafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut
cunoscută și în capitala Suza. Regele și Aman ședeau și beau, iar
cetatea Suza era în fierbere.
Capitolul 4 Jalea și postul Iudeilor.
1. Când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, și-a rupt hainele sale,
și-a pus pe sine sac și cenușă și, ieșind în mijlocul cetății, a ridicat
strigăt amarnic.
2. Ajungând însă până la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea
să intre pe poarta regelui îmbrăcat cu sac și cu cenușă pe cap.
3. Tot așa și în fiecare țară și loc, unde ajungea porunca regelui
și scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere
și bocet. Sacul și cenușa erau așternutul multora.
4. Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii și slujnicele ei și
i-au spus; și regina s-a tulburat strașnic. Apoi a trimis haine lui
Mardoheu, ca să se îmbrace cu ele și să lepede de pe el sacul. Dar
el n-a voit.
5. De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe
care acesta îl pusese să fie pe lângă ea, și l-a trimis la Mardoheu,
ca să afle de ce și pentru ce sânt acestea.
6. Mergând Hatac la Mardoheu, în piața orașului cea din fața curții
regelui,
7. I-a spus Mardoheu toate câte se întâmplase și de numărul arginților
ce făgăduise Aman să verse în vistieria domnească pentru Iudei ca
să-i stârpească.
8. Îi dădu de asemenea și o copie de pe porunca domnească, cuprinsă
în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca să-l arate Esterei
și să-i dea de veste despre toate. Pe lângă aceasta o sfătuia să meargă
la rege și să-l roage de iertare pentru poporul ei, aducându-și aminte
de zilele sale cele smerite, când era crescută sub mâna lui, a lui
Mardoheu, pentru că Aman, cel al doilea după rege, a osândit pe Iudei
la moarte; să strige de asemenea către Domnul, ca să-i izbăvească
pe ei de la moarte.
9. Deci a venit Hatac și a spus Esterei vorbele lui Mardoheu.
10. Atunci a vorbit Estera cu Hatac și l-a trimis să spună lui Mardoheu:
11. "Toți cei ce slujesc regelui și popoarele din țările regelui
știu că tot cel ce va intra la rege înăuntrul curții, bărbat sau femeie,
fără să fie chemat, ia o singură osândă: moartea. Numai acela spre
care va întinde regele sceptrul său de aur scapă cu viață. Eu însă
n-am fost chemată la rege de mai bine de treizeci de zile".
12. Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu.
13. Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: "Să nu socoți
că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toți Iudeii.
14. Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea și eliberarea
vor veni pentru Iudei din altă parte, iar tu și casa tatălui tău veți
pieri. Și cine știe dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai
pentru vremile acestea?"
15. Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu:
16. "Mergi, adună pe toți Iudeii din Suza și postiți pentru mine;
să nu mâncați și să nu beți trei zile, nici ziua, nici noaptea și
voi posti și eu cu slujnicile mele și apoi mă voi duce la rege, deși
aceasta este împotriva legii și de va fi să pier, voi pieri".
17. Atunci s-a dus Mardoheu și a făcut cum îi poruncise Estera. El
s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului și zicând: "Doamne,
Doamne, Împărate atotțiitorule, toți sânt în puterea Ta și nu este
cine să se împotrivească ție când vei voi să izbăvești pe Israel.
Tu ai făcut cerul și pământul și toate cele minunate de sub cer. Tu
ești Domnul tuturor și nu este cine să se împotrivească ție, Doamne!
