Capitolul 1: Domnul îmbărbătează pe Iosua
1. După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu Iosua,
fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, și a zis:
2. "Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar și treci Iordanul
tu și tot poporul acesta, în țara pe care o voi da fiilor lui Israel.
3. Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi
da vouă, cum am spus lui Moise:
4. De la pustie și de la Libanul acesta până la râul cel mare, până
la râul Eufratului și până la marea cea mare spre asfințitul soarelui
vor fi hotarele voastre.
5. Nimeni nu se va putea împotrivi ție, în toate zilele vieții tale.
Precum am fost cu Moise, așa voi fi și cu tine; nu Mă voi depărta
de tine și nu te voi părăsi.
6. Fii tare și curajos, că tu vei împărți poporului acestuia, prin
sorți, țara pe care M-am jurat părinților lor să le-o dau.
7. Fii dar tare și foarte curajos, ca să păzești și să împlinești
toată legea pe care ți-a încredințat-o Moise, robul Meu; să nu te
abați de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate
câte ai de făcut.
8. Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci
călăuzește-te de ea ziua și noaptea, ca să plinești întocmai tot
ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale și vei
păși cu spor.
9. Iată îți poruncesc: Fii tare și curajos, să nu te temi, nici
să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea,
oriunde vei merge".
10. Atunci a poruncit Iosua căpeteniilor poporului și a zis:
11. "Treceți prin tabără și porunciți poporului și-i ziceți:
Pregătiți-vă merinde de drum, că după trei zile veți trece peste
Iordanul acesta, ca să mergeți și să luați în stăpânire pământul
pe care Domnul Dumnezeul părinților voștri are să vi-l dea".
12. Iar seminției lui Ruben și seminției lui Gad și la jumătate
din seminția lui Manase, Iosua le-a zis:
13. "Aduceți-vă aminte ce v-a poruncit Moise, sluga Domnului,
când v-a zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a liniștit și v-a dat pământul
acesta.
14. Femeile voastre, copiii voștri și vitele voastre să rămână în
pământul pe care vi l-a dat Moise dincoace de Iordan, iar voi toți
câți puteți lupta, înarmându-vă, duceți-vă înaintea fraților voștri
și le ajutați,
15. Până ce Domnul Dumnezeul vostru va liniști și pe frații voștri,
cum va liniștit și pe voi, și până ce vor primi și ei de moștenire
pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru îl dă lor. Atunci vă veți
întoarce în moștenirea voastră și veți stăpâni pământul pe care
Moise, sluga Domnului, vi l-a dat dincolo de Iordan, spre răsăritul
soarelui".
16. Iar ei au răspuns lui Iosua și au zis: "Toate, oricâte
ne vei porunci, vom face și oriunde ne vei trimite, vom merge.
17. Cum am ascultat pe Moise, așa te vom asculta și pe tine, numai
să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine cum a fost cu Moise.
18. Tot cel ce se va împotrivi poruncilor tale și nu va asculta
cuvintele tale, în toate câte vei porunci, să moară. Dar fii tare
și curajos!"
Capitolul 2: Iscoadele trimise de Iosua
la Ierihon
1. Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi
tineri să iscodească țara și a zis: "Duceți-vă și cercetați
țara și mai ales Ierihonul!" Și s-au dus cei doi tineri și,
ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei
nume era Rahab, și au rămas să se odihnească acolo.
2. Și s-a dat de știre regelui Ierihonului: "Iată, niște oameni
din fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească
țara!"
3. Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: "Scoate
pe oamenii care au intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au
venit să iscodească țara".
4. Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a ascuns și a zis: "Adevărat,
au venit la mine niște oameni,
5. Dar în amurg, când se închideau porțile, bărbații au plecat și
nu știu unde s-au dus. Alergați după ei și-i veți ajunge".
6. Apoi ea a suit pe cei doi oameni pe acoperiș și i-a ascuns în
niște fuioare de în ce se aflau pe acoperișul casei ei.
7. Iar trimișii regelui au alergat după ei pe drumul cel către Iordan,
până la vad, și porțile s-au închis îndată ce au ieșit cei ce urmăreau
pe iscoade.
