Capitolul 1 Chemarea proorocului.
1. Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoții de
la Anatot, din pământul lui Veniamin,
2. Către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul
lui Amon, regele lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei acestuia,
3. Precum și în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda,
până în luna a cincea din anul al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul
lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea Ierusalimului.
4. Fost-a cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
5. "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, și
înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit prooroc
pentru popoare".
6. Iar eu am răspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu știu să vorbesc,
pentru că sunt încă tânăr".
7. Domnul însă mi-a zis: "Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la
câți te voi trimite, la toți vei merge și tot ce-ți voi porunci vei
spune.
8. Să nu te temi de dânșii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc",
zice Domnul.
9. Și Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura și mi-a zis: "Iată
am pus cuvintele Mele în gura ta!
10. Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare și peste regate,
ca să smulgi și să arunci la pământ, să pierzi și să dărâmi, să zidești
și să sădești!"
11. Apoi a fost cuvântul Domnului către mine și mi-a zis: "Ieremia,
ce vezi tu?" Și eu am răspuns: "Văd un toiag din lemn de
migdal".
12. Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra
cuvântului Meu, ca să-l împlinesc!"
13. Și iar a fost cuvântul Domnului către mine și mi-a zis: "Ce
vezi tu?" Și eu am răspuns: "Văd un cazan clocotind, care
e gata să se verse dinspre miazănoapte".
14. Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire
asupra tuturor locuitorilor țării acesteia.
15. Că iată voi chema toate popoarele țărilor de la miazănoapte, zice
Domnul, și vor veni acelea și își vor pune fiecare din ele scaunul
său la poarta de intrare a Ierusalimului, pe lângă toate zidurile
lui și în toate cetățile lui Iuda;
16. Și voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile
lor, pentru că M-au părăsit, au aprins tămâie înaintea altor dumnezei
și s-au închinat la lucrurile mâinilor lor.
17. Dar tu, încinge-ți coapsele tale și scoală de le spune tot ce-ți
voi porunci. Nu tremura înaintea lor, fiindcă nu vreau să tremuri
înaintea lor.
18. Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier
și zid de aramă înaintea acestei țări întregi: înaintea regilor lui
Iuda, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoților ei și înaintea
poporului țării.
19. Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu
tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul.
Capitolul 2 Mustrări poporului Israel.
1. Fost-a cuvântul Domnului către mine și a zis:
2. "Mergi și strigă la urechile fiicei Ierusalimului și zi: "Așa
grăiește Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinerețea
ta, de iubirea de pe când erai mireasă și mi-ai urmat în pustiu, în
pământul cel nesemănat.
3. Atunci Israel era sfințenia Domnului și pârga roadelor lui; toți
câți mâncau din ea se făceau vinovați și nenorocirea venea asupra
lor", zice Domnul.
4. Casa lui Iacov și toate semințiile casei lui Israel, ascultați
cuvântul Domnului! Așa zice Domnul:
5. "Ce nedreptate au găsit în Mine părinții voștri, de s-au depărtat
de Mine și s-au dus după deșertăciune și au devenit ei înșiși deșertăciune?
6. În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul
Egiptului și ne-a povățuit prin pustiu, prin pământul cel gol și nelocuit,
prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morții, prin care nimeni
nu umblase și unde nu locuia om?
7. Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniți cu roadele lui
și cu bunătățile lui; voi însă ați intrat și ați spurcat pământul
Meu și moștenirea Mea ați făcut-o urâciune.
8. Preoții n-au zis: Unde este Domnul? Învățătorii legii nu M-au cunoscut;
păstorii au lepădat credința și proorocii au proorocit în numele lui
Baal și s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.
9. De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, și
împotriva nepoților voștri voi cere osândă!
10. Să vă duceți în insulele Chitim și să vedeți; trimiteți în Chedar
și cercetați cu de-amănuntul și aflați:
11. Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-și-a oare
vreun popor dumnezeii săi, deși aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu
însă și-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.
12. Mirați-vă de acestea, ceruri; cutremurați-vă, îngroziți-vă, zice
Domnul!
13. Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei
vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține
apă.
14. Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut
el pradă?
15. Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-și-au glasul lor și
au făcut pustiu tara lui; cetățile lui sunt fără locuitori.
16. Chiar și locuitorii din Nof și cei din Tahpanhes ți-au ras capul,
Israele!
17. Oare nu ți-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul
Dumnezeul tău, când te povățuia?
18. Și acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din
Nil? Și pentru ce ți-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din
râul ei?
19. Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra.
Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul
tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul
puterilor.
20. Că în vechime am sfărâmat jugul tău și am rupt cătușele tale,
și tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, și totuși pe tot dealul
înalt și sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
21. Eu te-am sădit ca pe o viță de soi, ca pe cea mai curată sămânță;
cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viță străină?
22. Chiar de te-ai spăla cu silitră și chiar dacă te-ai freca cu leșie,
tot pătat ești în nedreptățile tale față de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
23. Cum poți tu să zici: Nu m-am întinat și n-am umblat după Baal?
Privește la purtarea ta din vale și află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică,
tu care cutreieri toate drumurile,
24. Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei
ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-și împlinească pofta?
Toți cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor găsi. Când
i s-a zis:
25. Întoarce-ți piciorul de la calea strâmbă și gâtul nu-l deprinde
a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini
și merg după ei.
26. Cum furul când este prins se rușinează, așa se va rușina și casa
lui Israel și poporul și regii lui și căpeteniile lui și proorocii
lui și preoții lui, căci au zis lemnului:
27. "Tu ești tatăl meu!" Și pietrei i-au grăit: "Tu
m-ai născut!", și nu și-au întors spre Mine fața, ci spatele,
iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală și ne izbăvește!"
28. Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ți i-ai făcut? Să se scoale
și să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăți
ai, atâția sunt și dumnezeii tăi.
29. Pentru ce vă certați cu Mine? Toți v-ați purtat cu necredincioșie
și ați păcătuit împotriva Mea, zice Domnul.
30. În zadar am bătut pe copiii voștri, că n-au primit învățătură;
pe proorocii voștri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător,
și nu v-ați temut".
31. Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am
fost Eu oare pentru Israel? Sau țara întunericului am fost? Pentru
ce dar poporul Meu zice: Noi înșine ne suntem stăpâni și nu mai venim
la Tine?
32. Au doară uită fata podoaba sa și mireasa găteala sa? Poporul Meu
însă M-a uitat de zile nenumărate.
33. Fiica Ierusalimului, cât de iscusită îți ești tu în căile tale
ca să cauți iubirea! Ba pentru aceasta și la nelegiuiri ți-ai deprins
căile tale,
34. Și chiar și în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i-ai prins spărgând zidul, și totuși zici:
35. "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se
va abate de la mine". Pentru că zici: "N-am greșit",
de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.
36. De ce atâta grabă ca să-ți schimbi calea? Vei fi rușinată de Egipt,
cum ai fost rușinată de Asiria.
37. Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul
pe cei în care tu ți-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea
izbândă".
Capitolul 3 Mustrări și îndemnuri la pocăință.
1. Și a mai spus: "Dacă un bărbat își lasă femeia, și ea se duce
de la el și se face soție altui bărbat, mai poate ea oare să se întoarcă
la el? Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr, oare, țara aceea?"
Și tu te-ai desfrânat cu mulți iubiți și vrei să te întorci la Mine?
zice Domnul.
2. Ridică-ți ochii spre înălțimi și privește: Unde oare nu s-au desfrânat
aceia cu tine? Șezut-ai pentru ei lângă cale, ca arabul în pustiu,
și ai spurcat țara cu desfrânarea ta Și cu vicleșugul tău.
3. De aceea ploile de toamnă au lipsit și la fel și cele de primăvară,
dar Tu ai avut frunte de desfrânată și nu te-ai rușinat.
4. Și acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povățuitorul
tinereților mele!
S. Oare pentru totdeauna va fi El mânios și oare veșnic va păstra
în Sine mânia?" Iată ce ai zis, dar de făcut faci rele și sporești
în acelea.
6. Zisu-mi-a Domnul în zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut
Israel, această fiică necredincioasă? A umblat pe toți munții înalți
și pe sub tot copacul umbros și s-a desfrânat pe acolo.
7. După ce a făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la Mine!"
Dar nu s-a întors. Și a văzut acestea Iuda, sora sa cea necredincioasă.
8. Și deși am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru
atâtea fapte de desfrânare și i-am dat carte de despărțire, am văzut
că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus și ea să
se desfrâneze.
9. Și prin nerușinarea desfrânărilor ei a pângărit țara și s-a desfrânat
cu pietrele și cu lemnele.
10. Peste toate acestea Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel,
nu s-a întors la Mine din toată inima sa, ci numai din prefăcătorie",
zice Domnul.
11. Apoi iarăși mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă
s-a dovedit că e mai dreaptă decât Iuda cea lepădată de Dumnezeu.
12. Mergi de vestește cuvintele acestea la miazănoapte și zi: Întoarce-te,
necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra
voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv și nu Mă voi mânia pe veci,
zice Domnul.
13. Recunoaște-ți însă vinovăția ta, căci te-ai abătut de la Domnul
Dumnezeul tău și te-ai desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele
umbros și glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul.
14. Întoarceți-vă, voi copii căzuți de la credință, zice Domnul, că
M-am unit cu voi și vă voi lua câte unul de cetate și câte doi de
seminție și vă voi aduce în Sion.
15. Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu
știință și pricepere.
16. Când vă veți înmulți și veți ajunge mult roditori pe pământ, în
zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai zice: "O, chivotul așezământului
Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-și va mai
aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai părea rău de el, nimeni nu
va mai face altul.
17. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului și toate
popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului și nu se vor mai
purta după îndărătnicia inimii lor celei rele.
18. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel și se
vor duce împreună din țara de la miazănoapte, în țara pe care am dat-o
Eu moștenire părinților voștri.
19. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor și să-ți
dau țara cea plăcută, care este moștenirea cea mai frumoasă a mulțimii
poporului? Dar iarăși Mi-am zis: Tu Mă vei numi Tată al tău și nu
te vei mai depărta de Mine.
20. Însă tocmai cum femeia necredincioasă înșală pe iubitul său, așa
și voi, casa lui Israel, v-ați purtat cu înșelăciune față de Mine,
zice Domnul.
21. Glas se aude pe înălțimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui
Israel, care se tânguiesc pentru că și-au stricat căile lor și au
uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22. Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și Eu voi vindeca neascultarea
voastră! Ziceți: Iată venim la Tine, că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru.
23. Cu adevărat în deșert ne-am pus nădejdea în dealuri și în mulțimea
munților; cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui
Israel.
24. Din tinerețea noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinților
noștri: oile lor, boii lor, fiii lor și fiicele lor.
25. Iar noi zăcem în rușinea noastră și ocara noastră ne acoperă,
pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, și noi
și părinții noștri din tinerețea noastră și până în ziua de astăzi
și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru".
Capitolul 4 Sfătuiri și amenințări.
1. De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine
și, de vei depărta urâciunile de la fața Mea, nu vei mai rătăci.
2. Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată
și în dreptate, neamurile se vor binecuvânta și se vor lăuda în El.
3. Căci așa zice Domnul către bărbăția lui Iuda și ai Ierusalimului:
"Arați-vă ogoare noi și nu mai semănați prin spini!
4. Bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, tăiați-vă împrejur
pentru Domnul și lepădați învârtoșarea inimii voastre, ca nu cumva
să izbucnească mânia Mea ca focul și să ardă nestinsă din pricina
răutății faptelor voastre.
5. Spuneți acestea în Iuda și le vestiți în Ierusalim! Grăiți și trâmbițați
cu trâmbița prin țară! Strigați tare și ziceți:
6. "Adunați-vă și să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălțați
steagul spre Sion, fugiți și nu vă opriți, că iată aduc de la miazănoapte
necaz și nevoie mare!
7. Iată, iese leul din desișul său și pierzătorul popoarelor se apropie;
plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetățile tale
vor fi stricate și fără locuitori.
8. De aceea încingeți-vă cu sac, plângeți și vă tânguiți, că iuțimea
mâniei Domnului nu se va abate de la voi.
9. În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui și inima
căpeteniilor; preoții se vor îngrozi și proorocii se vor mira".
10. Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare
pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: Veți avea pace, și
iată sabia a ajuns până la suflet?"
11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului:
"Iată vine vânt arzător din munții cei pustii asupra fiicei poporului
Meu și vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăți grâul;
12. Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta
și voi rosti judecata Mea asupra lor.
13. Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruțele lui vor fi ca
furtuna și caii lui mai iuți decât vulturii". Vai de noi, căci
vom fi prăpădiți!
14. Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăvești! Până
când se vor sălășlui în tine cugete necredincioase?
15. Că iată se aude glas de la Dan și vestea pieirii din munții lui
Efraim:
16. "Spuneți popoarelor și vestiți Ierusalimului că din țară
depărtată vin împresurători și scot strigăte împotriva cetăților lui
Iuda".
17. Ca paznicii câmpului, așa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur,
pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18. Căile tale și faptele tale, Israele, ți-au pricinuit acestea;
din pricina necredincioșii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut
până la inima ta".
19. Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a
inima mea în mine și nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul
trâmbiței, auzi strigătul de război.
20. Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustiește și fără
de veste mi s-au stricat corturile și într-o clipeală sălașurile mele.
21. Oare mult îmi este dat să văd steagul și să aud sunetul trâmbiței?
22. Și toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte
și nu Mă cunoaște, sunt copii nepricepuți și n-au înțelegere; sunt
pricepuți numai la rele, iar binele nu știu să-l facă.
23. Mă uit peste țară și iată este ruinată și pustie;
24. Caut la ceruri și iată nu este lumină pe ele; privesc la munți
și iată că ei tremură și dealurile toate se clatină.
25. Mă uit și iată nu este nici un om și toate păsările cerului au
fugit.
26. Mă uit și iată Carmelul este o pustietate și toate cetățile lui
sunt arse cu foc de la fața Domnului și au pierit de la fața mâniei
Lui.
27. Că așa a zis Domnul: "Toată țara va fi pustiită, dar nu o
voi nimici de tot.
28. Va plânge de aceasta pământul și cerurile sus se vor întuneca,
pentru că Eu am zis, Eu am hotărât și nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce
de la aceasta.
29. De strigătele călăreților și ale arcașilor țara întreagă este
pusă pe fugă; toți vor fugi în pădurile cele dese și se vor sui pe
stânci; toate cetățile vor fi părăsite și nici un locuitor nu va mai
fi în acestea.
30. Și tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură,
chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur și ți-ai sulemeni ochii cu
dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiții tăi te disprețuiesc
și vor numai viața.
31. Când aud glas ca de femeie ce naște, aud geamăt ca al uneia ce
naște pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme și
întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istovește sufletul
înaintea ucigașilor!"
Capitolul 5 Fărădelegile Ierusalimului au trecut
peste măsură.
1. "Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, cercetați și
căutați prin piețele lui: nu cumva veți găsi vreun om, măcar unul,
care păzește dreptatea și caută adevărul?
2. Căci Eu aș cruța Ierusalimul. Chiar când ei zic: "Viu este
Domnul", ei jură mincinos.
3. O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu îi bați și
ei nu simt durerea; Tu îi pierzi și ei nu vor să ia învățătură; și-au
făcut obrazul mai vârtos ca piatra și nu vor să se întoarcă.
4. Și mi-am zis: "Poate că aceștia sunt niște bieți nenorociți!
Sunt niște proști, pentru că nu cunosc calea Domnului, legea Dumnezeului
lor.
5. Voi merge deci la cei mari și voi grăi cu aceștia, că ei știu calea
Domnului; legea Dumnezeului lor". Dar și aceștia cu toții au
sfărâmat jugul și au rupt cătușele.
6. De aceea îi va lovi leul din pădure și lupul din pustiu îi va răpi;
leopardul le va fi păzitor cetăților lor; care din ei va ieși va fi
sfâșiat, că s-au înmulțit fărădelegile lor și lepădările de credință
au sporit.
7. Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au
părăsit și se jură pe dumnezei care n-au ființă. Eu i-am săturat,
iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor.
8. Ei sunt cai îngrășați și fiecare din ei nechează după femeia aproapelui
său.
9. E cu putință să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, și Duhul Meu
să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta?
18. Suiți-vă pe zidurile lui și le dărâmați, dar nu de tot, ci stricați
numai crestele lor, pentru că acestea nu sunt ale Domnului;
11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda s-au purtat față de Mine
cu multă necredință, zice Domnul.
12. Au tăgăduit pe Domnul și au zis: "El nu este și nenorocirea
nu va veni asupra noastră; și nu vom vedea nici sabie, nici foamete!
13. Proorocii sunt vânt și nu este în aceștia cuvântul Domnului. De
aceasta și ei să aibă parte!"
14. De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul puterilor: "Pentru că
voi grăiți asemenea vorbe, iată voi face cuvintele Mele foc în gura
ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne ș-l va mistui focul acesta.
15. Casa lui Israel, iată voi aduce asupra voastră un neam de departe,
zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă
tu nu o știi și nu vei înțelege ce grăiește el.
16. Tolba lui e ca un mormânt deschis și ai lui toți sunt viteji;
17. și vor mânca aceia secerișul tău și pâinea ta; vor mânca pe fiii
tăi și pe fiicele tale; vor mânca oile tale și boii tăi; vor mânca
strugurii tăi și smochinele tale și vor trece prin sabie cetățile
tale cele întărite în care tu te încrezi.
18. Dar nici în zilele acelea nu vă voi pierde cu totul, zice Domnul.
19. Și de veți zice: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate
acestea? Atunci să ți se răspundă: Pentru că M-ați părăsit pe Mine
și ați slujit la dumnezei străini, în țara voastră, de aceea veți
sluji la dumnezei străini într-o țară care nu este a voastră.
20. Spuneți aceasta în casa lui Iacov, vestiți-o în Iuda și ziceți:
21. Ascultați acestea, popor nebun și fără inimă! Ei au ochi și nu
văd, urechi au, dar nu aud.
22. Au doar nu vă temeți de Mine, zice Domnul, și nu tremurați înaintea
Mea? Eu am pus nisipul hotar împrejurul mării și hotar veșnic, peste
care nu se va trece. Deși valurile ei se înfurie, nu pot să-l biruiască
și, deși ele se aruncă, nu pot să-l treacă.
23. Dar poporul acesta are inimă îndârjită și răzvrătită:
24. Răzvrătitu-s-au și s-au dus și n-au zis în inima lor: "Să
ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, Care ne dă la vreme ploaie timpurie
și târzie și ne păstrează săptămânile hotărâte ale culesului".
25. Fărădelegile voastre au schimbat aceasta și păcatele voastre au
depărtat acest bine de la voi.
26. Că se află necredincioși prin poporul Meu, care pândesc ca prinzătorii
de păsări, se ascund la pământ, pun curse și prind pe oameni.
27. Cum sunt cotețele pline de păsări, așa sunt casele lor pline de
înșelătorie;
28. Prin aceasta s-au ridicat și s-au îmbogățit ei, s-au făcut grași
și cu pielea lucioasă și în rele au trecut orice măsură;
29. Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate
săracului și huzuresc. E cu putință oare să nu pedepsesc acestea și
să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul.
30. Lucruri înspăimântătoare se petrec în țara aceasta:
31. Proorocii profețesc minciuni, preoții învață ca și ei, și poporului
Meu îi place aceasta. Dar la urmă ce veți face?"
Capitolul 6 Vestirea năvălirii unui neam străin.
l. Fugiți, fiii lui Veniamin, fugiți din Ierusalim, trâmbițați cu
trâmbița în Tecoa și dați semne prin focuri la Bethacherem, că iată
se ivește de la miazănoapte o nenorocire și zdrobire mare!
2. Pierde-voi pe fiica Sionului cea frumoasă și gingașă.
3. Păstorii vor veni la ea cu turmele lor, își vor întinde corturile
împrejurul ei și va paște fiecare partea sa.
4. Pregătiți război împotriva ei! Sculați-vă și haideți spre miazăzi!
Vai! Ziua este spre sfârșit și iată se lasă umbrele serii.
5. Dar sculați-vă și hai să mergem noaptea și să stricăm palatele
ei.
6. Căci așa zice Domnul Savaot: "Tăiați copaci și faceți val
împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pedepsită, pentru
că în ea se află numai nedreptate.
7. Cum aruncă izvorul apă din sine, așa aruncă și ea din sine răutate;
în ea se aude împilare și jaf și pururea se văd înaintea feței Mele
dureri și răni.
8. Înțelepțește-te, Ierusalime, ca să nu se depărteze sufletul Meu
de la tine și ca să nu te fac pustietate și pământ nelocuit".
9. Așa zice Domnul Savaot: "Până la sfârșit se vor culege rămășițele
lui Israel, cum se culege via; lucrează cu mâna ta și îți umple panerul,
ca și culegătorul de struguri.
10. Cu cine să vorbesc și cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea
lor este netăiată împrejur și nu pot să ia aminte; și iată, cuvântul
Domnului a ajuns de râs la ei și nu găsesc în el nici o plăcere.
11. De aceea sunt plin de mânia Domnului și n-o mai pot ține în mine;
o voi vărsa deci asupra copiilor pe ulițe și asupra adunării tinerilor,
că vor fi luați și bărbat și femeie, și cel în vârstă și cel încărcat
de zile;
12. și casele lor vor trece la alții; tot așa și țarinele și femeile.
Pentru că voi întinde mâna Mea asupra locuitorilor țării acesteia,
zice Domnul,
13. Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de
lăcomie și, de la prooroc până la preot, toți se poartă mincinos.
14. Ei leagă rănile poporului meu cu nepăsare și zic: "Pace!
Pace!" Și numai pace nu este!
15. Dar se rușinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se rușinează
deloc, nici roșesc. De aceea vor cădea printre cei căzuți și se vor
prăbuși în ziua în care îi voi pedepsi, zice Domnul.
16. Așa zice Domnul: "Opriți-vă de la căile voastre! Priviți
și întrebați de căile celor de demult; de calea cea bună și mergeți
pe dânsa și veți afla odihnă sufletelor voastre.
17. Pus-am păzitori peste voi și am zis: Ascultați sunetul trâmbiței!
18. Iar ei au zis: Nu vom asculta! Așadar, ascultă, poporule, și află,
adunare, ce are să se întâmple cu aceștia.
19. Ascultă, pământule: Iată voi aduce asupra acestui popor o nenorocire,
rodul cugetelor lor, că n-au ascultat cuvintele Mele și legea Mea
au lepădat-o.
20. La ce Îmi este bună tămâia care vine din Șeba și scorțișoara din
țară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu le voiesc și jertfele
voastre Îmi sunt neplăcute".
21. De aceea așa zice Domnul: "Iată pun înaintea poporului acestuia
piedici și se vor poticni de ele deodată și părinții și copiii, vecinul
și prietenii lui, și vor pieri".
22. Așa zice Domnul: "Iată vine un popor din țara de la miazănoapte,
un popor mare se ridică de la marginile pământului și ai săi țin în
mână arcul și sulița.
23. Și sunt cruzi și neîndurați; glasul lor mugește ca marea și vin
pe cai, gata să lupte ca un singur om, împotriva ta, fiica Sionului".
24. Noi am auzit de ei și ne-au slăbit mâinile de spaimă; ne-au cuprins
groază și dureri ca ale femeii ce naște.
25. Să nu ieșiți la câmp, nici la drum să nu plccați, căci sabia dușmanilor
și groaza sunt pretutindeni.
26. Fiica poporului Meu, încinge-te cu sac și-ți presară cenușă pe
cap; tânguiește-te ca după moartea singurului tău fiu! Plângi amar,
că fără de veste va veni pierzătorul asupra voastră!
27. Turn te-am pus în mijlocul poporului Meu și stâlp, ca să afli
și să urmărești drumul lor.
28. Aceștia cu toții sunt răzvrătiți, îndârjiți și semănători de clevetiri;
sunt aramă și fier, toți sunt niște stricați.
29. Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc și turnătorul în zadar
a topit, că cei răi nu s-au ales.
30. Argint de lepădat se vor numi, că Domnul i-a lepădat".
Capitolul 7 Deșarta încredere a lui Israel. Amenințările
lui Dumnezeu.
l. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia: "Stai în ușa
templului Domnului și rostește acolo cuvântul acesta și zi:
2. Ascultați cuvântul Domnului, toți bărbații lui Iuda, care intrați
pe această poartă ca să vă închinați Domnului!
3. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptați-vă căile
și faptele voastre și vă voi lăsa să trăiți în locul acesta!
4. Nu vă încredeți în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta
este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului".
5. Iar dacă vă veți îndrepta cu totul căile și faptele voastre, dacă
veți face judecată cu dreptate între om și pârâșul lui,
6. Dacă nu veți strâmtora pe străin, pe orfan și pe văduvă, nu veți
vărsa sânge nevinovat în locul acesta și nu veți merge după alți dumnezei
spre pieirea voastră,
7. Atunci vă voi lăsa să trăiți în locul acesta și pe pământul acesta,
pe care l-am dat părinților voștri din neam în neam.
8. Iată, vă încredeți în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce
folos.
9. Cum? Voi furați, ucideți și faceți adulter; jurați mincinos, tămâiați
pe Baal și umblați după alți dumnezei, pe care nu-i cunoașteți,
10. Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea în templul Meu, asupra
căruia s-a chemat numele Meu, și ziceți: "Suntem izbăviți",
ca apoi să faceți iar toate ticăloșiile acelea?
11. Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns
el oare, în ochii voștri peșteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta,
zice Domnul.
12. Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să locuiască
numele Meu, și vedeți ce am făcut Eu cu el, pentru necredința poporului
Meu Israel!
13. Și acum, de vreme ce ați făcut toate faptele acestea, zice Domnul,
și Eu v-am grăit dis-de-dimineață și n-ați ascultat, v-am chemat și
n-ați răspuns,
14. De aceea și cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele
Meu și în care voi vă puneți încrederea, și cu locul pe care vi l-am
dat vouă și părinților voștri, voi face tot așa, cum am făcut cu Șilo;
15. Vă voi lepăda de la fața Mea, cum am lepădat pe toți frații voștri,
toată seminția lui Efraim.
16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor și nu înălța rugăciune și
cerere pentru dânșii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta.
17. Nu vezi tu ce fac ei prin cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
18. Copiii adună lemne, iar părinții ațâță focul și femeile frământă
aluatul ca să facă turte pentru zeița cerului și să săvârșească turnări
în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.
19. Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - și nu pe ei înșiși,
spre rușinea lor?"
20. De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea
asupra locului acestuia, asupra oamenilor și dobitoacelor, asupra
copacilor, asupra țarinii și asupra roadelor pământului, și se vor
aprinde și nu se vor mai stinge".
21. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de
tot ale voastre adăugați-le la jertfele voastre și mâncați carne;
22. Că părinților voștri nu le-am vorbit și nu le-am dat poruncă în
ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului, pentru arderea
de tot și pentru jertfă;
23. Ci iată porunca pe care ți-am dat-o: Să ascultați glasul Meu,
și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veți fi poporul Meu, și
să umblați pe toată calea pe care vă poruncesc Eu, ea să vă fie bine.
24. Dar ei n-au ascultat glasul Meu și nu și-au plecat urechea lor,
ci au trăit după pofta și îndărătnicia inimii lor rele și s-au întors
cu spatele către Mine, iar nu cu fața.
25. Din ziua când părinții voștri au ieșit din pământul Egiptului
și până în ziua aceasta am trimis la voi pe toți robii Mei - proorocii
- și i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineață;
26. Dar ei nu M-au ascultat și nu și-au plecat urechea lor, ci și-au
învârtoșat cerbicia și s-au purtat mai rău decât părinții lor.
27. Și când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta;
și când îi vei chema, nu-ți vor răspunde.
28. Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului
Dumnezeului său și nu primește învățătură! Credința nu mai este; ea
a dispărut din gura lor.
