Capitolul 1: Asuprirea fiilor lui Israel în
Egipt
l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat
în Egipt împreună cu Iacov, tatăl lor, aducând fiecare toată casa
sa, sunt acestea:
2. Ruben, Simeon, Levi și Iuda;
3. Isahar, Zabulon și Veniamin;
4. Dan, Neftali, Gad și Așer.
5. Sufletele însă ieșite din Iacov erau de toate șaptezeci și cinci,
iar Iosif era de mai înainte în Egipt.
6. Dar au murit și Iosif și toți frații lui și toți cei de pe vremea
lor.
7. Iar fiii lui Israel s-au născut în număr mare și s-au înmulțit,
au crescut și s-au întărit foarte, foarte tare, și s-a umplut țara
de ei.
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif.
9. Acesta a zis către poporul său: "Iată, neamul fiilor lui
Israel e mulțime mare și e mai tare decât noi.
10. Veniți dar să-i împilăm, ca să nu se mai înmulțească și ca nu
cumva la vreme de război să se unească cu vrăjmașii noștri și, bătându-ne,
să iasă din țara noastră!"
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrări, ca să-i
împileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetăți tari lui Faraon:
Pitom și Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, și cetatea
On sau Iliopolis.
12. Însă cu cât îi împilau mai mult, cu atât mai mult se înmulțeau
și se întăreau foarte, foarte tare, așa că Egiptenii se îngrozeau
de fiii lui Israel.
13. De aceea Egiptenii sileau încă și mai strașnic la muncă pe fiii
lui Israel
14. Și le făceau viața amară prin munci grele, la lut, la cărămidă
și la tot felul de lucru de câmp și prin alte felurite munci, la
care-i sileau cu strășnicie.
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moașelor evreiești, care se
numeau: una Șifra și alta Pua,
16. Și le-a zis: "Când moșiți la evreice, să luați seama când
nasc: de va fi băiat, să-l omorâți, iar de va fi fată, să o cruțați!"
17. Moașele însă s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le poruncise
regele Egiptului, ci au lăsat și pe băieți să trăiască.
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moașe și le-a zis: "pentru
ce ați făcut așa și ați lăsat să trăiască și copiii de parte bărbătească?"
19. Iar moașele au răspuns lui Faraon: "Femeile evreice nu
sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice și nasc până nu vin moașele
la ele".
20. De aceea Dumnezeu a făcut bine moașelor, iar poporul lui Israel
se înmulțea și se întărea mereu.
21. Și fiindcă moașele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a întărit
neamul.
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul său și a zis: "Tot
copilul de parte bărbătească, ce se va naște Evreilor, să-l aruncați
în Nil, iar fetele să le lăsați să trăiască toate!"
Capitolul 2: Moise
l. Un om oarecare, din seminția lui Levi, și-a luat femeie din
fetele lui Levi.
2. Femeia aceea a luat în pântece și a născut un băiat și, văzând
că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni.
3. Dar, fiindcă nu putea să-l mai dosească, a luat mama lui un coș
de papură și l-a uns cu catran și cu smoală și punând copilul în
el l-a așezat în păpuriș, la marginea râului.
4. Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se
întâmple.
5. Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, și roabele
ei o însoriră pe malul râului. Și văzând coșul în păpuriș, ea a
trimis pe una din roabele sale să-l aducă.
6. Și, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea.
Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon și a zis: "Acesta
este dintre copiii Evreilor".
7. Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voiești
să mă duc să-ți chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?"
8. Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Și s-a dus copila
și a chemat pe mama pruncului.
9. Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta și
mi-l alăptează, că eu am să-ti plătesc! " și a luat femeia
copilul și l-a alăptat.
10. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon
și i-a fost ca fiu și i-a pus numele Moise, pentru că își zicea:
"Din apă l-am scos!"
11. Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la
fiii lui Israel, frații săi, și a văzut muncile lor cele grele.
Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu
dintre fiii lui Israel, frații săi;
12. Și căutând încoace și încolo și nevăzând pe nimeni, el a ucis
pe egiptean și l-a ascuns în nisip.
13. Apoi ieșind iarăși a doua zi, a văzut doi evrei certându-se
și a zis asupritorului: "pentru ce bați pe aproapele tău?"
14. Acela însă i-a răspuns: "Cine te-a pus căpetenie și judecător
peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine, cum ai omorât ieri
pe egipteanul acela?" Și s-a spăimântat Moise și a zis: "Cu
adevărat s-a vădit fapta aceasta!"
15. Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit să ucidă
pe Moise. Moise însă a fugit de la fața lui Faraon și s-a dus în
țara Madian; și sosind în tara Madian, s-a oprit la o fântână.
16. Preotul din Madian însă avea șapte fete, care pășteau oile tatălui
lor. Și venind acestea au scos apă și au umplut adăpătorile, ca
să adape oile tatălui lor.
17. Dar păstorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise
și le-a apărat, le-a scos apă și le-a adăpat oile.
18. Mergând ele la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: "Cum
de ați venit astăzi așa de curând?"
19. Iar ele au zis: "Un egiptean oarecare ne-a apărat de păstori,
ne-a scos apă și ne-a adăpat oile noastre!"
20. Zis-a acela către fiicele sale: "Dar unde este acela? De
ce l-ați lăsat? Chemați-l și dați-i să mănânce pâine!"
21. Și a rămas Moise la omul acela și i-a dat pe fiica sa Sefora
de soție.
22. Aceasta, luând în pântece, a născut un fiu și i-a pus Moise
numele Gherșon, zicând: "Am ajuns pribeag în țară străină".
Și luând iarăși în pântece, femeia a născut alt fiu și i-a pus numele
Eliezer, pentru că și-a zis: "Dumnezeul tatălui meu mi-a fost
ajutor și m-a scăpat din mâna lui Faraon".
23. Apoi, după trecere de vreme multă, a murit regele Egiptului,
de care fugise Moise. Fiii lui Israel însă gemeau sub povara muncilor
și strigau și strigarea lor din muncă s-a suit până la Dumnezeu.
24. Auzind suspinele lor, Dumnezeu Și-a adus aminte de legământul
Său pe care îl făcuse cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov.
25. De aceea a căutat Dumnezeu spre fiii lui Israel și S-a gândit
la ei.
Capitolul 3: Chemarea lui Moise
1. În vremea aceea, Moise păștea oile lui Ietro, preotul din Madian,
socrul său. Și depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până
la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
2. Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce
ieșea dintr-un rug; și a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.
3. Atunci Moise și-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată:
că rugul nu se mistuiește".
4. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat
la el Domnul din rug și a zis: "Moise! Moise!". Și el
a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"
5. Și Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ți încălțămintea
din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"
6. Apoi i-a zis iarăși: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul
lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!"
Și și-a acoperit Moise fața sa, că se temea să privească pe Dumnezeu.
7. Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu
în Egipt și strigarea lui de sub apăsători am auzit și durerea lui
o știu.
8. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot
din tara aceasta și să-l duc într-un pământ roditor și larg, în
țara unde curge miere și lapte, în ținutul Canaaneilor, al Heteilor,
al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor și al
Iebuseilor.
9. Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la
Mine și am văzut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii.
10. Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoți
pe fiii lui Israel, poporul Meu, din țara Egiptului!"
11. Atunci a zis Moise către Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca să
mă duc la Faraon, regele Egiptului, și să scot pe fiii lui Israel
din țara Egiptului?"
12. Iar Dumnezeu i-a zis: "Eu voi fi cu tine și acesta îți
va fi semnul că te trimit Eu: când vei scoate pe poporul Meu din
tara Egiptului, vă veți închina lui Dumnezeu în muntele acesta!"
13. Zis-a iarăși Moise către Dumnezeu: "Iată, eu mă voi duce
la fiii lui Israel și le voi zice: Dumnezeul părinților voștri m-a
trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?"
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt".
Apoi i-a zis: "Așa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a
trimis la voi!"
15. Apoi a zis Dumnezeu iarăși către Moise: "Așa să spui fiilor
lui Israel: "Domnul Dumnezeul părinților noștri, Dumnezeul
lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m-a trimis
la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea
din neam în neam!"
16. Mergând dar, adună pe bătrânii fiilor lui Israel și le spune:
"Domnul Dumnezeul părinților noștri, Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov mi S-a arătat și a zis:
V-am cercetat de aproape și am văzut câte vi se întâmplă în Egipt!"
17. Și mi-a mai zis: "Vă voi scoate din împilarea Egiptului
și vă voi duce în pământul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor,
al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor și al Iebuseilor, în
pământul unde curge miere și lapte".
18. Iar ei vor asculta glasul tău. Atunci vei intra tu și bătrânii
lui Israel la Faraon, regele Egiptului, și-i veți zice: "Domnul
Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasă-ne dar să mergem în pustie,
cale de trei zile, ca să aducem jertfă Dumnezeului nostru".