8. Înainte însă de a adormi iscoadele femeia s-a suit la dânșii
pe acoperiș,
9. Și le-a zis: "Știu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta,
căci frica voastră a căzut asupra noastră și toți locuitorii pământului
acestuia au frică de voi,
10. Pentru că am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea
voastră Marea Roșie, când ah ieșit din Egipt, și câte ați făcut
voi cu cei doi regi ai Amoreilor peste Iordan, cu Sihon și cu Og,
pe care i-ați pierdut.
11. Când am auzit noi de acestea, ne-a slăbit inima și în nici unul
din noi n-a mai rămas bărbăție în fața voastră, căci Domnul Dumnezeul
vostru este Dumnezeu în cer sus și pe pământ jos.
12. Acum dar jurați-mi pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am
făcut eu milă cu voi, veți face și voi milă cu casa tatălui meu
și dați-mi semn de nădejde,
13. Că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei,
pe surorile mele, toată casa mea și veți izbăvi sufletul meu de
la moarte".
14. Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "Sufletul nostru
îl vom pune pentru voi". Și ea a zis: "Când Domnul vă
va da cetatea aceasta, să faceți cu mine milă și dreptate".
15. Apoi le-a dat drumul cu o frânghie pe fereastră, căci casa ei
era în zidul cetății și ea locuia chiar deasupra zidului.
16. Și le-a zis: "Duceți-vă în munte, ca să nu vă întâlniți
cu cei ce vă urmăresc și stați acolo ascunși trei zile, până se
vor întoarce cei ce vă urmăresc și apoi vă veți duce în drumul vostru".
17. Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "De nu vei face cum
îți vom zice, vom fi slobozi de acest jurământ al tău:
18. Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să
pui semn această funie roșie la fereastra pe care ne-ai slobozit,
iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toți cei din familia
tatălui tău să-i aduni în casa ta.
19. Și de va ieși cineva afară pe ușa casei tale, sângele aceluia
să fie asupra capului lui, și noi vom fi slobozi de acest jurământ
al tău; iar cine va fi cu tine în casa ta, sângele aceluia să fie
asupra capului nostru, de se va atinge de el mâna cuiva.
20. Dacă însă ne va năpăstui cineva și va descoperi fapta noastră,
atunci vom fi slobozi de acest jurământ al tău".
21. Și ea le-a zis: "Să fie cum ai grăit!" Apoi le-a dat
drumul și s-au dus, iar ea a legat la fereastră funia cea roșie.
22. Ducându-se oamenii aceia și ajungând în munte, au așteptat acolo
trei zile, până ce s-au întors cei ce-i urmăreau, care-i căutaseră
pe toate drumurile și nu-i găsiră.
23. Întorcându-se apoi, cei doi tineri s-au coborât din munte, au
trecut Iordanul și au venit la Iosua, fiul lui Navi, și i-au povestit
tot ce se întâmplase cu ei,
24. Și au zis către Iosua: "Domnul Dumnezeul nostru a dat tot
pământul acesta în mâinile noastre și toți cei ce locuiesc în țara
aceea tremură de frica noastră".
Capitolul 3: Trecerea Iordanului
1. Sculându-se apoi Iosua a doua zi dis-de-dimineață, a pornit
de la Sitim și a venit până la Iordan, el și toți fiii lui Israel,
și au poposit acolo înainte de a-l trece.
2. Iar după trei zile au trecut vestitori prin tabără,
3. Și au poruncit poporului, zicând: "Când veți vedea chivotul
legământului Domnului Dumnezeului vostru și preoții voștri și pe
leviții cei ce-l duc, atunci să porniți și voi de la locul vostru
și să mergeți după el.
4. Iar depărtarea între voi și el să fie ca de două mii de coți;
să nu vă apropiați prea mult de el, ca să puteți vedea bine calea
pe care aveți să mergeți; căci înainte n-ați mai umblat pe calea
aceasta niciodată".
5. Și a mai zis Iosua către popor: "Sfințiți-vă pentru dimineață,
căci mâine are să facă Domnul minuni între voi".