Tu toate le știi Doamne, Tu știi că eu nu din mândrie, nici din trufie,
nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu
plăcere m-aș fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea
lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai
presus de slava lui Dumnezeu și nu m-am închinat nimănui, decât numai
ție, Domnului meu și nici nu voi face aceasta din mândrie. Și acum,
Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruță pe poporul
Tău, căci se pune la cale pieirea noastră și voiesc să piardă moștenirea
Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o
pentru Tine din țara Egiptului. Auzi rugăciunea mea și Te milostivește
spre moștenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind
noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, și nu astupa gura celor ce Te preamăresc
pe Tine". Și toți Israeliții au strigat din toate puterile lor
că moartea era înaintea ochilor lor. Și a alergat și Estera la Domnul,
cuprinsă de groaza morții și, dezbrăcându-se de hainele slavei sale,
s-a îmbrăcat în haine de deznădejde și de jale, iar în locul unsorilor
celor scumpe, cu cenușă și cu țărână și-a presărat capul său; și-a
smerit cumplit trupul său și tot locul împodobit altădată l-a umplut
de păr smuls din capul său și, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui
Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur ești Împăratul nostru;
ajută-mi mie celei singuratice și fără ajutor afară de Tine, că pieirea
mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu
părintesc, că Tu ți-ai ales pe Israel din toate popoarele și pe părinții
noștri din toți strămoșii lor, ca să fie moștenirea Ta veșnică și
ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greșit înaintea
Ta și Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, pentru că am lăudat
pe dumnezeii lor; drept ești Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai mulțumesc
cu robia noastră amară, ci și-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne
poruncile gurii Tale și să stârpească moștenirea Ta și să astupe gura
celor ce Te slăvesc pe Tine și să stingă slava casei Tale și jertfelnicul
Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor
cei mincinoși și pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna.
Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sânt, ca să nu
se bucure vrăjmașii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor
asupra lor înșiși, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l rușinii.
Adu-ți aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru și-mi
dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor și Stăpâne a toată stăpânirea,
dăruiește gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia și
umple inima lui de ură către cel ce ne prigonește pe noi, spre pieirea
lui și a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăvește cu mâna Ta
și-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine,
Doamne; Tu ai știință de toate și cunoști că eu urăsc slava celor
fără de lege și mi-e silă de patul celor netăiați împrejur și de tot
cel de alt neam. De asemenea cunoști nevoia mea, că nu pot suferi
semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt,
mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge și nici nu-l port
când sânt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a
prețuit ospățul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a
veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele și până acum decât
numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai
putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde și ne izbăvește
din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
Capitolul 5 Estera la rege. Aman uneltește moartea
lui Mardoheu.
l. După trei zile de rugăciune Estera și-a dezbrăcat hainele cele
de jale și s-a îmbrăcat în cele de regină și, făcându-se strălucită
și chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător și mântuitor, a luat cu
ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar
alta care, urmându-i, îi ținea hainele. Ea era minunată, în culmea
frumuseții sale și fața sa era veselă ca și cum ar fi fost plină de
iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru
a casei regelui, la ușa regelui. Regele ședea atunci pe tronul său
domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul ușii, îmbrăcat în toate
hainele măririi sale, tot în aur și în pietre scumpe, dar cumplit
de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta
a aflat milă în ochii lui. Întorcându-și fața înflăcărată de slavă,
el a privit cu mânie strașnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a
schimbat la față din pricina slăbiciunii ce i-a venit și s-a aplecat
pe capul slujnicei care o însoțea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui
în blândețe și, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o
în brațele sale, până ea și-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu
vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera? Eu sânt fratele tău! Liniștește-te,
că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te!"
2. Apoi regele și-a întins spre Estera sceptrul său cel de aur, care
era în mâna sa. Atunci Estera s-a apropiat și s-a atins de vârful
sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei și a sărutat-o,
zicându-i: "Vorbește-mi!" Și ea a zis: "Stăpânul meu,
eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu și s-a tulburat
inima mea de frică în fața slavei tale, că minunat ești stăpâne și
fața ta este plină de har". Și când vorbea ea, a căzut din pricina
slăbiciunii și regele s-a tulburat și toate slugile lui o mângâiau.
3. Apoi regele i-a zis: "Ce voiești, regină Estera și care-ți
este cererea? Chiar și jumătate din regat ți se va da".
4. Și a zis Estera: "Eu am acum zi de sărbătoare. De binevoiește
regele, să vină cu Aman astăzi la ospățul pe care i l-am pregătit
eu".
5. Iar regele a zis: "Mergi degrabă după Aman, ca să se facă
după cuvântul Esterei". Și a venit regele cu Aman la ospățul
ce-l pregătise Estera.
6. La băutură regele a zis către Estera: "Ce dorință ai? Ea ți
se va îndeplini. Care este cererea ta? Ea ți se va împlini chiar și
până la jumătate din regatul meu!"