19. Eu însă știu că Faraon, regele Egiptului, nu are să vă lase
să plecați, până nu îl voi sili Eu cu mână tare.
20. Voi întinde deci mâna Mea și voi lovi Egiptul cu toate minunile,
pe care le voi face în mijlocul lui, și după aceea vă va lăsa.
21. Voi da poporului acestuia trecere înaintea Egiptenilor și când
veți ieși, nu veți ieși cu mâinile goale,
22. Ci fiecare femeie va cere la vecina sa și de la cea care stă
cu ea în casă vase de argint, lucruri de aur și haine și veți împodobi
cu ele pe fiii voștri și pe fetele voastre și veți prăda pe Egipteni".
Capitolul 4: Minunile lui Moise
1. Și răspunzând, Moise a zis: "Dar de nu mă vor crede și
nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: "Nu ți S-a arătat
Domnul!", ce să le spun?"
2. Zis-a Domnul către el: "Ce ai în mână?" Și el a răspuns:
"Un toiag!"
3. "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Și a aruncat Moise
toiagul jos și s-a făcut toiagul șarpe și a fugit Moise de el.
4. Și a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna și-l apucă de
coadă!" Și și-a întins Moise mâna și l-a apucat de coadă și
s-a făcut toiag în mâna lui.
5. Apoi a zis Domnul: "Așa să faci înaintea lor, ca să te creadă
că ți S-a arătat Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!"
6. Zis-a Domnul iarăși: "Bagă-ți mâna în sân!" Și când
a scos-o din sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de lepră.
7. Și i-a zis din nou Domnul: "Bagă-ți iarăși mina în sân!"
Și și-a băgat Moise mâna în sân; și când a scos-o din sân, iată,
era iar curată, ca tot trupul său.
8. "Dacă nu te vor crede și nu vor asculta glasul semnului
întâi, te vor crede la săvârșirea semnului al doilea.
9. Iar de nu te vor crede nici după amândouă semnele și nu vor asculta
glasul tău, atunci să iei apă din fluviu și s-o verși pe uscat;
apa luată din râu se va face pe usca: sânge".
10. Atunci Moise a zis către Domnul: "O, Doamne, eu nu sunt
om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie și sunt gângav; și
aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi
cu robul Tău; gura mea și limba mea sunt anevoioase".
11. Dumnezeu însă a zis către Moise: "Cine a dat omului gură
și cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu
Eu, Domnul Dumnezeu?
12. Mergi dar: Eu voi deschide gura ta și te voi învăța ce să grăiești".
13. Zis-a Moise: "Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul, pe care
vei vrea să-l trimiți!"
14. Atunci, aprinzându-se mânia Domnului asupra lui Moise, a zis:
"Nu ai tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul? Știu că el poate
să vorbească în locul tău. Iată el te va întâmpina și, când te va
vedea, se va bucura în inima sa.
15. Tu-i vei grăi lui și îi vei pune în gură cuvintele Mele, iar
Eu voi deschide gura ta și gura lui și vă voi învăța ce să faceți.
16. Va grăi el poporului, în locul tău, vorbind pentru tine, iar
tu îi vei fi grăitor din partea lui Dumnezeu.
17. Toiagul acesta, care a fost prefăcut în șarpe, ia-l în mâna
ta, căci cu el ai să faci minuni".
18. Deci, a plecat Moise de acolo și s-a întors la Ietro, socrul
său, și a zis către el: "Mă duc înapoi la frații mei, care
sunt în Egipt, ca să văd de mai trăiesc". Iar Ietro i-a zis:
"Mergi în pace!"
19. După atât de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise
pe Moise, și Domnul a grăit aceasta lui Moise în pământul Madian:
"Scoală și întoarce-te în Egipt, că au murit toți cei ce căutau
sufletul tău!"
20. Luând atunci femeia și copiii, Moise i-a pus pe asini și s-a
întors în Egipt. Și a luat Moise în mâna sa și toiagul cel de la
Dumnezeu.
21. Și a zis Domnul către Moise: "Când vei merge și vei ajunge
în țara Egiptului, caută să faci înaintea lui Faraon toate minunile
ce ți-am poruncit. Eu însă voi învârtoșa inima lui și nu va da drumul
poporului.
22. Dar tu să zici lui Faraon: Așa zice Domnul Dumnezeul Evreilor:
Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu.
23. Îți zic dar: Lasă pe fiul Meu să Mi se închine; iar de nu-l
vei lăsa, iată, îți voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut".
24. Însă, la un popas de noapte, pe cale, l-a întâmpinat îngerul
Domnului și a încercat să-l omoare.
25. Dar Sefora, luând un cuțit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul
său și atingând picioarele lui Moise a zis; "Tu-mi ești un
soț crud!"
26. Și S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri
împrejur, i-a zis lui Moise: "Soț crud!"
27. Atunci a zis Domnul către Aaron: "Mergi în întâmpinarea
lui Moise în pustie!" Și s-a dus acesta și s-a întâlnit cu
el în muntele lui Dumnezeu și s-au sărutat amândoi.
28. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care
i le poruncise, și toate semnele ce-i încredințase să facă.
29. După aceea s-au dus Moise și Aaron și au adunat pe toți bătrânii
fiilor lui Israel
30. Și le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le grăise Domnul
lui Moise, și a făcut Moise semne înaintea poporului;
31. Și poporul a crezut și s-a bucurat că a cercetat Domnul pe fiii
lui Israel și a văzut necazurile lor și, plecându-se, s-au închinat.
Capitolul 5: Moise la Faraon
1. După aceea Moise și Aaron au intrat la Faraon și au zis către
dânsul: "Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe
poporul Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!"
2. Faraon însă a zis: "Cine este acela Domnul, ca să-I ascult
glasul și să dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul
și nu voi da drumul lui Israel!"
3. Zis-au ei către dânsul: "Dumnezeul Evreilor ne-a chemat;
lasă-ne să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfă
Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu pierim de ciumă sau de sabie!"
4. Iar regele Egiptului le-a zis: "Moise și Aaron, pentru ce-mi
stingheriți poporul de la lucru? Duceți-vă fiecare din voi la treburile
voastre!"
5. Apoi Faraon a zis iar: "Iată acum s-a înmulțit poporul acesta
în țară și voi îl întrerupeți de la lucru".
6. Și chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor și slujbașilor
poporului și le-a zis:
7. "De acum înainte să nu mai dați poporului paie pentru facerea
cărămizii, ca ieri și ca alaltăieri, ci să se ducă ei să-și adune
paie.
8. Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i
siliți și să nu le împuținați munca; fiindcă sunt fără treabă și
de aceea strigă și zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru!
9. Să fie dar împovărați de lucru oamenii aceștia și să se îndeletnicească
cu acestea, iar nu să se îndeletnicească cu vorbe mincinoase!"
10. Și au ieșit căpeteniile lor și slujbașii poporului și au zis
către popor: "Așa zice Faraon: Nu vă mai dau paie.
11. Mergeți voi înșivă și vă adunați paie de unde veți găsi, dar
din lucrul vostru nu vi se va scădea nimic!"
12. Atunci s-a risipit poporul în tot Egiptul, ca să strângă trestie
în loc de paie.
13. Iar slujbașii îi sileau, zicând: "Împliniți-vă lucrul dat
pentru fiecare zi, ca atunci când vi se dădea paie".
14. Iar pe slujbașii puși peste ei de căpeteniile lui Faraon îi
băteau, zicând: "Pentru ce n-ați făcut și astăzi numărul vostru
de cărămizi, ca ieri și ca alaltăieri?"
15. Atunci s-au dus slujbașii fiilor lui Israel și au strigat către
Faraon, zicând: "Pentru ce faci așa cu robii tăi?
16. Paie nu se dau robilor tăi, dar ne zic: Faceți cărămidă. Și
robii tăi sunt bătuți și poporul tău e mereu vinovat".
17. Iar el le-a zis: "Sunteți leneși și de aceea ziceți: Haidem
să aducem jertfă Dumnezeului nostru.
18. Acum duceți-vă dar și munciți! Paie nu vi se vor da, dar numărul
de cărămizi rânduit să-l faceți!"
19. Deci au văzut slujbașii fiilor lui Israel pacostea căzută peste
ei, când le spunea: "Numărul de cărămizi lucrate pentru fiecare
zi nu vi se va împuțina".
20. Și, ieșind de la Faraon, s-au întâlnit ei cu Moise și cu Aaron,
care veneau înaintea lor
21. Și au zis către ei: "Să vă vadă și să vă judece Dumnezeu,
că ne-ați făcut urâți înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui
și le-ați dat sabie la mână, ca să ne omoare".
22. Atunci Moise s-a întors la Domnul și a zis: "Doamne, pentru
ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor și la ce m-ai trimis
pe mine?