29. Tunde-ți părul tău și-l aruncă, și ridică plângere pe munți, că
a lepădat Domnul și a părăsit pe neamul care și-a atras mânia Sa.
30. Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, și
și-au pus urâciunile lor în templul asupra căruia s-a chemat numele
Meu ca să-l pângărească;
31. Și au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom,
ca să-și ardă fiii și fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit
și ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte.
32. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se
va mai chema Tofet și valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, și
în Tofet se vor face înmormântări din pricina lipsei de loc.
33. Și vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului
și fiarelor pământului, și nu va fi cine să le alunge.
34. Și voi curma în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului
glasul de bucurie și glasul de veselie, glasul mirelui și glasul miresei,
pentru că pământul acesta va fi pustiu".
Capitolul 8 Orbirea poporului și pedeapsa lui.
1. "În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda și
oasele căpeteniilor lui, oasele preoților și proorocilor și oasele
locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor,
2. Și vor fi aruncate înaintea soarelui și a lunii și înaintea întregii
oștiri cerești, pe care ei le-au iubit și cărora au slujit și pe urma
cărora au umblat, pe care le-au căutat și cărora s-au închinat. Nimeni
nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ.
3. Și toți ceilalți care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea
în locul vieții, în toate locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul.
4. Să le mai spui de asemenea: Așa zice Domnul: Oare cei ce cad nu
se mai scoală, și cei ce rătăcesc drumul nu se mai întorc?
5. De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce
ține tare la minciună și nu vrea să se întoarcă?
6. Privit-am și am ascultat, și iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc
de necredința lor și nimeni nu zice: "Vai, ce am făcut?"
Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în bătălie.
7. Până și barza își știe vremea sa hotărâtă sub cer; și turturica
și rândunica și cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină;
8. Iar poporul Meu nu cunoaște hotărârea Domnului. Cum puteți voi
să ziceți: "Suntem înțelepți și avem legea Domnului?" Căci
iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
9. S-au făcut de ocară înțelepții, au turbat și s-au prins în curse;
iată, au lepădat cuvântul Domnului și atunci unde este înțelepciunea
lor?
10. De aceea, pe femeile lor le voi da altora și ogoarele lor le voi
trece altor stăpânitori, pentru că ei cu toții, de la mic până la
mare, se dedau la jaf, și de la prooroc până la preot, toți înșală,
11. Și leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: "Pace,
pace!" și pace nu este.
12. Se rușinează ei, oare, când fac ticăloșii? Nu se rușinează deloc,
nici nu roșesc. De aceea vor cădea printre cei ce cad și se vor prăbuși
când îi voi pedepsi, zice Domnul.
13. Îi voi culege cu totul, zice Domnul, și nu va rămâne nici o bobiță
pe viță și nici o smochină în smochin, și va cădea și frunza și, ceea
ce le-am dat Eu, se va duce de la ei".
14. De ce ședem noi oare? Adunați-vă și haideți în cetățile cele întărite,
ca să pierim acolo; că Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire
și ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am greșit înaintea Domnului.
15. Așteptăm pace și iată nu este nici un bine; așteptăm timpul vindecării,
și iată groaza.
16. De la Dan se aude ropotul cailor și de nechezatul puternic al
armăsarilor se cutremură tot pământul; iată vin și vor pustii pământul
și tot ce este pe el, cetatea și locuitorii ei.
17. "Căci iată voi trimite asupra voastră șerpi și scorpii, împotriva
cărora nu este descântec, și vă vor mușca, zice Domnul.
18. Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine.
19. Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din țară depărtată, zicând:
"Oare nu mai este Domnul în Sion? Oare acesta nu mai are asupra
sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la mânie
cu idolii lor cei străini și de nimic?" - zice Domnul.
20. Secerișul a trecut, vara este pe sfârșite și noi tot nu suntem
izbăviți:
21. De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât
și groaza m-a cuprins.
22. Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo
doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu?
Capitolul 9 Plângerea proorocului. Amenințări
de la Dumnezeu.
1. O, cine va da capului meu apă și ochilor mei izvoare de lacrimi,
ca să plâng ziua și noaptea pe cei loviți ai fiicei poporului meu?
2. O, de mi-ar da cineva un adăpost de călători în pustiu, aș părăsi
pe poporul meu și m-aș duce de la ei, căci eu toții sunt niște desfrânați
și ceată de defăimători!
3. "Ca un arc își încordează limbile lor pentru minciună și se
întăresc pe pământ prin nedreptate, că trec de la rău la mai rău și
pe Mine nu Mă cunosc, zice Domnul.
4. Păziți-vă fiecare de prietenul vostru și nu vă încredeți în nici
unul din frații voștri, că fiecare frate pune piedică celuilalt și
fiecare prieten împrăștie clevetiri.
5. Fiecare înșală pe prietenul său și nu spune adevărul; și-au deprins
limba la minciună și viclenesc până obosesc.
6. Tu trăiești în mijlocul viclenilor și ei din pricina vicleniei
nu Mă cunosc pe Mine", zice Domnul.
7. De aceea, așa zice Domnul Savaot: "Îi voi topi și-i voi încerca;
oare ce altceva pot să fac Eu cu fiica poporului Meu?
8. Limba lor este săgeată ucigătoare și grăiește viclenii; cu buzele
lor grăiesc prietenos către aproapele lor, iar în inimă ei făuresc
cătușe.
9. E cu putință, oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul,
și sufletul Meu să nu se răzbune pe un popor ca acesta?
10. Pentru munți voi ridica plângere și bocet și pentru pășunile pustiului
mă voi tângui, pentru că vor fi arse, și nimeni nu va mai umbla pe
acolo și nu se va mai auzi glasul turmelor; de la păsările cerului
și până la animale toate s-au împrăștiat și s-au dus!
11. Și voi face Ierusalimul o movilă de pietre și sălaș șacalilor,
iar cetățile lui Iuda le voi face pustietate fără locuitori".
12. Cine este înțeleptul, care să priceapă, și cui a grăit gura Domnului,
ca să spună pentru ce a pierit țara și a fost arsă ca un pustiu, încât
nimeni să nu mai treacă prin ea?
13. Și Domnul a răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea, pe
care le-am pus-o Eu, și n-au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat
cum le poruncea acel glas,
14. Ci au umblat după îndărătnicia inimii lor și în urma lui Baal,
cum i-au învățat părinții lor".
15. De aceea, așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iată,
îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea apă cu fiere, și-i voi risipi
printre popoarele
16. Pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și voi trimite
pe urma lor sabie până îi voi pierde".
17. Așa zice Domnul Savaot: "Gândiți-vă și chemați bocitoare
ca să bocească; trimiteți la cele mai istețe în asemenea lucru, ca
să vină!"
18. Să se grăbească dar a înălța o cântare de jale pentru noi, ca
să curgă lacrimi din ochii noștri și din genele noastre să curgă apă.
19. Căci glas de plângere se aude din Sion, zicând: "Cât suntem
de prăpădiți și cât de cumplit batjocoriți, că trebuie să părăsim
țara, pentru că locuințele noastre au fost dărâmate!
20. Așadar, femei, ascultați cuvântul Domnului și să ia aminte urechea
voastră la cuvântul gurii Lui! învățați pe fiicele voastre a boci
și una pe alta să se învețe cântece de bocet,
21. Că iată moartea intră pe ferestrele noastre și dă năvală în casele
noastre, ca să piardă pe copiii din uliță și pe tinerii din piețe;
22. Și vor cădea trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor și
ca snopii în urma secerătorului, și nu va fi cine să-i strângă".
23. Așa zice Domnul: "Să nu se laude cel înțelept cu înțelepciunea
sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu
se laude cu bogăția sa;
24. Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe;
și Mă cunoaște că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă și judecată și dreptate
pe pământ, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea, zice Domnul.
25. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toți cei tăiați
și netăiați împrejur:
26. Egiptul și Iuda, Edomul și pe fiii lui Amon, Moabul și pe toți
locuitorii pustiului, care-și tund părul împrejurul frunții lor, căci
toate aceste popoare sunt netăiate împrejur, iar casa lui Israel toată
este cu inima netăiată împrejur".
Capitolul 10 Deșertăciunea idolilor. Pustiirea
Ierusalimului.
l. Casa lui Israel, ascultați cuvântul ce vi-l grăiește Domnul!
2. Așa zice Domnul: "Nu deprindeți căile neamurilor și nu vă
îngroziți de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile;
3. Că datinile neamurilor sunt deșertăciune: aceia taie un lemn din
pădure și mâinile meșterului îl lucrează cu toporul;
4. Apoi îl îmbracă cu argint și cu aur, îl întăresc cu cuie și cu
ciocanul, ca să nu se clatine. Așa sunt dumnezeii neamurilor.
5. Stau ca niște sperietori într-o grădină cu pepeni și nu grăiesc,
sunt purtați pentru că nu pot merge. Nu vă temeți de ei, că nu pot
face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă".
6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este puterea
numelui Tău!
7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai ție unuia
se cuvine aceasta, pentru că printre toți înțelepții neamului și în
toate regatele lor nu este nimeni asemenea ție.
8. Dumnezeii neamurilor, toți până la unul, sunt fără minte și fără
pricepere; lemne lipsite de orice înțelegere;
9. Argint prefăcut în foi și adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri
de meșter și de mână de turnător; haina de pe ei este de iacint și
purpură: iarăși lucru de oameni iscusiți.
10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu și împărat
veșnic; de mânia Lui tremură pământul și neamurile nu pot suferi urgia
Lui.
11. Așadar să ziceți neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut
cerul și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri;
12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înțelepciunea
Sa și cu priceperea Sa a întins cerurile.
13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri și El ridică norii de la
marginile pământului, făurește fulgerele în mijlocul ploii și scoate
vânturile din vistieriile Sale.
14. Atunci se vede cât este de neștiutor omul, cu toată știința lui,
și orice argintar se rușinează de idolul său, căci chipul turnat de
el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el.
15. Aceasta este deșertăciune adevărată, rodul rătăcirii, și la vremea
pedepsei va pieri.
16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui
este făcătorul a toate, iar Israel este toiagul moștenirii Lui; și
numele Lui este Domnul Savaot.
17. O, tu, care ești împresurată, strânge-ți de pe pământ avuția,
că așa zice Domnul:
18. "Iată de data aceasta voi arunca pe locuitorii țării acesteia
și-i voi mâna la lac strâmt, ca să fie prinși".
19. Atunci vei grăi: "Vai mie din pricina rănii mele! Rana mea
e dureroasă; însă îmi zic: Aceasta este nenorocirea mea, dar o voi
îndura!
20. Cortul îmi este pustiit și toate funiile lui sunt rupte; fiii
mei m-au părăsit și nu mai sunt, și n-are cine să-mi întindă cortul
și să-mi ridice pânzele.
21. Pentru că păstorii și-au ieșit din minte și n-au căutat pe Domnul
și de aceea s-au și purtat ei nebunește și toată turma ei s-a risipit".
22. Iată, vine vuiet și zgomot mare din partea de miazănoapte ca să
pustiiască cetățile lui Iuda și să le facă locuință șacalilor.
23. Știu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia
celui ce merge, putința să-și îndrepte pașii săi.
24. Pedepsește-mă, Doamne, dar după dreptate și nu întru mânia Ta,
ca să nu mă micșorezi.
25. Varsă-ți iuțimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc și asupra
popoarelor care nu cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov,
l-au mistuit și l-au stins și locuințele lui le-au pustiit.
Capitolul 11 Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat
viclean împotriva proorocului.
1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia:
2. "Ascultă cuvintele legământului acestuia și spune bărbaților
lui Iuda și celor ce locuiesc în Ierusalim și le zi:
3. Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care
nu ascultă cuvintele acestui legământ,
4. Pe care l-am dat Eu părinților voștri când i-am scos din pământul
Egiptului și din cuptorul cel de fier și le-am zis: Ascultați glasul
Meu și faceți tot ce v-am poruncit, și veți fi poporul Meu, iar Eu
voi fi Dumnezeul vostru,
5. Ca să împlinesc jurământul cu care M-am jurat părinților voștri,
că le voi da o tară în care curge lapte și miere, cum este astăzi".
Și eu am răspuns: "Așa, Doamne!"
6. Iar Domnul mi-a zis iarăși: "Vestește toate cuvintele acestea
în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: ascultați
cuvintele lgământului acestuia și le împliniți!
7. Căci am înștiințat necontenit pe părinții voștri, din ziua în care
i-am scos din țara Egiptului și până astăzi; i-am înștiințat fără
încetare și le-am zis: Ascultați glasul Meu!
8. Dar ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci au umblat fiecare
după inima sa cea rea și îndărătnică. De aceea am adus asupra lor
toate cele spuse în legământul acesta pe care l-am poruncit să-l țină,
și nu l-au ținut".
9. Și iarăși mi-a zis Domnul: "Între bărbații lui Iuda și locuitorii
Ierusalimului se pune la cale răzvrătire;
10. Ei s-au întors iarăși la fărădelegile strămoșilor lor, care n-au
voit să asculte cuvintele Mele și au mers după dumnezei străini, slujind
acelora. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu,
pe care l-am încheiat cu părinții lor.
11. De aceea, așa zice Domnul: Iată voi aduce asupra lor nenorociri,
de care nu se vor putea izbăvi și, când vor striga către Mine, nu-i
voi auzi.
12. Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor alerga
și vor striga către dumnezeii pe care-i tămâiază, dar aceia nu le
vor ajuta în vremea nenorocirii lor.
13. Căci câte cetăți ai, tot atâția dumnezei ai, Iuda, și câte uliți
sunt în Ierusalim, tot atâtea sunt și jertfelnicele celui de rușine,
jertfelnicele pentru tămâierea lui Baal.
14. Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta și nu înălța pentru e!
rugăciune și cereri, căci nu voi auzi când vor striga către Mine în
vremea nenorocirii lor.
15. Ce cauți, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se
săvârșesc atâtea netrebnicii? Jertfele nu-li vor ajuta când, făcând
rău, te bucuri.
16. Măslin verde, împodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul.
Iar acum în zgomotul cumplitei tulburări a aprins foc împrejurul lui
și ramurile lui s-au stricat.
17. Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea
pentru răutatea pe care casa lui Israel și casa lui Iuda și-au pricinuit-o
singure, împingându-Mă la mânie prin tămâierea lui Baal".
18. Domnul mi-a descoperit ca să știu și mi-a arătat faptele lor.
19. Eu insă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu știam că
ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: "Să-i punem lemn
otrăvit în mâncarea lui și să-l smulgem de pe pământul celor vii,
pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească".
20. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi
inimile și rărunchii, dă-mi să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru
că ți-am încredințat pricina mea.
21. Pentru aceasta, așa zice Domnul despre oamenii din Anatot care
caută sufletul meu și zic: "Nu mai prooroci în numele Domnului,
ca să nu mori de mâinile noastre!"
22. De aceea, așa zice Domnul Savaot: "Iată, îi voi pedepsi și
tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor și fiicele lor vor muri
de foame;
23. Nu va scăpa niciunul, din ei, căci voi aduce nenorocirea asupra
oamenilor din Anatot, în anul când îi voi pedepsi.
Capitolul 12 Fericirea amăgitoare a celor răi.
l. De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea
Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: "Pentru
ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii
de lege sunt în fericire?
2. Tu i-ai sădit și ei au prins rădăcini, au crescut și au făcut roade;
Tu ești aproape numai de buzele lor, iar de inima lor ești departe.
3. Pe mine însă mă cunoști, Doamne, mă vezi și cercetezi dacă inima
mea este cu Tine. Osebește-i dară, ca pe niște oi de junghiat, și
pregătește-i pentru ziua junghierii.
4. Până când va jeli țara și iarba de prin toate țarinile se va usca?
Dobitoacele și păsările pier pentru necredința locuitorilor ei, că
aceștia zic: "Domnul nu vede căile noastre!"
5. "Dacă alergând cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei
lua la întrecere cu caii? Și dacă nu ești în siguranță intr-o țară
pașnică, ce vei face în hățișurile Iordanului?
6. Că și frații tăi și casa tatălui tău se poartă necredincios cu
tine și strigă tare în urma ta. Și chiar când îți grăiesc bine nu
te încrede în ei", zice Domnul.
7. "Părăsit-am casa Mea și moștenirea Mea am lăsat-o; dat-am
pe iubita sufletului Meu în mâinile vrăjmașilor ei.
8. Făcutu-s-a moștenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure, ridicându-și
glasul împotriva Mea, și de aceea am urât-o.
9. Moștenirea Mea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradă pestriță,
asupra căreia au năvălit din toate părțile celelalte păsări de pradă.
Strângeți-vă și vă duceți toate fiarele câmpului, duceți-vă și o mâncați.
10. Mulțime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele
lor partea Mea; partea Mea cea iubită au făcut-o deșert neroditor.
11. Pustietate au făcut-o, și ea, în pustiirea sa, plânge înaintea
Mea. Toată țara e pustiită, pentru că pe nici un om nu-l doare inima
de aceasta.
12. Pe toate dealurile din pustiu au venit prădători, că sabia Domnului
mistuie totul de la o margine la alta a țării și nici un muritor n-are
pace.
13. Semănat-au grâu și au secerat spini! Muncit-au și n-au avut nici
un folos! Rușinați-vă dar de asemenea venituri ale voastre, pe care
le aveți din pricina mâniei celei aprinse a Domnului!"
14. Așa zice Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care năpădesc
asupra părții pe care El a dat-o de moștenire poporului Său Israel:
"Iată, îi voi smulge din țara lor și casa lui Iuda o voi înlătura
din mijlocul lor.
15. Dar după ce îi voi smulge, iarăși ,i voi întoarce și-i voi milui
și voi aduce pe fiecare la țarina sa și la ogorul său.
16. Și dacă vor învăța ei căile poporului Meu, ca să jure pe numele
Meu, zicând: "Viu este Domnul", cum au învățat pe poporul
Meu să jure pe Baal, atunci vor fi așezați în mijlocul poporului Meu.
17. Iar de nu vor asculta, atunci ii voi dezrădăcina și voi pierde
cu totul poporul acesta", zice Domnul.
Capitolul 13 Prevestirea robiei Evreilor închipuită
prin brâul de in și foalele sparte.
1. Așa mi-a grăit Domnul: "Mergi și-ți cumpără un brâu de în
și-l încinge peste mijlocul tău, dar în apă să nu-l bagi!"
2. Și am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, și l-am încins peste
coapsele mele.
3. Apoi a fost cuvântul Domnului iarăși către mine și mi-a zis:
4. "Ia brâul, pe care l-ai cumpărat și care este peste coapsele
tale, și, sculându-te, du-te la Eufrat și-l ascunde acolo în crăpătura
unei stânci!"
5. Și m-am dus și l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
6. Iar după ce au trecut mai multe zile, mi-a zis Domnul: "Scoală,
du-te la Eufrat și ia de acolo brâul, pe care ti-am poruncit să-l
ascunzi acolo!"
7. Și m-am dus la Eufrat, am săpat și am luat brâul din locul unde-l
ascunsesem; dar iată brâul se stricase și nu mai era bun de nimic.
8. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine:
9. "Iată ce zice Domnul: Așa voi sfărâma mândria lui Iuda și
trufia cea mare a Ierusalimului.
10. Acest popor rău, care nu vrea să asculte cuvintele Mele, ci trăiește
după îndărătnicia inimii lui, merge pe urmele altor dumnezei și se
închină și slujește lor, va fi ca brâul acesta care nu este bun de
nimic.
11. Că precum e brâul aproape de coapsele omului, așa am apropiat
Eu de Mine toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul,
ca să-Mi fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea și slava Mea, dar
ei n-au ascultat.
12. De aceea, spune-le cuvântul acesta: Așa zice Domnul Dumnezeul
lui Israel: Tot urciorul se umple de vin. Și ei toți vor zice: Au
doară noi nu știm că tot urciorul se umple de vin?
13. Iar tu să le spui: Așa zice Domnul: Iată, Eu voi umple cu vin
până la îmbătare pe toți locuitorii țării acesteia, pe regii care
șed pe scaunul lui David, pe preoți, pe prooroci și, pe toți locuitorii
Ierusalimului,
14. Și-i voi zdrobi pe unii de alții, pe părinți și pe fii laolaltă,
zice Domnul. Nu-i voi cruța și nu-i voi milui, nici Îmi va fi milă
ca să-i pierd.
15. Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul grăiește:
16. Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul
și până nu se lovesc picioarele voastre de munții nopții. Voi veți
aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții, o va preface
în negură adâncă.
17. Iar dacă nu ascultați acestea, atunci sufletul meu va plânge în
locuri tainice mândria voastră și va plânge amar și ochii mei vor
vărsa lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18. Spune regelui și reginei: Smeriți-vă și ședeți mai jos, deoarece
a căzut de pe capul vostru cununa slavei voastre!
19. Cetățile din Negheb sunt închise și n-are cine le deschide. Iuda
tot va fi dus în robie; în întregime va fi dus în robie.
20. Ridicați-vă ochii voștri și priviți pe cei ce vin de la miazănoapte!
Unde este turma ce ți s-a dat, turma ta cea frumoasă?
21. Fiica Sionului, ce vei zice tu când te vor cerceta, ca biruitori,
cei pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni apropiați? Nu te vor
cuprinde durerile ca pe femeia care naște?
22. Iar de vei zice în inima ta: "Pentru ce au venit peste mine
acestea?" Ți se va răspunde: Pentru mulțimea nelegiuirilor tale
ți s-au desfăcut poalele și ți s-au dezgolit picioarele tale.
23. Poate oare să-și schimbe etiopianul pielea sa și leopardul petele
sale? Așa și voi! Puteți oare să faceți bine, când sunteți deprinși
a face rău?
24. De aceea Eu vă voi spulbera ca pleava împrăștiată de vântul pustiului.
25. Fiica Sionului, iată soarta ta, plata răzvrătirii tale, măsurată
ție de Mine, zice Domnul, pentru că M-ai uitat și ți-ai pus încrederea
în minciună.
26. De aceea ți se vor da poalele peste cap, ca să se dezgolească
rușinea ta.
27. Văzut-am desfrânarea ta și strigătele tale de plăcere, netrebniciile
tale și urâciunile tale de pe dealuri și din câmp. Vai ție, Ierusalime,
tu ești necurat! Dar până când...?"
Capitolul 14 Pedeapsa cu secetă și foamete. Rugăciunea
proorocului.
1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia în vremea secetei.
2. Plânge Iuda și porțile Ierusalimului au căzut și stau înnegrite
pe pământ, și strigăt se ridică din Ierusalim.
3. Cei mari trimit pe cei mici după apă; aceștia merg la fântâni,
dar nu găsesc apă, și se întorc înapoi cu vasele goale; de aceea se
rușinează, roșesc și își acopăr capetele.
4. Ogoarele au crăpat, pentru că n-a fost ploaie pe pământ; de aceea
plugarii își acoperă capetele și sunt tulburați.
5. Până și cerboaica naște în câmp și își părăsește puii, pentru că
nu este iarbă.
6. Și asinii sălbatici stau în locuri înalte și înghit aer, ca șacalii,
și ochii li s-au înfundat, pentru că n-au iarbă.
7. Deși fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu,
Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră
și am păcătuit înaintea Ta.
8. Nădejdea lui Israel și Izbăvitorul lui la vreme de strâmtorare,
pentru ce ești ca un străin în țara aceasta și ca un trecător care
se oprește pentru o noapte?
9. Pentru ce ești Tu ca un om fără vlagă și ca un războinic care nu
poate ajuta? Totuși Tu, Doamne, ești în mijlocul nostru și numele
Tău este chemat asupra noastră: Nu ne lăsa!
10. Așa zice Domnul către poporul acesta: "Pentru că le place
să rătăcească și nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul nu mai găsește
plăcere în ei; pomenește acum fărădelegile lor și numește păcatele
lor".
11. Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta
spre binele lui.
12. De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de
tot și prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete și cu molimă
îi voi pierde".
13. Atunci am zis: "Doamne Dumnezeule! Iată ce le grăiesc proorocii:
Nu veți vedea sabie și foamete nu va fi la voi, ci voi da în locul
acesta pace necontenită".
14. Iar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii proorocesc lucruri mincinoase
în numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu ie-am dat poruncă și nici
nu le-am grăit; ci ei vă vestesc vedenii mincinoase, proorociri deșarte
și închipuiri ale inimii lor".
15. De aceea, așa zice Domnul despre prooroci: "Ei proorocesc
în numele Meu, dar Eu nu i-am trimis; ei zic: "Sabie și foamete
nu va fi în țara aceasta", dar de sabie și de foamete vor pieri
acești prooroci și poporul căruia au proorocit ei.
16. Va fi risipit pe ulițele Ierusalimului de foamete și de sabie,
și nu va avea cine să-i îngroape pe ei și pe femeile lor, pe fiii
lor și pe fiicele lor, că Eu voi vărsa asupra lor răutatea lor.
17. și să le mai spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi ziua
și noaptea și nu se opresc! Căci cu bătaie mare a fost bătută fecioara,
fiica poporului Meu, și cu lovitură grea.
18. De ies în câmp, iată numai oameni uciși cu sabia! De intru în
cetate, iată numai oameni istoviți de foame! Chiar și proorocul și
preotul rătăcesc prin țară fără să știe unde merg".
19. Atunci am zis iarăși: "Lepădat-ai Tu oare cu totul pe Iuda?
Au doar Te-a dezgustat cu totul Sionul? Pentru ce ne-ai lovit așa,
încât nu mai avem leac? Așteptăm pace, dar iată nu vine nimic bun!
Așteptăm vremea vindecării, și iată grozăvie!
20. Mărturisim, Doamne, necredința noastră și fărădelegile părinților
noștri, că am păcătuit înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi pentru numele
Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ți aminte și nu strica legământul
Tău cu noi!
21. Sunt oare printre dumnezeii deșerți ai neamurilor dătători de
ploaie? Sau poate oare cerul singur să verse apă? Au nu ești Tu, Doamne
Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? În Tine nădăjduim, că Tu faci toate!"
Capitolul 15 Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului.
l. Și mi-a zis iarăși Domnul: "Chiar Moise și Samuel de ar sta
înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta.
Izgonește-i de la fața Mea, ca să se ducă.
2. Iar de-ii vor zice: "Unde să ne ducem?" să le spui: Așa
zice Domnul: "Cel rânduit pentru moarte să se ducă la moarte,
cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, și cel
pentru robie, în robie!
3. Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia,
ca să-i taie, câinii, ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele
câmpului, ca să-i piardă.
4. Și-i voi da spre muncă la toate regatele pământului, pentru Manase,
fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, și pentru cele ce a făcut el în
Ierusalim.
5. Oare cui îi va părea rău de tine, Ierusalime, și cine-ii va arăta
milă sau cine va veni la tine și te va întreba de sănătate?
6. Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, și te-ai întors înapoi, de
aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta și te voi pierde, că M-am
săturat miluindu-te.
7. Cu vânturătoarea îi voi vântura la porțile țării, îi voi lipsi
de copii și voi pierde pe poporul Meu, dar tot nu se vor întoarce
din căile lor.
8. Văduvele lor sunt mai multe decât nisipul mării. Voi aduce un pustiitor
în plină amiază asupra lor, asupra mamelor celor tinere, și va cădea
asupra lor, fără de veste, frică și groază.
9. Cea care născuse șapte copii zace în neputință, își dă duhul și-i
apune soarele încă ziuă fiind; este rușinată și ocărâtă. Pe cei rămași
îi voi da sabiei înaintea ochilor vrăjmașilor lor", zice Domnul.
10. Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă și de pricină
pentru toată țara! Nimănui n-am dat cu dobândă și nici mie nu mi-a
dat nimeni cu dobândă, și tot mă blestemă toți.
11. Zis-a Domnul: "Da, te voi întări pentru binele tău; singur
voi conduce pe vrăjmașul tău să te roage la vreme de nenorocire și
de restriște.