7. Atunci Estera a răspuns și a zis: "Iată dorința și cererea
mea:
8. De am aflat bunăvoință în ochii regelui și de binevoiește el să
împlinească dorința mea și să-mi împlinească cererea, atunci să vină
regele cu Aman mâine la ospățul ce-l voi pregăti, și eu voi da răspuns
după porunca regelui".
9. În ziua aceea a ieșit Aman vesel și voios. Dar când Aman a văzut
pe Mardoheu la poarta regelui și că acesta nu s-a sculat măcar de
la locul său înaintea lui, s-a umplut de mânie asupra lui Mardoheu.
10. Cu toate acestea Aman s-a stăpânit. Ajungând acasă, a trimis să
cheme pe prietenii săi și pe Zereș, femeia sa.
11. Și le-a povestit Aman despre bogăția sa cea mare, despre mulțimea
fiilor săi și despre felul cum l-a mărit pe el regele și cum l-a înălțat
peste căpeteniile și slujitorii săi.
12. "Ba și regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afară
de mine n-a chemat cu regele la ospățul pe care l-a pregătit. Chiar
și mâine sânt chemat la ea la ospăț.
13. Dar toate acestea nu mă mulțumesc câtă vreme văd pe iudeul Mardoheu
șezând la poarta domnească".
14. La acestea Zereș, soția sa, și prietenii săi i-au zis: "Să
se pregătească spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți și mâine
dimineață cere regelui să fie spânzurat Mardoheu și apoi vei merge
voios la ospăț cu regele". Acest cuvânt a plăcut lui Aman și
a pus să se pregătească spânzurătoarea.
Capitolul 6 Mardoheu în mare cinste.
1. În noaptea aceea Domnul a depărtat somnul de la rege și acesta
a poruncit slugii să-i aducă Cronica însemnărilor zilnice și ele au
fost citite înaintea regelui.
2. Acolo se afla scris ce descoperise Mardoheu regelui cu privire
la Bigtan și Tereș, cei doi eunuci ai regelui, păzitorii pragului,
care uneltiseră să pună mâna pe regele Artaxerxe.
3. Atunci a zis regele: "Ce cinste și răsplată s-a dat lui Mardoheu
pentru aceasta?" Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis:
"Nu i s-a făcut nimic".
4. Când întreba regele de binefacerile lui Mardoheu, a venit Aman
în curte, iar regele a zis: "Cine este în curte?" Aman însă
venise în curtea de afară a casei regelui să vorbească cu regele,
ca să fie spânzurat Mardoheu în spânzurătoarea pe care i-o pregătise
el.
5. Și oamenii regelui au zis: "Iată Aman stă în curte".
Regele a zis: "Să intre! "
6. Aman a intrat, iar regele i-a zis: "Ce să se facă omului pe
care regele vrea să-l cinstească?>> Aman socotea în inima sa:
"Pe cine altul voiește regele să cinstească, dacă nu pe mine?"
7. Și a zis Aman: "Pentru omul pe care vrea să-l cinstească regele,
8. Să se aducă îmbrăcăminte regească și calul pe care călărește regele
și coroană de rege;
9. Apoi să se dea hainele, coroana și calul unuia dintre cei dintâi
dregători ai regelui, ca să îmbrace pe omul acela, pe care vrea regele
să-l cinstească și să-l plimbe călare pe cal prin piața cetății și
să se strige înaintea lui: Așa se face omului, pe care vrea regele
să-l cinstească!"
10. Atunci regele a zis lui Aman: "Bine ai zis! Ia repede haine
și cal, cum ai spus, și fă așa iudeului Mardoheu, care șade la poarta
regelui. Să nu lași nimic din toate câte ai zis".
11. Și a luat Aman haine și cal, a îmbrăcat pe Mardoheu și l-a plimbat
călare pe cal prin piața cetății, strigând înaintea lui: "Așa
se face omului, pe care regele vrea să-l cinstească!"
12. Apoi Mardoheu s-a întors la poarta regelui, iar Aman s-a dus repede
acasă trist și cu capul în pământ.