23. Căci de când am mers eu la Faraon și i-am grăit în numele Tău,
el a început să necăjească și mai rău pe poporul acesta, iar de
izbăvit Tu nu l-ai izbăvit pe poporul Tău".
Capitolul 6: Moise trimis din nou la Faraon.
Neamul său
l. Atunci a zis Domnul către Moise: "Acum ai să vezi ce am
să fac lui Faraon, că sub lucrarea mâinii Mele celei tari el îi
va lăsa și sub lucrarea brațului Meu celui puternic el îi va alunga
din pământul său".
2. Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis către el: "Eu sunt
Domnul
3. Și M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeu
Atotputernic, iar cu numele Meu de Domnul nu M-am făcut cunoscut
lor.
4. Mai mult: am făcut legământ cu ei, ca să le dau pământul Canaan,
pământul pribegiei lor, în care rătăceau ei.
5. Și, în sfârșit, am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care
îi țin Egiptenii în robie, și Mi-am adus aminte de legământul Meu
cu voi.
6. Mergi dar de vorbește fiilor lui Israel și le spune: Eu sunt
Domnul și am să vă scot de la munca cea grea a Egiptenilor și am
să vă izbăvesc din robia lor; am să vă izbăvesc cu braț înalt și
cu pedepse mari;
7. Am să vă primesc să-Mi fiți popor, iar Eu să vă fiu Dumnezeu
și voi veți cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-a
scos din pământul Egiptului și de sub munca apăsătoare a Egiptenilor.
8. Apoi am să vă duc în pământul acela pentru care Mi-am ridicat
mâna să-l dau lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, și pe care am
să-l dau vouă în stăpânire, căci Eu sunt Domnul!"
9. Și a grăit Moise așa fiilor lui Israel; dar ei n-au ascultat
pe Moise din pricina deznădejdii și a greutății muncilor lor.
10. Și iarăși a grăit Domnul cu Moise și i-a zis:
11. "Intră și spune lui Faraon, regele Egiptului, ca să lase
pe fiii lui Israel să iasă din țara lui!"
12. Dar Moise a grăit înaintea Domnului și a zis: "Iată, fiii
lui Israel nu mă ascultă. Cum, dar, mă va asculta Faraon? Și apoi
eu sunt și gângav".
13. Domnul însă a grăit lui Moise și Aaron și le-a poruncit să spună
lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul fiilor lui Israel din
țara Egiptului.
14. Iată acum începătorii familiilor strămoșești: Fiii lui Ruben,
întâi-născutul lui Israel: Enoh și Falu, Hețron și Carmi. Acestea
sunt familiile lui Ruben.
15. Fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin, Ohad și Iachin, Țohar și Saul,
fiii canaaneencii. Acestea sunt familiile lui Simeon.
16. Iar numele fiilor lui Levi, înșirați cum s-au născut, sunt acestea:
Gherșon, Cahat și Merari. Iar anii vieții lui Levi au fost o sută
treizeci și șapte.
17. Fiii lui Gherșon: Libni și Șimei, cu familiile lor.
18. Fiii lui Cahat: Amram, Ițhar, Hebron și Uziel. Iar anii vieții
lui Cahat au fost o sută treizeci și trei de ani.
19. Fiii lui Merari: Mahli și Muși. Acesta este neamul lui Levi,
după familiile lui.
20. Amram însă a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului său,
și aceasta i-a născut pe Aaron și pe Moise, precum și pe Mariam,
sora lor. Iar anii vieții lui Amram au fost o sută treizeci și șapte
de ani.
21. Fiii lui Ițhar: Core, Nefeg și Zicri.
22. Fiii lui Uziel: Misael, Elțafan și Sitri.
23. Iar Aaron și-a luat de soție pe Elisaveta, fata lui Aminadab
și sora lui Naason; aceasta i-a născut pe Nadab și pe Abiud, pe
Eleazar și pe Itamar.
24. Fiii lui Core: Asir, Elcana și Abiasaf. Acestea sunt familiile
lui Core.
25. Eleazar, fiul lui Aaron, și-a luat de femeie pe una din fiicele
lui Putiel și aceasta i-a născut pe Finees. Aceștia sunt începătorii
familiilor strămoșești ale leviților.
26. Acesta este acel Aaron și acel Moise, cărora Dumnezeu le-a zis:
"Scoateți pe fiii lui Israel din pământul Egiptului cu oștirea
lor!"
27. Și aceștia au spus lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul
fiilor lui Israel din pământul Egiptului. Acesta este acel Aaron
și acesta este acel Moise
28. Din timpul când a grăit Domnul cu Moise în țara Egiptului
29. Și i-a zis lui: "Eu sunt Domnul!" Spune lui Faraon,
regele Egiptului, câte-ii vorbesc Eu
30. Iar Moise a răspuns Domnului: "Iată eu sunt greoi la vorbă.
Cum dar mă va asculta Faraon?"
Capitolul 7: Plăgile Egiptului
1. Răspuns-a Domnul lui Moise și i-a zis: "Iată, Eu fac din
tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îți va fi
prooroc.
2. Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îți voi porunci, iar Aaron,
fratele tău, va spune lui Faraon, ca să lase pe fiii lui Israel
să iasă din pământul lui.
3. Eu însă voi învârtoșa inima lui Faraon și voi arăta mulțimea
semnelor Mele și a minunilor Mele în pământul Egiptului.
4. Faraon nu vă va asculta, dar Eu îmi voi pune mâna asupra Egiptului
și voi scoate oștirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel
din pământul Egiptului, cu mare izbândă.
5. Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului și voi scoate pe fiii
lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaște toți Egiptenii
că Eu sunt Domnul".
6. Moise și Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, așa au făcut.
7. Când au început a grăi lui Faraon, Moise era de optzeci de ani,
iar Aaron, fratele lui, de optzeci și trei de ani.
8. Și a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
9. "Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn sau vreo minune,
atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul și-l aruncă jos
înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și se va face
șarpe".
10. S-au dus deci Moise și Aaron la Faraon și la slujitorii lui
și au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său
înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui și s-a făcut șarpe.
11. Atunci a chemat și Faraon pe înțelepții Egiptului și pe vrăjitori
și au făcut și vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile
lor:
12. Fiecare din ei și-a aruncat toiagul și s-a făcut șarpe. Dar
toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
13. De aceea s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat,
după cum spusese Domnul.
14. Zis-a Domnul către Moise: "Inima lui Faraon se îndărătnicește
și nu lasă poporul.
15. Du-te dar la Faraon dimineață; iată el are să iasă la apă, iar
tu să stai în calea lui, pe malul râului, și toiagul acesta, care
s-a prefăcut în șarpe, să-l iei în mâna ta;
16. Și să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis
la tine să-ii spun: Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie;
și iată până acum nu M-ai ascultat.
17. Așa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul:
iată, cu acest toiag, care e în mâna mea, voi lovi apa din râu și
se va preface în sânge;
18. Peștele din râu va muri, râul se va împuți și Egiptenii nu vor
putea bea apă din râu".
19. Și a mai zis Domnul către Moise: "Să zici lui Aaron, fratele
tău: Ia toiagul în mână și întinde-ți mâna asupra apelor Egiptului:
asupra râurilor lui, asupra lacurilor lui și asupra oricărei adunări
de apă; și se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara
Egiptului, în vasele de lemn și în cele de piatră!"
20. Și au făcut Moise și Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat
Aaron toiagul său și a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon
și înaintea ochilor slujitorilor lui, și toată apa din râu s-a prefăcut
în sânge.
21. Atunci peștele din râu a murit, râul s-a împuțit și Egiptenii
nu puteau să bea apă din râu; și era sânge în toată țara Egiptului.
22. Și au făcut așa și magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a
învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat, precum le spusese
Domnul.
23. Întorcându-se, Faraon a intrat în casa sa și nu a pus la inimă
aceasta.
24. Atunci au săpat toți Egiptenii în preajma râului, ca să găsească
să bea apă, căci din râu nu puteau să bea apă.
25. Se împliniseră șapte zile de când lovise Domnul apa.
Capitolul 8: Alte trei plăgi asupra Egiptului:
broaște, țânțari și tăuni
l. Atunci a zis Domnul către Moise: "Intră la Faraon și-i
zi: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească.
2. Iar de nu vei vrea să-l lași, iată Eu voi lovi toate ținuturile
tale cu broaște.
3. Râul va mișuna de broaște și, ieșind, acestea se vor sui în casele
tale, în dormitoarele tale, pe paturile tale, în casele slujitorilor
tăi și ale poporului tău, în cuptoarele tale și în aluaturile tale;
4. Pe tine, pe poporul tău și pe toate slugile tale se vor sui broaște".
5. Și a mai zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele
tău: întinde toiagul cu mâna ta spre râuri, spre lacuri și spre
bălți și fă să iasă broaște în pământul Egiptului!"