12. Poate cineva să rupă fierul, fierul de la miazănoapte și arama?
13. Averea ta și comorile tale le voi da pradă fără plată, pentru
toate păcatele tale, în toate hotarele tale;
14. Și le voi trimite cu vrăjmașii tăi într-o țară pe care tu n-o
cunoști, că s-a aprins focul mâniei Mele și va arde peste voi".
15. O, Doamne, Tu știi toate! Adu-ți aminte de mine, cercetează-mă
și mă răzbună împotriva prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata
Ta răbdare, știind că pentru Tine sufăr ocara.
16. Aflat-am cuvintele Tale și le-am sorbit și cuvântul Tău a fost
bucurie și veselie pentru inima mea, că s-a chemat asupra mea numele
Tău, Doamne Dumnezeul puterilor.
17. În adunarea celor ce râd n-am șezut, nici m-am veselit, ci am
stat singur sub mâna Ta ce apasă asupra mea, că Tu mă umpluseși de
mânie.
18. De ce este așa de grea boala mea și de ce rana mea este așa de
greu de vindecat, încât nu suferă doctorie? Oare vei fi Tu pentru
mine ca un izvor amăgitor și ca o apă înșelătoare?
19. Și la acestea Domnul mi-a răspuns așa: "De te vei întoarce,
Eu te voi aduce la starea cea dintâi și vei sta înaintea feței Mele;
dacă tu vei deosebi lucrul de preț de cel fără de preț, vei fi ca
gura Mea; și nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine;
20. Și te voi face pentru poporul acesta zid tare de aramă. Vor lupta
împotriva ta, dar nu te vor birui, pentru că Eu sunt cu tine, ca să
te scap și să te izbăvesc, zice Domnul.
21. Și te voi scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mina asupritorilor".
Capitolul 16 O nouă prevestire despre judecățile
lui Dumnezeu. Robia și izbăvirea poporului.
1. Și a fost cuvântul Domnului către mine:
2. "Să nu-îi iei femeie și să nu ai nici fii, nici fiice în locul
acesta,
3. Deoarece așa grăiește Domnul despre fiii și fiicele care se vor
naște în locul acesta, despre mamele care îi vor naște și despre părinții
care îi vor face pe pământul acesta:
4. Vor muri de moarte grea și nu vor fi nici bociți, nici îngropați,
ci vor fi ca gunoiul pe fața pământului; vor fi pierduți prin sabie
și foamete și trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor cerului și fiarelor
pământului".
5. Și iarăși a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc
și să nu te duci să plângi și să jelești cu ei, căci am luat de la
poporul acesta pacea Mea, mila și părerea de rău, zice Domnul.
6. Și vor muri cei mari și cei mici în pământul acesta, și nu vor
fi îngropați, și după ei nimeni nu va plânge, nimeni nu-și va face
tăieturi, nici se va tunde pentru ei.
7. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel
mort; și nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor și
după mama lor.
8. De asemenea să nu intri în casa ospățului, ca să șezi cu ei să
mănânci și să bei, că așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
9. Iată, voi curma în locul acesta chiar în zilele voastre și sub
ochii voștri glasul bucuriei și glasul de veselie, glasul mirelui
și glasul miresei.
10. Când vei spune poporului acestuia toate acestea și când ei îți
vor zice: "Pentru ce a rostit Domnul asupra noastră această mare
nenorocire? Care este nedreptatea noastră și care este păcatul cu
care am păcătuit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?"
11. Atunci să le spui: Pentru că părinții voștri M-au părăsit, zice
Domnul, și s-au dus după alți dumnezei, au slujit acelora și li s-au
închinat, iar pe Mine M-au părăsit și legea Mea n-au păzit-o.
12. Dar voi faceți încă și mai rău decât părinții voștri, și trăiți
fiecare după inima voastră cea rea și îndărătnică și nu Mă ascultați.
13. De aceea vă voi arunca din țara aceasta într-o rară pe care n-ați
cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri, și veți sluji acolo ziua
și noaptea la alți dumnezei, că Eu nu vă voi arăta îndurare.
14. Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu
este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului",
15. Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din
țara cea de la miazănoapte și din toate țările în care-i izgonise",
că îi voi întoarce în țara pe care le-am dăruit-o părinților lor.
16. Iată, voi trimite mulțime de pescari, zice Domnul, și-i vor pescui;
iar apoi voi trimite mulțime de vânători, și-i vor vâna de prin toți
munții, de pe toate dealurile și de prin crăpăturile stâncilor.
17. Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt
ascunse de la fața Mea, și nedreptatea lor nu se ascunde privirilor
Mele.
18. Și le voi răsplăti mai întâi pentru nedreptatea lor și pentru
îndoitul lor păcat, pentru că au spurcat țara Mea eu stârvurile grozăviilor
lor și cu urâciunile lor au umplut moștenirea Mea".
19. Doamne, puterea mea, tăria mea și scăparea mea la vreme de necaz,
la Tine vor veni popoarele de la marginile pământului și vor zice:
"Numai minciună au moștenit părinții voștri, idoli deșerți, care
nu sunt de nici un folos!"
20. "Poate oare omul să-și facă dumnezei, care, de altfel, nici
nu sunt dumnezei? De aceea iată le voi arăta acum, le voi arăta mâna
Mea și puterea Mea și vor afla că numele Meu este Domnul!"
Capitolul 17 Pedeapsa celor răzvrătiți. Cinstirea
zilei a șaptea.
1. "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu vârf de
diamant este săpat pe lespedea inimii lor și pe coarnele jertfelnicelor
lor.
2. Ca de copiii lor își aduc aminte de jertfelnicele lor și de locurile
de jertfă de pe sub copacii verzi și de pe vârfurile dealurilor.
3. Ierusalime, muntele Meu, câmpul, avuția și toate comorile tale
le voi da spre pradă; voi da și locurile tale înalte din toate hotarele
tale, pentru păcatele tale.
4. Și tu prin tine însuți te vei lipsi de moștenirea ta, pe care ți-am
dat-o Eu și te voi da în robie vrăjmașilor tăi, în țara pe care tu
n-o știi, pentru că ai aprins focul mâniei Mele și în veci va arde".
5. Așa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om
și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează
de Domnul.
6. Acela va fi ca ierburile pustiului și nu va vedea când va veni
binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor
și nelocuit.
7. Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde
este Domnul,
8. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-și întinde
rădăcinile pe lângă râu și nu știe când vine arșița; frunzele lui
sunt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi.
9. Inima omului este mai vicleană decât orice și foarte stricată!
Cine o va cunoaște!
10. Eu, Domnul, pătrund inima și încerc rărunchii, ca să răsplătesc
fiecăruia după căile lui și după roada faptelor lui.
11. Prepelița clocește ouăle pe care nu le-a ouat; așa este și cel
ce câștigă avuție nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale și la
sfârșitul său se va trezi că este un nebun".
12. Tronul slavei, înălțat de la început, este locul sfințirii noastre.
13. Tu, Doamne, ești nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc
se vor rușina, că Tu ai zis: "Cei ce se depărtează de Mine vor
fi scriși pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei
celei vii".
14. Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi
mântuit, căci Tu ești lauda mea!
15. Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să
vină!"
16. Eu nu te-am îndemnat totuși la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii.
Tu știi acestea; și ce a ieșit din gura mea e descoperit înaintea
feței Tale.
17. Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu ești nădejdea mea în
ziua strâmtorării.
18. Să nu mă rușinez eu, ci să se rușineze apăsătorii mei; ei să tremure,
dar să nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului și zdrobește-i
cu zdrobire îndoită.
19. Așa mi-a zis Domnul: "Du-te și stai la poarta fiilor poporului,
pe care intră regii lui Iuda, și pe care ies ei, și la toate porțile
Ierusalimului,
20. Și le spune: Regii lui Iuda și tot Iuda și toii locuitorii Ierusalimului,
care intrați pe porțile acestea, ascultați cuvântul acesta:
21. Așa grăiește Domnul: "Păziți-vă sufletele și nu duceți sarcini
în ziua de odihnă, nici le băgați pe porțile Ierusalimului;
22. Nu scoateți sarcini din casele voastre în ziua odihnei și nu vă
îndeletniciți cu nici un fel de muncă, ci sfințiți ziua odihnei, așa
cum am poruncit Eu părinților voștri,
23. Care n-au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci și-au învârtoșat
neascultarea, ca să nu îndeplinească și să nu ia învățătură.
24. De Mă veți asculta, zice Domnul, și nu veți aduce sarcini pe porțile
acestei cetăți în ziua odihnei; ci veți sfinți ziua odihnei și nu
vă veți îndeletnici în acea zi cu nici o muncă,
25. Atunci pe porțile acestei cetăți vor intra regi care șed pe scaunul
lui David, în alai de care și de cai, ei și căpeteniile oștirii lor,
oamenii din Iuda și locuitorii Ierusalimului; și cetatea aceasta în
veac va fi locuită.
26. Și vor veni din cetățile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului
și din pământul lui Veniamin, din șes, din munți și de la miazăzi,
și vor aduce arderi de tot și jertfe, prinoase și tămâie și jertfe
de mulțumire în templul Domnului.
27. Iar de nu Mă veți asculta ca să sfințiți ziua odihnei și să nu
duceți sarcini, când intrați pe porțile Ierusalimului în ziua odihnei,
voi aprinde foc la porțile lui și va arde palatele Ierusalimului și
nu se va stinge".
Capitolul 18 Vasul olarului și neascultarea poporului.
1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia și i-a zis:
2. "Scoală și intră în casa olarului și acolo îți voi vesti cuvintele
Mele!"
3. Și am intrat eu în casa olarului și iată acesta lucra cu roata
și vasul pe care-l făcea olarul din lut s-a stricat în mâna lui; dar
olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai bine să-l
facă.
4. Și a fost cuvântul Domnului iarăși către mine și mi-a zis: "Casa
lui Israel, oare nu pot să fac și Eu cu voi, ca olarul acesta, zice
Domnul?
5. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna
Mea, casa lui Israel!
6. Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l
voi dezrădăcina, îl voi sfărâma și-l voi pierde;
7. Și dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce
de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam
să-i fac.
8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi
și-l voi întări,
9. Și dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei și nu va asculta
de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc.
10. Spune deci bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului:
Așa zice Domnul: Iată, Eu vă gătesc rele și uneltiri împotriva voastră.
Așadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea; îndreptați-vă
căile și purtările voastre!
11. Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trăi după gândul nostru
și ne vom purta fiecare după învârtoșarea inimii noastre celei rele".
12. De aceea, așa zice Domnul: "Întrebați popoarele: Auzit-a
oare cineva asemenea lucru? Lucruri peste măsură de urâcioase a făcut
fecioara lui Israel.
13. Părăsește oare zăpada Libanului stânca muntelui? Ori seacă apele
ce vin de departe și sunt reci și curgătoare?
14. Poporul Meu însă M-a părăsit. Tămâiază idoli, s-a poticnit în
căile sale și a părăsit căile cele vechi, ca să umble pe poteci și
pe drumuri nebătătorite, ca să-și facă țara grozăvie și batjocură
veșnică,
15. Încât tot cel ce va trece prin aceasta să se mire și să clatine
din cap.
16. Îi voi spulbera înaintea vrăjmașilor ca vântul cel de la răsărit,
și nu fața, ci spatele îl voi întoarce spre ei în ziua necazului lor".
17. Zis-au ei: "Veniți să uneltim împotriva lui Ieremia, că nu
va pieri legea din mâna preotului, nici sfatul de la înțelept, nici
cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniți să-l biruim cu limba
și să nu luăm aminte la cuvintele lui!
18. Ia aminte la mine, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei!
19. Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă
sufletului meu. Adu-ți aminte că stau înaintea feței Tale, ca să grăiesc
bine de ei și ca să abat de la ei mânia Ta.
20. Dă dar pe fiii lor la foamete și pune-i sub sabie! Femeile lor
să fie fără copii și văduve, bărbații lor să fie loviți de moarte
și tinerii lor să fie uciși cu sabia. în război.
21. Bocete să se audă prin casele lor, când fără de veste vei aduce
oștiri asupra lor, că sapă groapă ca să mă prindă și pe ascuns au
întins curse pentru picioarele mele.
22. Dar Tu, Doamne, știi tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă
omoare! Nu ierta nedreptatea lor și păcatul lor nu-l șterge dinaintea
feței Tale! Doboară-i înaintea Ta și lucrează împotriva lor la vremea
mâniei Tale!
Capitolul 19 Prevestirea dărâmării Ierusalimului.
l. Așa a zis Domnul: "Mergi și cumpără o oală de lut de la olar;
ia cu tine pe cei mai bătrâni din popor și din căpeteniile preoților
și ieși în valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olăriei.
2. Acolo să rostești cuvintele pe care ti le voi spune și să zici:
3. "Regi ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați
cuvântul Domnului! Așa grăiește Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Iată voi aduce așa strâmtorare asupra lacului acestuia, încât, auzind
cineva, să-i țiuie urechile,
4. Pentru că M-au părăsit, au înstrăinat lacul acesta și tămâiază
pe el alți dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici părinții
lor și nici regii lui Iuda; au umplut locul acesta de sângele nevinovaților
și au făcut înălțimi pentru Baal, ca să ardă pe fiii lor cu foc.
5. Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit,
nici le-am grăit și ceea ce nici prin minte nu Mi-a trecut.
6. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va
mai chema Tofet sau valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii.
7. Voi pierde cu desăvârșire pe Iuda și Ierusalimul în locul acesta
și-i voi răpune cu sabia înaintea vrăjmașilor lor și cu mâna celor
ce caută sufletul lor, și voi da trupurile lor spre hrană păsărilor
cerului și fiarelor pământului.
8. Voi face cetatea aceasta pustie și batjocură. Tot cel ce va trece
prin ea se va mira și va fluiera a pustiu, văzând toate rănile ei.
9. Și-i voi ospăta cu carnea fiilor lor și cu carnea fiicelor lor;
și va mânca fiecare carnea aproapelui său, fiind în împresurare și
în strâmtorare, când îi vor strâmtora vrăjmașii lor și cei ce vor
să le ia viața.
10. Apoi să spargi oala înaintea ochilor bărbaților acelora, care
vor merge cu tine, și să le zici:
11. "Iată ce zice Domnul Savaot: Voi sfărâma poporul acesta și
cetatea aceasta, așa cum am sfărâmat vasul olarului, care nu mai poate
fi făcut la loc, și-i vor îngropa în Tofet din pricina lipsei de loc
pentru îngropare.
12. Așa voi face cu locul acesta, zice Domnul, și cu locuitorii lui,
și voi face cetatea aceasta ca Tofetul.
13. Și casele Ierusalimului și casele regilor lui Iuda vor fi necurate,
ca Tofetul, pentru că pe acoperișul tuturor caselor s-aduce tămâie
întregii oștiri cerești și se săvârșesc turnări în cinstea dumnezeilor
străini".
14. Și s-a întors Ieremia din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească,
și a stat în curtea templului Domnului și a zis către tot poporul:
15. "Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce
asupra cetății acesteia și asupra celorlalte cetăți toate nenorocirile
pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că și-au învârtoșat inima
și nu ascultă cuvintele Mele".
Capitolul 20 Ieremia în temniță. Plângerea lui.
1. Auzind Pașhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în
templul Domnului, că Ieremia a profețit aceste cuvinte,
2. A lovit Pașhurr pe Ieremia proorocul și l-a aruncat în temnița
care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului.
3. Dar a doua zi Pașhurr a dat drumul lui Ieremia din temniță și Ieremia
i-a zis: "Domnul nu te mai numește Pașhurr (Noroc din toate părțile),
ci Magor Misabib (Spaimă din toate părțile),
4. Pentru că așa zice Domnul: Iată, te voi face groază și pentru tine
însuți și pentru toți prietenii tăi; aceștia vor cădea de sabia vrăjmașilor
lor și ochii tăi vor vedea aceasta. Și pe tot Iuda îl voi da în mâinile
regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon și-i va lovi cu sabia.
5. Și toată bogăția cetății acesteia, toată agonisita ei, toate cele
de preț ale ei și toate comorile regilor lui Iuda le voi da în mâinile
vrăjmașilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua și le vor duce la Babilon.
6. Iar tu, Pașhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veți duce
în robie și, mergând la Babilon, vei muri acolo și acolo vei fi îngropat
și tu și toți prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit mincinos.
7. Doamne, Tu m-ai aprins și iată sunt înflăcărat; Tu ești mai tare
decât mine și ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit și
fiecare își bate joc de mine;
8. Că de când vorbesc, scoțând strigăte împotriva silniciei și rostind
pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine și
în batjocură zilnică.
9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai
grăi, în numele Lui!" Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel
de foc aprins, închis în oasele mele, și eu mă sileam să-l înfrânez
și n-am putut;
10. Că am auzit ocări de la mulți și amenințări din toate părțile,
zicând: "Pârâți-l și-l vom pârî și noi!" Toți cei ce trăiau
în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu cumva mă voi poticni, și ziceau:
"Poate va cădea și-l vom birui și ne vom răzbuna pe el!"
11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii
mei se vor poticni și nu vor birui; se vor face de rușine, pentru
că n-au izbutit; ocara lor va fi veșnică și niciodată nu se va uita.
12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate și pătrunzi
rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, că ție
ți-am încredințat pricina mea!
13. Cântați Domnului! Lăudați pe Domnul, căci El izbăvește sufletul
celui împilat din mâna făcătorilor de rele.
14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut
maică-mea să nu fie binecuvântată.
15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste și a zis: "Ți
s-a născut fiu", și s-a bucurat mult de aceasta.
16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăților pe
care le-a dărâmat Domnul și nu le-a cruțat! Să audă el dimineața bocet
și la amiază tânguire mare,
17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt
și pântecele ei să fi rămas veșnic însărcinat.
18. Pentru ce am ieșit eu din pântece, ca să văd suferință și durere
și ca zilele mele să se sfârșească în rușine?"
Capitolul 21 Sedechia cere sfat lui Ieremia, care
vestește robia Ierusalimului.
l. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, când a trimis
regele Sedechia la el pe Pașhurr, fiul lui Malchia, și pe Sofonie,
fiul preotului Maaseia, ca să-i zică:
2. "Întreabă pentru noi pe Domnul, că Nabucodonosor, regele Babilonului,
ne face război. Poate că va face Domnul cu noi ceva în felul minunilor
Lui, ca să se depărteze de la noi".
3. Iar Ieremia le-a răspuns: "Așa să spuneți lui Sedechia:
4. Domnul Dumnezeul lui Israel așa zice: "Iată, voi întoarce
înapoi armele de război, care sunt în mâinile voastre și cu care vă
luptați cu regele Babilonului și cu Caldeii, care vă impresară pe
din afară de ziduri, și le voi aduna în mijlocul cetății acesteia;
5. Și voi lupta și Eu Însumi împotriva voastră cu mâna întinsă și
cu braț puternic, cu mânie, cu urgie și cu multă furie.
6. Și voi lovi pe cei ce trăiesc în cetatea aceasta de la oameni până
la animale și vor muri de ciumă cumplită.
7. Iar după aceea, zice Domnul, pe Sedechia, regele lui Iuda, pe slugile
lui, pe popor și pe cei ce au rămas în cetatea aceasta pe urma ciumei,
a sabiei și a foametei, îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, și în mâinile vrăjmașilor lor și în mâinile celor ce
vor să le ia viața; și acela îi va lovi cu ascuțișul sabiei și nu-i
va cruța, nici se va îndura să-i miluiască.
8. Iar poporului acestuia spune-i: Așa zice Domnul: Iată, vă pun înainte
calea vieții și calea morții:
9. Cine va rămâne în cetatea aceasta, acela va muri de sabie și de
foamete și de ciumă; iar cine va ieși și se va preda Caldeilor, care
vă împresoară, acela va trăi și va fi luat ca pradă,
10. Că Eu Mi-am întors fața împotriva cetății acesteia, zice Domnul,
în rău, nu în bine; și va fi dată în mâinile regelui Babilonului,
care o va arde cu foc.
11. Iar casei regelui Sedechia să-i spui: Ascultați cuvântul Domnului!
12. Casa lui David, așa zice Domnul: Faceți judecată dis-de-dimineață
și scăpați pe cel asuprit din mâna asupritorului, pentru ca să nu
izbucnească mânia Mea ca focul și pentru ca să nu se aprindă din pricina
faptelor voastre cele rele, așa încât nimeni să n-o stingă.
13. Cetate a văii și stâncă din câmp, iată sunt împotriva ta, zice
Domnul! O, voi, care ziceți: "Cine se va ridica împotriva noastră
și cine va intra în sălașul nostru?"
14. Iată, sunt împotriva voastră! Dar Eu vă voi pedepsi după roadele
faptelor voastre, zice Domnul, și voi aprinde foc în pădurea voastră
și voi mistui totul împrejurul ei".
Capitolul 22 Prezicere împotriva împărăției lui
Iuda.
1. Așa a zis Domnul: "Coboară-te în casa regelui lui Iuda și
rostește cuvintele acestea și zi:
2. Regele lui Iuda, cel ce șezi pe scaunul lui David, ascultă cuvântul
Domnului și tu și slugile tale și poporul tău, care intrați pe porțile
acestea!
3. Așa zice Domnul: Faceți judecată și dreptate și scoateți pe cel
asuprit din mâna asupritorului, nu asupriți și nu împilați pe străin,
pe orfan și pe văduvă și sânge nevinovat să nu vărsați în locul acesta!
4. Căci, de veți împlini cuvântul acesta, vor intra pe porțile casei
acesteia regii cei ce șed în locul lui David, pe scaunul lui, și umblă
în care și pe cai, vor intra și ei și slugile lor și poporul lor.
5. Iar de nu veți asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi,
zice Domnul, că această casă va ajunge pustie.
6. De aceea, așa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Îmi ești
și vârf de Liban, dar te voi face pustietate și cetăți nelocuite.
7. Și voi găti împotriva ta pierzători, care vor avea fiecare arma
sa și var tăia cei mai frumoși cedri ai tăi și-i vor arunca în foc.
8. Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta și vor zice unii către
alții: "Pentru ce a făcut Domnul așa cu această cetate mare?"
9. Și li se va răspunde: "Pentru că locuitorii ei au părăsit
legământul Domnului Dumnezeului lor, s-au închinat la alți dumnezei
și au slujit acelora".
10. Nu plângeți după mort și nu-l bociți, ci plângeți amar după cel
dus în robie, că acela nu se va mai întoarce și nu își va mai vedea
țara sa de naștere;
11. Căci așa zice Domnul despre Șalum, fiul lui Iosia, regele lui
Iuda, care a domnit după tatăl său, Iosia, și care a ieșit din locul
acesta: "Nu se va mai întoarce acolo,
12. Ci va muri în locul acela unde a fost dus rob și nu va mai vedea
pământul acesta.
13. Vai de cel care își zidește casa din nedreptate și își face încăperi
din fărădelegi, care silește pe aproapele său să-i lucreze degeaba
și nu-i dă plata lui,
14. Și care zice: "Am să-mi fac casă mare și odăi încăpătoare,
am să fac ferestre, am să le căptușesc cu cedru și am să le vopsesc
cu roșu!
15. Ai ajuns tu, oare, rege ca să te fălești cu palate clădite din
lemn de cedru? Tatăl tău n-a mâncat oare și n-a băut? Israel a făcut
judecată și dreptate și de aceea i-a fost bine.
16. El a judecat pricina săracului și a nenorocitului și de aceea
i-a fost bine. Oare nu aceasta înseamnă a Mă cunoaște pe Mine? - zice
Domnul.
17. Inima ta însă și ochii tăi caută numai la lucrul tău și la vărsarea
sângelui nevinovat; caută să facă numai împilare și silnicie.
18. De aceea, așa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele
lui Iuda: "Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, fratele meu!"
sau: "Vai, sora mea!" Nu-l vor plânge, zicând: "Vai,
doamne!" sau: "Vai, cinstea ta!"
19. Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî și-l vor arunca departe
peste porțile Ierusalimului.
20. Urcă-te pe Liban și strigă, înalță-ți glasul de pe Vasan și strigă
de pe Abarim, că s-au zdrobit toți prietenii tăi.
21. În vremea propășirii tale Eu ți-am grăit, dar tu ai zis: "Nu
ascult!" Așa a fost purtarea ta chiar din tinerețea ta și n-ai
ascultat glasul Meu.
22. Pe toți păstorii tăi îi va împrăștia vântul, iar prietenii tăi
se vor duce în robie. Atunci vei fi rușinat și batjocorit pentru toate
faptele tale cele rele.
23. O, cel ce locuiești pe Liban și-ți faci cuibul în cedri, cum vei
geme tu, când te vor ajunge chinurile ca durerile femeii ce naște!
24. Precum e adevărat că Eu trăiesc, a zis Domnul, tot așa este de
adevărat că dacă Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi
inel la mâna Mea cea dreaptă, apoi și de acolo l-aș smulge.
25. Și te voi da în mâinile celor ce vor să-ți ia viața și în mâinile
celor de care tu te temi, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului,
și în mâinile Caldeilor;
26. Și te voi arunca pe tine și pe mama ta, care te-a născut, în .ară
străină, unde nu v-ați născut
27. și veți muri acolo; iar în pământul unde va dori sufletul vostru
să se întoarcă, nu vă veți mai întoarce".
28. Au doară acest om, Iehonia, este făptură blestemată și lepădată?
Sau este vas netrebnic? Pentru ce sunt aruncați, el și neamul lui,
și încă într-o țară pe care ei n-o știau?
29. O, țară, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului!
30. Așa zice Domnul: "Scrieți pe omul acesta ca lipit de copii,
ca om nenorocit în zilele sale, pentru că nimeni din neamul lui nu
va mai ședea pe tronul lui David și să domnească peste Iuda!"
Capitolul 23 Pedeapsă asupra păstorilor necredincioși
și a profeților mincinoși.
1. "Vai de părinții care pierd și împrăștie oile turmei Mele,
zice Domnul.
2. De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care
pasc pe poporul Meu: Ați risipit oile Mele și le-ați împrăștiat și
nu le-ați păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele
rele, zice Domnul.
3. Și voi aduna rămășițele turmei Mele din toate țările prin care
le-am risipit, le voi întoarce la staulele lor și vor naște și se
vor înmulți.
4. Voi pune peste acestea păstori, care le vor paște și ele nu se
vor mai teme, nici se vor mai speria, nici se vor mai pierde, zice
Domnul.
5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă
și va ajunge rege și va domni cu înțelepciune; va face judecată și
dreptate pe pământ.
6. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit și Israel va trăi în liniște;
iată numele cu care-L voi numi: "Domnul-dreptatea-noastră!"
7. De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, când nu se va mai zice:
"Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului",
8. Ci: "Viu este Domnul, Care a scos și a adus neamul casei lui
Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi risipise
și vor trăi în pământul acesta".
9. Despre prooroci: "Mi se sfâșie inima în mine și toate oasele
mi se cutremură; sunt ca un am beat, ca omul biruit de vin, pentru
Domnul și pentru cuvintele Lui cele sfinte;
10. Pentru că s-a umplut țara de desfrânați și pentru că plânge țara
sub blestem; uscatu-s-au pășunile în stepă; ținta alergăturii lor
este fărădelegea și țara lor este nedreptatea.
11. Că profetul și preotul sunt necredincioși; și până și în casa
Mea am găsit răutatea lor, zice Domnul.
12. De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase în întuneric;
vor fi îmbrânciți și vor cădea acolo, căci voi aduce asupra lor nenorocirea
în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.
13. Și în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profețit în
numele lui Baal și au dus în rătăcire pe poporul Meu Israel.
14. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceștia fac
desfrânare și umblă cu minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele,
ca nimeni să nu se întoarcă de la necredința sa; toți sunt pentru
Mine ca Sodoma, și locuitorii lui ca Gomora.
15. De aceea, așa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi
hrăni cu pelin și le voi da să bea apă cu fiere, că de la profeții
Ierusalimului s-a întins necredința în toată tara.