13. și a spus Aman soției sale, Zereș și tuturor prietenilor săi toate
câte se petrecuseră cu el. Iar înțelepții lui și Zereș, femeia sa,
i-au zis: "Dacă Mardoheu, din pricina căruia a început căderea
ta, e din neamul iudeilor, atunci tu nu vei putea face nimic împotriva
lui, ci vei cădea sigur înaintea lui, căci cu el este Dumnezeul cel
viu>.
14. Și încă grăind ei cu el, au venit eunucii regelui și-l grăbeau
pe Aman să meargă la ospățul pe care-l pregătise Estera.
Capitolul 7 Aman spânzurat.
1. În ziua aceea regele cu Aman au venit să prânzească la regina Estera.
2. În timpul ospățului, regele a zis iarăși către Estera: "Care
este dorința ta, regină Estera? Că ea îți va fi împlinită. Și care
este rugămintea ta, că ți se va împlini chiar și până la jumătate
din regatul meu".
3. Regina Estera a răspuns: "De am aflat bunăvoință în ochii
tăi, o, rege, și dacă binevoiește regele, atunci să ni se dăruiască
viată mie și poporului meu, după ruga mea.
4. Căci suntem vânduți noi, eu și poporul meu, spre ucidere, spre
nimicire și pieire. De am fi vânduți ca să fim robi eu aș fi tăcut,
deși vrăjmașul nu ar fi acoperit paguba regelui".
5. Și regele Artaxerxe a răspuns: "Cine este acela și unde este
omul care a îndrăznit a gândi să facă așa?
6. Iar Estera a răspuns: "Asupritorul Și vrăjmașul este răutăciosul
Aman!" și s-a cutremurat Aman înaintea regelui și a reginei.
7. Și s-a sculat regele de la ospăț plin de mânie și s-a dus în grădina
palatului; iar Aman a rămas să roage pe regina Estera, pentru viața
sa, căci vedea bine că regele hotărâse pieirea lui.
8. Când s-a întors regele din grădina palatului, Aman tocmai se aruncase
pe patul pe care se afla Estera. Și a zis regele: "Vrei încă
să și siluiești pe regină aici, în casa mea?" Acest cuvânt, ieșit
din gura regelui, acoperi de tulburare fata lui Aman.
9. Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, a zis: "Iată și
spânzurătoarea pe care a pregătit-o Aman pentru Mardoheu, care a grăit
de bine pe rege, stă la casa lui Aman, înaltă de cincizeci de coți".
Iar regele a zis: "Spânzurați-l acolo!"
10. Și au spânzurat pe Aman în spânzurătoarea pregătită de el. Numai
așa s-a potolit mânia regelui.
Capitolul 8 Răzbunarea Iudeilor.
1. În ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman,
vrăjmașul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, căci Estera
îi spusese că el este rudă cu ea.
2. Și regele și-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, și l-a dat
lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui
Aman.
3. Apoi Estera a vorbit din nou înaintea regelui, a căzut la picioarele
lui, a plâns și l-a rugat să abată răutatea lui Aman Agaghitul și
uneltirea lui pe care el o îndreptase împotriva Iudeilor.
4. Atunci regele și-a întins sceptrul său cel de aur către Estera,
și s-a ridicat Estera și a stat înaintea feței regelui,
5. Și a zis: "De binevoiește regele și de am aflat eu trecere
înaintea feței lui; de este drept lucrul acesta înaintea regelui și
de plac eu ochilor lui, atunci să se scrie, ca să fie revocate scrisorile
cele trimise după uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din țara
Agag, pentru uciderea Iudeilor în toate părțile regatului;
6. Căci cum aș putea eu să privesc nenorocirea care ar atinge pe poporul
meu și cum aș putea să văd pieirea neamului meu?"
7. Regele Artaxerxe a zis către Estera și Mardoheu: "Casa lui
Aman am dat-o Esterei, iar pe el l-am spânzurat, pentru că și-a întins
mâna sa asupra Iudeilor.
8. Scrieți și voi despre Iudei ce vă place, în numele regelui și întăriți
cu inelul regelui, căci scrisoarea scrisă în numele regelui și întărită
cu inelul regelui nu se poate schimba".