6. Și și-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului și ele au
scos broaște; și au ieșit broaște și au acoperit pământul Egiptului.
7. Dar au făcut asemenea și vrăjitorii Egiptenilor cu vrăjile lor
și au scos broaște în pământul Egiptului.
8. Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și a zis: "Rugați-vă
pentru mine Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la
poporul meu și voi lăsa poporul lui Israel să jertfească Domnului!"
9. Moise însă a zis către Faraon: "Sorocește-mi însuți când
să mă rog pentru tine, pentru slugile tale și pentru poporul tău,
ca să piară broaștele de la tine, de la poporul tău și din casele
voastre și să rămână numai în râu",
10. Iar el a zis: "Mâine". Zis-a Moise: "Va fi cum
ai zis, ca să știi că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru.
11. Se vor depărta broaștele de la tine, din casele tale, din țarine,
de la slugile tale și de la poporul tău și numai în râu vor rămâne".
12. Ieșind deci Moise și Aaron de la Faraon, a strigat Moise către
Domnul ca să piară broaștele pe care le trimisese împotriva lui
Faraon.
13. Și a făcut Domnul după cuvântul lui Moise și au murit broaștele
de prin case, de prin curți și ds prin țarini;
14. Și le-au adunat grămezi, grămezi, și s-a împuțit pământul.
15. Văzând însă că s-a făcut ușurare, Faraon și-a învârtoșat inima
și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
16. Atunci a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron: Întinde-ți
toiagul tău cu mâna și lovește țărâna pământului și vor fi țânțari
pe oameni, pe vite, pe Faraon și în casa lui și pe slugile lui;
toată țărâna pământului se va face țânțari în tot pământul Egiptului".
17. Și au făcut ei așa: Aaron și-a întins toiagul cu mâna sa și
a lovit țărâna pământului și s-au ivit țânțari pe oameni și pe vite.
Toată țărâna pământului s-a făcut țânțari în tot pământul Egiptului.
18. Au încercat atunci și magii cu vrăjile lor să facă țânțari,
dar n-au putut. Și au rămas țânțari pe oameni și pe vite.
19. Și au zis magii către Faraon: "Acesta e degetul lui Dumnezeu!"
Dar inima lui Faraon s-a învârtoșat și nu i-a ascultat, după cum
spusese Domnul.
20. Zis-a Domnul către Moise: "Scoală mâine de dimineață și
ieși înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar
tu să-i zici: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi
slujească în pustie!
21. Dacă însă nu vei lăsa pe poporul Meu, iată Eu voi trimite asupra
ta, asupra slujitorilor tăi, asupra poporului tău și asupra caselor
voastre tăuni și se vor umple casele Egiptenilor de tăuni și pământul
pe care trăiesc ei.
22. Și voi osebi în ziua aceea pământul Goșen în care locuiește
poporul Meu, că acolo nu vor fi tăuni ca să știi că Eu sunt Domnul,
în mijlocul acestei țări.
23. Voi face deosebire între poporul Meu și poporul tău și chiar
mâine va fi semnul acesta pe pământ".
24. Și a făcut Domnul așa și a venit mulțime de tăuni în casa lui
Faraon, în casele slujitorilor lui și în tot pământul Egiptului,
încât s-a pustiit țara de tăuni.
25. Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și a zis: "Mergeți
și aduceți jertfă Domnului Dumnezeului vostru în țară!"
26. Moise însă a zis: "Nu este cu putință să se facă așa, pentru
că cele ce aducem noi jertfă Domnului Dumnezeului nostru sunt urâciune
înaintea Egiptenilor. Și de vom jertfi noi înaintea Egiptenilor
cele ce sunt urâciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu pietre?
27. De aceea ne vom duce în pustie cale de trei zile și vom aduce
acolo jertfă Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va zice Domnul".
28. Zis-a Faraon: "Eu vă voi lăsa să aduceți jertfă Domnului
Dumnezeului vostru, în pustie, dar să nu vă duceți departe. Rugați-vă
dar Domnului pentru mine!"
29. Iar Moise a zis: "Iată, cum voi ieși de la tine, mă voi
ruga Domnului Dumnezeu și mâine se vor îndepărta tăunii de la Faraon,
de la slujitorii lui și de la poporul lui, dar Faraon să înceteze
a mai înșela, nedând drumul poporului să aducă jertfă Domnului!"
30. Și ieșind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu.
31. Și a făcut Domnul după cum zisese Moise: a îndepărtat tăunii
de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui și n-a mai
rămas nici unul.
32. Dar Faraon și-a învârtoșat inima și de data aceasta și n-a lăsat
poporul să se ducă.
Capitolul 9: Alte trei plăgi asupra Egiptului:
moarte mare în vite, bube pe Egipteni și grindină
1. Atunci a zis Domnul către Moise: "Intră la Faraon și-i
spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu
să-Mi slujească!
2. Iar de nu vei vrea să lași pe poporul Meu, ci-l vei mai ține,
3. Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la câmp:
peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi și oi și va fi moarte
foarte mare.
4. Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele Israeliților
și vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va
muri nici una".
5. Și a pus Domnul soroc și a zis: "Mâine va face Domnul aceasta
în țara aceasta!"
6. Și a doua zi a făcut Domnul aceasta și au murit toate vitele
Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una.
7. Atunci a trimis Faraon să afle și iată din toate vitele fiilor
lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a învârtoșat
și nu a lăsat poporul să se ducă.
8. Iarăși a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis: "Luați-vă
câte o mână plină de cenușă din cuptor și s-o arunce Moise spre
cer înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui.
9. Și se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului și vor fi pe
oameni și pe vite răni și bășici usturătoare în toată țara Egiptului".
10. Deci, au luat ei cenușă din cuptor, au mers înaintea lui Faraon,
a aruncat-o Moise spre cer și s-au făcut bube cu puroi pe oameni
și pe vite;
11. Și magii n-au putut sta împotriva lui Moise din pricina rănilor,
pentru că erau bube pe ei și în tot Egiptul.
12. Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat,
cum zisese Domnul lui Moise.
13. Zis-a Domnul către Moise: "Să te scoli mâine de dimineață,
să te înfățișezi lui Faraon și să-i zici: Așa grăiește Domnul Dumnezeul
Evreilor: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească,
14. Fiindcă de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele împotriva
ta, a slugilor tale și a poporului tău, ca să vezi că nu este altul
asemenea Mie în tot pământul.
15. De Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit pe tine și pe poporul
tău cu ciumă, tu ai fi fost șters de pe fața pământului;
16. Dar te-am cruțat, ca să-Mi arăt puterea Mea și ca să se vestească
numele Meu în tot pământul,
17. Și tu tot te mai împotrivești poporului Meu și nu-l lași.
18. Iată, Eu voi ploua mâine, pe vremea asta, grindină foarte multă,
cum n-a mai fost în Egipt de la întemeierea lui și până în ziua
aceasta.
19. Trimite dar acum să adune turmele tale și toate câte ai la câmp,
că asupra tuturor oamenilor și vitelor, care vor fi în țarină și
nu vor intra în casă, va cădea grindină și vor muri".
20. Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au
adunat în grabă pe oamenii și turmele lor acasă,
21. Iar cei ce n-au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia și-au
lăsat slugile și vitele lor în câmp.
22. Și a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer
și va cădea grindină peste tot pământul Egiptului: peste oameni,
peste turme și peste toată iarba câmpului din pământul Egiptului!"
23. Atunci și-a întins Moise mâna spre cer și a slobozit Domnul
tunete, grindină și foc pe pământ; și a plouat Domnul grindină în
pământul Egiptului.
24. Aceasta a fost o grindină foarte mare și printre grindină ardea
foc, cum nu mai fusese în tot pământul Egiptului, de când se așezaseră
oamenii pe el.
25. Grindina aceasta a bătut în tot pământul Egiptului, tot ce era
pe câmp, oameni și dobitoace; toată iarba câmpului a bătut-o grindina
și toți pomii de pe câmp i-a rupt grindina.
26. Numai în ținutul Goșen, unde trăiau fiii lui Israel, n-a fost
grindină.
27. Atunci trimițând, Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a
zis către ei: "Acum văd că am păcătuit! Domnul este drept,
iar eu și poporul meu suntem vinovați.
28. Rugați-vă Domnului pentru mine, să înceteze tunetele, grindina
și focul pe pământ și vă voi lăsa și, mai mult, nu vă voi împiedica!"
29. Iar Moise i-a zis: "Îndată ce voi ieși din oraș, voi întinde
mâna mea spre cer, către Domnul, și vor înceta tunetele; nu va mai
fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunoști că al Domnului este
pământul.
30. Dar știu că tu și slujitorii tăi nu vă temeți încă de Domnul
Dumnezeu".
31. Atunci inul și orzul s-au stricat, pentru că orzul era înspicat
și inul în floare.