16. Așa zice Domnul Savaot: "Nu ascultați cuvintele proorocilor,
care vă profețesc, că vă înșeală, povestindu-vă închipuirile inimii
lor, și nimic din cele ale Domnului.
17. Necontenit grăiesc ei celor ce Mă disprețuiesc: "Domnul,
a zis că va fi pace peste voi". Și tuturor celor care urmează
inima lor învârtoșată le zic: "Nici un rău nu va veni asupra
voastră!"
18. Că cine a luat parte la sfatul Domnului, ca să vadă și să audă
cuvântul Lui? Sau cine a luat aminte la cuvântul Lui ca să-l vestească?
19. Iată vine furtuna Domnului cu iuțime, vine furtună mare și va
cădea peste capetele necredincioșilor.
20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui
planurile inimii Sale, și în zilele ce vin veți pricepe aceasta lămurit.
21. N-am trimis Eu pe proorocii aceștia, ci au alergat ei singuri;
Eu nu le-am spus, ci au profețit ei de la ei.
22. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să vestească cuvintele
Mele poporului Meu, să facă să se întoarcă oamenii de la calea lor
rea și de la faptele lor cele rele.
23. Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de
departe nu mai sunt Dumnezeu?
24. Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd
Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul și pământul, zice Domnul?
25. Am auzit ce zic proorocii care profețesc minciună în numele Meu.
Ei zic: "Am visat, am văzut în vis".
26. Până când proorocii aceștia vor spune minciuni și vor vesti înșelătoria
inimii lor?
27. Cred ei cu visele lor, pe care și le povestesc unul altuia, să
facă uitat, poporului Meu, numele Meu, așa cum au uitat părinții lor
numele Meu pentru Baal?
28. Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are
cuvântul Meu, acela să spună cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate
fi între pleavă și grăuntele de grâu curat, zice Domnul?
29. Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan
care sfărâmă stânca?
30. De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care
fură cuvântul Meu unul de la altul.
31. Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc
cu limba lor, dar zic: "El a spus".
32. Tot Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care spun visuri
mincinoase, care le povestesc pe acestea și duc pe poporul Meu la
rătăcire cu amăgirile lor și cu lingușirile lor, deși Eu nu i-am trimis,
nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia,
zice Domnul.
33. Deci, de te va întreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau
vreun preot: "Care este amenințarea Domnului?" Să le spui:
"Ce amenințare? Am să vă înlătur", zice Domnul.
34. Iar dacă un prooroc sau preot, sau poporul va zice: "Este
amenințarea Domnului", voi pedepsi pe omul acela și casa lui.
35. Așa să ziceți unul către altul și frate către frate: "Ce-a
răspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis Domnul?"
36. Iar cuvântul acesta: "Amenințare de la Domnul", de-acum
să nu-l mai întrebuințați, că amenințare va fi unui astfel de om cuvântul
lui, pentru că stricați cuvintele Domnului celui viu, cuvintele Domnului
Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru.
37. Așa să zici proorocului: "Ce a răspuns Domnul?", sau:
"Ce a zis Domnul?"
38. Și de veți mai zice: "Amenințare de la Domnul", apoi
așa zice Domnul: Pentru că spuneți acea vorbă: "Amenințare de
la Domnul" când Eu am trimis să vi se spună: Nu mai ziceți "Amenințare
de la Domnul",
39. De aceea, iată vă voi uita cu totul și vă voi părăsi, și cetatea
aceasta, pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri, o voi lepăda
de la fața Mea,
40. Și voi pune asupra voastră ocară și necinste veșnică care nu se
vor uita".
Capitolul 24 Cele două coșuri cu smochine și soarta
viitoare a poporului.
1. După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim
robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda și pe căpeteniile
lui Iuda cu lemnarii și cu fierarii și i-a dus la Babilon, mi-a arătat
Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coșuri cu smochine, așezate
înaintea templului Domnului:
2. Un coș era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice,
iar celălalt coș era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau,
nici nu se puteau mânca.
3. Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia?" Și eu
am zis: "Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar
cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce sunt".
4. Și a fost iarăși cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
5. "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine
bune, așa voi privi cu bunăvoință pe cei ai lui Iuda, duși în robie,
pe care i-am trimis din locul acesta în țara Caldeilor.
6. Și-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, și-i voi întoarce
în țara aceasta și nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge,
ci-i voi sădi;
7. Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul și
ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce
la Mine cu toată inima lor".
8. Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca,
zice Domnul: Așa voi face să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile
lui și restul Ierusalimului, cei care au rămas în țara aceasta și
cei care trăiesc în țara Egiptului;
9. Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele
pământului, ca să fie de ocară și de pildă, de batjocură și blestem
prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
10. Și voi trimite asupra lor sabie, foamete și ciumă, până vor pieri
din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor".
Capitolul 25 Robia Babilonului și pedeapsa tuturor
neamurilor.
1. Cuvântul care a fost către Ieremia pentru tot poporul iudeu, în
anul al patrulea al lui Ioiachim, fiut lui Iosia, regele lui Iuda
sau în anul întâi al lui Nabucodonosor, regele Babilonului
2. Pe care cuvânt l-a rostit proorocul Ieremia către tot poporul iudeu
și către toți locuitorii Ierusalimului:
3. "De la anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon,
regele lui Iuda, și până în ziua aceasta - timp de douăzeci și trei
de ani - a fost cuvântul Domnului către mine. Și eu de dimineața până
seara v-am vorbit, dar voi n-ați ascultat.
4. Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toți robii Săi prooroci și
voi n-ați ascultat, nici v-ați plecat urechea ca să-i ascultați.
S. Vi s-a zis: Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea și de
la faptele sale cele urâte, și veri trăi în țara pe care Domnul a
dat-o vouă și părinților voștri din veac în veac.
6. Și să nu umblați după alți dumnezei, ca să le slujiți și să vă
închinați lor, și să nu Mă mâniați cu faptele mâinilor voastre, și
nu vă voi face nici un fel de rău.
7. Voi însă nu M-ați ascultat, zice Domnul, ci M-ați mâniat eu faptele
mâinilor voastre, spre răul vostru.
8. De aceea, așa zice Domnul Savaot: Pentru că n-ați ascultat cuvintele
Mele,
9. Iată, voi trimite să aducă toate neamurile de la miazănoapte, zice
Domnul; și voi trimite la Nabucodonosor, regele Babilonului, robul
Meu, ca să le aducă împotriva acestei țări și a locuitorilor ei și
împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi pustii, 1e voi
înspăimânta, le voi face de râs și de ocară veșnică.
10. Nu vor mai putea avea glas de bucurie și glas de veselie, glasul
mirelui și glasul miresei, uruitul pietrelor de moară și lumina sfeșnicului.
11. Toată țara aceasta va fi pustiită și jefuită; popoarele acestea
vor sluji regelui Babilonului șaptezeci de ani.
12. Iar când se vor împlini șaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele
Babilonului și pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredința lor,
și țara Caldeilor o voi pedepsi și o voi face pustie pentru totdeauna.
13. Voi împlini asupra țării acesteia toate cuvintele Mele pe care
le-am rostit împotriva ei; tot ce-i scris în cartea aceasta și ceea
ce Ieremia a proorocit împotriva tuturor neamurilor.
14. Pentru că și pe ele le vor robi multe popoare și regi mari și
le voi răsplăti după purtarea lor și după faptele mâinilor lor.
15. Că așa mi-a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna
Mea cupa aceasta cu vinul urgiei și adapă cu ea toate popoarele la
care te voi trimite;
16. Acelea vor bea și se vor clătina și vor înnebuni la vederea sabiei
pe care o voi trimite asupra lor!"
17. Și am luat cupa din mâna Domnului și am dat să bea tuturor neamurilor,
la care m-a trimis Domnul.
18. Ierusalimului și cetăților lui Iuda, regilor lui și căpeteniilor
lui, spre pustiire și groază, spre batjocură și blestem, precum se
și vede astăzi;
19. Lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui
și întregului popor al lui;
20. La toată Arabia, tuturor regilor țării Uț, tuturor regilor țării
Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului și rămășițelor din Așdod;
21. Edomului, Moabului și fiilor lui Amon;
22. Tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului și regilor
insulelor care sunt dincolo de mare:
23. Dedanului și Temei, Buzului și tuturor care-și rad tâmplele;
24. Tuturor regilor Arabiei și tuturor regilor popoarelor amestecate,
care locuiesc în pustiu;
25. Tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului și tuturor regilor
Mediei;
26. Tuturor regilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe,
unora și altora, și tuturor regatelor lumii, care se află pe fata
pământului; iar regele Șișacului va bea după ei.
27. Și să le zici: "Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Beți și vă îmbătați, vărsați și cădeți și nu vă ridicați la vederea
sabiei pe care o trimit Eu asupra voastră!"
28. Iar de nu vor vrea să ia cupa din mâna ta, ca să bea, să le zici:
29. "Așa grăiește Domnul Savaot: Trebuie să beți numaidecât,
pentru că încep să aduc nenorocire asupra cetății acesteia, peste
care s-a chemat numele Meu. Să rămâneți voi nepedepsiți? Nu, nu veți
rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabie asupra tuturor celor ce locuiesc
pe pământ", zice Domnul Savaot.
30. De aceea proorocește asupra lor toate cuvintele acestea și le
zi: "Domnul va striga cu putere de sus și din locașul sfințeniei
Sale Își va ridica glasul Său; va striga cu putere împotriva pășunii
Sale; va striga, ca cei ce calcă în teasc, tuturor celor ce locuiesc
pe pământ.
31. Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide
procesul neamurilor; intră la judecată cu tot trupul și pe cei nelegiuiți
îi va da sabiei", zice Domnul.
32. Așa zice Domnul Savaot: "Iată nenorocirea se întinde de la
neam la neam și vijelie mare se ridică de la marginile pământului.
33. Și în ziua aceea, cei loviți de Domnul vor zăcea de la un capăt
la celălalt al pământului și nu vor fi bociți, nici nu vor fi adunați
și îngropați, ci vor sta ca gunoiul pe fața pământului:
34. Plângeți, păstori, și suspinați și tăvăliți-vă în cenușă, stăpâni
ai turmei, că s-au împlinit zilele, ca să fiii junghiați și împrăștiați.
35. Atunci veți cădea ca berbecii aleși. Nu va fi adăpost pentru păstori,
nici scăpare pentru stăpânii turmei.
36: Ascultați strigătul păstorilor și urletul stăpânilor turmei, că
Domnul a pustiit pășunea lor.
37. Și câmpiile cele pașnice sunt pustiite de urgia mâniei Domnului.
38. Părăsitu-și-a el locașul său, ca un leu, și țara lor s-a pustiit
de urgia pustiitorului și de mânia aprinsă a Domnului".
Capitolul 26 Proorocie despre surparea Ierusalimului
și a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte.
l. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul
acesta de la Domnul:
2. "Așa zice Domnul: Stai în curtea templului Domnului și grăiește
tuturor cetăților lui Iuda, care vin la închinare în templul Domnului,
toate cuvintele ce îți voi porunci să le grăiești, să nu lași nici
un cuvânt.
3. Poate vor asculta și se vor întoarce de la calea cea rea și atunci
Îmi va părea rău de nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac
din cauza faptelor lor rele.
4. Și să le spui: Așa zice Domnul: "Dacă nu Mă veți asculta să
umblați după legea Mea, pe care v-am dat-o,
5. Și să luați aminte la cuvintele robilor Mei prooroci, pe care-i
trimit la voi, pe care-i trimit dis-de-dimineață, și voi nu-i ascultați,
6. Atunci voi face cu templul acesta ceea ce am făcut cu șilo, iar
cetatea aceasta o voi da spre blestem tuturor popoarelor pământului".
7. Preoții și proorocii și tot poporul au ascultat pe Ieremia, când
a grăit el aceste cuvinte în templul Domnului.
8. Iar după ce a spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună la
tot poporul, preoții, proorocii și tot poporul l-au prins și i-au
zis: "Tu trebuie să mori!
9. De ce proorocești în numele Domnului și zici: Templul acesta va
fi ca Șilo și cetatea aceasta se va pustii și va rămâne fără locuitori?"
Și s-a adunat tot poporul împotriva lui Ieremia la templul Domnului.
10. și când au auzit acestea, căpeteniile lui Iuda au venit din casa
regelui la templul Domnului și au șezut la intrare în poarta cea nouă
a templului.
11. Atunci preoții și proorocii au zis către căpetenii și către tot
poporul așa: "Osândă cu moarte se cuvine acestui om, pentru că
proorocește împotriva cetății acesteia, cum ați auzit și voi cu urechile
voastre!"
12. Iar Ieremia a zis către toate căpeteniile și către tot poporul:
"Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva templului acestuia
și împotriva cetății acesteia cuvintele pe care le-ați auzit.
13. Îndreptați-vă dar căile voastre și faptele voastre și supuneți-vă
glasului Domnului Dumnezeului vostru, și Domnului Îi va părea rău
de nenorocirea pe care o rostise împotriva voastră.
14. Iar cât despre mine, iată sunt în mâinile voastre, faceți cu mine
ce vi se pare bun și drept!
15. Dar să știți bine că, de mă veți omorî, veți aduce asupra voastră,
asupra cetății acesteia și asupra locuitorilor ei sânge nevinovat,
căci cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să vă spun în urechile voastre
toate cuvintele acelea".
16. Atunci căpeteniile și tot poporul au zis către preoți și către
prooroci: "Omul acesta nu este vrednic de osândă cu moarte, pentru
că ne-a grăit în numele Domnului Dumnezeului nostru".
17. Atunci s-au ridicat unii din bătrânii poporului și au zis către
toată adunarea poporului:
18. "Miheia din Moreșet a proorocit în zilele lui Iezechia, regele
lui Iuda, și a zis către tot poporul iudeu: așa zice Domnul Savaot:
"Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge o movilă
de dărâmături și muntele templului acestuia va fi un deal împădurit".
19. Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda și tot
Iuda? Au nu s-a temut el de Domnul și nu s-a rugat Domnului, ca să-I
pară rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? și noi să
ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire așa de mare!
20. De asemenea a mai proorocit în numele Domnului un oarecare Urie,
fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim, și a proorocit împotriva cetății
acesteia și împotriva țării acesteia tocmai cu aceleași cuvinte, ca
și Ieremia.
21. Și când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim și toți curtenii
lui și toate căpeteniile, a căutat regele să-l omoare. Și auzind de
aceasta, Urie s-a temut și a fugit și a trecut în Egipt.
22. Dar regele Ioiachim a trimis și în Egipt oameni și anume: Pe Elnatan,
fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu aceștia.
23. Și au adus pe Urie din Egipt și l-au înfățișat la regele Ioiachim,
și acesta l-a ucis cu sabia și a aruncat trupul lui acolo unde erau
mormintele oamenilor de rând".
24. Dar Ahicam, fiul lui Șafan, ocrotea pe Ieremia, ca să nu fie dat
în mâna poporului spre ucidere.
Capitolul 27 Sfatul lui Ieremia de a se supune
împăratului Babilonului.
1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, rețele lui Iuda,
a fost de la Domnul către Ieremia acest cuvânt:
2. "Așa mi-a zis Domnul: Fă-ți cătușe și jug și le pune pe grumaz;
3. Trimite la fel regelui iui Iuda și regelui Moabului, regelui fiilor
lui Amon, regelui Tirului și regelui Sidonului, prin solii care au
venit în Ierusalim la Sedechia, regele Ierusalimului;
4. Și poruncește-le să spună stăpânilor lor: Iată ce zice Domnul Savaot,
Dumnezeul lui Israel, așa să spuneți stăpânilor voștri:
5. "Eu am făcut pământul și pe om și viețuitoarele cele de pe
fața pământului cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu cel puternic
și l-am dat cui am vrut.
6. Și acum voi da toate țările acestea în mâna lui Nabucodonosor,
regele Babilonului, robul Meu, ba și fiarele câmpului le voi da lui
spre slujbă;
7. Toate popoarele vor sluji lui și fiului lui și fiului fiului lui,
până când îi va veni vremea și lui și tării lui; ii vor sluji popoare
multe și regi mari.
8. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor,
regele Babilonului, și nu-și va pleca grumazul său sub jugul regelui
Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete și
cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul.
9. Iar voi să nu ascultați pe proorocii voștri, pe ghicitorii voștri,
pe visătorii voștri, pe vrăjitorii voștri și pe-ai voștrii cititori
de stele care vă zic: "Nu veți sluji regelui Babilonului",
10. Că aceștia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din țara voastră
și ca Eu să vă izgonesc, ca să pieriți.
11. Iar pe poporul care-și va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului
și i se va supune, îl voi lăsa în pământul său și-l va lucra și va
trăi pe el", zice Domnul.
12. Și lui Sedechia, regele lui Iuda, i-am grăit toate cuvintele acestea
și am zis: "plecați-vă grumazul sub jugul regelui Babilonului
și sluțiți-i lui și poporului. lui și veți trăi.
13. De ce să mori tu și poporul tău de sabie, de foamete și de ciumă,
cum a zis Domnul de poporul acela, care nu va sluți regelui Babilonului?
14. Și să nu ascultați cuvintele proorocilor care vă zic:
15. "Nu veți sluji regelui Babilonului, că minciună vă prezic
și nici nu i-am trimis Eu, zice Domnul; ei vă profețesc mincinos în
numele Meu, ca să vă izgonesc și să pieriți și voi și proorocii voștri,
care vă proorocesc".
16. Preoților și poporului întreg le-am grăit acestea: "Așa zice
Domnul: Nu ascultați cuvintele proorocilor voștri care vă proorocesc
și vă zic: Iată, curând vor fi întoarse de la Babilon vasele templului
Domnului, că minciună vă proorocesc.
17. Nu-i ascultați, ci slujiți regelui Babilonului și veți trăi. De
ce să duceți cetatea aceasta la pustiire?
18. Iar dacă sunt ei prooroci și dacă au ei cuvântul Domnului, atunci
să mijlocească înaintea Domnului Savaot ca vasele rămase în templul
Domnului și în casa regelui lui Iuda și în Ierusalim să nu treacă
la Babilon.
19. Că așa zice Domnul Savaot de stâlpi, de baia cea de aramă, de
postamente și de celelalte lucruri care au rămas în cetatea aceasta,
20. Și pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, nu le-a luat când
a dus din Ierusalim la Babilon pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele
lui Iuda, și pe toți îi însemnați din Iuda și din Ierusalim;
21. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, despre vasele care
au rămas în templul Domnului și în casa regelui lui Iuda și în Ierusalim:
22. "Vor fi duse și acelea la Babilon și vor rămâne acolo până
în ziua când le voi căuta Eu și le voi scoate și le voi întoarce la
locul acesta, zice Domnul".
Capitolul 28 Ieremia și Anania, proorocul cel
mincinos.
1. Tot în anul acela, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui
Iuda, adică în anul al patrulea, în luna a cincea, Anania, fiul lui
Azur, proorocul cel din Gabon, mi-a grăit în templul Domnului, înaintea.
ochilor preoților și a tot poporul și mi-a zis:
2. "Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi sfărâma
jugul regelui Babilonului;
3. Peste doi ani voi întoarce în locul acesta toate vasele templului
Domnului, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat din
acest loc și le-a dus la Babilon.
4. Voi întoarce la locul acesta și pe Iehonia, fiul lui Ioiachim,
regele lui Iuda, și pe toți robii iudei, care au mers la Babilon,
zice Domnul, căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului".
5. Atunci proorocul Ieremia a grăit către Anania proorocul, înaintea
ochilor preoților și înaintea ochilor a tot poporul, ce stătea în
templul Domnului, și a zis Ieremia proorocul:
6. "Așa să fie și să facă aceasta Domnul! Împlinească Domnul
cuvintele tale, pe care le-ai rostit tu pentru întoarcerea din Babilon
a vaselor templului Domnului și a tuturor robilor la locul acesta.
7. Dar ascultă cuvântul acesta pe care ți-l spun eu în auzul tău și
în auzul a tot poporul:
8. Proorocii care au fost demult înaintea mea și înaintea ta au prevestit
multor țări și regate puternice război, strâmtorare și molimă.
9. Când însă vreun prooroc a prevestit pace, atunci numai așa a fost
luat el ca prooroc, cu adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit
cuvântul acelui prooroc".
10. Iar proorocul Anania a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia proorocul
și l-a sfărâmat;
11. Și a zis Anania înaintea ochilor a tot poporul cuvintele acestea:
"Iată ce zice Domnul: Așa voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor,
regele Babilonului, peste doi ani, luându-l de pe grumazul tuturor
popoarelor". Și Ieremia s-a dus în drumul său.
12. După ce proorocul Anania a sfărâmat jugul de pe grumazul proorocului
Ieremia, a fost cuvântul Domnului către Ieremia și i-a zis:
13. "Mergi și spune lui Anania: Așa zice Domnul: Tu ai sfărâmat
un jug de lemn și voi face în locul lui altui de fier,
14. Că așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Jug de fier voi
pune pe grumazul tuturor acestor popoare, ca să muncească ele la Nabucodonosor,
regele Babilonului, și ca să-i slujească, ba și fiarele câmpului le
voi da lui!"
15. Și a mai zis proorocul Ieremia către Anania proorocul: "Ascultă,
Anania: Domnul nu te-a trimis și tu dai poporului acestuia încredere
în minciună.
16. De aceea așa zice Domnul: Iată te voi arunca de pe fața pământului;
chiar în anul acesta vei muri, pentru că ai grăit împotriva Domnului".
17. Și a murit Anania proorocul chiar în anul acela, în luna a șaptea.
Capitolul 29 Scrisoarea lui Ieremia către cei
din robie.
1. Iată cuvintele scrisorii pe care Ieremia proorocul a trimis-o din
Ierusalim către rămășița bătrânilor din robie, preoților și proorocilor
și către tot poporul pe care Nabucodonosor i-a dus din Ierusalim la
Babilon,
2. După ce a ieșit din Ierusalim regele Iehonia și regina și eunucii
și căpeteniile lui Iuda și ai Ierusalimului și lemnarii și fierarii,
3. Prin Eleasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia,
pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis la Babilon către Nabucodonosor,
regele Babilonului:
4. "Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, către toți
robii pe care i-am strămutat din Ierusalim la Babilon: Zidiți casă
și trăiți;
5. Faceți grădini și mâncați roadele lor!
6. Luați femei și nașteți fii și fiice! Fiilor voștri luați-le soții,
iar pe fiicele voastre măritați-le, ca să nască fii și fiice, și să
nu vă împuținați acolo, ci înmulțiri-vă!
7. Căutați binele țării în care v-am dus robi și rugați-vă Domnului
pentru ea, că de propășirea ei atârnă și fericirea voastră!
8. Pentru că așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă
lăsați amăgiți de proorocii voștri și de ghicitorii voștri care sunt
în mijlocul vostru, și să nu ascultați visele voastre, pe care le
veți visa,
9. Căci vă proorocesc minciună și Eu nu i-am trimis, zice Domnul!
10. Pentru că Domnul zice: Când vi se vor împlini în Babilon șaptezeci
de ani, atunci vă voi cerceta și voi împlini cuvântul Meu cel bun
pentru voi, ca să vă întoarceți la locul acesta.
11. Pentru că numai Eu știu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul,
gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul și nădejdea.
12. Și veți striga către Mine și veți veni și vă veți ruga Mie, și
Eu vă voi auzi;
13. Și Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată
inima voastră.
14. Și voi fi găsit de voi, zice Domnul, și vă voi întoarce din robie
și vă voi strânge din toate popoarele și din toate locurile, de pe
unde v-am izgonit, zice Domnul, și vă voi întoarce din locul de unde
v-am dus.
15. Voi ziceți: "Domnul ne-a ridicat prooroci în Babilon".
16. Așa zice Domnul de regele care șade pe tronul lui David și de
tot poporul care trăiește în cetatea aceasta și de frații voștri care
n-au fost duși cu voi în robie.
17. Așa zice Domnul de aceștia: Iată, voi trimite asupra lor sabie,
foamete și ciumă și-i voi face ca smochinele cele stricate care, de
rele ce sunt, nu se pot mânca,
18. și-i voi urmări cu sabie, cu foamete și cu ciumă, și-i voi da
spre chin în toate regatele pământului, spre blestem și grozăvie,
spre râs și batjocură în fața tuturor popoarelor la care-i voi izgoni,
19. Pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deși le-am
trimis dis-de-dimineață pe slujitorii Mei, proorocii; zice Domnul.
20. Iar voi toți cei ce sunteți în robie, pe care v-am trimis din
Ierusalim la Babilon, ascultați cuvântul Domnului.
21. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel despre Ahab, fiul
lui Colaia și despre Sedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc
vouă minciună în numele Meu: pe aceștia îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor,
regele Babilonului, și acela îi va omorî înaintea ochilor voștri.
22. și se va obișnui după ei. printre toți robii lui Iuda din Babilon
a se blestema astfel: "Să-i facă Domnul cum a făcut lui Sedechia
și lui Ahab", pe care i-a fript regele Babilonului pe jeratic,
23. Pentru că au făcut ticăloșie în Israel: se desfrânau cu femeile
aproapelui lor și spuneau minciuni în numele Meu, ceea ce Eu nu le-am
poruncit; Eu știu acestea și sunt martor, zice Domnul.
24. Iar lui Șemaia Nehelamitul spune-i:
25. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că ai trimis
scrisori în numele tău către tot poporul cel din Ierusalim și către
preotul Sofonie, fiul lui Maaseia, și către toți preoții și ai scris:
26. "Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să
fii supraveghetor în templul Domnului peste tot omul nebun și peste
tot omul ce proorocește, și ca să pui pe unul ca acesta în temniță
și în cătușe:
27. Pentru ce dar nu oprești pe Ieremia din Anatot de a mai prooroci
acolo la voi?
28. Că acesta și în Babilon a trimis să mi se spună: "Robia va
fi lungă: zidiți case și locuiți în ele, sădiți grădini și mâncați
roadele lor".
29. Preotul Sofonie a citit această scrisoare în auzul proorocului
Ieremia,
30. Și cuvântul Domnului a fost către Ieremia și a zis:
31. "Trimite la toți cei strămutați să li se spună: Așa zice
Domnul de Șemaia Nehelamitul: Pentru că Șemaia proorocește la voi,
dar Eu nu l-am trimis, și vă dă încredere într-o minciună,
32. De aceea așa zice Domnul: Iată Eu voi pedepsi pe Șemaia Nehelamitul
și neamul lui; nu va fi din el om care să locuiască în mijlocul poporului
acestuia, iar el nu va vedea binele acela, pe care Eu îl voi face
poporului Meu, zice Domnul, pentru că a grăit împotriva Domnului".
Capitolul 30 Dumnezeu făgăduiește Iudeilor, prin
gura profetului, întoarcerea din robie.
1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia:
2. "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie-ți într-o carte
toate cuvintele pe care ți le-am grăit Eu,
3. Că iată vin zile, zice Domnul când voi întoarce din robie pe poporul
Meu, pe Israel și pe Iuda, zice Domnul, și-i voi aduce iarăși în pământul
acela, pe care l-am dat părinților lor, și-l vor stăpâni".
4. Iată cuvintele acelea pe care le-a spus Domnul despre Israel și
despre Iuda:
5. Așa a zis Domnul: "Glas de tulburare, glas de groază auzim,
ți nu glas de pace.
6. Întrebați și vedeți dacă naște vreun bărbat? De ce văd Eu pe toți
bărbații cu mâinile pe șolduri, ca o femeie care naște, și fețele
tuturor palide?
7. O, vai! Mare este ziua aceea! Asemenea ei n-a mai fost alta! Acela
este timp de mare strâmtorare pentru Iacov, dar el va fi izbăvit din
ea.
8. Și în ziua aceea, zice Domnul Savaot, voi sfărâma jugul de pe grumazul
lor și lanțurile lor le voi rupe.
9. Și nu vor mai sluji străinilor, ci vor sluji Domnului Dumnezeului
lor și lui David, regele lor, pe care îl voi pune iarăși pe tron.