6. Iar preoților le-a zis Iosua: "Ridicați chivotul legământului
Domnului și mergeți înaintea poporului!" Și au luat preoții
chivotul legământului Domnului și au purces înaintea poporului.
7. Atunci a zis Domnul către Iosua: "În ziua aceasta voi începe
a te preamări înaintea ochilor tuturor fiilor lui Israel, ca să
cunoască ei că, precum am fost cu Moise, așa am să fiu și cu tine.
8. Tu însă să poruncești preoților care poartă chivotul legământului
și să zici: "Îndată ce veți intra în mijlocul apelor Iordanului,
să vă opriți în Iordan!"
9. Iar Iosua a zis către fiii lui Israel: "Veniți încoace și
ascultați cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veți cunoaște că în mijlocul vostru este Dumnezeul
cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei,
pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei și pe Iebusei.
11. Iată chivotul legământului Domnului a tot pământul va trece
înaintea voastră peste Iordan.
12. Să vă alegeți doisprezece oameni dintre fiii lui Israel, câte
un om din fiecare seminție;
13. Și îndată ce tălpile picioarelor preoților care duc Chivotul
Domnului, Stăpânul a tot pământul, vor călca în apa Iordanului,
apele Iordanului se vor despărți: cele de la vale se vor scurge,
iar cele care vin din sus se vor opri ca un perete".
14. Deci poporul a pornit de la corturile sale, ca să treacă Iordanul,
iar preoții care duceau chivotul legământului Domnului mergeau înaintea
poporului.
15. Îndată ce preoții cei ce duceau chivotul au intrat în Iordan
și picioarele preoților, care duceau chivotul, s-au afundat în apa
Iordanului,
16. Apa care curgea din sus s-a oprit și s-a făcut perete pe o foarte
mare depărtare, până la cetatea Adam, care e lângă Țartan, iar cea
care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sărată, s-a scurs
și a secat, iar poporul a trecut în fala Ierihonului. Atunci Iordanul
umplea matca sa și ieșea din toate malurile sale, ca în timpul secerișului
grâului.
17. Preoții care duceau chivotul legământului Domnului stăteau ca
pe uscat în mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii
lui Israel au mers ca pe uscat, până ce tot poporul a trecut prin
Iordan.
Capitolul 4: Semn de amintire despre trecerea
Iordanului
1. După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul; a grăit Domnul
către Iosua și a zis:
2. "Ia din popor doisprezece bărbați, câte un om din fiecare
seminție,
3. Și le poruncește: "Luați din mijlocul Iordanului douăsprezece
pietre, duceți-le cu voi și le puneți în tabăra voastră, unde aveți
să tăbărâți la noapte".
4. Și a chemat Iosua doisprezece bărbați pe care și-i alesese dintre
fiii lui Israel, câte un om din fiecare seminție,
5. Și le-a zis: "Mergeți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului
vostru, în mijlocul Iordanului, și luați de acolo și ridicați pe
umerii voștri fiecare câte o piatră, după numărul celor douăsprezece
seminții ale lui Israel,
6. Ca să vă fie acestea puse pentru totdeauna ca semn în mijlocul
vostru și, când vă vor întreba mâine copiii voștri și vor zice:
Ce înseamnă aici pietrele acestea?
7. Atunci veți spune fiilor voștri: Apele Iordanului s-au despărțit
înaintea chivotului legământului Domnului a tot pământul, când acesta
l-a trecut. Și așa pietrele acestea vor fi pentru fiii lui Israel
amintire pentru vecie".
8. Și au făcut fiii lui Israel așa cum le-a poruncit Iosua: după
ce au isprăvit fiii lui Israel de trecut Iordanul, au luat douăsprezece
pietre din Iordan, precum Domnul poruncise lui Iosua, după numărul
semințiilor fiilor lui Israel și le-au dus cu ei în tabără și le-au
pus acolo.
9. Iosua însă a pus alte douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului,
pe locul unde au stat picioarele preoților care duceau chivotul
legământului Domnului, și sunt acolo până în ziua de astăzi.