32. Iar grâul și ovăzul nu s-au stricat, pentru că acestea erau
mai târzii.
33. Ieșind deci Moise de la Faraon și din cetate și întinzându-și
mâinile către Domnul, au încetat tunetele și grindina și s-a oprit
ploaia.
34. Văzând însă că au încetat ploaia, grindina și tunetele, păcătuit-a
Faraon înainte și și-a învârtoșat inima și el și slugile sale.
35. Și învârtoșată fiind inima lui Faraon și a slugilor lui, el
n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin
mâna lui Moise.
Capitolul 10: Lăcuste și întuneric în pământul
Egiptului
1. Atunci a grăit iarăși Domnul cu Moise și a zis: "Intră
la Faraon, că i-am învârtoșat inima lui și a slugilor lui, ca să
arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2. Ca să istorisiți în auzul fiilor voștri și al fiilor fiilor voștri
câte am făcut în Egipt și semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul,
și ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul!"
3. Și a intrat Moise și Aaron la Faraon și i-au zis: "Așa grăiește
Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smerești
înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4. Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta,
voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;
5. Și vor acoperi ele fața pământului, încât pământul nu se va putea
vedea, și vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat
de grindină; toți pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale și toate
casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinții tăi,
nici părinții părinților tăi de când trăiesc ei pe pământ și până
în ziua de astăzi". Apoi s-a întors Moise și a ieșit de la
Faraon.
7. Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: "Oare
mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora,
ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?"
8. Și ei au întors pe Moise și pe Aaron la Faraon; iar Faraon a
zis către ei: "Duceți-vă și faceți slujbă Domnului Dumnezeului
vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?"
9. Răspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri și cu cei bătrâni
ai noștri, cu fiii noștri, cu fiicele noastre, cu oile noastre și
cu boii noștri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru".
10. Faraon însă le-a zis: "Fie așa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt
gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceți cu copiii? Se vede
că aveți gând rău.
11. Nu! Duceți-vă numai bărbații și faceți slujbă Domnului, cum
ați cerut!" Și au fost dați afară de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde-ți mâna ta asupra
pământului Egiptului și vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului
și vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor și tot
ce a rămas nestricat de grindină".
13. Deci și-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului
și a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată
ziua aceea și toată noaptea și, când s-a făcut ziuă, vântul de la
răsărit a adus lăcuste.
14. Și au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au așezat în
toate ținuturile Egiptului mulțime multă; asemenea lăcuste n-au
mai fost și nu vor mai fi.
15. Și au acoperit ele toată țara, cât nu se mai vedea pământul;
și au mâncat toată iarba pământului și toate roadele pomilor, care
nu fuseseră stricate de grindină; și n-a rămas nici un fir de verdeață,
nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le-a
zis: "Greșit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru și înaintea
voastră!
17. Iertați-mi acum încă o dată greșeala mea și vă rugați Domnului
Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!"
18. Și ieșind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Și Domnul a stârnit vânt puternic de la apus și acesta a dus
lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie și n-a rămas nici o lăcustă
în tot pământul Egiptului.
20. Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și acesta n-a dat drumul
fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre
cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi
cu mâna".
22. Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric
beznă trei zile în tot pământul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul
său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în
locuințele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a zis: "Duceți-vă
și faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici
vitele voastre mărunte și mari, iar copiii să meargă cu voi".
25. Moise însă a zis: "Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele
și arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26. Deci, să meargă cu noi și turmele noastre și să nu rămână nici
un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului
Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu știm ce avem
să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru".
27. Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și el n-a vrut să le dea
drumul,
28. Ci a zis Faraon către Moise: "Du-te de aici! Dar bagă de
seamă să nu te mai arăți în fața mea, căci în ziua când vei vedea
fața mea, vei muri".
29. Răspuns-a Moise: "Cum ai zis, așa va fi. Mai mult nu voi
mai vedea fața ta!"
Capitolul 11: Vestirea plăgii a zecea
1. După aceea a zis Domnul către Moise: "Încă o plagă voi
mai aduce asupra lui Faraon și asupra Egiptului și după aceea vă
vor da drumul de aici. Dar când vă vor da drumul, cu grăbire vă
vor alunga de aici.
2. Spune dar poporului în taină, ca fiecare bărbat de la vecinul
său și fiecare femeie de la vecina ei să ceară împrumut vase de
argint și vase de aur și haine".
3. Și a dat Domnul poporului Său trecere înaintea Egiptenilor și
aceștia le-au împrumutat cele cerute. Dar și Moise ajunsese mare
foarte în pământul Egiptului, înaintea lui Faraon și a slujitorilor
lui Faraon și a tot poporul.
4. Și a zis Moise: "Așa grăiește Domnul: La miezul nopții voi
trece prin Egipt
5. Și va muri tot întâiul născut în pământul Egiptului, de la întâiul
născut al lui Faraon, care urmează să șadă pe tronul său, până la
întâiul născut al roabei de la râșniță și până la întâiul născut
al dobitoacelor.
6. Și va fi plângere mare în tot pământul Egiptului, cum n-a mai
fost și cum nu va mai fi.
7. Iar la toți fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om,
nici la dobitoc, ca să cunoașteți ce deosebire face Domnul între
Egipteni și Israeliți.
8. Și se vor pogorî toți acești slujitori ai tăi la mine și, închinându-se
mie, vor zice: Ieși împreună cu tot poporul tău, pe care-l povățuiești
tu. Și după aceea voi și ieși". Și a ieșit Moise de la Faraon
înfierbântat de mânie.
9. Apoi a zis Domnul către Moise: "Nu vă va asculta nici acum
Faraon, ca să se înmulțească semnele Mele și minunile Mele în pământul
Egiptului!"
10. A făcut deci Moise și Aaron toate semnele și minunile acestea
înaintea lui Faraon. Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și
el n-a ascultat să lase pe Israel să iasă din pământul său.
Capitolul 12: Mielul pascal și moartea întâilor
născuți ai Egiptenilor
l. Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului
și le-a zis:
2. "Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia
între lunile anului.
3. Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și le spune:
În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie
un miel; câte un miel de familie să luați fiecare.
4. Iar dacă vor fi puțini în familie, încât să nu fie deajuns ca
să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape
de dânsul un număr de suflete: numărați-vă la un miel atâția cât
pot să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă,
și să luați sau un miel, sau un ied,
6. Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci
toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7. Să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii și pragul cel
de sus al ușii casei unde au să-l mănânce.
8. Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar
s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare.
9. Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați
totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele.
10. Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți.
Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc.
11. Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea
în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă,
căci este Paștile Domnului.
12. În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului și voi lovi
pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor și al
dobitoacelor, și voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în
pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veți afla:
voi vedea sângele și vă voi ocoli și nu va fi între voi rană omorâtoare,
când voi lovi pământul Egiptului.
14. Ziua aceea să fie spre pomenire și să prăznuiți într-însa sărbătoarea
Domnului, din neam în neam; ca așezare veșnică s-o prăznuiți.
15. Șapte zile să mâncați azime; din ziua întâi să depărtați din
casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi
până în ziua a șaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.
16. În ziua întâi să aveți adunare sfântă, în ziua a șaptea iar
adunare sfântă; și în acele zile să nu faceți nici un fel de lucru
decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să
vi le faceți.
17. Păziți sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele
voastre din pământul Egiptului; păziți ziua aceasta în neamul vostru
ca așezământ veșnic.
18. Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi și până
în seara zilei a douăzeci și una a aceleiași luni, să mâncați pâine
nedospită.
19. Șapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel
care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obștea lui
Israel, fie străin sau băștinaș al pământului aceluia.
20. Tot ce e dospit să nu mâncați, ci în toate așezările voastre
să mâncați azimă".
21. Apoi a chemat Moise pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-a
zis: "Mergeri și vă luați miei după familiile voastre și junghiați
Paștile.
22. După aceea să luați un mănunchi de isop și, muindu-l în sângele
strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi
ușoriiușii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieșiți nici unul
din casă până dimineața;
23. Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; și văzând sângele
de pe pragul de sus și de pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă
ușă și nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca
să vă lovească.
24. Păziți acestea ca un așezământ veșnic pentru voi și pentru copiii
voștri.
25. Iar după ce veți intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă,
cum a zis, să păziți rânduiala aceasta.
26. Și când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?
27. Să le spuneți: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paști Domnului,
Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a
lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit". Și s-a plecat
poporul și s-a închinat.
28. Au mers deci fiii lui Israel și au făcut toate cum poruncise
Domnul lui Moise și Aaron; așa au făcut.
29. Iar la miezul nopții a lovit Domnul pe toți întâi-născuții în
pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care ședea
pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare,
și pe toți întâi-născuții dobitoacelor.