10. Și tu robul Meu Iacov, nu te teme, zice Domnul, nici nu te înspăimânta,
Israele, că iată Eu te voi scăpa din țara cea depărtată și neamul
tău îl voi aduce din tara robiei tale. Și se va întoarce Iacov și
va trăi în pace și în liniște și nimeni nu-l va mai îngrozi.
11. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi pierde
de fot toate popoarele, printre care te-am risipit pe tine, iar pe
tine nu te voi pierde; te voi pedepsi după dreptate și nepedepsit
nu te voi lăsa,
12. Că așa zice Domnul: Rana ta e de nevindecat și plaga ta e dureroasă.
13. Nimeni nu se îngrijește de pricina ta, ca să-ți vindece rana,
și leac vindecător nu este pentru tine.
14. Toți prietenii tăi te-au uitat și nu te mai caută; că Eu te-am
lovit ca pe un vrăjmaș, cu pedeapsă crudă, pentru mulțimea fărădelegilor
tale, pentru că se înmulțiseră păcatele tale.
15. De ce te plângi de rana ta? Durerea ta este de nevindecat? După
mulțimea fărădelegilor tale ți-am făcut aceasta, pentru că se înmulțiseră
păcatele tale.
16. Dar toți cei ce te mănâncă vor fi mâncați și toți vrăjmașii tăi
vor merge și ei toți în robie și toți jefuitorii tăi vor fi jefuiți.
17. Și îți voi lega rănile și te voi vindeca, zice Domnul. Că ei te
numesc: "Cel izgonit", "Sionul, de care nu mai întreabă
nimeni!"
18. Așa zice Domnul: "Iată voi restatornici corturile lui Iacov
și sălașurile lui le voi milui; cetatea va fi zidită iar pe dealul
său și templul se va zidi ca mai înainte.
19. Se vor înălța din ele mulțumiri și glas de bucurie; îi voi înmulți
și nu vor mai fi împuținați, îi voi încununa cu glorie și nu vor mai
fi înjosiți.
20. Fiii lui Iacov vor fi ca mai înainte, adunarea lui va sta înaintea
Mea și Eu voi pedepsi pe toți asupritorii lui.
21. Căpetenia lui va fi din el și stăpânul lui se va ridica din mijlocul
lui; îl voi apropia și se va apropia de Mine: că cine va îndrăzni
să se apropie singur de Mine? - zice Domnul.
22. Voi veți fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru.
23. Iată vijelie sălbatică vine de la Domnul, vijelie groaznică, și
va cădea pe capul necredincioșilor.
24. Mânia cea aprinsă a Domnului nu se va abate până ce nu se va sfârși
și nu se va împlini gândul inimii Lui. În zilele cele de apoi veți
pricepe aceasta".
Capitolul 31 Proorocie privitoare la Mesia.
l. "În vremea aceea Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui
Israel, iar ele vor fi poporul Meu", zice Domnul.
2. Așa zice Domnul: "Poporul care a scăpat de sabie a aflat milă
în pustiu. Israel a ajuns la locul său de odihnă".
3. Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare și mi-a zis: "Cu
iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința.
4. Din nou te voi pune în rânduială, fecioara lui Israel, din nou
te voi înfrumuseța cu timpanele tale și vei ieși la hora celor ce
se veselesc;
S. Din nou vei lua viile de pe dealurile Samariei, și vierii care
le vor lucra se vor folosi ei singuri de ele.
6. Că va veni vremea când străjile de pe muntele Efraim vor striga:
"Sculați-vă să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!"
7. Căci așa zice Domnul: "Strigați de bucurie pentru Iacov și
strigați înaintea căpeteniei popoarelor, vestiți; lăudați și ziceți:
Doamne, izbăvește pe poporul Tău, rămășița lui Israel!
8. Iată, ii voi aduce din țara cea de la miazănoapte și-i voi aduna
de la marginile pământului. Orbul și șchiopul, cea însărcinată și
cea care naște vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici mare mulțime.
9. Cu lacrimi au plecat și îi voi întoarce cu mângâiere, îi voi întoarce
la izvoarele apelor pe cale netedă, pe care nu se vor poticni, că
Eu sunt părintele lui Israel și Efraim este întâiul Meu născut".
10. Ascultați, popoare, cuvântul Domnului, vestiți țării depărtate
și ziceți: Cel ce a împrăștiat pe Israel, Acela îl va aduna și-l va
păzi, ca păstorul turma sa, că va răscumpăra Domnul pe Iacov,
11. Și-l va izbăvi din mâna celui ce a fost mai tare decât el.
12. Și vor veni și vor prăznui pe înălțimile Sionului și vor curge
bunătățile Domnului: grâu și vin și untdelemn, miei și boi. Sufletul
lor va fi ca o grădină bine-udată și ei nu vor mai tânji.
13. Atunci fecioara se va veseli la horă, tineri și bătrâni vor fi
fericiți. Voi schimba întristarea lor în veselie și-i voi mângâia
după întristarea lor și-i voi bucura.
14. Voi hrăni sufletele preoților cu grăsime și poporul Meu se va
sătura din bunătățile Mele", zice Domnul.
15. Așa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet și plângere
amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii
săi, pentru că nu mai sunt".
16. Așa zice Domnul: Înfrânează-ți glasul de la bocet și ochii de
la lacrimi, că vei avea plată pentru munca ta, zice Domnul, și ei
se vor întoarce din țara dușmană;
17. Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul, că fiii tăi se
vor întoarce în hotarele lor.
18. Aud pe Efraim plângând și zicând: "Tu m-ai pedepsit și sunt
pedepsit ca un junc neînvățat. Întoarce-mă și mă voi întoarce, că
Tu ești Domnul Dumnezeul meu!
19. După ce m-am întors, m-am căit, și când am luat cunoștință, m-am
bătut în piept; am fost rușinat și tulburat am fost, pentru că am
purtat ocara tinereții mele".
20. Dar Efraim nu este feciorul Meu scump, un copil atât de alintat?
Atunci când vorbesc de el, totdeauna cu dragoste Mi-amintesc de el;
pentru el Mi se mișcă inima și voi avea milă de el, zice Domnul.
21. Pune-ți semne pe lingă drum, pune-ți stâlpi, fii atentă la drum,
la calea pe care te-ai dus; întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te
în aceste cetăți ale tale.
22. Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că Domnul va
face pe pământ lucru nou: femeia va căuta pe bărbatul ei.
23. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "De acum înainte,
când voi întoarce robia lor, vor grăi în pământul lui Iuda și în cetățile
lui cuvintele acestea: "Locaș al dreptății și munte sfânt, Domnul
să te binecuvânteze!"
24. Și se vor așeza în această țară Iuda și toate cetățile lui, plugarii
și cei ce umblă cu turmele.
25. Că voi adăpa sufletul obosit și voi sătura toată inima amărâtă".
26. Atunci m-am deșteptat și am privit, și somnul meu a fost liniștit.
27. "Iată vin zile, zice Domnul, când voi semăna în casa lui
Israel și în casa lui Iuda o sămânță de om și sămânță de vite;
28. Precum am privegheat asupra lor ca să-i smulg și să-i zdrobesc,
ca să-i risipesc, să-i vatăm și să-i pierd, așa voi priveghea asupra
lor, ca să-i zidesc și să-i sădesc, zice Domnul.
29. În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinții au mâncat aguridă
și copiilor li s-au strepezit dinții".
30. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă,
aceluia i se vor strepezi dinții.
31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel
și cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în
ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului.
Acel legământ ei l-au călcat, deși Eu am rămas în legătură cu ei,
zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel,
după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor și
pe inimile lor voi scrie și le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi
popor.
34. Și nu se vor mai învăța unul pe altul și frate pe frate, zicând:
"Cunoașteți pe Domnul" că toți de la sine Mă vor cunoaște,
de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile
lor și păcatele lor nu le voi mai pomeni".
35. Așa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua și a
pus legi lunii și stelelor, ca să lumineze noaptea; Cel ce tulbură
marea, de-i mugesc valurile, și numele Lui este Domnul Savaot:
36. "Când aceste legi vor înceta să mai aibă putere înaintea
Mea, zice Domnul, atunci și seminția lui Israel va înceta pentru totdeauna
să mai fie popor înaintea Mea.
37. Așa zice Domnul: Dacă cerul poate fi măsurat sus și temeliile
pământului cercetate jos, atunci și Eu voi lepăda toată seminția lui
Israel pentru toate câte au făcut ei, zice Domnul.
38. Iată vin zile - zice Domnul când cetatea se va zidi întru slava
Domnului de la turnul Hananeel până la Poarta Colțului,
39. Și funia de măsurat pământul va înainta de-a dreptul până la muntele
Gareb și se va întoarce spre Goa.
40. Și toată valea trupurilor moarte și a cenușii și tot câmpul până
la pârâul Chedron, până la colțul porcilor cailor, spre răsărit, vor
fi locuri sfințite pentru Domnul și nu vor mai fi niciodată nici pustiite,
nici nimicite".
Capitolul 32 Țarina cumpărată de Ieremia.
l. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, în anul al zecelea
al lui Sedechia, regele lui Iuda. Anul acesta era anul al optsprezecelea
al lui Nabucodonosor.
2. Atunci oștirea regelui Babilonului înconjurase Ierusalimul și proorocul
Ieremia era închis în curtea temniței, care se afla lângă casa regelui
lui Iuda.
3. Acolo îl închisese regele Sedechia. zicând: "De ce proorocești
și zici: Așa grăiește Domnul: Iată, voi da cetatea în mâinile regelui
Babilonului, și acesta o va lua;
4. Sedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile Caldeilor, ci
va fi dat fără îndoială în mâinile regelui Babilonului și va grăi
cu el gură către gură; ochii lui var vedea ochii aceluia,
S. Și acela va duce pe Sedechia la Babilon, unde va și sta el până-l
voi cerceta, zice Domnul. Dacă vă veți lupta cu Caldeii, nu veți avea
izbândă!"
6. Atunci Ieremia a zis: "Așa a fost cuvântul Domnului către
mine:
7. Iată vine Hanameel, fiut lui Șalum, unchiul tău, vine la tine ca
să-îi zică: "Cumpără pentru tine țarina mea cea din Anatot, pentru
că după dreptul de înrudire se cuvine să o cumperi tu".
8. și a venit la mine în curtea gărzii Hanameel, fiul unchiului meu,
după cuvântul Domnului, și mi-a zis: "Cumpără țarina mea cea
din Anatot, din pământul lui Veniamin, că al tău este dreptul de moștenire
și al tău este dreptul de răscumpărare. Cumpăr-o pentru tine!"
9. Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului și am cumpărat
de la Hanameel, fiul unchiului meu, țarina cea din Anatot și i-am
cântărit șapte sicli de argint și zece arginți;
10. Apoi am scris zapisul și l-am întărit cu pecetea, am chemat la
aceasta martori și am cântărit argintul cu cântarul.
11. Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege și rânduială,
cât și pe cel deschis;
12. Și am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria,
fiul lui Maasia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, și în fața
martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare, și în fața tuturor
Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii,
13. Și în fața tuturor am poruncit lui Baruh:
14. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele
acestea, - zapisul de cumpărare care este pecetluit și zapisul acesta
deschis - și le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo zile multe.
15. Că așa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, țarinile
și viile vor fi din nou cumpărate în țara aceasta".
16. Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat
Domnului și am zis:
17. "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul și pământul cu puterea
Ta cea mare și cu braț înalt și pentru Tine nimic nu este cu neputință!
18. Tu arăți milă la mii și pedepsești fărădelegile părinților în
sânul copiilor lor după ei; Tu ești Dumnezeu cel mare și puternic,
al Cărui nume este Domnul Savaot;
19. Cel mare în sfat și puternic în faptele Tale, ai Cărui ochi sunt
deschiși asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia
după căile lui și după roadele faptelor lui;
20. Tu ai săvârșit semne și minuni în țara Egiptului și săvârșești
și astăzi în Israel și printre oameni,
21. Și ți-ai făcut nume, ca și astăzi, și ai scos pe poporul Tău Israel
din pământul Egiptului prin semne și minuni, cu mână tare și cu braț
înalt, în groază mare,
22. Și le-ai dat lor țara aceasta, în care curge lapte și miere, pe
care o făgăduiseși cu jurământ părinților lor, că le-o vei da;
23. Și ei au intrat și au pus stăpânire pe ea, dar n-au ascultat glasul
Tău ca să se poarte după legea Ta și n-au făcut ceea ce le-ai poruncit
Tu să facă. De aceea ai adus asupra lor toate aceste nenorociri.
24. Iată valurile de pământ se întind până la cetate ca să fie luată!
Și cetatea prin sabie, foamete și ciumă se dă în mâinile Caldeilor,
care luptă împotriva ei; ceea ce ai zis Tu, aceea se și împlinește.
Și Tu vezi aceasta.
25. Dar Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: Cumpără-ți o țarină cu argint
și cheamă martori, tocmai când cetatea se dă în mâinile Caldeilor".
26. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia și a zis:
27. "Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu a tot trupul! Este oare ceva
cu neputință la Mine?"
28. De aceea așa zice Domnul: "Iată voi da cetatea aceasta în
mâinile Caldeilor și în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului,
și acesta o va lua.
29. Și vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da
foc cetății și o vor arde cu foc pe ea și casele pe ale căror acoperișuri
s-au adus tămâieri lui Baal și jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor
străini, ca să Mă mânie pe Mine.
30. Că fiii lui Israel și fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea
ochilor Mei din tinerețile lor; fiii lui Israel M-au mâniat necontenit
cu faptele mâinilor lor, zice Domnul.
31. Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale și până astăzi, pare
că a fost făcută pentru mânia Mea și pentru urgia Mea, ca s-o lepăd
de la fala Mea,
32. Din pricina răului fiilor lui Israel și al fiilor lui Iuda, pe
care l-au făcut pentru mânierea Mea, ei și regii lor, căpeteniile
lor, preoții lor și proorocii lor, bărbații lui Iuda și locuitorii
Ierusalimului.
23. Și Mi-au întors spatele, iar nu fața și, când i-am învățat, dis-de-dimineață
i-am învățat și ei n-au voit să primească învățătură;
34. În templul asupra căruia s-a chemat numele Meu au pus urâciunile
lor, întinându-l.
35. Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca
să treacă prin foc pe fiii lor și pe fiicele lor în cinstea lui Moloh,
ceea ce Eu nu le-am poruncit, și nici prin minte nu Mi-a trecut că
ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda".
36. Și acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea
aceasta, de care ziceți: "Ea se va da în mâinile regelui Babilonului
prin sabie, foamete și boala ciumei":
37. "Iată îi voi aduna din toate țările, prin care i-am împrăștiat
în mânia Mea și cu iuțimea Mea și în marea Mea întărâtare, și îi voi
întoarce la locul acesta și le voi da viață fără de primejdie.
38. Ei vor fi poporul Meu și Eu le voi fi Dumnezeu.
39. Și le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine în toate
zilele vieții, spre binele dar și spre binele copiilor lor după ei.
40. Voi încheia cu ei legământ veșnic, după care Eu nu Mă voi mai
întoarce de la ei, ci le voi face bine și voi pune frica Mea în inima
lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine.
41. Mă voi bucura să le fac bine și-i voi sădi tare în pământul acesta
din toată inima Mea și din tot sufletul Meu".
42. Că așa zice Domnul: "După cum am adus asupra poporului acestuia
acest mare rău, așa voi aduce asupra lor tot binele pe care l-am rostit
pentru ei.
43. Și vor cumpăra țarină în țara aceasta, de care ziceți: "Aceasta
este pustietate fără oameni și fără vite și este dată în mâna Caldeilor".
44. Vor cumpăra țarini pe argint și le vor scrie în zapis și-l vor
pecetlui și vor chema martori; cumpăra-vor țarine în pământul lui
Veniamin și în împrejurimile Ierusalimului, prin cetățile lui Iuda
și prin cetățile din munți, prin cetățile din câmp, prin cetățile
de la miazăzi, că voi întoarce pe robii lor", zice Domnul.
Capitolul 33 Proorocie despre luarea Ierusalimului.
l. Fost-a cuvântul Domnului către Ieremia a doua oară, când era el
tot închis în curtea gărzii, și a zis:
2. "Așa grăiește Domnul, Cel ce a făcut pământul. Domnul Cel
ce l-a zidit Și l-a întărit, al Cărui nume este Domnul:
3. Strigă către Mine, că Eu îți voi răspunde și iți voi arăta lucruri
mari și nepătrunse pe care tu nu le știi.
4. Că așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăți
și despre casele regilor lui Iuda, care se strică pentru a fi făcute
întărituri împotriva împresurării și sabiei
5. Caldeilor veniți să lupte și să le umple cu trupurile oamenilor,
pe care-i lovesc cu mânia Mea și cu urgia Mea și pentru ale căror
fărădelegi Mi-am ascuns fața de la cetatea aceasta.
6. Le voi lega rănile ca să-i vindec și le voi descoperi belșug de
pace și de adevăr;
7. Voi întoarce aici pe robii lui Iuda și pe robii lui Israel și-i
voi așeza ca la început;
8. Îi voi curăți de necredința lor, cu care au greșit ei înaintea
Mea și le voi ierta toate fărădelegile lor, cu care au păcătuit ei
înaintea Mea și au căzut de la Mine.
9. Ierusalimul va fi pentru Mine nume de bucurie, laudă și cinste
în fata tuturor popoarelor pământului, care vor auzi de toate bunătățile
ce i le voi face și se vor mira, se vor cutremura de toate binefacerile
și de toată starea cea bună cu care-l voi învrednici".
10. Așa zice Domnul: "În locul acesta de care voi ziceți că este
pustiu și lipsit de oameni și de vite, precum și în cetățile lui Iuda,
și pe ulițele Ierusalimului, care sunt pustii, fără oameni, fără locuitori
și fără vite,
11. Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire
și glas de mireasă, glasul celor ce zic: "Slăviți pe Domnul Savaot,
că bun este Domnul, că în veac este mila Lui" și glasul celor
ce aduc jertfă de mulțumire în templul Domnului; căci voi întoarce
robii țării acesteia la starea cea de altădată", zice Domnul.
12. Așa zice Domnul Savaot: "În țara aceasta, care este pustie,
fără locuitori și fără vite, și în toate cetățile ei iarăși vor fi
locașuri de păstori, care-și vor odihni turmele lor.
13. În cetățile cele de munte, în cetățile cele de la șes și în cetățile
cele de la miazăzi, în pământul lui Veniamin, în împrejurimile Ierusalimului
și în cetățile lui Iuda, iarăși se vor perinda turme pe sub mina celui
ce numără, zice Domnul.
14. Iată vin zilele când voi împlini acel cuvânt bun pe care l-am
rostit Eu pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda, zice Domnul.
15. În zilele acelea și în vremea aceea voi ridica lui David Odraslă
dreaptă și aceea va face judecată și dreptate pe pământ.
16. În zilele acelea Iuda va fi izbăvit și Ierusalimul va trăi fără
primejdie Și Odraslei aceleia I se va pune numele: "Domnul -
dreptatea noastră"
17. Că așa zice Domnul: "Nu va lipsi lui David bărbat care să
șadă pe scaunul casei lui Israel.
18. Și preoții-leviți nu vor avea lipsă de bărbat care să stea înaintea
feței Mele și să aducă în toate zilele arderi de tot, să aprindă tămâie
și să săvârșească jertfe".
19. Și a mai fost cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
20, "Așa zice Domnul: De poți strica legământul Meu cel pentru
ziuă și legământul Meu cel pentru noapte și să faci ea ziua și noaptea
să nu mai vină ta vremea lor, atunci poate se va strica și legământul
Meu cel încheiat ou robul Meu David,
21. Ca să nu mai aibă el fiu care să domnească pe scaunul lui; de
asemenea și cel încheiat cu leviții-preoți, slujitorii Mei.
22. Precum e nenumărată oștirea cerească și nenumărat nisipul mării,
așa voi înmulți neamul lui David, robul Meu, și al leviților celor
ce-Mi slujesc Mie".
23. Fost-a iarăși cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
24. Nu vezi tu oare că poporul acesta zice: "Domnul a lepădat
cele două seminții pe care le alesese El?" Și ei disprețuiesc
poporul Meu, ca și cum acesta n-ar fi popor în ochii lor.
25. Așa zice Domnul: Dacă legământul Meu cel pentru ziuă și pentru
noapte și rânduiala cerului și a pământului nu le-am întărit Eu,
26. Atunci și neamul lui Iacov și al lui David, robul Meu, îl voi
lepăda și nu voi mai lua stăpânitori din neamul lui pentru seminția
lui Avraam și a lui Isaac și a lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe
prinșii lor de război și-i voi milui".
Capitolul 34 Proorocie despre robia Babilonului.
1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, când Nabucodonosor,
regele Babilonului, și toată oștirea lui și toate regatele pământului,
supuse sub mâna lui, și toate popoarele au venit cu război împotriva
Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților lui luda, zicând:
2. "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Mergi și grăiește lui
Sedechia, regele lui Iuda, și-i spune: Așa zice Domnul: lată voi da
cetatea aceasta în mâinile regelui Babilonului, și acesta o va arde
cu foc.
3. Nici tu nu vei scăpa din mina lui, ci vei fi cu adevărat luat și
dat în mâinile lui; ochii tăi vor vedea ochii regelui Babilonului
și buzele lui vor grăi buzelor tale și vei merge la Babilon.
4. Dar ascultă cuvântul Domnului, Sedechia, rege al lui Iuda! Așa
zice Domnul de tine: Nu vei muri de sabie, ci vei muri în pace.
5. Și precum s-a aprins tămâie pentru părinții tăi și pentru ceilalți
regi, care au fost înainte de tine, la înmormântarea lor, așa se va
aprinde și pentru tine și te vor plânge, zicând: "Vai, doamne!"
Că Eu am rostit cuvântul acesta", zice Domnul.
6. Și a spus Ieremia proorocul toate cuvintele acestea lui Sedechia,
regele lui Iuda, în Ierusalim.
7. În vremea aceea oștirea regelui Babilonului se războia împotriva
Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților lui Iuda, care mai rămăseseră,
și anume împotriva Lachișului și Azecăi, deoarece din cetățile lui
Iuda numai acestea mai rămăseseră cetăți întărite.
8. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, după ce regele
Sedechia a încheiat legământ cu tot poporul ce era în Ierusalim,
9. Ca să dea slobozenie, așa încât fiecare să dea drumul robului său
și roabei sale, evreu și evreică, și ca nimeni să nu mai țină în robie
evreu, frate al său.
10. Și s-au supus toți cei mari și tot poporul, care au încheiat legământul,
ca să dea fiecare drumul robului său și roabei sale, ca să nu-i mai
țină pe: viitor în robie, și au ascultat și s-au supus.
11. Dar după aceea, răzgândindu-se, au început să ia înapoi pe robii
și pe roabele cărora le dăduseră drumul și-i siliră să le fie robi
și roabe.
12. Dar a fost cuvântul Domnului către Ieremia, căruia i s-a zis din
partea Domnului:
13. "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am încheiat un
legământ cu părinții voștri, când i-am scos din pământul Egiptului
și din casa robiei, și am zis:
14. La sfârșitul anului al șaptelea să dea drumul fiecare din voi
fratelui său , evreu, care ți s-a vândut ție; să-ți lucreze el șase
ani, iar după aceea să-i dai drumul să fie slobod. Dar părinții voștri
nu m-au ascultat și nu ți-au plecat urechea lor.
15. Acum voi v-ați întors și ați făcut cum e drept în ochii Mei, dând
fiecare slobozenie aproapelui său, și ați încheiat înaintea Mea legământ
în templul asupra căruia s-a chemat numele Meu.
16. Dar apoi v-ați răzgândit și ați necinstit numele Meu și ați întors
fiecare pe robul vostru și pe roaba voastră cărora le dăduserăți drumul
să se ducă unde le place, și-i siliți să vă fie robi și roabe.
17. De aceea, așa zice Domnul: Voi nu v-ați supus Mie, ca să dați
fiecare drumul aproapelui vostru; pentru aceea iată, Eu, zice Domnul,
voi da libertate sabiei asupra voastră, ciumei și foametei și vă voi
face "pricină" de groază pentru toate regatele pământului.
18. Pe cei ce au călcat legământul Meu și pe cei ce nu s-au ținut
de cuvintele legământului pe care l-am încheiat înaintea feței Mele,
despicând în două vițelul și trecând printre cele două bucăți ale
lui,
19. Pe cei mari ai lui Iuda și pe cei mari ai Ierusalimului, pe eunuci,
pe preoți și pe tot poporul țării, care au trecut printre bucățile
vițelului despicat,
20. Îi voi da în mâinile vrăjmașilor și în mâinile celor ce vor să
le ia viața, iar trupurile lor vor fi hrană păsărilor cerului și fiarelor
pământului.
21. Pe Sedechia, regele lui Iuda, și pe cei mari ai lui ii voi da
în mâinile vrăjmașilor lor și în mâinile celor ce vor să le ia viața,
în mâinile oștirii regelui Babilonului, care s-a retras de la voi.
22. Iată Eu voi da poruncă, zice Domnul, și-i voi întoarce la cetatea
aceasta și vor năvăli asupra ei și o vor lua și o vor arde cu foc,
și cetățile lui Iuda le vor face pustiu nelocuit".
Capitolul 35 Cei din casa Recabiților nu voiesc
să bea vin.
1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, în zilele lui
Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
2. "Mergi în casa Recabiților și vorbește cu ei și-i adu în templul
Domnului, într-o cămară, și dă-le să bea vin".
3. Atunci am luat eu pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaținia,
pe frații lui, pe toți fiii lui și toată casa Recabiților
4. și i-am adus în templul Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul
lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care e lângă cămara dregătorilor,
deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Șalum, păzitorul pragului.
5. Apoi am pus înaintea fiilor casei Recabiților cupe pline cu vin
și pahare și le-am zis: "Beți vin!"
6. Dar ei au zis: "Noi nu bem vin, pentru că Ionadab, fiul lui
Recab, tatăl nostru, ne-a dat poruncă, zicând: Să nu beli vin nici
voi, nici fiii voștri în veac!
7. Nici case să nu zidiți, nici semințe să nu semănați, nici vii să
nu sădiți, nici să aveți, ci să trăiți în corturi în toate zilele
vieții voastre, ca să trăiți vreme îndelungată pe pământul în care
sunteți călători.
8. Și noi am ascultat glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru,
întru toate câte ne-a poruncit el, ca să nu bem vin în toate zilele
noastre nici noi, nici femeile noastre, nici fiii noștri, nici fiicele
noastre,
9. Și să nu zidim case ca locuințe pentru noi și să nu avem nici vii;
nici țarini, nici semănături,
10. Ci să trăim în corturi. intru toate ascultăm și facem toate câte
ne-a poruncit Ionadab, strămoșul nostru.
11. Când însă a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva
acestei țări, noi am zis: Hai să intrăm în Ierusalim dinaintea oștirilor
Caldeilor și a oștirilor Sirienilor! Și iată acum trăim în Ierusalim".
12. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia și a zis:
13. "Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Mergi și spune
bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului: Se poate oare să
nu luați voi învățătură din aceasta și să nu ascultați cuvântul Meu?"
- zice Domnul.
14. Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, pe care le-a spus fiilor
săi de a nu bea vin, se împlinesc, și ei nu beau până în ziua de astăzi,
pentru că se supun celor rânduite de tatăl lor; iar Eu necontenit
v-am vorbit, v-am vorbit dis-de-dimineață și voi nu M-ați ascultat.
15. Trimis-am la voi pe toți proorocii, robii Mei, i-am trimis dis-de-dimineață
și am zis: Să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea și să vă
îndreptați purtările, să nu mergeți după alți dumnezei, ca să le slujiți,
și veți trăi în pământul acesta pe care l-am dat vouă și părinților
voștri; dar voi nu v-ați plecat urechea și nu M-ați ascultat.