10. Preoții care duceau chivotul Domnului au stat în mijlocul Iordanului
până ce a isprăvit Iosua toate câte îi poruncise Domnul să spună
poporului, cum poruncise Moise lui Iosua. Și poporul a grăbit să
treacă Iordanul.
11. Iar după ce a trecut tot poporul, a trecut și chivotul Domnului
și preoții au mers iarăși în fruntea poporului.
12. Atunci au trecut și fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate
din seminția lui Manase, gata de război, înaintea fiilor lui Israel,
cum le poruncise Moise.
13. Ca la patruzeci de mii de oameni înarmați pentru război au trecut
înaintea Domnului, ca să lupte împotriva cetății Ierihonului.
14. În ziua aceea a preamărit Domnul pe Iosua înaintea a tot neamul
lui Israel și s-au temut de dânsul cât a trăit, cum se temuseră
și de Moise.
15. Apoi a grăit Domnul cu Iosua și a zis:
16. "Poruncește preoților care duc chivotul mărturiei Domnului,
să iasă din Iordan".
17. Și a poruncit Iosua preoților și a zis: "Ieșiți din Iordan!"
18. Și cum au ieșit din Iordan preoții, cei ce duceau chivotul legământului
Domnului, și și-au pus picioarele pe uscat, apa Iordanului a pornit
pe albia sa și a curs ca mai înainte, până peste maluri.
19. Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și
au tăbărât fiii lui Israel la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului.
20. Iar cele douăsprezece pietre pe care le luaseră ei din Iordan,
le-a așezat Iosua în Ghilgal.
21. Și a zis fiilor lui Israel: "Când vă vor întreba fiii voștri
mâine și vor zice: Ce înseamnă aceste pietre?
22. Să spuneți fiilor voștri: Israel a trecut prin Iordanul acesta,
ca pe uscat,
23. Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului înaintea
lor, până ce le-au trecut, cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru și
cu Marea Roșie, pe care a secat-o Domnul Dumnezeul nostru înaintea
noastră. până ce am trecut-o,
24. Ca să cunoască toate neamurile pământului că puterea Domnului
este mare și ca voi să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru, în
toată vremea".
Capitolul 5: Tăierea împrejur și serbarea
Paștilor în pământul făgăduinței
1. Când au auzit regii Amoreilor, care locuiau peste Iordan și
regii Canaaneilor, care locuiau pe lângă mare, că Domnul Dumnezeu
a secat râul Iordanului înaintea fiilor lui Israel până ce l-au
trecut, a slăbit inima lor, s-au înspăimântat și nu mai aveau curaj
împotriva fiilor lui Israel.
2. În vremea aceea a zis Domnul către Iosua: "Fă-ți cuțite
tăioase de cremene și taie împrejur pe fiii lui Israel a doua oară".
3. Și și-a făcut Iosua cuțite ascuțite de cremene și a tăiat împrejur
pe fiii lui Israel, la locul ce se numește Dealul Aralot.
4. Iată pricina pentru care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui Israel:
Tot poporul de parte bărbătească care ieși se din Egipt, toți cei
buni de război, muriseră pe cale, în pustiu, după ieșirea din Egipt;
5. Căci tot poporul care ieșise din Egipt era tăiat împrejur; iar
poporul născut pe cale, în pustiu, după ieșirea din Egipt, nu era
tăiat împrejur.
6. Căci fiii lui Israel umblaseră prin pustiu patruzeci și doi de
ani, până ce a murit tot poporul bun de război, care ieșise din
Egipt și care nu ascultase de glasul Domnului. Acestora Domnul se
jurase să nu le dea voie să vadă țara pe care El făgăduise cu jurământ
să o dea părinților lor, țara în care curge lapte și miere.
7. În locul acestora se ridicaseră fiii lor, pe care i-a tăiat împrejur
Iosua, căci nu erau tăiați împrejur, pentru că se născuseră pe cale.
8. După ce poporul s-a tăiat împrejur, a rămas liniștit în tabără,
până s-a însănătoșit.
9. Apoi a zis Domnul către Iosua, fiul lui Navi: "În ziua de
astăzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului", și de aceea se
și numește locul acela Ghilgal, până în ziua aceasta.