30. Și s-a sculat noaptea Faraon însuși, toate slugile lui și toți
Egiptenii, și s-a făcut bocet mare în toată țara Egiptului, căci
nu era casă unde să nu fie mort.
31. În aceeași noapte a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și le-a
zis: "Sculați-vă și ieșiți din pământul poporului meu! Și voi
și fiii lui Israel! Și duceți-vă de faceți slujbă Domnului Dumnezeului
vostru, precum ați zis.
32. Luați cu voi și oile și boii voștri, cum ați cerut, și vă duceți
și mă binecuvântați și pe mine!"
33. Și sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din țara
aceea, căci ziceau: "Pierim cu toții!"
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi,
cu covețile învelite în hainele lor.
35. Și făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut
de la Egipteni vase de argint și de aur și haine;
36. Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor,
ca să-i dea tot ce a cerut. Și astfel au fost prădați Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa șase
sute de mii de bărbați pedeștri, afară de copii.
38. Și a mai ieșit împreună cu ei mulțime de oameni de felurite
neamuri, și oi, și boi, și turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu
se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii și nu putuseră zăbovi
nici măcar să-și facă de mâncare pentru drum.
40. Timpul însă, cât fiii lui Israel și părinții lor au trăit în
Egipt și în țara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41. Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieșit toată
oștirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea
lor din țara Egiptului și pe această noapte de priveghere pentru
Domnul o vor păzi toți fiii lui Israel din neam în neam.
43. După aceea a zis Domnul către Moise și Aaron: "Rânduiala
Paștelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce
din el.
44. Dar tot robul cumpărat cu bani și tăiat împrejur să mănânce
din el.
45. Străinul și simbriașul așijderea să nu mănânce din el.
46. Să se mănânce în aceeași casă; să nu lăsați pe a doua zi; carnea
să nu o scoateți afară din casă și oasele să nu le zdrobiți.
47. Să-l prăznuiască toată obștea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paștile Domnului,
să tai împrejur pe toți cei de parte bărbătească ai lui și numai
atunci să-l săvârșească și va fi ca și locuitorul de baștină al
țării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49. O lege să fie și pentru băștinaș și pentru străinul ce se va
așeza la voi!"
50. Și au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise și
Aaron; așa au făcut.
51. Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din țara
Egiptului, cu oștirea lor.
Capitolul 13: Sfințirea celor întâi-născuți
1. În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise și i-a zis:
2. "Să-Mi sfințești pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se
naște întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este
al Meu!"
3. Iar Moise a zis către popor: "Să vă aduceți aminte de ziua
aceasta, în care ați ieșit din pământul Egiptului, din casa robiei,
căci cu mână tare v-a scos Domnul de acolo și să nu mâncați dospit;
4. Că astăzi ieșiți voi, în luna Aviv.
5. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în țara Canaaneilor,
a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor
și a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El părinților tăi să-ți dea
țara unde curge miere și lapte, să faci slujba aceasta în această
lună.
6. Șapte zile să mănânci azime, iar în ziua a șaptea este sărbătoarea
Domnului:
7. Azime să mâncați șapte zile și să nu se găsească la tine pâine
dospită, nici aluat dospit în toate hotarele tale.
8. În ziua aceea să spui fiului tău și să zici: Acestea sunt pentru
cele ce a făcut Domnul cu mine, când am ieșit din Egipt.
9. Să fie acestea ca un semn pe mâna ta și aducere aminte înaintea
ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu
mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10. Să păziți dar legea aceasta din an în an, la vremea hotărâtă.
11. Și când te va duce Domnul Dumnezeul tău în țara Canaanului,
cum S-a jurat ție și părinților tăi, și ti-o va da ție,
12. Atunci să osebești Domnului pe tot cel de parte bărbătească
de la oameni, care se naște întâi; și pe tot cel de parte bărbătească,
care se va naște întâi din turmele sau de la vitele ce vei avea,
să-l închini Domnului.
13. Pe tot întâi-născutul de la asină să-l răscumperi cu un miel;
iar de nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul; să răscumperi și
pe tot întâi-născutul din oameni în neamul tău.
14. Când însă te va întreba după aceea fiul tău și va zice: Ce înseamnă
aceasta?, să-i spui: Cu mână puternică ne-a scos Domnul din pământul
Egiptului, din casa robiei.
15. Că atunci când se îndărătnicea Faraon să ne dea drumul, Domnul
a omorât pe toți întâi-născuții în pământul Egiptului, de la întâi-născutul
oamenilor până la întâi-născutul dobitoacelor. De aceea jertfesc
eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească și pe tot
întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr.
16. Să fie dar aceasta ca un semn la mâna ta și ca o tăbliță deasupra
ochilor tăi, căci cu mână tare ne-a scos Domnul din Egipt!"
17. Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus
pe calea cea către pământul Filistenilor, care era mai scurtă; căci
a zis Dumnezeu: "Nu cumva poporul, văzând război, să-i pară
rău și să se întoarcă în Egipt".
18. Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului, către
Marea Roșie. Și fiii lui Israel au ieșit în bună rânduială din pământul
Egiptului.
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase
pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze
Dumnezeu și atunci să luați cu voi și oasele mele de aici!"
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot și și-au așezat tabăra
la Etam, la capătul pustiului.
21. Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le
calea, iar noaptea în stâlp de foc,luminându-le, ca să poată merge
și ziua și noaptea.
22. Și n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea
dinaintea poporului.
Capitolul 14: Trecerea prin Marea Roșie
l. Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra
în fața Pi-Hahirotului, între Migdal și mare, în preajma lui Baal-Țefon.
Acolo, în preajma lui, lângă mare, să tăbărâți.
3. Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceștia ai lui Israel
s-au rătăcit în pământul acesta și i-a închis pustiul.
4. Iar Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și va alerga după ei. Și-Mi
voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea
lui; și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul!" Și
au făcut așa.
5. Atunci s-a dat de știre regelui Egiptului că poporul evreu a
fugit. și s-a întors inima lui Faraon și a slujitorilor lui asupra
poporului acestuia și ei au zis: "Ce am făcut noi? Cum de am
lăsat pe fiii lui Israel să se ducă și să nu ne mai robească nouă?"
6. A înhămat deci Faraon carele sale de război și a luat poporul
său cu sine:
7. A luat cu sine șase sute de căruțe alese și toată călărimea Egiptului
și căpeteniile lor.
8. Iar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, regele Egiptului, și
a slujitorilor lui, și a alergat acesta după fiii lui Israel; dar
fiii lui Israel ieșiseră sub mână înaltă.
9. Și au alergat după ei Egiptenii cu toii caii și carele lui Faraon,
cu călăreții și cu toată oștirea lui și i-au ajuns când poposiseră
ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în fața lui Baal-Țefon.
10. Dar când s-a apropiat Faraon și când s-au uitat fiii lui Israel
înapoi și au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte
tare fiii lui Israel și au strigat către Domnul;
11. Și au zis către Moise: "Oare nu erau morminte în țara Egiptului,
de ce ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scoțându-ne
din Egipt?
12. Nu ți-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când ți-am zis:
Lasă-ne să robim Egiptenilor, că e mai bine să fim robi Egiptenilor
decât să murim în pustia aceasta?"
13. Moise însă a zis către popor: "Nu vă temeți! Stați și veți
vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi,
căci pe Egiptenii pe care îi vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată.
14. Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi fiți liniștiți!"
15. Atunci a zis Domnul către Moise: "Ce strigi către Mine?
Spune fiilor lui Israel să pornească,
16. Iar tu ridică-n toiagul și-ți întinde mâna asupra mării și o
desparte și vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe
uscat.
17. Iată, Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și a tuturor Egiptenilor,
ca să meargă pe urmele lor. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui
Faraon și asupra a toată oștirea lui, asupra carelor lui și asupra
călăreților lui.
18. Și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi
arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui și asupra
călăreților lui".
19. Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei
fiilor lui Israel, și s-a mutat în urma lor; și s-a ridicat stâlpul
cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor.
20. Astfel a trecut el și a stat între tabăra Egiptenilor și tabăra
fiilor lui Israel; și era negură și întuneric pentru unii, iar pentru
ceilalți lumină, noaptea, și toată noaptea nu s-au apropiat unii
de alții.
21. Iar Moise și-a întins mâna sa asupra mării și a alungat Domnul
marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit și s-a făcut
marea uscat, că s-au despărțit apele.
22. Și au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca
pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta și la stânga lor.
23. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării
toii caii lui Faraon, carele și călăreții lui.
24. Dar în straja dimineții a căutat Domnul din stâlpul cel de foc
și din nor spre tabăra Egiptenilor și a umplut tabăra Egiptenilor
de spaimă.
25. Și a făcut să sară roțile de la carele lor, încât cu anevoie
mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: "Să fugim de la fața
lui Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!"