9. Atunci au fost chemați scriitorii regelui, în luna a treia, adică
în luna Sivan, în ziua de douăzeci și trei ale lunii, și cum a poruncit
Mardoheu, așa s-a scris Iudeilor și satrapilor, guvernatorilor țărilor
și cârmuitorilor ținuturilor lor, de la India până la Etiopia, din
cele o sută douăzeci și șapte țări; și s-a scris fiecărei țări cu
scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, și Iudeilor le-a scris
cu literele lor și în limba lor.
10. Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a
pecetluit cu inelul regelui și le-a trimis prin curieri călări, pe
caii din hergheliile regelui,
11. Spunând că regele îngăduie iudeilor din fiecare cetate să se adune
ca să-și apere viața lor, să bată, să ucidă și să piardă pe toți cei
puternici din popor și din țară, care ar vrea să-i atace, cu femeile
și cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască.
12. Aceasta să se facă în toate țările lui Artaxerxe, într-o singură
zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar.
Cuprinsul acestei scrisori este următorul: "Marele rege Artaxerxe,
satrapilor celor o sută douăzeci și șapte de rări de la India și până
la Etiopia, guvernatorilor de provincii și tuturor supușilor, credincioșilor
lui, salutare. Mulți din cei răsplătiți cu cinste prin nemărginita
bunătate a binefacerilor s-au trufit peste măsură și nu numai supușilor
noștri caută să le facă rău, ci, neputându-și sătura mândria, încearcă
să urzească uneltiri și împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu
numai simțul recunoștinței omenești, ci, plini de trufie nebună, caută
în chip nelegiuit să scape și de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea
toate le vede. Dar adesea și mulți, fiind îmbrăcați cu putere, ca
să rânduiască lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredințările
lor îi fac vinovați de vărsare de sânge nevinovat și-i supun la primejdii
de neînlăturat, amăgind gândul bun și neprihănit al stăpânilor prin
vorbărie vicleană și mincinoasă. Aceasta se poate vedea atât din povestirile
mai vechi, cum am spus, precum și din faptele săvârșite în chip nelegiuit
înaintea ochilor voștri de răutatea celor ce stăpânesc cu nevrednicie.
De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăție
netulburată pentru toți oamenii din lume, neîngăduind înșelătoriile,
și pricinile ce ni se înfățișează judecându-le cu toată luarea aminte
cuvenită. Așa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin
de sângele persan și foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit
oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoința pe care noi o avem către
orice popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru
și cinstit de toți, înfățișându-se ca a doua persoană după tronul
regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească
pe noi de putere și de viață, iar pe salvatorul și pururea binefăcătorul
nostru Mardoheu și pe nevinovata părtașă la regalitatea noastră, Estera,
cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă.
Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăția persană să
o dea Macedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiți de acest făcător
de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc
după cele mai drepte legiuiri și fii ai Dumnezeului celui viu, mare
și preaînalt, Care ne-a dăruit nouă și strămoșilor noștri împărăție
preafericită. De aceea bine veți face, de nu veți aduce la îndeplinire
scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând aceasta,
a fost spânzurat la porțile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui
Dumnezeu, Celui ce stăpânește peste toți, Care i-a dat lui curând
osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori puneți-o la vedere
în tot locul, să lăsați pe Iudei să se folosească de legile lor și
să-i ajutați, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz
să-i poată răpune în ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea,
Adar, chiar în ziua aceea. Căci Dumnezeu, Cel ce stăpânește peste
toți, în loc să piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această
bucurie. Și voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriți
și această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum și să
rămână în viitor pentru voi și pentru Perșii binevoitori amintirea
izbăvirii voastre, iar pentru dușmanii voștri să fie amintirea pieirii
lor. Fiecare cetate, sau ținut îndeobște, care nu se va conforma,
se va pustii fără cruțare cu sabie și foc și va ajunge nu numai nelocuită
de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare și păsări.
13. Copii ale acestei scrisori să se dea în fiecare țară, ca lege,
astfel ca Iudeii să fie gata pentru ziua aceea să se răzbune pe vrăjmașii
lor".