10. Fiii lui Israel au stat cu tabăra la Ghilgal și au făcut acolo
în șesul Ierihonului Paștile în ziua a paisprezecea a lunii, seara.
11. Iar a doua zi de Paști au mâncat din roadele pământului acestuia
azime și pâine nouă.
12. În ziua aceea a încetat mana de a mai cădea și de a doua zi,
după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel n-au mai
avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele Zării Canaanului.
13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii
săi și iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie
goală. Și apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: "De-ai noștri
ești sau ești dintre dușmanii noștri?"
14. Iar acela a răspuns: "Eu sunt căpetenia oștirii Domnului
și am venit acum!" Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ,
s-a închinat și a zis către acela: "Stăpâne, ce poruncești
slugii tale?"
15. Zis-a către Iosua căpetenia oștirii Domnului: "Scoate-ți
încălțămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!"
Și a făcut Iosua așa.
Capitolul 6: Luarea și dărâmarea Ierihonului
1. Ierihonul însă era încuiat și întărit de frica fiilor lui Israel;
nimeni nu intra în el și nimeni nu ieșea.
2. Atunci a zis Domnul către Iosua: "Iată, Eu voi da în mâinile
tale Ierihonul, pe regii lui și pe puternicii lui.
3. Duceți-vă împrejurul cetății toți cei buni de război și înconjurați
cetatea câteodată pe zi. Aceasta să o faceți șase zile.
4. Șapte preoți să poarte înaintea chivotului șapte trâmbițe din
corn de berbec, iar în ziua a șaptea să ocoliți cetatea de șapte
ori și preoții să trâmbițeze din trâmbițe.
5. Când vor suna din trâmbița de corn de berbec și când veți auzi
sunetul de trâmbiță, atunci tot poporul să strige cu glas tare deodată,
și când vor striga ei zidurile cetății se vor prăbuși. Atunci tot
poporul să năvălească în cetate, plecând fiecare din partea unde
se află".
6. Și a chemat Iosua, fiul lui Navi, pe preoți și le-a zis: "Luați
chivotul legământului și șapte preoți să poarte șapte trâmbițe din
corn de berbec înaintea chivotului Domnului".
7. Și le-a mai zis acestora să spună poporului: "Mergeți și
ocoliți cetatea, iar cei înarmați să meargă înaintea chivotului
Domnului!"
8. Îndată ce Iosua a spus acestea poporului, cei șapte preoți, care
purtau cele șapte trâmbițe sfinte înaintea Domnului, au pornit și
au început a suna tare din trâmbițe și chivotul legământului Domnului
mergea în urma lor.
9. Cei înarmați mergeau înaintea preoților care sunau din trâmbițe,
iar cei din urmă veneau după chivotul Domnului, trâmbițând în mers
din trâmbițe.
10. Poporului însă Iosua i-a poruncit și a zis: "Să nu strigați!
Nimeni să nu audă glasul vostru și nici o vorbă să nu iasă din gura
voastră până în ziua când vă voi zice eu să strigați; atunci să
strigați".
11. Și așa chivotul Domnului a plecat împrejurul cetății și a înconjurat-o
o dată; apoi a venit în tabără și a rămas în tabără.
12. A doua zi Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și preoții au ridicat
chivotul Domnului;
13. Și cei șapte preoți, care purtau cele șapte trâmbițe, mergeau
înaintea chivotului Domnului și trâmbițau din trâmbițe; cei înarmați
mergeau înaintea lor, iar celălalt popor venea în urma chivotului
Domnului și preoții trâmbițau din trâmbițe.
14. Astfel și a doua zi au înconjurat cetatea o dată și s-au întors
în tabără. Și au făcut așa șase zile.
15. În ziua a șaptea s-au sculat de dimineață, în revărsatul zorilor
și au mers tot așa împrejurul cetății de șapte ori; numai în această
zi au înconjurat cetatea de șapte ori.
16. Iar când au sunat preoții a șaptea oară din trâmbițe, Iosua
a zis către fiii lui Israel: "Strigați, că v-a dat Domnul cetatea!