16. Deoarece fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, împlinesc porunca pe
care le-a dat-o tatăl lor, iar poporul Meu nu Mă ascultă,
17. De aceea așa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Iată Eu voi aduce asupra lui Iuda și a tuturor locuitorilor Ierusalimului
tot răul acela pe care l-am rostit asupra lor, pentru că Eu le-am
vorbit și ei n-au ascultat, i-am chemat și ei n-au răspuns".
18. Iar casei Recabiților, Ieremia i-a grăit: "Așa zice Domnul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că voi ați ascultat porunca lui
Ionadab, tatăl vostru, și păziți toate poruncile lui și în toate faceți
cum v-a poruncit el,
19. De aceea, așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Nu va
lipsi lui Ionadab, fiul lui Recab, bărbatul care să stea înaintea
felei Mele în toate zilele".
Capitolul 36 Cartea lui Ieremia, arsă în foc de
Ioiachim.
l. În anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui
Iuda, a fost de la Domnul către Ieremia cuvântul acesta:
2. "Ia-ți un sul de hârtie și scrie pe el toate cuvintele pe
care ți le-am grăit Eu despre Israel, despre Iuda și despre toate
popoarele, din ziua de când am început a-ți grăi, din zilele lui Iosia
și până în ziua de astăzi;
3. Că poate va auzi casa lui Iuda tot răul ce Mi-am pus în gând să
i-l fac, ca să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea, pentru
ca Eu să le iert nedreptățile lor și păcatele lor".
4. Atunci a chemat Ieremia pe Baruh, fiul lui Neria, și după spusa
lui Ieremia a scris Baruh pe hârtia sulului toate cuvintele Domnului
pe care le grăise El aceluia.
5. Și a poruncit Ieremia lui Baruh și a zis: "Eu sunt închis
și nu mă pot duce în templul Domnului.
6. Deci, du-te tu și cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine
în sul, citește-le în templul Domnului, în ziua postului, în auzul
poporului; citește-le de asemenea și în auzul tuturor acelora din
Iuda, care sunt veniți de prin toate cetățile;
7. Poate vor înălța rugă smerită înaintea feței Domnului și se va
întoarce fiecare de la calea sa cea rea, căci mare este mânia și supărarea
pe care a arătat-o Domnul asupra poporului acestuia".
8. Și a făcut Baruh, fiul lui Neria, tot ce i-a poruncit Ieremia,
citind în templul Domnului cuvintele Domnului cele scrise în sul.
9. În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui
Iuda, în luna a opta, a vestit post înaintea feței Domnului pentru
tot poporul din Ierusalim și pentru tot poporul care venise la Ierusalim
de prin orașele lui Iuda.
10. și cuvintele lui Ieremia, cele scrise în sul, le-a citit Baruh
în templul Domnului, în camera lui Ghemaria, fiul lui Șafan, scriitorul,
în curtea de sus, la intrarea de la poarta cea nouă a templului Domnului,
în auzul poporului.
11. Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele
Domnului cele scrise în sul.
12. Și s-a coborât în casa regelui, în camera secretarului regelui
și iată acolo stăteau toți dregătorii: Elișama, secretarul regelui,
Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui
Șafan, Sedechia, fiul lui Hanania și toți ceilalți dregători.
13. Și le-a povestit acestora Miheia toate cuvintele ce le auzise,
când a citit Baruh cartea în auzul poporului.
14. Atunci dregătorii au trimis la Baruh pe Iehudi, fiul lui Netania,
fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să-i spună: "Cartea pe care
tu ai citit-o în auzul poporului, să o iei în mâna ta și să vii".
15. Atunci Baruh, fiul lui Neria, a luat cartea în mâna sa și a venit
la ei. Iar ei i-au zis: "Șezi și ne citește în auz!" Și
a citit Baruh în auzul lor.
16. Iar dacă au ascultat ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază
unii la alții și au zis către Baruh: "Vom spune numaidecât regelui
toate cuvintele acestea!"
17. Și apoi au întrebat pe Baruh: "Spune-ne insă cum ai scris
tu din gura lui toate cuvintele acestea?"
18. Și Baruh le-a spus: "El mia rostit cu gura sa toate cuvintele
acestea, iar eu le-am scris cu cerneală în sulul acesta".
19. Atunci au zis dregătorii către Baruh: "Du-te și te ascunde
și tu și Ieremia, ca nimeni să nu știe unde sunteți!"
20. Apoi ei s-au dus la rege în palat, iar cartea au lăsat-o în odaia
lui Elișama, secretarul regelui, și au spus în auzul regelui toate
cuvintele acestea.
21. Și a trimis regele pe Iehudi să aducă îndată cartea, și acesta
a luat-o din camera lui Elișama, secretarul regelui; și a citit-o
Iehudi în auzul regelui și în auzul tuturor dregătorilor care stăteau
lângă rege.
22. În vremea aceea, în luna a noua, regele ședea în palatul de iarnă
și înaintea lui ardea o tavă cu jeratic.
23. După ce a citit Iehudi trei sau patru coloane, regele a tăiat
cu cuțitașul secretarului cartea și a aruncat-o în focul de pe tavă,
nimicind-o toată.
24. Și nu s-au temut, nici și-au sfâșiat hainele lor, nici regele,
nici toți slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acestea.
25. Deși Elnatan, Delaia și Ghemaria au rugat pe rege să nu ardă cartea,
el însă nu i-a ascultat.
26. Și a poruncit regele lui Ierahmeel, fiul regelui, și lui Seraia,
fiul lui Azirel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să prindă pe scriitorul
Baruh și pe Ieremia proorocul. Dar Domnul i-a ascuns.
27. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia, după ce regele
a ars cartea și cuvintele pe care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia,
și i-a zis:
28. "Ia-ți alt sul de hârtie și scrie în el toate cuvintele de
mai înainte, care au fost în celălalt sul, pe care l-a ars Ioiachim,
regele lui Iuda, iar regelui lui Iuda, Ioiachim, să-i spui:
29. Așa zice Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai
scris în ea: Va veni îndată regele Babilonului și va pustii țara aceasta
și va pierde oamenii și dobitoacele din ea?
30. De aceea, așa zice Domnul despre Ioiachim, regele lui Iuda: Nu
va mai fi din el urmaș care să șadă pe scaunul lui David; trupul lui
va fi aruncat în arșița zilei și în frigul nopții
31. Și-l voi pedepsi pe el și neamul lui și slugile lui pentru nedreptatea
lor; voi aduce asupra lor și asupra locuitorilor Ierusalimului și
asupra oamenilor lui Iuda tot răul pe care l-am rostit asupra lor
și ei n-au ascultat".
32. Și a luat Ieremia alt sul de hârtie și l-a dat lui Baruh scriitorul,
fiul lui Neria, și acesta a scris în el, din gura lui Ieremia, toate
cuvintele din sulul ce-l aruncase în foc Ioiachim, regele lui Iuda,
și a mai adăugat la ele multe cuvinte asemenea acelora.
Capitolul 37 Sedechia închide pe Ieremia în temniță.
l. În locul lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, a fost făcut rege Sedechia,
fiul lui Iosia, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a pus
rege în țara lui Iuda.
2. Dar nici el, nici slujitorii lui și nici poporul țării n-au ascultat
cuvintele Domnului, cele grăite prin proorocul Ieremia.
3. Regele Sedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Șelemia, și pe Sofonie
preotul, fiul lui Maaseia, la Ieremia proorocul, ca să-i zică: "Roagă-te
pentru noi Domnului Dumnezeului nostru!"
4. Căci pe atunci Ieremia intra și umbla încă slobod prin popor, pentru
că nu-l aruncaseră încă în închisoare.
S. Oștirea lui Faraon a ieșit din Egipt, iar Caldeii, care împresuraseră
Ierusalimul, auzind vestea aceasta, s-au retras de la Ierusalim.
6. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia proorocul și a zis:
7. "Așa grăiește Domnul, Dumnezeul lui Israel: Regelui lui Iuda,
care v-a trimis la Mine să Mă întrebați, așa să-i spuneți: Iată, oștirea
lui Faraon care v-a veni în ajutor se va întoarce în țara sa, în Egipt,
8. Iar Caldeii vor veni din nou și vor lupta împotriva cetății acesteia,
o vor lua și o vor arde cu foc.
9. Așa zice Domnul: Nu vă înșelați pe voi înșivă, zicând: "Fără
îndoială se vor duce de la noi Caldeii" că nu se vor duce.
10. Chiar dacă ați, sfărâma cu totul oștirea Caldeilor, care luptă
împotriva voastră, și ar rămâne la ei numai răniți, apoi și aceia
s-ar ridica fiecare din cortul său și ar arde cetatea aceasta cu foc".
11. În vremea când oștirea Caldeilor s-a retras de la Ierusalim din
pricina oștirii egiptene,
12. Ieremia a plecat din Ierusalim, ca să se ducă în țara lui. Veniamin,
să descurce niște treburi de moștenire cu cei de acolo.
13, Dar când se afla el la poarta lui Veniamin, căpetenia gărzii,
care era acolo și care se numea Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui
Hanania, a prins pe Ieremia proorocul și i-a zis: "Tu vrei să
fugi la Caldei!"
14. "Aceasta este minciună; eu nu vreau să fug la Caldei",
a zis Ieremia. Dar fără să-l asculte, Ireia l-a arestat pe Ieremia
și l-a dus la dregători.
15. Și s-au mâniat dregătorii pe Ieremia, l-au bătut și l-au închis
în temniță, în casa lui Ionatan scriitorul, pentru că o făcuseră temniță.
16. Și după ce a intrat Ieremia în temniță, în beci, și a stat acolo
Ieremia zile multe,
17. Regele Sedechia a trimis și i-a adus. Și l-a întrebat regele în
casa sa în taină și i-a zis: "N-ai oare cuvânt de la Domnul?"
Iar Ieremia a zis: "Ba am!" Și a adăugat: "Tu vei fi
dat în mâinile regelui Babilonului!"
18. Și a mai zis Ieremia către regele Sedechia: "Cu ce am greșit
eu înaintea ta, înaintea slujitorilor tăi și înaintea poporului acestuia,
de m-ați băgat în temniță?
19. Și unde sunt proorocii voștri care v-au proorocit și au zis: "Regele
Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva pământului acestuia?"
20. Și acum ascultă, domnul meu rege, să aibă trecere cererea mea
înaintea ta și să nu mă mai întorc în casa lui Ionatan scriitorul,
ca să nu mor acolo".
21. Și a dat regele Sedechia poruncă să închidă pe Ieremia în curtea
temniței și i s-a dat câte o bucată de pâine pe zi din ulița pitarilor,
până s-a isprăvit pâinea în cetate. Și așa a rămas Ieremia în curtea
temniței.
Capitolul 38 Ieremia aruncat și scos din groapă.
1. Și Șefatia, fiul lui Matan, și Ghedalia, fiul lui Pashor, Iucal,
fiul lui Șelemia și Pașhurr, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele
pe care le-a rostit Ieremia către tot poporul, zicând:
2. "Așa zice Domnul: Cine va rămâne în această cetate va muri
de sabie, de foame și de boala ciumei; iar cel ce se va duce la Caldei
va trăi, va avea ca pradă viața lui și va rămâne viu. "
3: Așa zice Domnul: Cetatea aceasta va fi dată fără îndoială în mâinile
oștirilor regelui Babilonului, și o vor lua".
4. Atunci căpeteniile au zis către rege: "Omul acesta să fie
dat morții, pentru că el descurajează pe luptătorii care au rămas
în cetatea aceasta și pe tot poporul, spunându-le asemenea cuvinte.
Căci omul acesta nu dorește propășirea poporului său, ci nenorocirea".
5. Iar regele Sedechia a zis: "Iată e în mâinile voastre, căci
regele nu poate să facă nimic împotriva voastră".
6. Atunci au luat pe Ieremia și l-au aruncat în groapa lui Malchia,
fiul regelui, care era în curtea temniții, coborându-l în ea cu funii.
în groapa aceea nu era apă, ci numai noroi și s-a afundat Ieremia
în noroi.
7. Ebed-Melec, Etiopianul, unul din eunucii care se aflau în casa
regelui, auzind că Ieremia a fost aruncat în groapă - regele atunci
ședea la poarta lui Veniamin -
8. A ieșit din palatul regal și a zis către rege:
9. "Domnul meu rege, rău au făcut oamenii aceștia care s-au purtat
așa cu Ieremia proorocul, pe care l-au aruncat în groapă. El va muri
acolo de foame, pentru că nu mai este pâine în cetate".
10. Atunci regele a dat poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul, zicând:
"Ia de aici treizeci de oameni și scoate pe Ieremia proorocul
din groapă, până nu moare".
11. Și a luat Ebed-Melec cu sine oamenii și a intrat în palatul regal,
în veșmântărie, și a luat de acolo bucăți de haine vechi și rupturi
și le-a dat drumul cu frânghia în groapă la Ieremia.
12. Și a zis Ebed-Melec, Etiopianul, către Ieremia: "Pune aceste
cârpe și rupturi vechi, ce ți s-au aruncat, la subsuorile tale, sub
frânghie"; și a făcut Ieremia așa.
13. Și au tras pe Ieremia din groapă; și a rămas Ieremia în curtea
temniții.
14. Atunci regele Sedechia a trimis și a chemat pe Ieremia proorocul
la sine, la ușa a treia a templului Domnului; și a zis regele către
Ieremia: "Am să te întreb ceva, dar să nu ascunzi nimic de mine".
15. Iar Ieremia a zis către Sedechia: "Dacă-ți voi descoperi,
nu mă vei da oare morții? Și de-ți voi da sfat, îl vei asculta tu
oare?"
16. Zis-a regele Sedechia către Ieremia: "Viu este Domnul, Care
ne-a dat această viață, nu te voi da la moarte, nici în mâinile acestor
oameni, care vor să-ți ia viața, nu te voi da".
17. Atunci a zis Ieremia către Sedechia: "Așa zice Domnul Dumnezeul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: Dacă tu vei ieși la căpeteniile regelui
Babilonului, vei scăpa cu viață și cetatea aceasta nu va fi arsă cu
foc și vei trăi și tu și casa ta;
18. Iar de nu vei ieși la căpeteniile regelui Babilonului, cetatea
aceasta va fi dată în mâinile Caldeilor, care o vor arde cu foc, și
nici tu nu vei scăpa din mâinile lor".
19. Iar regele Sedechia a zis către Ieremia: "Mă tem de Iudeii
care au trecut la Caldei, ca nu cumva să nu fiu dat de Caldei pe mâna
lor și ca nu cumva aceia să-și bată, joc de mine".
20. Zis-a Ieremia: "Nu te vor da! Ascultă glasul Domnului în
cele ce-ți grăiesc eu și bine-ți va fi și sufletul tău va fi viu.
21. Iar dacă tu nu vei vrea să ieși, atunci iată cuvântul pe care
mi l-a descoperit Domnul:
22. Toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda var fi duse
la căpeteniile regelui Babilonului și acelea vor zice: Te-au amăgit
și te-au înșelat bunii tăi prieteni; piciorul tău s-a afundat în noroi
și aceștia au fugit de tine;
23. Și toate femeile tale și copiii tăi vor fi dați Caldeilor și nici
tu nu vei scăpa din mâinile lor, căci vei fi prins de mâna regelui
Babilonului și această cetate va fi arsă".
24. Zis-e Sedechia către Ieremia: "Nimeni nu trebuie să știe
cuvintele acestea și atunci tu nu vei muri.
25. Iar de vor auzi căpeteniile că eu am grăit cu tine și de vor veni
la tine și-ți vor zice: "Spune-ne ce ai vorbit cu regele? Nu
ascunde de noi și nu te vom da la moarte! Și ce ți-e vorbit regele?"
26. Atunci să le spui: Am prezentat înaintea regelui cererea mea,
ca să nu mă trimită înapoi în casa lui Ionatan și să mor acolo".
27. Atunci au venit toți dregătorii la Ieremia și l-au întrebat, iar
el le-a răspuns întocmai cum îi poruncise regele, și aceia, tăcând,
l-au lăsat, pentru că n-au aflat nimic.
28. Și a rămas Ieremia în curtea temniții până în ziua în care a fost
luat Ierusalimul, căci Ierusalimul a fost luat.
Capitolul 39 Cucerirea Ierusalimului
1. În anul al nouălea al lui Sedechia, regele lui Iuda, în luna a
zecea, Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit cu toată oștirea
sa la Ierusalim și l-a împresurat.
2. Iar în anul al unsprezecelea al lui Sedechia, în luna a patra,
în ziua a noua a lunii acesteia, cetatea a fost luată.
3. Și au intrat în ea și s-au așezat la porțile de la mijloc toate
căpeteniile regelui Babilonului: Nergal-Șarețer, Samgar-Nebu, Sarsehim,
căpetenia eunucilor, Nergal-Sarețer, căpetenia vrăjitorilor, și toate
celelalte căpetenii ale regelui Babilonului.
4. Când Sedechia, regele lui Iuda, și toți oamenii de oaste i-au văzut,
au fugit și au ieșit noaptea din cetate prin grădina regelui, pe poarta
dintre cele două ziduri, și au apucat pe calea șesului.
5. Dar oștirea Caldeilor a alergat după ei și a ajuns pe Sedechia
în șesul Ierihonului, l-au prins și l-au dus la Nabucodonosor, regele
Babilonului, la Ribla, în țara Hamat, unde acesta a rostit judecată
asupra lui.
6. Atunci regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia în Ribla,
înaintea ochilor acestuia, și pe toți dregătorii lui Iuda i-a junghiat
regele Babilonului.
7. Iar lui Sedechia i-a scos ochii și l-a pus în cătușe, ca să-l ducă
la Babilon.
8. Casa regelui și casele poporului le-au ars Caldeii cu foc, iar
zidurile Ierusalimului le-au dărâmat.
9. Restul poporului, care rămăsese în cetate, pe fugarii, care trecuseră
la el și pe celălalt popor ce mai rămăsese, Nebuzaradan, căpetenia
gărzii regelui, i-a dus robi în Babilon.
10. Pe cei săraci din popor, care nu aveau nimic, Nebuzaradan, căpetenia
gărzii, i-a lăsat în pământul lui Iuda și tot atunci le-a dat viile
și țarinile.
11. Iar cu privire la Ieremia, Nabucodonosor, regele Babilonului,
a dat lui Nebuzaradan, căpetenia gărzii, porunca aceasta:
12. "Ia-l și să ai purtare de grijă pentru el; să nu-i faci nici
un rău, ci să te porți cu el așa cum îți va zice el!"
13. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, Nebuzaradan, căpetenia eunucilor,
Nergal-Șarețer, căpetenia vrăjitorilor, și toate căpeteniile regelui
Babilonului
14. Au trimis și au luat pe Ieremia din curtea temniții și l-au încredințat
lui Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, ca să-l ducă acasă.
Așa a rămas el să locuiască în mijlocul poporului.
15. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia, pe când era el
încă ținut în curtea temniții, și i-a zis:
16. "Mergi și spune lui Ebed-Melec, Etiopianul: Așa zice Domnul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi împlini cuvintele Mele
despre cetatea aceasta spre răul, iar nu spre binele ei, și se vor
împlini ele în ziua aceea înaintea ochilor tăi.
17. Dar pe tine te voi izbăvi, zice Domnul, și nu vei fi dat în mâinile
oamenilor de care te temi.
18. Te voi izbăvi și nu vei cădea în sabie; sufletul tău va rămâne
la tine ca și când ai fi dobândit o pradă, pentru că tu ti-ai pus
nădejdea în Mine", zice Domnul.
Capitolul 40 Ieremia lăsat slobod.
l. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, după ce Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, i-a dat drumul din Rama, unde fusese găsit ferecat
în lanțuri în mijlocul celorlalți robi ai Ierusalimului și ai lui
Iuda, care au fost strămutați la Babilon.
2. Atunci a luat căpetenia gărzii pe Ieremia și i-a zis: "Domnul
Dumnezeul tău a rostit această nenorocire asupra locului acestuia,
3. Și acum a adus-o peste el și a făcut ceea ce zisese, pentru că
ați păcătuit înaintea Domnului și n-ați ascultat glasul Lui, de aceea
v-a și ajuns pe voi aceasta.
4. Deci, iată eu îți dau drumul din lanțurile ce le ai la mâini! De
vrei să mergi cu mine la Babilon, vino, și eu voi avea grijă de tine,
iar de nu ai plăcere să mergi cu mine la Babilon, rămâi. Iată, toată
țara e înaintea ta, unde vrei Și unde-ți place, acolo du-te!"
5. Înainte de a ieși el, Nebuzaradan i-a zis: "Du-te la Godolia,
fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care regele Babilonului l-a pus
căpetenie peste cetatea Ierusalimului, și rămâi cu dânsul în mijlocul
poporului; sau du-te unde-ți place ție să te duci!" Și căpetenia
gărzii i-a dat merinde și daruri și l-a slobozit.
6. Deci a venit Ieremia la Godolia, fiul lui Ahicam, la Mițpa, și
a trăit cu el în mijlocul poporului care rămăsese în țară.
7. Auzind toate căpeteniile oștirilor, care erau în câmp cu oamenii
lor, că regele Babilonului î pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, căpetenie
peste țară și i-a încredințat lui bărbații, femeile și copiii și pe
aceia din săracii țării, care n-au fost strămutați la Babilon,
8. Au venit la Godolia, în Mițpa, Ismael, fiul lui Netania, Iohanan
și Ionatan, fiii lui Carea, Seraia, fiul lui Tanhumet, și fiii lui
Efai Netofitul și Iezania, fiul lui Maacat, ei și oamenii lor.
9. Iar Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, li s-a jurat lor
și oamenilor lor, zicând: "Nu vă temeți a sluji Caldeilor; rămâneți
în țară, slujiți regelui Babilonului și vă va fi bine.
10. Iar eu voi rămâne în Mițpa, ca să mijlocesc înaintea Caldeilor,
care vor veni la noi. Voi însă strângeți vinul și fructele verii și
untdelemnul și le puneți în vasele voastre și trăiți în cetățile voastre,
în care vă aflați".
11. De asemenea și toți Iudeii care se aflau în Moab, la Amoniți,
în Idumeea și prin toate țările, au auzit că regele Babilonului a
lăsat o parte din Iudei și a pus peste ei pe Godolia, fiul lui Ahicam,
fiul lui Șafan.
12. Și s-au întors toți acești Iudei de prin toate locurile pe unde
fuseseră împrăștiați și au venit în pământul lui Iuda, la Godolia,
în Mițpa, și au adunat vin și fructe multe foarte.
13. Iar Iohanan, fiul lui Carea, și toate căpeteniile oștirii, care
erau în câmp, au venit la Godolia, în Mițpa, și au zis către dânsul:
14. "Știi tu oare că Baalis, regele Amoniților, a trimis pe Ismael,
fiul lui Netania, ca să te ucidă?" Dar Godolia, fiul lui Ahicam,
nu i-a crezut.
15. Atunci Iohanan, fiul lui Carea, a spus lui Godolia în taină, la
Mițpa: "Dă-mi voie să mă duc să ucid pe Ismael, fiul lui Netania,
și nimeni nu va afla. De ce să-l lași să te ucidă el pe tine și să
se risipească toți cei din Iuda, care s-au adunat la tine și să piară
rămășița lui Iuda?"
16. Însă Godolia, fiul lui Ahicam, a zis către Iohanan, fiul lui Carea:
"Să nu faci aceasta, căci tu grăiești neadevăr despre Ismael!"
Capitolul 41 Uciderea lui Godolia.
1. Prin luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama,
din neam regesc, a venit cu dregătorii regelui și cu zece oameni la
Godolia, fiul lui Ahicam, în Mițpa, și au mâncat acolo pâine împreună.
2. Apoi s-a sculat Ismael, fiul lui Netania, și cei zece oameni care
erau cu el, și au lovit cu sabia pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul
lui Șafan, și au ucis pe acela pe care regele Babilonului îl pusese
căpetenie peste țară.
3. De asemenea a ucis Ismael și pe toți Iudeii care erau cu Godolia,
în Mițpa, precum și pe Caldeii oșteni care se aflau acolo.
4. Iar a doua zi după uciderea lui Godolia, pe când nu știa nimeni
de aceasta,
5. Au venit din Sihem, din Șilo și din Samaria optzeci de oameni cu
bărbile rase și cu hainele sfâșiate și cu tăieturi pe trup, aducând
daruri și tămâie în mâinile lor pentru jertfă în templul Domnului.
6. Iar Ismael, fiul lui Netania, din Mițpa, a ieșit întru întâmpinarea
lor; și mergând el plângând, s-a întâlnit cu ei și le-a zis: "Duceți-vă
la Godolia, fiul lui Ahicam".
7. Și după ce au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania,
i-a ucis și i-a aruncat într-o groapă, ajutat de oamenii care erau
cu el.
8. Dar s-au găsit printre aceștia zece oameni care au zis lui Ismael:
"Nu ne ucide, căci noi avem agoniseli de grâu, de orz, de untdelemn
și de miere, ascunse la câmp". Și el s-a oprit și nu i-a omorât
pe aceia împreună cu ceilalți frați ai lor.
9. Groapa însă în care a aruncat Ismael toate trupurile oamenilor,
pe care el i-a ucis pentru Godolia, era chiar aceea pe care o făcuse
regele Asa, temându-se de Baeșa, regele lui Israel. Pe aceasta a umplut-o
Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.
10. Apoi Ismael a luat ca prizonieri tot restul de popor, ce era
în Mițpa, pe fiicele regelui și tot poporul ce mai rămăsese în Mițpa,
pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzii, îl încredințase lui Godolia,
fiul lui Ahicam; și luându-i pe aceștia, Ismael, fiul lui Netania,
s-a îndreptat spre fiii lui Amon.
11. Dar când Iohanan, fiul lui Carea, și toți căpitanii oștirii, care
erau cu el, au auzit de nelegiuirile ce săvârșise Ismael, fiul lui
Netania, au luat toți oamenii lor și s-au dus să se bată cu Ismael,
fiul lui Netania,
12. Și I-au ajuns la iazul cel mare din Gabaon.
13. Când tot poporul ce era cu Ismael a văzut pe Iohanan, fiul lui
Carea, și pe toate căpeteniile oștirii care erau cu dânsul, s-au bucurat.
14. Și s-a întors tot poporul pe care Ismael îl ducea în robie din
Mițpa și, plecând, s-a dus la Iohanan, fiul lui Carea,
15. Iar Ismael, fiul lui Netania, a fugit de Iohanan cu opt oameni
și s-a dus la fiii lui Amon.
16. Atunci Iohanan, fiul lui Carea, și toate căpeteniile oștirii,
care erau cu el, au luat din Mițpa tot poporul ce rămăsese și pe care
el îl scăpase de Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta ucisese
pe Godolia, fiul lui Ahicam - bărbații, oștenii, femeile, copiii și
eunucii pe care îi scosese din Gabaon,
17. Și s-a dus și s-a oprit în satul Chimham, lângă Betleem,
18. Ca apoi să plece în Egipt de frica Caldeilor, căci se temea de
ei, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Godolia, fiul lui
Ahicam, pe care regele Babilonului îl pusese căpetenie peste țară.
Capitolul 42 Ieremia se roagă lui Dumnezeu.
1. Atunci toate căpeteniile oștirii și Iohanan, fiul lui Carea, și
Azaria, fiul lui Hoșaia, și tot poporul, de la mic până la mare, au
venit și au zis către Ieremia proorocul:
2. "Să aibă primire rugămintea noastră înaintea ta! Roagă-te
Domnului Dumnezeului tău pentru noi, pentru toți care au rămas, că
din mulți, puțini au rămas, cum ne vezi cu ochii tăi;
3. Roagă-te ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să mergem
și ce să facem".
4. Zis-a către ei Ieremia proorocul: "Ascult și iată mă voi ruga
Domnului Dumnezeului vostru, după cuvântul vostru, și tot ce vă va
răspunde Domnul vă voi spune și nu voi ascunde de voi nici un cuvânt".