14. Curieri, călări pe cai iuți din hergheliile regelui, au alergat
repede și cu mare grabă, cu porunca regelui. Porunca a fost vestită
și în cetatea Suza.
15. Mardoheu a ieșit de la rege în veșminte regești de culoare purpurie
și albă și cu cunună mare de aur, iar cetatea Suza s-a bucurat și
s-a veselit.
16. La Iudei a fost atunci lumină în case, bucurie, veselie și mare
prăznuire.
17. De asemenea în toate țările, prin toate cetățile și în toate locurile
unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie, veselie,
ospețe și prăznuire la Iudei. Chiar și dintre popoarele țării mulți
se făcură Iudei, pentru că-i cuprinsese frica de Iudei.
Capitolul 9 Iudeii rânduiesc sărbătoare.
1. În luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în a treisprezecea
zi, când a sosit timpul aducerii la îndeplinire a poruncii regelui
și a decretului lui; în ziua aceea, când nădăjduiau dușmanii Iudeilor
să-i biruiască, s-a dovedit dimpotrivă că Iudeii și-au arătat puterea
asupra dușmanilor lor;
2. Atunci Iudeii s-au adunat în toate cetățile lor, prin toate țările
lui Artaxerxe, ca să pună mâna pe cei ce le doreau răul și nimeni
n-a putut sta împotriva feței lor, pentru că frica de Iudei apăsa
asupra tuturor popoarelor.
3. Toate căpeteniile țărilor, satrapii, guvernatorii și slujitorii
regelui au sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu,
4. Căci Mardoheu era mare în casa regelui și renumele lui se lățise
în toate țările, deoarece omul acesta, Mardoheu, devenise tot mai
puternic.
5. Atunci au stârpit Iudeii pe toți dușmanii lor, ucigând cu sabia,
omorând, pierzând și făcând cu dușmanii lor după voia lor.
6. În cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni.
7. Între aceștia au ucis și pe Parșandata, pe Dalfon, pe Aspata,
8. Pe Porata, pe Adalia, pe Aridata,
9. Pe Parmașta, pe Arisai, pe Aridai și pe Iezata,
10. Adică pe cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrăjmașul
Iudeilor; dar ei nu i-au prădat de averile lor.
11. În acea zi s-a adus la cunoștință regelui numărul celor uciși
în cetatea Suza.
12. Atunci regele a zis către regina Estera: "În cetatea Suza,
au ucis Iudeii cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Aman.
Ce vor fi făcut ei în celelalte țări ale regelui? Care este dorința
ta? Ea ți se va împlini. Și ce dorință mai ai? Că ea îți va fi împlinită".
13. Estera a răspuns: "De binevoiește regele, să se îngăduie
Iudeilor celor din Suza să facă același lucru și mâine, pe care l-au
făcut astăzi, iar pe cei zece fii ai lui Aman să-i spânzure".
14. Și a poruncit regele să se facă așa; s-a dat poruncă în Suza și
pe cei zece fii ai lui Aman i-au spânzurat.
15. Și s-au adunat Iudeii cei din Suza și în ziua a paisprezecea a
lunii lui Adar și au omorât trei sute de oameni, dar la jaf nu și-au
întins mâinile.
16. Iar ceilalți Iudei care se aflau în țările regelui s-au adunat
ca să-și apere viața lor și să fie netulburați de vrăjmașii lor. Aceștia
au omorât din dușmanii lor șaptezeci și cinci de mii, iar la jaf nu
și-au întins mâinile.
17. Aceasta s-a petrecut în treisprezece ale lunii lui Adar. În ziua
de paisprezece a aceleiași luni s-au liniștit și au făcut-o zi de
ospăț și de veselie.
18. Iudeii însă, care se aflau în Suza, s-au adunat în ziua de treisprezece
și de paisprezece ale lunii lui Adar, iar în cincisprezece ale ei
s-au liniștit și au făcut-o zi de ospăț și de veselie.
19. De aceea Iudeii din provincie, care locuiesc în sate neîntărite,
petrec ziua de paisprezece ale lunii Adar în veselie și ospețe, ca
zi de sărbătoare, trimițându-și daruri unii altora; iar cei ce trăiesc
în orașe petrec și ziua de cincisprezece ale lunii Adar în mare veselie,
trimițând daruri vecinilor.