17. Cetatea va fi sub blestem și tot ce este în ea e al Domnului
puterilor; numai Rahab desfrânata să rămână vie, ea și tot cel ce
va fi în casa ei, pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am
trimis noi.
18. Voi însă să vă păziți foarte de tot ce este dat blestemului,
ca să nu cădeți și voi sub blestem, dacă ați lua ceva din cele date
spre nimicire și pentru ca asupra taberei lui Israel să nu vină
blestemul și să-i aducă pieire.
19. Tot aurul și argintul și vasele de aramă și de fier să fie sfințenie
a Domnului și să intre în vistieria Domnului".
20. Atunci au trâmbițat preoții din trâmbițe. Și cum a auzit poporul
glasul de trâmbiță, a strigat tot poporul împreună cu glas tare
și puternic și s-au prăbușit toate zidurile împrejurul cetății până
în temelie și a intrat tot poporul în cetate, fiecare din partea
unde era, și au luat cetatea.
21. Și au dat junghierii tot ce era în cetate: bărbați și femei
și tineri și bătrâni și boi și oi și asini, tot au trecut prin ascuțișul
sabiei.
22. Iar celor doi tineri care iscodiseră tara Iosua le-a zis: "Duceți-vă
în casa desfrânatei aceleia, scoateți-o de acolo pe ea și pe toți
cei ce vor fi cu dânsa, întrucât v-ați jurat ei".
23. Și s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea, la casa desfrânatei
și au scos pe Rahab desfrânata, pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații
ei și pe toate rudele ei, i-au scos și i-au pus afară din tabăra
Israeliților,
24. Iar cetatea și tot ce era în ea au ars cu foc; numai aurul și
argintul și vasele de aramă și de fier le-au dat ca să le ducă Domnului
în vistieria casei Domnului.
25. Pe Rahab desfrânata însă, casa tatălui ei și pe toți care erau
la dânsa, Iosua i-a lăsat cu viață și trăiește ea în mijlocul lui
Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care
fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul.
26. În ziua aceea s-a jurat Iosua și a zis: "Blestemat să fie
înaintea Domnului tot cel ce se va scula și va zidi cetatea aceasta
a Ierihonului: pe fiul său cel întâi-născut să pună temeliile ei,
iar porțile ei să le așeze pe fiul său cel mai mic". Și așa
a și făcut Ozan din Betel. Acesta pe Abiron, întâiul său născut,
a pus temeliile ei, și pe fiul său cel mai mic a așezat porțile
ei.
27. Domnul însă era cu Iosua și faima lui s-a răspândit în toată
țara.
Capitolul 7: Pedeapsa lui Acan
1. Iar fiii lui Israel au făcut păcat mare: au luat din cele date
nimicirii; căci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah,
din tribul lui Iuda, a luat din cele date spre nimicire și s-a aprins
mânia Domnului asupra fiilor lui Israel.
2. Din Ierihon Iosua a trimis oameni asupra cetății Ai, care e aproape
de Bet-Aven, la răsărit de Betel, și le-a zis: "Duceți-vă de
iscodiți țara!" Și s-au dus oamenii aceștia și au iscodit cetatea
Ai.
3. Apoi întorcându-se la Iosua, i-au spus: "Să nu meargă tot
poporul, ci să meargă numai două sau trei mii de oameni și să lovească
cetatea Ai. Nu obosi până acolo tot poporul, pentru că acolo sunt
puțini dușmani".
4. Și s-au dus acolo ca la trei mii de oameni, dar aceștia au luat-o
la fugă în fața celor din Ai.
5, Și locuitorii din Ai au ucis din ei vreo treizeci și șase de
oameni și i-au fugărit de la poartă până la Șebarim, iar pe coasta
dealului i-a bătut; din care pricină inima poporului a slăbit și
și-au pierdut tot curajul.
6. Atunci Iosua și-a sfâșiat veșmintele sale, a căzut cu fața la
pământ înaintea chivotului Domnului și a stat așa până seara și
el și bătrânii lui Israel și și-au presărat pulbere pe capetele
lor.