5. Iar ei au zis către Ieremia: "Domnul să fie martor împotriva
noastră, credincios și adevărat, dacă nu vom face întocmai după cuvântul
pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va fi trimis pentru noi.
6. Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului
nostru, către Care te trimitem, ca să fim fericiți ascultând de glasul
Domnului Dumnezeului nostru".
7. După trecerea a zece zile, a fost cuvântul Domnului către Ieremia.
8. Și a chemat acesta la el pe Iohanan, fiul lui Carea, și pe toate
căpeteniile oștirii, care erau cu el, și tot poporul, de la mic până
la mare, și le-a zis:
9. "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către Care m-ați trimis,
ca să aduc înaintea Lui rugămintea voastră:
10. De veți rămâne în țara aceasta, Eu vă voi zidi și nu vă voi mai
dărâma, vă voi sădi și nu vă voi mai smulge, căci Îmi pare rău de
răul pe care vi l-am făcut.
11. Nu vă temeți de regele Babilonului, de care vă cutremurați; nu
vă temeți de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi, ca să vă scap și
să vă izbăvesc din mâna lui.
12. și vă voi arăta milă și el se va milostivi spre voi și vă va întoarce
în pământul vostru.
13. Iar de veți zice: "Nu vrem să trăim în țara aceasta"
și de nu veți asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru și veți zice:
14. "Ba noi ne ducem în țara Egiptului, unde război nu vom vedea
și glas de trâmbiță nu vom auzi și foame nu vom duce, și acolo vom
trăi",
15. Apoi ascultați cuvântul Domnului, voi, care ați mai rămas din
Iuda. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Dacă voi
vă întoarceți cu hotărâre nestrămutată fața voastră, ca să vă duceți
în Egipt și vă veți duce să trăiți acolo,
16. Sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului,
și foamea de care vă îngroziți vă va însoți pașii voștri acolo în
Egipt și acolo veți muri.
17. Toți cei ce își întorc fața lor, ca să se ducă în Egipt și să
trăiască acolo; vor muri de sabie, de foame și de molimă și nici unul
din ei nu va rămâne și nu va scăpa de nenorocirea aceea pe care o
voi aduce asupra lor.
18. Căci așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Cum s-a vărsat
mânia Mea și iuțimea Mea asupra locuitorilor Ierusalimului, așa se
va vărsa iuțimea Mea și asupra voastră, când vă veți duce în Egipt
și veți fi blestem și grozăvie, ocară și râs, și nu veți mai vedea
locul acesta.
19. Vouă, cei rămași ai lui Iuda, vă zice Domnul: Nu vă duceți în
Egipt. Să știți bine că Eu astăzi v-am spus lucrul acesta în chip
solemn.
20. Vă faceți rău vouă înșivă, trimițându-mă la Domnul Dumnezeul vostru,
zicând: "Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru, și
tot ce va zice Domnul Dumnezeul nostru să ne spui și noi vom face".
21. Așadar eu v-am spus acum, dar voi n-ați ascultat glasul Domnului
Dumnezeului vostru și toate cu câte m-a trimis El la voi.
22. Deci, să știți că veți muri de sabie, de foamete și de ciumă în
locul acela, unde voiți să vă duceți ca să trăiți".
Capitolul 43 Evreii împotriva lui Ieremia.
1. După ce Ieremia a spus întregului popor toate cuvintele Domnului
Dumnezeului lor, toate cuvintele acelea cu care Domnul Dumnezeul lor
îl trimisese la ei,
2. Atunci Azaria, fiul lui Hoșaia, Iohanan, fiul lui Carea, și toți
oamenii cei îngâmfați au zis către Ieremia: "Neadevăr spui, nu
te-a trimis Domnul Dumnezeul nostru să ne spui: "Nu vă duceți
în Egipt ca să trăiți acolo!"
3. Ci Baruh, fiul lui Neria, te ațâță împotriva noastră, ca să ne
dea în mâinile Caldeilor, să ne omoare, sau să ne ducă robi la Babilon".
4. Apoi Iohanan, fiul lui Carea, toate căpeteniile oștirii și tot
poporul n-au ascultat glasul Domnului, ca să rămână în pământul lui
Iuda.
5. Și Iohanan, fiul lui Carea, și toate căpeteniile oștirii au luat
pe toți cei care rămăseseră din Iuda și care se întorseseră din toate
neamurile pe unde fuseseră izgoniți, ca să trăiască în pământul lui
Iuda,
6. Bărbați, femei și copii, fetele regelui și pe toți aceia pe care
Nebuzaradan, căpetenia gărzii, îi lăsase cu Godolia, fiul lui Ahicam,
fiul lui Șafan, pe Ieremia proorocul și pe Baruh, fiul lui Neria,
7. Și s-au dus în țara Egiptului, că n-au ascultat glasul Domnului
și au mers până la Tahpanhes.
8. Iar la Tahpanhes a fost cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
9. "Ia în mâinile tale niște pietre mari și le ascunde în lut
frământat, la intrarea casei lui Faraon, în Tahpanhes, înaintea ochilor
Iudeilor și să le spui:
10. "Așa grăiește Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată,
Eu voi trimite și voi lua pe Nabucodonosor. regele Babilonului, robul
Meu, și voi așeza tronul lui pe aceste pietre. ascunse de Mine, și
își va întinde el pe ele cortul său cel minunat.
11. El va veni și va lovi țara Egiptului; cel rânduit spre moarte
va fi dat morții, cel rânduit pentru robie va merge în robie și cel
rânduit spre sabie va cădea de sabie.
12. Voi aprinde foc în capiștile dumnezeilor Egiptului; Nabucodonosor
le va arde pe acelea, pe idoli îi va distruge cu totul și se va îmbrăca
cu țara Egiptului, cum se îmbracă păstorul cu haina sa; și va ieși
de acolo nesupărat;
13. El va sfărâma stâlpii templului Soarelui de la On și capiștile
dumnezeilor Egiptului le va arde cu foc".
Capitolul 44 Ieremia mustră pe Evreii din Egipt.
1. Cuvântul ce a fost către Ieremia pentru toți Iudeii care trăiau
în țara Egiptului și care se așezaseră în Migdol, în Tahpanhes, în
Nof și în țara Patros:
2. "Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Ați văzut toată
nenorocirea pe care am adus-o Eu asupra Ierusalimului și asupra tuturor
cetăților lui Iuda; iată acelea sunt acum pustii și nimeni nu mai
locuiește în ele,
3. Pentru necredința lor, pe care au săvârșit-o ele, mâniindu-Mă și
mergând să tămâieze și să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au
cunoscut nici ei, nici voi, nici. părinții voștri.
4. Trimis-am la voi necontenit pe toți slujitorii Mei, proorocii;
i-am trimis dis-de-dimineață, ca să vă spună: Nu faceți acest lucru
urâcios, pe care Eu îl urăsc.
5. Dar ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea lor ca să se întoarcă
de la necredință și să nu tămâieze altor dumnezei.
6. De aceea s-a revărsat urgia Mea și mânia Mea și s-a aprins în cetățile
lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, și s-au prefăcut acelea în ruine
și în pustiu, cum vedeți astăzi.
7. Iar acum așa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Pentru ce faceți voi acest rău mare sufletelor voastre, pierzând din
cuprinsul lui Iuda, bărbați, Femei, copii Și prunci ca să nu lăsați
după voi rămășiță,
8. Mâniindu-Mă prin lucrul mâinilor voastre, prin tămâierea altor
dumnezei în pământul Egiptului, unde ați venit să trăiți, ca să vă
pierdeți pe voi înșivă și să ajungeți blestem și defăimare înaintea
tuturor neamurilor pământului?
9. Au doar ați uitat fărădelegile părinților voștri, fărădelegile
regilor lui Iuda și cele ale femeilor lor, fărădelegile voastre și
cele ale femeilor voastre, săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele
Ierusalimului?
10. Ei nu s-au smerit nici astăzi și nu se tem și nu se poartă după
legea Mea și după poruncile Mele, pe care vi le-am dat vouă și părinților
voștri.
11. De aceea, așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată Eu
voi întoarce fața Mea împotriva voastră și spre nimicirea întregului
Iuda.
12. Și voi lua pe Iudeii care au rămas și care și-au întors fața lor
și s-au dus în rara Egiptului, ca să trăiască acolo; toți aceia vor
fi nimiciți, vor cădea în țara Egiptului; de foamete și de sabie vor
fi nimiciți; vor muri de sabie și de foame de la mare până la mic
și vor ajunge de blestem, de ocară, de groază și de râs.
13. Voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, precum am pedepsit
Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă,
14. Și nimeni nu va scăpa și nu va rămâne din rămășița Iudeilor care
au venit în țara Egiptului, ca să trăiască acolo și apoi să se întoarcă
în țara lui Iuda, unde doresc ei din tot sufletul să se întoarcă,
ca să trăiască acolo. Nimeni nu se va întoarce, decât numai aceia
care vor fugi de aici".
15. Atunci au răspuns lui Ieremia toți bărbații care știau că femeile
lor tămâiază pe alți dumnezei, și toate femeile care se aflau acolo
în număr mare, și tot poporul, care locuia în pământul Egiptului,
în Patros, și au zis:
16. "Cuvântul pe care tu l-ai grăit în numele Domnului, nu voim
să-l ascultăm de la tine;
17. Dar vom face tot ce am făgăduit cu gura noastră, vom tămâia pe
zeița cerului și vom săvârși pentru ea jertfe cu turnare, cum am mai
făcut și noi și părinții noștri, regii noștri și mai-marii noștri
în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, că atunci eram sătui
și fericiți și n-am văzut nenorociri.
18. Iar de când am încetat de a mai tămâia pe zeița cerului și a-i
săvârși jertfe cu turnare, suferim toate lipsurile și pierim de sabie
și de foame".
19. Și femeile au adăugat: "Când tămâiam noi zeița cerului și-i
săvârșeam jertfe cu turnare, oare fără știrea bărbaților noștri îi
făceam noi turte cu chipul ei și-i săvârșeam jertfe cu turnare?"
20. Atunci Ieremia a zis către tot poporul, către bărbați și către
femei, și către oamenii care îi răspundeau, astfel:
21. "Oare nu această tămâiere, pe care o săvârșeați în cetățile
lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și voi și părinții voștri, regii
voștri și mai-marii voștri și ai poporului țării, o amintește Domnul?
Oare nu ea I s-a suit la inimă?
22. Domnul n-a mai putut suferi faptele voastre cele rele și urâciunile
pe care le făceați, și de aceea s-a Și prefăcut țara voastră în pustietate,
lucru de spaimă și de blestem și fără locuitori, cum vedeți acum.
23. Deoarece voi, săvârșind acea tămâiere, ați greșit înaintea Domnului
și n-ați ascultat glasul Domnului, nu v-ați purtat după legea Lui,
după poruncile Lui și după rânduiala Lui, de aceea v-a ajuns nenorocirea
aceasta, cum vedeți acum".
24. Și a mai zis Ieremia către tot poporul și către toate femeile:
"Ascultați cuvântul Domnului, voi, toți Iudeii, cei ce sunteți
în țara Egiptului:
25. Așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi și femeile voastre,
ceea ce ați grăit cu gurile voastre aceea ați făcut și cu mâinile,
și mai și ziceați: Vom îndeplini întocmai făgăduințele pe care le-am
făcut, ca să tămâiem pe zeița cerului și să-i săvârșim jertfe cu turnare".
Voi vă țineți bine de fărădelegile voastre și îndepliniți întocmai
acele făgăduințe.
26. De aceea ascultați cuvântul Domnului: Iată Eu M-am jurat pe numele
Meu cel mare, zice Domnul, că nu va mai fi rostit numele Meu de gura
vreunui iudeu în toată țara Egiptului. Nimeni nu va zice: Viu este
Domnul Dumnezeu!
27. Iată Eu voi veghea asupra lor spre pieire, iar nu spre bine; și
toți oamenii din Iuda, care sunt în țara Egiptului vor pieri de sabie
și de foame, până se vor stinge de tot.
28. Numai un mic număr, care vor fugi de sabie, se va întoarce din
țara Egiptului în țara lui Iuda, și vor ști toți cei rămași din Iuda,
care au venit în țara Egiptului ca să trăiască acolo, al cui cuvânt
se va împlini: al Meu sau al lor.
29. Iată semnul ce vi-l dau, zice Domnul, că vă voi pedepsi în locul
acesta, ca să știți că se va împlini cuvântul Meu cel pentru voi spre
pieirea voastră.
30. Asa zice Domnul: Iată Eu voi da pe Faraonul Hofra, regele Egiptului,
în mâinile vrăjmașilor lui, cum am dat pe Sedechia, regele lui Iuda,
în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, vrăjmașul lui, care
voia să-i ia viața".
Capitolul 45 Ieremia mustră pe Baruh.
1. Cuvântul pe care l-a spus proorocul Ieremia lui Baruh, fiul lui
Neria, când a scris el cuvintele acestea din gura lui Ieremia în carte,
în anul al patrulea al domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele
lui Iuda:
2. "Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, Baruh:
3. Tu zici: "Vai de mine, că Domnul a adăugat durere la boala
mea; am slăbit suspinând și nu-mi găsesc liniștea!"
4. Spune-i, zice Domnul: Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma, și ce
am sădit, voi smulge, - adică toată țara aceasta.
5. Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce
nenorocire asupra a tot trupul, zice Domnul, iar ție, drept pradă,
îți voi lăsa viața ta, în toate locurile, oriunde vei merge".
Capitolul 46 Proorocie împotriva Egiptului.
1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul, privitor
la neamuri:
2. Asupra Egiptului, împotriva oștirii Faraonului Neco, regele Egiptului,
care se afla în Carchemiș, lângă fluviul Eufratului Și pe care a zdrobit-o
Nabucodonosor, regele Babilonului, în anul al patrulea al lui Ioiachim,
fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
3. "Gătiți scuturile și sulițele și pășiți la luptă!
4. Călăreți, înșeuați caii și încălecați! Puneți-vă coifurile, ascuțiți
sulițele și îmbrăcați-vă în zale!
5. Dar ce văd Eu? Aceia s-au înspăimântat și s-au întors înapoi, cei
puternici ai lor au fost zdrobiți și fug fără a se uita înapoi. Pretutindeni
e groază, zice Domnul.
6. Cel iute de picior nu va scăpa cu fuga, nici se va mântui cel puternic;
la miazănoapte, pe râul Eufratului, se vor poticni și vor cădea.
7. Cine este acela, care se înalță ca Nilul și își învăluie apele
ca un fluviu?
8. Egiptul se înalță ca Nilul și ca un fluviu își învăluie apele sale
și zice: Ridica-mă-voi și voi acoperi pământul, pierde-voi cetățile
și locuitorii lor.
9. Încălecați pe cai și vă aruncați în căruțe și porniți, puternici
Etiopieni și Libieni înarmați cu scut, și voi Lidieni, ținând arcurile
și încordându-le,
10. Căci ziua aceasta e zi de răzbunare la Domnul Dumnezeu, ca să
Se răzbune pe vrăjmașii Săi, și sabia va mânca, se va sătura și se
va îmbăta de sângele lor; și aceasta va fi jertfă Domnului Dumnezeului
Savaot în țara cea de la miazănoapte, la râul Eufratului.
11. Fecioară, fiica Egiptului, mergi în Galaad și ia-ți balsam; în
zadar vei spori leacurile tale, căci nu mai este vindecare pentru
tine.
12. Auzit-au popoarele de rușinea ta și bocetul tău a umplut pământul,
căci cel puternic s-a lovit cu cel puternic și au căzut amândoi împreună".
13. Cuvântul pe care l-a grăit Domnul proorocului Ieremia despre năvălirea
lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ca să lovească pământul Egiptului:
14. "Vestiți în Egipt și dați știre în Migdol; spuneți în Nof
și în Tahpanhes, și ziceți: Stai și te gătește, căci sabia nimicește
în jurul tău!
15. Ce? Apis a fugit? Cel puternic al tău a căzut? Da, fiindcă Domnul
l-a lovit.
16. El înmulțește pe cei care se clatină și cad unii peste alții,
fiecare dintre ei zicând: Să ne sculăm și să ne întoarcem la poporul
nostru, în pământul patriei noastre, departe de sabia ucigătoare.
17. Iar lui Faraon, regele Egiptului, dați-i nume: "Zarvă care
scapă clipa hotărâtoare!"
18. Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui nume este Domnul Savaot,
pe cât e de adevărat că Taborul este în rândul munților și Carmelul
lângă mare, tot atât e de adevărat că el va veni.
19. Fecioară, locuitoarea Egiptului, gătește-ți cele trebuitoare pentru
bejenie, căci Noful va fi pustiit, dărăpănat și fără locuitori.
20. Egiptul este o junincă preafrumoasă peste care s-a năpustit un
tăune de la miazănoapte.
21. Și simbriașii lui sunt în mijlocul lui ca niște tauri îngrășați;
aceștia s-au întors înapoi, au fugit toți și n-au ținut piept, pentru
că a venit asupra lor ziua pieirii lor, timpul pedepsirii lor.
22. Glasul lor se aude ca șuierul șarpelui, vin cu oștire și tăbărăsc
asupra lui cu topoarele, ca tăietorii de lemne;
23. Taie pădurea lui, zice Domnul, căci sunt nenumărați, sunt mai
mulți decât lăcustele și nu mai au număr.
24. Fiica Egiptului batjocorită e dată pe mâna poporului de la miazănoapte.
25. Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, zice: "Iată, Eu voi
pedepsi pe Amon, care se află în No, pe Faraon și Egiptul, pe dumnezeii
și pe regii lui, pe Faraon și pe cei ce-și pun nădejdea în el.
26. Și-i voi da în mâinile celor ce caută viața lor, în mâinile lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, și în mâinile slujitorilor lui.
Dar după aceea Egiptul va fi iarăși locuit, ca în zilele de altădată,
zice Domnul.
27. Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme și nu te înspăimânta Israele!
Căci iată, Eu te voi elibera din țară depărtată și neamul tău îl voi
aduce din țara robiei lui; Iacov se va întoarce și va trăi liniștit
și pașnic și nimeni nu-l va înspăimânta.
28. Iacove, robul Meu, nu te teme, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine
și voi pierde toate neamurile printre care te-am împrăștiat, iar pe
tine nu te voi pierde, ci numai te voi pedepsi cu măsură, căci nepedepsit
nu te voi lăsa".
Capitolul 47 Proorocie pentru pieirea celor de
alt neam.
l. Cuvântul Domnului care a fost către proorocul Ieremia pentru Filisteni,
înainte de a lovi Faraon Gaza.
2. Așa zice Domnul: "Iată se ridică ape de la miazănoapte și
cresc ca un fluviu ieșit din matcă, îneacă țara și tot ce cuprinde
ea, cetățile și locuitorii lor. Atunci oamenii vor striga și vor plânge
toți locuitorii țării,
3. La ropotul zgomotos al copitelor puternicilor lui cai, la vuietul
carelor lui și la huruitul roților lui. Părinții nu se vor mai uita
la copiii lor, pentru că mâinile lor vor fi încremenite
4. De groaza zilei aceleia, care vine să piardă pe toți Filistenii
și să răpească Tirului și Sidonului orice nădejde de ajutor, căci
va pustii Domnul pe Filisteni, rămășița insulei Caftor.
5. Gaza a pleșuvit și va pieri Ascalonul, cu rămășița văilor lui".
Până când îți vei face tăieturi de jale în piele?
6. Până când vei tăia, sabia Domnului? Până când nu te vei liniști?
Întoarce-te în teaca ta, oprește-te și te liniștește!
7. Dar cum să te liniștești, când ți-a dat Domnul poruncă împotriva
Ascalonului și împotriva țărmului mării? Într-acolo te-a îndreptat
El".
Capitolul 48 Proorocie împotriva Moabului.
1. Asupra Moabului, așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
"Vai de Nebo, că e pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine
și luat. Cetatea este acoperită de rușine și înrobită!
2. Nu mai este slava Moabului! În Heșbon se urzesc rele împotriva
lui, zicând: "Să mergem și să-l ștergem dintre neamuri!"
Și tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!
3. Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire și dărâmare grozavă.
4. Moab e zdrobit și copiii lui au ridicat bocet.
5. Pe suișul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete și pe povârnișul
din Horonaim se aud strigăte de nenorocire:
6. Fugiți! Scăpați-vă viața și fiți asemenea asinului sălbatic din
pustiu.
7. Și fiindcă te-ai încrezut în lucrările și în vistieriile tale vei
fi luat și tu. Chemoșul va merge în robie cu preoții și cu mai-marii
săi, toți împreună.
8. Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăți și cetatea nu Va rămâne
nedărâmată; va pieri valea și șesul și se va pustii, precum a zis
Domnul.
9. Dați un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetățile
lui vor fi prefăcute în pustiu și nu vor mai avea locuitori.
10. Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare
de seamă și blestemat fie tot cel ce oprește sabia lui de la sânge!
11. Moab din tinerețea lui a fost liniștit, se odihnea pe drojdia
sa și n-a fost trecut din vas în vas, nici în robie n-a fost. De aceea
a rămas în el gustul său și mirosul său nu s-a schimbat.
12. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori,
care îl vor pritoci și vor strica vasele și urcioarele lui le vor
sparge.
13. Și va fi rușinat Moab pentru Chemoș, după cum casa lui Israel
a fost rușinată pentru Betel, nădejdea ei.
14. Cum puteți voi să ziceți: "Noi suntem oameni viteji și tari
pentru război?"
15. Moab este pustiit, cetățile lui ard și tinerii lui aleși s-au
dus la junghiere, zice Împăratul al Cărui nume este Domnul Savaot.
16. Aproape este pieirea Moabului și nenorocirea lui vine în grabă
mare.
17. jeliți-l toți vecinii lui și toți cei ce cunoașteți numele lui
ziceți: Cum s-a sfărâmat toiagul puterii, sceptrul slavei!
18. Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălțime și șezi
în pământ ars de soare, căci pustiitorul Moabului vine la tine și
va dărâma întăriturile tale.
19. Stai la drum și privește, locuitoarea Aroerului, și întreabă pe
cel care fuge și pe cel scăpat: Ce s-a întâmplat?
20. Rușinat este Moabul, căci este biruit. Plângeți și strigați, dați
de veste în Amon că Moabul este pustiit.
21. Judecata a venit împotriva țării din șes, împotriva Holonului
și a Iahței, împotriva Mefaatului și a Dibonului,
22. Împotriva lui Nebo și a Bet-Diblataimului.
23. Împotriva Chiriataimului și a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului
și a Cheriotului,
24. Împotriva Bosrei și împotriva tuturor cetăților țării Moabului,
de aproape și de departe.
25. S-a tăiat cornul Moabului și brațul lui este zdrobit, zice Domnul.
26. Îmbătați-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se
Moabul în vărsătura sa și de râs să fie.
27. N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari,
de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai cu el?
28. Părăsiți cetățile și trăiți pe stânci, locuitori ai Moabului,
și veți fi ca porumbeii care-și fac cuiburile pe la intrarea peșterilor.
29. Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de
trufia lui și de îngâmfarea lui, de înfumurarea lui și de semeția
inimii lui.
30. Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroșeniile lui, vorbele
goale și faptele deșarte.
31. De aceea voi plânge pe Moab și voi striga pentru Moabul întreg;
voi suspina după oamenii din Chir-Heres.
32. Și te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât
Iazerul; ramurile tale s-au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer,
pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor văratice și asupra
strugurilor copți.
33. Bucuria și veselia au fost luate din Carmel și din rara Moabului;
voi seca vinul din teascuri și nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte
de veselie; va fi strigăt de război și nu strigăt de bucurie.
34. De la Heșbon până la Eleale și Iahaț, de la Țoar până la Horonaim
și până la Eglat-Șelișia vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului
vor seca.
35. Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri
înalte și pe cei ce tămâiază pe dumnezeii lui.
36. De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier; geme inima
Mea ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogățiile
adunate de ei;
37. Fiecare își are capul ras, fiecare își are barba tunsă; toți au
tăieturi pe mâini și peste coapse sac.
38. Pe toate acoperișurile Moabului și în piețele lui nu este decât
o jale, căci am sfărâmat Moabul, ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.
39. Cum a fost zdrobit!, vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul
de rușine, întorcând spatele! Și va fi Moabul de râs și de groază
pentru toți cei ce-l înconjoară;
40. Căci așa zice Domnul: Iată, vrăjmașul ca un vultur va zbura și-și
va întinde aripile sale deasupra Moabului.
41. Orașele vor fi luate și cetățile cucerite; inima vitejilor Moabiți
va fi în ziua aceea ca inima unei femei chinuită de durerile nașterii.
42. Moabul va fi șters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat
împotriva Domnului.
43. Groază, groapă și laț sunt pentru tine, locuitorule al Moabului,
a zis Domnul.
44. Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; și cel ce va scăpa
de groapă va cădea în laț, căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului,
anul pedepsei lui, zice Domnul.
45. Fugarii obosiți s-au oprit la umbra Heșbonului, dar a ieșit foc
din Heșbon, și din inima Sihonului flăcări, și va mistui tâmplele
lui Moab și creștetul capului fiilor răzvrătirii.
46. Vai ție, Moab! Pierit-a poporul din Chemoș, că fiii tăi sunt luați
în robie și fiicele tale sunt robite.
47. Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie",
zice Domnul. Până aici e judecata lui Moab.
Capitolul 49 Altă proorocie pentru cei de alt
neam.
1. Asupra fiilor lui Amon așa grăiește Domnul: "Au doară Israel
n-are fii? Au doară el n-are moștenitor? Pentru ce, dar, Milcom a
pus stăpânire pe Gad și poporul lui trăiește în cetățile acestuia?
2. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când în Raba, cetatea fiilor
lui Amon, se va auzi strigăt de război, și aceasta va fi prefăcută
în movilă de dărâmături; cetățile ei vor fi arse cu foc și Israel
va stăpâni pe cei ce-l stăpâneau, zice Domnul.
3. Plângi Heșbon, că s-a pustiit Ai! Strigați, voi fiice din Raba,
încingeți-vă cu sac, plângeți și rătăciți prin livezi, căci Milcom
va merge în robie cu preoții și cu mai-marii săi, toți împreună.
4. "Fiică nepăsătoare, tu te lauzi cu Valea ta, tu te încrezi
în comorile tale, zicând: "Cine va îndrăzni să vină împotriva
mea?"
5. Iată Eu voi aduce asupra ta groază din toate părțile, zice Domnul
Dumnezeul Savaot și veți fi fugăriți care încotro și nimeni nu va
aduna pe fugari.
6. Dar după aceea voi întoarce din robie pe fiii lui Amon", zice
Domnul.
7. Iar asupra Edomului așa grăiește Domnul Savaot: "Au doară
nu mai este înțelepciune în Teman? Au doară lipsește sfatul la cei
înțelepți?
8. Au doară a secat înțelepciunea lor? Fugiți, întorcând spatele!
Ascundeți-vă în peșteri, locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire
peste Isav, la vremea pedepsirii lui.
9. Dacă ar fi venit la tine culegătorii de struguri, de bună seamă
ar fi lăsat puține bobițe neculese. De ar fi venit hoții noaptea,
ar fi răpit cât le-ar fi fost de trebuință.
10. Eu însă voi jefui pe Isav până la piele, voi descoperi ascunzătorile
lui, și el nu se va putea ascunde. Stârpit va fi neamul lui, frații
lui și vecinii lui, și el nu va mai fi.
11. Lăsați orfanii, că Eu voi ține viața lor, și văduvele tale să
creadă în Mine;
12. Căci așa grăiește Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea
paharul, îl vor bea negreșit. Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit?
Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea negreșit paharul.
13. Căci Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boțra va fi o groază
și o rușine, un deșert și un blestem, și cetățile ei vor ajunge ruine
veșnice.
14. Auzit-am veste de la Domnul și sol s-a trimis la popoare să spună:
"Adunați-vă și mergeți împotriva ei și ridicați-vă pentru luptă".