20. După aceea Mardoheu a scris toate întâmplările acestea și a trimis
scrisori tuturor Iudeilor care erau în țările regelui Artaxerxe, la
cei de aproape și la cei de departe,
21. Ca să sărbătorească acele zile bune în fiecare an, în ziua de
paisprezece și de cincisprezece ale lunii Adar,
22. Întrucât acestea sânt zilele în care Iudeii au fost lăsați în
pace de vrăjmașii lor și întrucât aceasta este luna în care întristarea
lor s-a prefăcut în bucurie și tânguirea în zi de sărbătoare. Să facă
dar din ele zile de petrecere și de veselie, trimițându-și unii altora
daruri și dând milostenie la săraci.
23. Și au primit Iudeii cele ce le scrisese Mardoheu:
24. Cum Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, vrăjmașul tuturor
Iudeilor, se gândise să-i ucidă și aruncase Pur, adică sori, pentru
pierderea lor;
25. Cum Estera a străbătut până la rege și cum regele a poruncit prin
scrisoare nouă, ca uneltirea cea rea a lui Aman, pe care o plănuise
el asupra Iudeilor, să se întoarcă asupra capului lui și să-l spânzure
pe el și pe fiii lui.
26. De aceea s-au și numit aceste zile Purim, de la numirea Pur. Deci,
potrivit cu toate cuvintele scrisorii și cu toate cele ce ei văzuseră
și cu cele ce se petrecuseră la ei,
27. Iudeii au stabilit și au primit pentru ei și pentru urmașii lor
și pentru cei ce li se vor alătura, ca să sărbătorească fără abatere
aceste două zile în fiecare an după rânduială,
28. Și ca zilele acestea ale Purimului să fie pomenite și prăznuite
din neam în neam, în fiecare familie, la Iudei, în fiecare țară și
în fiecare cetate.
29. Regina Estera, fiica lui Abihail și Mardoheu Iudeul au scris a
doua oară în chip stăruitor cele ce au făcut ei, ca să întărească
scrisoarea despre Purim,
30. Și au trimis scrisori tuturor Iudeilor din cele o sută douăzeci
și șapte de țări ale regatului lui Artaxerxe cu cuvinte de pace și
de credincioșie,
31. Ca ei să păzească cu tărie aceste zile ale Purimului la vremea
lor, precum le statorniciseră Mardoheu Iudeul și regina Estera, pentru
ei și pentru urmașii lor cu post și tânguire.
32. Și porunca Esterei întări așezarea sărbătorii Purimului scriind-o
în carte.
Capitolul 10 Lauda lui Mardoheu.
1. După aceea regele Artaxerxe puse bir pe țări și pe insulele mării.
2. De altfel toate faptele slăvite și atotputernicia lui, cum și arătarea
amănunțită a măririi lui Mardoheu cu care-l cinstise regele, sânt
scrise în cartea Cronicilor regilor Mediei și Persiei.
3. De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după
regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor și iubit între mulțimile
fraților săi, căci căuta binele poporului său și vorbea în folosul
neamului lui. Și zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta,
că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste
întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic
s-a făcut râu mare și a fost lumină, soare și mulțime de apă; acest
râu este Estera, pe care și-a luat-o de femeie regele și a făcut-o
regină. Iar cei doi balauri sânt eu și Aman. Popoarele sânt cei ce
s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sânt Israeliții,
care au strigat către Dumnezeu și au fost izbăviți. A izbăvit Dumnezeu
pe poporul Său și ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârșit-a
Dumnezeu semne și minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Așa
a rânduit Dumnezeu doi sorți: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar
celălalt pentru neamuri. Acești doi sorii au ieșit în ceasul, la vremea
și în ziua judecății înaintea lui Dumnezeu și a tuturor neamurilor.
Atunci și-a adus aminte Domnul de poporul Său și a dat dreptate moștenirii
Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea și a cincisprezecea
ale acestei luni, se vor prăznui veșnic cu alai, cu bucurie și veselie
înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al
domniei lui Ptolomeu și a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a
fost preot și levit și Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această
scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o
Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
|