26. Iar Domnul a zis către Moise: "Întindeți mâna asupra mării,
ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor și
asupra călăreților lor".
27. Și și-a întins Moise mâna asupra mării și spre ziuă s-a întors
apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Și așa a înecat
Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării.
28. Iar apele s-au tras la loc și au acoperit carele și călăreții
întregii oștiri a lui Faraon, care intrase după Israeliți în mare,
și nu a rămas nici unul dintre ei.
29. Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat și apa
le-a fost perete la dreapta și stânga lor.
30. Așa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliți din mâinile
Egiptenilor; și au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morți pe malurile
mării.
31. Văzut-a Israel mâna cea tare pe care a întins-o Domnul asupra
Egiptenilor, și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Domnul
și în Moise, sluga Lui.
Capitolul 15: Cântarea lui Moise
l. Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea
aceasta și au zis: "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!
Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!
2. Tăria mea și mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta
este Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu
și-L voi preaînălța!
3. Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon și oștirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile
cele de seamă ale lui, Marea Roșie le-a înghițit,
5. Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât.
6. Dreapta Ta, Doamne, și-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne,
pe vrăjmași i-a sfărâmat.
7. Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai
mânia Ta Și i-a mistuit ca pe niște paie. 8. La suflarea nărilor
Tale s-a despărțit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete
Și s-au închegat valurile în inima mării.
9. Vrăjmașul zicea: "Alerga-voi după ei și-i voi ajunge; Pradă
voi împărți și-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia
și mâna mea îi va stârpi".
10. Dar ai trimis Tu duhul Tău Și marea i-a înghițit; Afundatu-s-au
ca plumbul În apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea ție între dumnezei? Cine este asemenea
ție preaslăvit în sfințenie, Minunat întru slavă Și făcător de minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta Și i-a înghițit pământul!
13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor și l-ai izbăvit; Tu îl povățuiești
cu puterea Ta, Spre locașul sfințeniei Tale.
14. Auzit-au neamurile și s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei
din Filisteia.
15. Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii
Moabului cutremur i-a cuprins; Și toți câți trăiesc în Canaan și-au
pierdut cumpătul.
16. Frică și groază va cădea peste ei. Și de măreția brațului Tău,
Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până
va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câștigat Tu.
17. Tu îl vei duce și-l vei sădi în muntele moștenirii Tale, În
locul ce ți l-ai făcut sălășluire, Doamne, În locașul sfânt cel
zidit de mâinile Tale, Doamne!
18. Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului.
19. Căci caii lui Faraon cu carele și călăreții lui au intrat în
mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel
au trecut prin mare, ca pe uscat!"
20. Atunci a luat Mariam proorocița, sora lui Aaron, timpanul în
mâna sa, și au ieșit după dânsa toate femeile cu timpane și dănțuind.
21. Și răspundea Mariam înaintea lor: "Să cântăm Domnului,
căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!"
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și
i-a dus în pustia Șur și au mers trei zile prin pustie și n-au găsit
apă.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara,
că era amară, pentru care s-a și numit locul acela Mara.
24. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise și zicea: "Ce
să bem?"
25. Atunci Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un
lemn; și l-a aruncat în apă și s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul
poporului Său rânduieli și porunci și acolo l-a încercat și i-a
zis:
26. "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului
tău și vei face lucruri drepte înaintea Lui și de vei lua aminte
la poruncile Lui și vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta
nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă".
27. Apoi au venit în Elim. Și erau acolo douăsprezece izvoare de
apă și șaptezeci de pomi de finic. Și au tăbărât acolo lângă apă.
Capitolul 16: Mana
1. Plecând apoi din Elim, a venit toată obștea fiilor lui Israel
în pustia Sin, câre este între Elim și între Sinai, în ziua a cincisprezecea
a lunii a doua, după ieșirea din Egipt.
2. În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva
lui Moise și Aaron.
3. Și au zis către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuți
de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor
cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia
aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame".
4. Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi ploua pâine
din cer. Să iasă dar poporul și să adune în fiecare zi cât trebuie
pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5. Iar în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunau
în celelalte zile, pentru o zi".
6. Atunci au zis Moise și Aaron către toată adunarea fiilor lui
Israel: "Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos din pământul
Egiptului.
7. Și dimineață veți vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea
voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți împotriva
noastră?"
8. Și a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da diseară carne
să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, din aceea veri afla
că a auzit Domnul cârtirea ce ați ridicat asupra Lui. Căci noi ce
suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva
lui Dumnezeu".
9. Apoi a zis Moise către Aaron: "Spune la toată adunarea fiilor
lui Israel: Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea
voastră!"
10. Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel,
au căutat ei spre pustie și iată slava Domnului s-a arătat în nor.
11. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
12. "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară
carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți
cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".
13. Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit
tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
14. Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe,
și albicios, ca grindina pe pământ.
15. Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: "Ce
e asta?" Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta
e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați.
16. Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă
de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre;
fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!"
17. Și au făcut așa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alții
mai puțin;
18. Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit,
nici celui ce adunase puțin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns
la cei ce erau cu sine, atât a adunat.
19. Zis-a iarăși Moise către ei: "Nimeni să nu lase din aceasta
pe a doua zi".
20. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta
pe a doua zi; dar a făcut viermi și s-a stricat. Și s-a mâniat pe
ei Moise.
21. Fiecare aduna mană dimineața cât îi trebuia pentru mâncat în
ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se
topea.
22. Iar în ziua a șasea adunară de două ori mai multă: câte două
omere de fiecare. Și au venit toate căpeteniile adunării să-l înștiințeze
pe Moise.
23. Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă,
odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceți,
ce trebuie fiert, fierbeți astăzi, și ce va rămâne, păstrați pe
a doua zi!"
24. Și au lăsat din acestea până dimineața, după cum le poruncise
Moise, și nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25. Apoi a zis Moise: "Mâncați aceasta astăzi, că astăzi este
odihna în cinstea Domnului și nu veți găsi de aceasta astăzi pe
câmp.
26. Șase zile să adunați, iar ziua a șaptea este zi de odihnă și
nu veți afla din ea în această zi".
27. Dar unii din popor au ieșit să adune și în ziua a șaptea și
n-au găsit.
28. Atunci Domnul a zis către Moise: "Până când nu veți voi
să ascultați de poruncile Mele și de învățăturile Mele?
29. Vedeți că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă și de aceea
vă dă El în ziua a șasea și pâine pentru două zile; rămâneți fiecare
în casele voastre și nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a
șaptea".
30. Și s-a odihnit poporul în ziua a șaptea.
31. Casa lui Israel i-a pus numele mană și aceasta era albă, ca
sămânța de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32. După aceea Moise a zis: "Iată ce poruncește Domnul: Umpleți
cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca
să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos
din țara Egiptului".
33. Iar către Aaron a zis Moise: "Ia un vas de aur și toarnă
în el un omer plin cu mană și pune-l înaintea Domnului, ca să se
păstreze în viitor pentru urmașii voștri!"
34. Și l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze,
cum poruncise Domnul lui Moise.
35. Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce
au ajuns în tară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului
Canaan au mâncat mană.
36. Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.
Capitolul 17: Apă din piatră
1. După aceea a plecat la drum toată obștea fiilor lui Israel din
pustia Sin, după porunca Domnului, și a tăbărât la Rafidim, unde
poporul nu avea apă de băut.
2. Și poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: "Dă-ne apă să
bem!" Iar Moise le-a zis: "De ce mă bănuiți și de ce ispitiți
pe Domnul?"
3. Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise și
zicea: "Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori
cu sete pe noi, pe copiii noștri și turmele noastre?"
4. Iar Moise a strigat către Domnul și a zis: "Ce să fac cu
poporul acesta? Căci puțin lipsește ca să mă ucidă cu pietre".
5. Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului
acestuia, dar ia cu tine câțiva din bătrânii lui Israel; ia în mână
și toiagul cu care ai lovit Nilul și du-te.
6. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu
vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul".
Și a făcut Moise așa înaintea bătrânilor lui Israel.
7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa și Meriba, pentru
că acolo cârtiseră fiii lui Israel și pentru că ispitiseră pe Domnul,
zicând: "Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau nu?"
8. Atunci au venit Amaleciții să se bată cu Israeliții la Rafidim.
9. Iar Moise a zis către Iosua: "Alege-fi bărbați voinici și
du-te de te luptă cu Amaleciții! Iar eu mă voi sui mâine în vârful
muntelui și toiagul lui Dumnezeu va fi în mâna mea".
10. A făcut deci Iosua cum îi zisese Moise și s-a dus să bată pe
Amaleciți; iar Moise cu Aaron și Or s-au suit în vârful muntelui.
11. Când își ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când își lăsa
el mâinile, biruiau Amaleciții.
12. Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră și au pus-o
lângă el și a șezut Moise pe piatră; iar Aaron și Or îi sprijineau
mâinile, unul de o parte și altul de altă parte. Și au stat mâinile
lui ridicate până la asfințitul soarelui.
13. Și a zdrobit Iosua pe Amalec și tot poporul lui cu ascuțișul
sabiei.
14. Atunci a zis Domnul către Moise: "Scrie acestea în carte
spre pomenire și spune lui Iosua că voi șterge cu totul pomenirea
lui Amalec de sub cer!"
15. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului și i-a pus numele:
"Domnul este scăparea mea!"
16. Căci zicea: "Pentru că mi-au fost mâinile ridicate spre
scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în
neam!"
Capitolul 18: Ietro la Moise
1. Auzind însă Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de
toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru Israel, poporul
Său, când a scos Domnul pe Israel din Egipt,
2. A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise,
care fusese trimisă înainte de acesta acasă,
3. Și pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Gherșom, pentru
că Moise își zisese: "Rătăcit sunt eu în pământ străin",
4. Iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-și zisese el: "Dumnezeul
părinților mei mi-a fost ajutor și m-a scăpat de sabia lui Faraon!"
5. Și a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia și cu femeia
lui, la Moise în pustie, unde-și așezase el tabăra, la muntele lui
Dumnezeu.
6. Atunci el a trimis vorbă lui Moise, zicând: "Iată, eu, Ietro,
socrul tău, și femeia ta și cei doi fii ai ei împreună cu ea venim
la tine".
7. Deci a ieșit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea
lui și l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul,
au intrat în cort.
8. Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut Domnul
cu Faraon și cu toți Egiptenii pentru Israel, toate suferințele
ce le-au întâlnit ei în cale și cum i-a izbăvit Domnul din mâinile
lui Faraon și din mâinile Egiptenilor.
9. Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a arătat Domnul
lui Israel, când l-a izbăvit din mâna Egiptenilor și din mâna lui
Faraon.
10. și a zis Ietro: "Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit
din mâinile Egiptenilor și din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit
pe poporul acesta din stăpânirea Egiptenilor.
11. Acum am cunoscut și eu că Domnul este mare peste toți dumnezeii,
pentru că a smerit pe aceștia".
12. Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de
tot și jertfă. și au venit Aaron și toți bătrânii lui Israel să
mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13. Iar a doua zi a șezut Moise să judece poporul și a stat poporul
înaintea lui Moise de dimineață până seara.
14. Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu poporul,
i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur și tot
poporul tău stă înaintea ta de dimineață până seara?"
15. Iar Moise a zis către socrul său: "Poporul vine la mine
să ceară judecată de la Dumnezeu.
16. Când se ivesc între ei neînțelegeri, vin la mine și judec pe
fiecare și-i învăț poruncile lui Dumnezeu și legile Lui".
17. Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce faci,
nu faci bine.
18. Căci te vei prăpădi și tu, și poporul acesta, care este cu tine.
E grea pentru tine sarcina aceasta și nu o vei putea împlini singur.
19. Acum dar ascultă-mă pe mine: Am să-ți dau un sfat și Dumnezeu
să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu
și înfățișează la Dumnezeu nevoile lui.
20. Învață-i poruncile și legile Lui; arată-le calea Lui, pe care
trebuie să meargă, și faptele ce trebuie să facă.
21. Iar mai departe alege-ți din tot poporul oameni drepți și cu
frica lui Dumnezeu; oameni drepți, care urăsc lăcomia, și-i pune
căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci,
căpetenii peste zeci.
22. Aceștia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să
le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Ușurează-ți
povara și ei să o poarte împreună cu tine!
23. De vei face lucrul acesta și te va întări și Dumnezeu cu porunci,
vei putea să faci față, și tot poporul acesta va ajunge cu pace
la locul său".
24. Și a ascultat Moise glasul socrului său și a făcut toate câte
i-a zis.
25. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici și i-a
pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci,
peste zeci.
26. Și judecau aceștia poporul în toată vremea; toate pricinile
grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai ușoare le judecau ei
toate.
27. După aceea a petrecut Moise pe socrul său și acesta s-a dus
în țara lui.
Capitolul 19: Pregătirea pentru primirea legii
1. Iar în luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din pământul
Egiptului, chiar în ziua de lună plină, au ajuns în pustia Sinai.
2. Plecase deci Israel de la Rafidim și ajungând în pustia Sinai,
au tăbărât acolo în pustie, în fața muntelui.
3. Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; și l-a strigat Domnul
din vârful muntelui și i-a zis: "Grăiește casei lui Iacov și
vestește fiilor lui Israel așa:
4. "Ați văzut ce am făcut Egiptenilor și cum v-am luat pe aripi
de vultur și v-am adus la Mine.
5. Deci, de veți asculta glasul Meu și de veți păzi legământul Meu,
dintre toate neamurile Îmi veți fi popor ales că al Meu este tot
pământul;
6. Îmi veți fi împărăție preoțească și neam sfânt!" Acestea
sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel".
7. Și venind, Moise a chemat pe bătrânii poporului și le-a spus
toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul.
8. Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate
câte a zis Domnul vom face și vom fi ascultători!" Și a dus
Moise cuvintele poporului la Domnul.
9. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în
stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, și să
te creadă pururea". Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăiește poporului
să se țină curat astăzi și mâine, și să-și spele hainele,
11. Ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogorî Domnul
înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai.
12. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui și să-i spui:
Păziți-vă de a vă sui în munte și de a vă atinge de ceva din el,
că tot cel ce se va atinge de munte va muri.
13. Nici cu mâna să nu se atingă de el, că va fi ucis cu pietre
sau se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne în viață, fie om, fie
dobitoc. Iar dacă se vor îndepărta tunetele și trâmbițele și norul
de pe munte, se vor putea sui în munte".
14. Pogorându-se deci Moise din munte la popor, el a sfințit poporul
și, spălându-și ei hainele,
15. Le-a zis Moise: "Să fiți gata pentru poimâine și de femei
să nu vă atingeți!"
16. Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete și fulgere
și nor des pe Muntele Sinai și sunet de trâmbițe foarte puternic.
Și s-a cutremurat tot poporul în tabără.
17. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu
și au stat la poalele muntelui.
18. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el
în foc; și se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, și
tot muntele se cutremura puternic.
19. De asemenea și sunetul trâmbiței se auzea din ce în ce mai tare;
și Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.
20. Deci, fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui,
a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui și s-a suit Moise acolo.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: "Pogoară-te și oprește
poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că
vor cădea mulți dintre ei.
22. Iar preoții, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se sfințească,
ca nu cumva să-i lovească Domnul".
23. Zis-a Moise către Domnul: "Nu se poate ca poporul să se
suie pe Muntele Sinai, pentru că Tu ne-ai oprit din vreme, și ai
zis: Trage hotar împrejurul muntelui și-l sfințește!"
24. Iar Domnul i-a răspuns: "Du-te și te pogoară și apoi te
vei sui împreună cu Aaron; iar preoții și poporul să nu îndrăznească
a se sui la Domnul, ca să nu-i lovească Domnul".
25. Și s-a pogorât Moise la popor și i-a spus toate.
Capitolul 20: Cele zece porunci
1. Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea
și a zis:
2. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului
și din casa robiei.
3. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui
lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și
din câte sunt în apele de sub pământ!
5. Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul
tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților
ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam,
6. Și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și
păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa
Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.
8. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.
9. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci
în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici
sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice
dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
21. Că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate
cele ce sunt într-însele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea
a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o.
12. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești
ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție.
13. Să nu ucizi!
14. Să nu fii desfrânat!
15. Să nu furi!
16. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!
17. Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui
tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui,
nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are
aproapele tău!"
18. Și tot poporul a auzit fulgerele și tunetele și sunetul trâmbițelor,
și a văzut muntele fumegând; și văzând, tot poporul s-a dat înapoi și
a stat departe, temându-se.
19. Apoi a zis către Moise: "Vorbește tu cu noi și vom asculta,
dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim".
20. Zis-a Moise către popor: "Cutezați, că Dumnezeu a venit la
voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să
nu greșiți".
21. Și a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul
unde era Dumnezeu.
22. Atunci Domnul a zis către Moise: "Așa să vorbești casei lui
Iacov și așa să vestești fiilor lui Israel: Ați văzut că am grăit cu
voi din cer!
23. Să nu vă faceți dumnezei de argint și nici dumnezei de aur să nu
vă faceți.
24. Să-Mi faci jertfelnic de pământ și să aduci pe el arderile de tot
ale tale, jertfele de izbăvire, oile și boii tăi. În tot locul unde
voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca să te binecuvântez.
25. Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatră, să nu-l faci de piatră
cioplită; că de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca.
26. Și să nu te sui pe trepte la jertfelnicul Meu, ca să nu se descopere
acolo goliciunea ta!"
|