15. Iată Eu te voi face mic între popoare.
16. Starea ta groaznică și semeția inimii tale te-au adeverit pe tine,
cel ce locuiești în crăpăturile stâncilor și care te-ai așezat pe
vârfurile dealurilor! Deși ți-ai împletit cuibul tău sus, ca un vultur,
și de acolo te voi arunca, zice Domnul.
17. Edom va fi o groază; toți cei ce vor trece pe lângă el vor fi
uimiți, vor fluiera, văzând toate rănile lui.
18. Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora și cetățile vecine cu ele,
zice Domnul, tot așa și acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu
se va opri în el.
19. Iată-l, se înalță ca un leu de la obârșiile Iordanului spre sălașurile
întărite; dar Eu îi voi sili să plece cu grăbire din Edom și cine
va fi ales, pe acela îl voi pune peste acesta. Căci cine este asemenea
Mie și ce păstor se va împotrivi Mie?
20. Ascultați dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El asupra lui
Edom și planurile pe care El le-a gândit împotriva locuitorilor din
Teman: "Da, chiar oile cele mai plăpânde vor fi târâte; la vederea
lor pășunea lor se va înfiora de spaimă.
21. La vuietul căderii lor se va cutremura pământul și răsunetul strigătului
lor se va auzi până la Marea Roșie.
22. Iată-l se înalță, ca un vultur, și zboară și își întinde aripile
sale deasupra Boțrei, și inima războinicilor din Edom va fi în ziua
aceea ca inima unei femei ce naște".
23. Asupra Damascului: "Hamatul și Arpadul sunt tulburate, căci
au primit o veste rea. Inima lor se topește de frică; este o mare
în furtună care nu se poate potoli.
24. Temutu-s-a Damascul și a luat-o la fugă; de frică l-au cuprins
dureri și chinuri, ca pe femeia ce naște.
25. Cum n-a scăpat cetatea slavei, cetatea bucuriei mele!
26. Deci vor cădea tinerii lui pe ulițele lui și toți vor pieri în
ziua aceea, zice Domnul Savaot.
27. Voi aprinde foc în zidurile Damascului și el va mistui palatele
lui Benhadad".
28. Asupra Chedarului și asupra regatelor Hațorului, pe care le-a
lovit Nabucodonosor, regele Babilonului, așa grăiește Domnul: "Sculați-vă
și ieșiți înaintea lui Chedar și pustiiți pe fiii Răsăritului!
29. Corturile lor și turmele lor să fie luate, țesăturile lor și toate
lucrurile lor și cămilele lor să fie luate. Și să li se strige: Groază
din toate părțile!
30. Fugiți, duceți-vă repede, ascundeți-vă în prăpăstii, locuitori
ai Hațorului, zice Domnul, căci Nabucodonosor, regele Babilonului,
a luat hotărâre asupra voastră, și a urzit un plan împotriva voastră.
31. Sculați-vă și pășiți împotriva poporului celui pașnic, care trăiește
fără grijă, zice Domnul; acela n-are nici uși, nici zăvoare și locuiește
singur.
32. Cămilele lor vor fi date prăzii și mulțimea turmelor lor răpirii
și-i voi împrăștia în toate vânturile pe aceștia care-și tund părul
de pe tâmple și din toate părțile lui voi aduce asupra lor pieirea,
zice Domnul.
33. Hațorul va fi sălașul șacalilor și pustietate veșnică; nu va trăi
acolo om, nici fiu de om nu se va opri acolo".
34. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul împotriva
Elamului, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda:
35. "Așa zice Domnul Savaot: Iată voi sfărâma arcul Elamului,
puterea lui de căpetenie,
36. Și voi aduce asupra Elamului patru vânturi din cele patru margini
ale cerului și-l voi împrăștia în toate vânturile acestea și nu va
fi neam la care să nu ajungă Elamiți izgoniți;
37. Voi lovi pe Elamiți cu frică înaintea vrăjmașilor lor și înaintea
celor care vor să le ia viața; asupra lor voi aduce nenorociri, mânia
Mea aprinsă, zice Domnul, și în urma lor voi trimite sabie, până îi
voi stârpi.
38. Voi pune tronul Meu în Elam și voi stârpi de acolo pe rege și
pe dregători, zice Domnul.
39. Dar în zilele cele de apoi, voi întoarce pe Elam din robie",
zice Domnul.
Capitolul 50 Proorocie pentru întoarcerea din
robia Babilonului.
l. Cuvântul pe care l-a rostit Domnul despre Babilon și despre țara
Caldeilor prin Ieremia proorocul:
2. "Vestiți și faceți cunoscut între popoare, ridicați steag,
spuneți și nu tăinuiți, ci ziceți: Babilonul e luat, Bel e rușinat,
Merodah e zdrobit, chipurile lui cele cioplite sunt batjocorite și
idolii lui sfărâmați.
3. Căci de la miazănoapte s-a ridicat asupra lui poporul care va preface
pământul în pustiu și nimeni nu va locui acolo, nici om, nici dobitoc;
toți se vor ridica și se vor duce.
4. În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul, vor veni fiii
lui Israel, și împreună cu ei vor merge și fiii lui Iuda și, plângând,
voi căuta pe Domnul Dumnezeul lor;
5. Vor întreba de calea Sionului și, întorcându-și fețele spre el,
vor zice: Veniți și vă uniți cu Domnul prin legământ veșnic, care
nu se va uita.
6. Poporul Meu a fost ca oile cele pierdute; păstorii lor le-au abătut
din cale și le-au împrăștiat prin munți; rătăcit-au ele din deal în
munte și și-au uitat staulul lor.
7. Toți cei ce le găseau le mâncau și dușmanii lor ziceau: Nu suntem
noi de vină, pentru că ele au păcătuit împotriva Domnului, Locașul
neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinților lor.
8. Fugiți din Babilon și plecați din țara Caldeilor și veți fi ca
berbecii înaintea turmelor de oi.
9. Căci iată, voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime
de neamuri mari din țara de la miazănoapte; acelea se vor înșira împotriva
lui și el va fi luat. Săgețile lor sunt ca ale arcașului iscusit,
nu cad în zadar.
10. Caldeea va fi pradă lor și pustiitorii ei se vor sătura, zice
Domnul.
11. "Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit când ați răpit moștenirea
Mea; zburdați ca vițeii pe pajiște, nechezați ca armăsarii!
12. Mama voastră va fi în rușine mare și aceea care v-a născut va
roși. Iată, că ea va fi cea mai de, pe urmă dintre neamuri: un pustiu,
un pământ uscat și fără apă.
13. De mânia Domnului țara lor va ajunge nelocuită și toată va fi
pustiu. Tot cel ce va trece prin Babilon se va mira și va fluiera,
văzând toate rănile lui.
14. Așezați-vă în rânduială de bătaie împrejurul Babilonului. Cei
ce încordați arcul, trageți în el, nu cruțați săgețile, căci el a
păcătuit împotriva Domnului.
15. Ridicați strigăt de război împotriva lui din toate părțile; el
întinde mâna; căzut-au întăriturile lui și zidurile lui s-au prăbușit,
căci aceasta este răsplata Domnului! Răzbunați-vă pe el!
16. Cum s-a purtat el, așa purtați-vă și voi! Stârpiți din Babilon
pe cel ce seamănă și pe cel ce lucrează cu secera în vremea secerișului!
De frica sabiei ucigătoare, să se întoarcă fiecare la poporul său
și fiecare să fugă în țara sa.
17. Pe Israel, turma cea risipită leii l-au prigonit; mai înainte
l-a mâncat regele Asiriei, iar acum în urmă Nabucodonosor, regele
Babilonului, i-a zdrobit oasele.
18. De aceea, așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată,
Eu voi pedepsi pe regele Babilonului și țara lui, cum am pedepsit
și pe regele Asiriei,
19. și voi întoarce pe Israel la pășunea lui și va paște el pe Carmel
și în Vasan; sufletul lui se va sătura în muntele lui Efraim și în
Galaad.
20. În zilele acelea și în vremea aceea se va căuta nedreptatea lui
Israel, zice Domnul, și nu se va afla, se vor căuta și păcatele lui
Iuda și nu se vor găsi, căci voi ierta pe aceia pe care îi voi lăsa
în viață.
21. Ridică-te împotriva țării Merataim, împotriva țării Răzvrătirii
și împotriva locuitorilor din Pecod, țara pedepsirii! Pustiește și
nimicește, zice Domnul, și fă tot ce ți-am poruncit!
22. Strigăte de război se aud în toată țara și prăpădul este mare!
23. Cum s-a sfărâmat și s-a zdrobit ciocanul lumii întregi! Cum a
ajuns Babilonul de plâns pe pământ!
24. Întins-am curse pentru tine și te-ai prins, Babilonule, fără să
te aștepți. Găsit ai fost și prins, pentru că te-ai ridicat împotriva
Domnului.
25. Domnul Și-a deschis vistieria Sa și a luat din ea vasele mâniei
Sale, pentru că Domnul Dumnezeul Savaot are de lucru în țara Caldeilor.
26. Alergați împotriva ei din toate părțile, deschideți jitnițele
ei, călcați-o ca pe niște snopi, nimiciți-o de tot, ca să nu mai rămână
nimic din ea!
27. Ucideți toți boii ei! Să meargă la junghiere! Vai lor, căci a
venit ziua lor și vremea pedepsirii lor!
28. Se aude glasul celor ce fug și al celor care scapă din țara Babilonului,
ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea
cea pentru templul Său!
29. Chemați împotriva Babilonului săgetători! Toți cei ce încordați
arcul, așezați-vă tabăra împrejurul lui, ca nimeni să nu scape din
el! Răsplătiți-i după faptele lui! Cum s-a purtat el, așa să vă purtați
și voi cu el, căci el s-a ridicat împotriva Domnului, împotriva Sfântului
lui Israel.
30. De aceea vor cădea tinerii lui pe ulițele lui și toți oștenii
lui vor fi pierduți în ziua aceea, zice Domnul.
31. Iată, Eu sunt împotriva ta, "trufașule", zice Domnul
Savaot, căci a venit ziua ta și timpul pedepsirii tale.
32. Și se va împiedica "trufașule" și va cădea și nimeni
nu-l va ridica. Voi aprinde foc în cetățile lui și acesta va mistui
toate împrejurul lui.
33. Așa zice Domnul Savaot: Apăsați sunt fiii lui Israel, ca și fiii
lui Iuda, și toți cei ce i-au robit îi țin tare și nu vor să le dea
drumul.
34. Dar Răscumpărătorul lor este puternic și numele Lui este Domnul
Savaot. Acesta va apăra pricina lor, ca să liniștească țara și să
facă pe locuitorii Babilonului să tremure.
35. Sabie împotriva Caldeilor, zice Domnul, și împotriva locuitorilor
Babilonului și a căpeteniilor lui și a înțelepților lui.
36. Sabie împotriva proorocilor minciunii, ca ei să-și piardă mintea!
Sabie împotriva oștenilor lui: să se teamă!
37. Sabie împotriva cailor și a carelor lui și împotriva a toată mulțimea
de oameni din el: să fie ca niște femei! Sabie împotriva comorilor
lui: să fie jefuite!
38. Uscăciune peste apele lui: să sece! Fiindcă aceasta este o țară
de idoli și au înnebunit cu idolii lor.
39. Acolo se vor așeza fiarele pustiului cu șacalii și vor trăi în
ea struții; în veci nu va mai fi locuită și din neam în neam nu vor
locui acolo oameni.
40. Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma și Gomora și cetățile vecine
cu ele, zice Domnul, așa și aici nici un om nu va trăi, nici fiu de
om nu va poposi acolo.
41. Iată vine de la miazănoapte un popor mare și regi mulți se ridică
de la marginile pământului.
42. Și țin în mână arc și suliță; aceștia sunt cruzi și nemilostivi
și glasul lor e zgomotos ca marea, și vin pe cai, ca unii care sunt
gata să lupte cu tine, fiica Babilonului!
43. Auzit-a regele Babilonului veste despre ei și au început să-i
tremure mâinile; l-a cuprins întristarea și dureri ca ale femeii ce
naște.
44. Iată ca un leu se ridică din tufișurile Iordanului spre pășunea
totdeauna verde! Dar Eu îl voi face să plece cu grăbire de acolo și
voi așeza acolo pe cel pe care l-am ales. Căci cine este asemenea
Mie? Și cine-Mi va cere socoteală? și ce păstor se va împotrivi Mie?
45. Ascultați dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El împotriva
Babilonului și planurile pe care le-a făcut El împotriva țării Caldeilor!
Da, vor fi târâți ca oile cele mărunte; la vederea lor pășunea lor
se va înfiora de spaimă.
46. La vuietul luării Babilonului tremură pământul și un strigăt se
întinde printre neamuri".
Capitolul 51 Proorocie pentru pieirea Babilonului.
1. Așa zice Domnul: "Iată, voi ridica împotriva Babilonului și
a locuitorilor țării Caldeii un duh nimicitor.
2. Și voi trimite la Babilon vânturători, care-l vor vântura și vor
pustii țara lui, căci în ziua nenorocirii vor năvăli asupra lui din
toate părțile.
3. Arcașul să-și încordeze arcul împotriva arcașului și împotriva
celui ce se laudă cu platoșele sale, și să nu cruțe pe tinerii lui!
Nimiciți toată oștirea lui!
4. Să cadă răniți de moarte în țara Caldeilor și străpunși pe străzile
Babilonului.
5. Căci Iuda și Israel n-au rămas văduvi de Dumnezeul lor, de Domnul
Savaot, și țara Caldeilor e plină de păcate înaintea Sfântului lui
Israel.
6. Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața, ca să nu pieriți
pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru
Domnul, căci El îi va da răsplată.
7. Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot
pământul; băut-au popoarele din vinul ei și au înnebunit.
8. Căzut-a fără de veste Babilonul, și s-a zdrobit. Plângeți-l și
aduceți balsam pentru rănile lui, că poate se va vindeca!
9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Lăsați-l și
haideți să mergem fiecare în țara noastră, pentru că osânda lui s-a
ridicat până la nori și a ajuns până la cer!
10. Domnul a scos la lumină dreptatea noastră! Veniți să vestim în
Sion fapta Domnului Dumnezeului nostru!
11. Ascuțiți săgețile și vă umpleți tolbele! Că Domnul a trezit duhul
regilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este
răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul Său.
12. Ridicați steagul împotriva zidurilor Babilonului, întăriți paza,
puneți străjeri, întindeți curse, căci Domnul a făcut un plan și a
împlinit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13. O, tu, cel ce locuiești lângă apele cele mari și ești plin de
comori, venit-a sfârșitul tău și măsura lăcomiei tale ți s-a umplut!
14. Domnul Savaot S-a jurat pe Sine Însuși și a zis: "Adevărul
grăiesc, că te voi umple de oameni, ca de lăcuste, și ei vor ridica
strigăt de biruință".
15. El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea
Sa și cu mintea Sa a întins cerurile.
16. La glasul Lui freamătă apele în ceruri și El ridică nori de la
marginile pământului; făurește fulgerele în mijlocul ploii și scoate
vânturile din vistieriile Sale.
17. Tot omul rătăcește în știința sa și orice argintar se rușinează
de idolul său, căci chipurile turnate de el nu sunt decât minciună;
n-au nici o suflare în ele.
18. Aceasta este deșertăciune adevărată, faptă rătăcită și în vremea
pedepsirii lor vor pieri.
19. Dar soarta lui Iacov nu e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este
făcătorul a toate, și Israel este toiagul moștenirii Lui, și numele
Lui este Domnul Savaot.
20. "Ciocan Îmi ești tu și armă de război. Cu tine am lovit popoare
și cu tine am stricat regate.
21. Cu tine am lovit cal și călăreț și cu tine am sfărâmat carul și
pe conducătorul lui.
22. Cu tine am lovit bărbat și femeie, cu tine am bătut tânăr și bătrân
și cu tine am lovit fecior și fecioară.
23. Cu tine am lovit păstor și turmă, cu tine am bătut pe plugar și
boii lui și cu tine am lovit pe mai-marii ținuturilor și pe căpeteniile
cetăților.
24. Și voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Caldeii pentru
toate relele ce au făcut ei Sionului sub ochii voștri", zice
Domnul.
25. "Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al nimicirii, care ai
pustiit tot pământul; voi întinde împotriva ta mâna Mea, te voi arunca
jos de pe stânci și te voi face munte dogorit de soare, zice Domnul!
26. Nimeni nu va lua din tine pietre de pus în capul unghiului, nici
pietre de temelie, ci veșnic vei fi pustiu", zice Domnul.
27. "Ridicați steag pe pământ, trâmbițați cu trâmbița printre
neamuri, pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui
regatele: Ararat, Mini și Așchenaz, puneți căpetenie împotriva lui
și aduceți cai ca lăcusta cea grozavă.
28. Înarmați împotriva lui neamurile și pe regii Mediei, căpeteniile
provinciilor ei și pe toate căpeteniile cetăților ei și toată țara
de sub stăpânirea lor.
29. Pământul se cutremură și se zbuciumă, căci se împlinește împotriva
Babilonului planul Domnului de a face pământul Babilonului pustietate
fără locuitori.
30. Cei puternici ai Babilonului au încetat lupta, șed în întăriturile
lor; secătuitu-s-a puterea lor și au ajuns ca femeile; locuințele
lor sunt arse și zăvoarele sfărâmate.
31. Sol după sol, vestitor după vestitor aleargă să dea de știre regelui
Babilonului că cetatea sa e cuprinsă din toate părțile,
32. Că vadurile sunt luate, bălțile cu stuf arse și ostașii loviți
de spaimă".
33. Că așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului
e asemenea unei arii în timpul treieratului: încă puțin și vine vremea
secerișului".
34. "Mâncatu-m-a și m-a ros Nabucodonosor, regele Babilonului;
făcutu-m-a vas gol; înghițitu-m-a ca un dragon; umplutu-și-a pântecele
cu bunătățile mele și m-a aruncat.
35. Ocara mea și carnea mea cea sfâșiată să fie asupra Babilonului",
să zică ceea ce locuiește în Sion - "și sângele meu să fie asupra
locuitorilor Caldeii", să zică Ierusalimul.
36. De aceea, așa zice Domnul: "Iată Eu iau apărarea pricinii
tale și te voi răzbuna și voi seca marea lui Și canalele lui le voi
usca.
37. Babilonul va fi o movilă de dărâmături, adăpost pentru șacali,
groază și batjocură fără locuitori.
38. Ei toți vor mugi ca niște lei și vor mârâi ca niște pui de leu.
39. În vremea aprinderii lor le voi face ospăț și-i voi adăpa, ca
să se veselească și să doarmă somnul de veci și să nu se mai trezească,
zice Domnul.
40. Îi voi coborî ca pe niște miei la junghiere, ca pe niște berbeci
și țapi.
41. Cum a fost luat Șisac! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă
umplea tot pământul! Cum a ajuns Babilonul spaimă printre neamuri!
42. S-a ridicat marea împotriva Babilonului și acesta e acoperit de
mulțimea valurilor.
43. Cetățile lui au ajuns pustii, pământul lui sec, ținut unde nu
locuiește nici un om și pe unde nu trece fiu de om.
44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon și voi smulge din gura lui cele
înghițite de el; popoarele nu se vor mai îngrămădi spre el de acum
înainte. Dar zidurile Babilonului au și căzut.
45. Ieși din mijlocul lor, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața
de flacăra mâniei Domnului.
46. Să nu slăbească inima voastră și să nu vă temeți de zvonul care
se va auzi în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar în anul
următor altul și pe pământ va fi silnicie; tiran peste tiran se va
scula.
47. De aceea iată vin zile când voi pedepsi pe idolii Babilonului
și toată țara lui va fi rușinată, toți cei loviți ai lui vor cădea
în mijlocul lui.
48. Atunci cerul și pământul și tot ce cuprind ele vor striga de bucurie
împotriva Babilonului, căci vin asupra lui pustiitorii de la miazănoapte,
zice Domnul.
49. Cum Babilonul a dobândit și a zdrobit pe Israeliți, așa vor fi
doborâți și zdrobiți în Babilon locuitorii pământului lui.
50. Cei scăpați de sabie, plecați, nu vă opriți, aduceți-vă aminte
din depărtare de Domnul și să-și găsească Ierusalimul loc în inima
voastră.
51. Ne rușinam când auzeam ocara, și necinstea acoperea obrazul nostru,
când străinii au venit în locul cel sfânt al templului Domnului;
52. Dar în schimb iată vin zile, zice Domnul, când voi pedepsi idolii
lui și tot pământul lui va fi plin de gemetele celor ce sunt uciși.
53. De s-ar ridica Babilonul până la cer și de și-ar întări întru
înălțime cetatea sa, tot vor veni din porunca Mea pustiitorii, zice
Domnul.
54. Ascultați țipătul care se ridică din Babilon și uriașa trosnitură
din Caldeea!
55. Că Domnul va pustii Babilonul și va pune capăt glasului celui
mândru al lui. Suna-vor valurile lor, ca apele cele mari, răsuna-va
glasul lor.
56. Căci pustiitorul va veni asupra lui, asupra Babilonului, și apărătorii
lui vor fi luați și arcurile lor vor fi sfărâmate, că Domnul Dumnezeul
răsplătirilor va da fiecăruia plata cuvenită.
57. Voi îmbăta pe mai-marii lui și pe înțelepții iui, pe căpeteniile
ținuturilor lui și pe căpeteniile cetăților lui și pe ostașii lui
și vor dormi somnul de veci și nu se vor mai trezi, zice Domnul, al
Cărui nume e Domnul Savaot".
58. Așa zice Domnul Savaot: "Zidurile cele groase ale Babilonului
le voi dărâma până la temelie și porțile lui cele înalte vor fi arse
cu foc. Așadar în deșert s-au trudit popoarele și neamurile au muncit
pentru foc".
59. Cuvântul pe care proorocul Ieremia l-a încredințat lui Seraia,
fiului Neria, fiul lui Maaseia, când acesta a plecat la Babilon cu
Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei lui; Seraia
era mare cămăraș.
60. Atunci a scris Ieremia într-o carte toate nenorocirile care trebuia
să vină asupra Babilonului.
61. Și a zis Ieremia către Seraia: "Când vei ajunge la Babilon,
caută să citești toate cuvintele acestea și să zici:
62. "Doamne, Tu ai grăit de locul acesta că-l vei pierde așa
încât să nu rămână într-însul nici om, nici animal, ci să fie pustietate
veșnică".
63. Și după ce vei isprăvi de citit cartea aceasta, leagă o piatră
de ea și arunc-o în mijlocul Eufratului și zi:
64. "Așa se va cufunda Babilonul și nu se va mai ridica din acea
nenorocire pe care o voi aduce asupra lui și se va istovi". Până
aici este vorbirea lui Ieremia.
Capitolul 52 Pustiirea Ierusalimului. Evreii duși
robi în Babilon.
l. Sedechia era de douăzeci și unu de ani când a început să domnească
și a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale era Hamutal,
fata lui Ieremia din Libna.
2. El a făcut rele în ochii Domnului, precum făcuse și Ioiachim.
3. De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului și a lui Iuda
până într-atât încât i-a lepădat de la fața Sa, și Sedechia a fost
dat jos de regele Babilonului.
4. Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a
zecea a lunii acesteia, când a venit Nabucodonosor, regele Babilonului,
cu toată oștirea sa împotriva Ierusalimului, l-a înconjurat și a făcut
împrejurul lui valuri de pământ.
5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui
Sedechia.
6. Iar în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, s-a întărit
foametea în cetate, și poporul țării nu mai avea pâine.
7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe unde au ieșit toți oștenii
și au fugit din cetate noaptea pe porțile ce se aflau între cele două
ziduri de lângă grădina regelui; iar Caldeii erau împrejurul cetății.
8. Și a alergat oștirea Caldeilor după rege și a ajuns pe Sedechia
în șesurile Ierihonului. Atunci toată oștirea lui a fugit de la el.
9. Deci au luat pe rege și l-au dus la regele Babilonului în Ribla,
în ținutul Hamat, unde acesta l-a judecat.
10. Regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia înaintea ochilor
acestuia; a junghiat de asemenea în Ribla și pe toți cei mari din
Iuda.
11. Iar lui Sedechia i-a scos ochii și a poruncit să-l încătușeze
cu cătușe de aramă; și l-a dus regele Babilonului la Babilon și l-a
pus în casa cea de pază, unde l-a ținut până în ziua morții lui.
12. în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al
nouăsprezecelea al regelui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit
Nebuzaradan, căpetenia gărzii, care stătea înaintea regelui Babilonului,
la Ierusalim și a ars templul Domnului,
13. Casa regelui și toate casele din Ierusalim; toate casele cele
mari le-a ars cu foc;
14. Iar oștirea Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat
toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci din popor
și tot poporul care rămăsese în cetate și pe cei care se predaseră
regelui Babilonului și toată rămășița de popor.
16. Și numai puțini din poporul sărac al țării au fost lăsați de Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, ca lucrători pentru vii și ogoare.
17. Caldeii au sfărâmat stâlpii cei de aramă, care se aflau în templul
Domnului, postamentele și marea de aramă care se afla în templul Domnului,
și toată arama lor au dus-o la Babilon.
18. Au luat lighenele, lopețile, cuțitele și castroanele, lingurile
și toate vasele de aramă, care erau întrebuințate la slujbele dumnezeiești;
19. Și căpetenia gărzii a mai luat vasele și cleștele, cazanele și
candelele, cățuile și cupele - tot ce era de aur și ce era de argint.
20. De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea și cei doisprezece boi
de aramă, care serveau de postament și pe care regele Solomon îi făcuse
pentru templul Domnului. În toate acestea era atâta aramă, cât nu
se putea cântări.
21. Fiecare stâlp din aceștia era de optsprezece coți în înălțime
și o sfoară de doisprezece coți îl putea cuprinde împrejur, iar grosimea
pereților lor era de patru degete, căci înăuntru nu erau plini.
22. Coroana unui stâlp era de aramă și înălțimea ei era de cinci coți.
Și pereții ei și rodiile dimprejur erau toate de aramă. Asemenea coroană
cu rodii era și la celălalt stâlp.
23. De jur împrejur erau nouăzeci și șase de rodii; tot așa și la
celălalt stâlp împrejurul coroanei lui erau rodii.
24. Căpetenia gărzii a luat și pe Seraia arhiereul și pe Sofonie,
preotul al doilea, și pe trei străjeri ai pragurilor.
25. Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oștiri, și
șapte oameni, care stăteau înaintea regelui și care se aflau în cetate;
au mai luat pe secretarul căpeteniei oștirii, care înscrisese la oștire
pe poporul țării, precum și șaizeci de oameni din poporul țării, care
s-au găsit în cetate.
26. Pe aceștia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, și i-a dus
la Nabucodonosor, regele Babilonului, în Ribla.
27. Și i a lovit pe ei regele Babilonului și i-a omorât în Ribla cea
din țara Hamat. Așa a fost strămutat Iuda din țara sa.
28. Iată acum poporul pe care l-a strămutat Nabucodonosor: în luna
a șaptea, trei mii douăzeci și trei de oameni;
29. În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost strămutați
din Ierusalim opt sute treizeci și două de suflete;
30. În anul al douăzeci și treilea al lui Nabucodonosor, Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, a strămutat din Iudei șapte sute patruzeci și cinci
de suflete: în total patru mii șase sute de suflete.
31. În anul al treizeci și șaptelea după strămutarea lui Ioiachim,
regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în douăzeci și cinci ale
lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi al domniei
lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, și l-a scos din închisoare;
32. A vorbit cu el prietenește și a pus scaunul lui mai sus decât
al altor regi care erau la el în Babilon.
33. A schimbat hainele lui de închisoare și Ioiachim a mâncat întotdeauna
la masa regelui în toate zilele lui.
34. Hrana lui i s-a dat de la rege zilnic, până la moartea sa, în
toate zilele vieții sale.
|