7. Atunci a zis Iosua: "O, Doamne Dumnezeule, de ce a trecut
robul Tău poporul acesta peste Iordan? Oare, ca să-l dai în mâinile
Amoreilor și să ne pierzi? Mai bine rămâneam să locuim de cealaltă
parte de Iordan!
8. Ce să zic eu acum, când Israel a fugit înapoi dinaintea vrăjmașilor
săi?
9. Auzind Canaaneii și toți locuitorii țării, ne vor împresura și
ne vor pierde de pe pământ. Și ce vei face Tu pentru numele Tău
cel mare?"
10. Iar Domnul a zis către Iosua: "Scoală, pentru ce ai căzut
cu fața la pământ?
11. A păcătuit poporul și a călcat legământul Meu pe care l-am încheiat
cu el; au furat din lucrurile date spre nimicire, au mințit și le-au
pus printre lucrurile lor.
12. De aceea fiii lui Israel n-au putut sta împotriva vrăjmașilor
lor și au fugit înapoi, căci au căzut sub blestem și nu voi mai
fi cu voi de nu veți ridica blestemul dintre voi.
13. Scoală dar și sfințește poporul și zi: Sfințiți-vă pentru mâine;
căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemul e în mijlocul
tău, Israel. De aceea tu nu poți să stai împotriva vrăjmașilor tăi
până nu vei îndepărta din mijlocul tău blestemul.
14. Mâine să vă apropiați toți, pe seminții; iar seminția pe care
o va arăta Domnul să se apropie pe familii și familia pe care o
va arăta Domnul să se apropie pe case; și casa pe care o va arăta
Domnul să se apropie om cu om.
15. Iar omul care se va dovedi că a furat lucru dat spre nimicire,
să se ardă cu foc și el și toate câte are, pentru că a călcat legământul
Domnului și a făcut fărădelege în Israel".
16. Atunci, sculându-se Iosua a doua zi dis-de-dimineață, a poruncit
lui Israel să se apropie pe seminții; și a fost arătată seminția
lui Iuda.
17. După aceea a poruncit să se apropie seminția lui Iuda pe familii
și a fost arătată familia lui Zerah. Și a poruncit să se apropie
familia lui Zerah pe case și a fost dată în vileag casa lui Zabdi.
18. Și a poruncit să se apropie casa lui Zabdi om cu om și a fost
arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din
seminția lui Iuda.
19. Atunci Iosua a zis către Acan: "Fiul meu, dă astăzi slavă
Domnului Dumnezeului lui Israel și fă mărturisire înaintea Lui și
arată-mi ce-ai făcut. Să nu ascunzi de mine!"
20. Și răspunzând Acan lui Iosua, a zis: "Adevărat, am păcătuit
înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel și iată ce am făcut:
21. Am văzut printre prăzi o haină frumoasă pestriță și două sute
de sicli de argint, un drug de aur, greu de cincizeci de sicli;
acestea mi-au plăcut și le-am luat și iată sunt ascunse în pământ,
în mijlocul cortului meu și argintul este pus sub elen.
22. Atunci a trimis Iosua câțiva slujitori și aceștia au alergat
la cort, în tabără, și toate acestea erau ascunse În cortul lui
și argintul era sub ele.
23. Și au luat ei acestea din cort și le-au adus la Iosua și la
bătrânii lui Israel și le-au pus înaintea Domnului.
24. Iar Iosua și împreună cu el tot poporul au luat pe Acan, fiul
lui Zerah, argintul, haina, drugul cel de aur, pe fiii lui, pe fiicele
lui, boii lui, asinii lui și toate oile lui, cortul lui și tot ce
avea el și i-au scos pe ei și toate ale lor în valea Acor.
25. Și a zis Iosua: "Pentru că tu ai adus asupra noastră tulburare,
să aducă și Domnul necaz asupra ta în ziua aceasta!" și toți
Israeliții i-au ucis cu pietre și, după ce i-au ucis cu pietre,
i-au ars cu foc.
26. Apoi au ridicat deasupra lor o grămadă mare de pietre, care
se vede și astăzi. După aceasta s-a potolit mânia Domnului. De aceea
locul acela se numește valea Acor până în ziua de astăzi.
Capitolul 8: Înconjurarea și cuprinderea
cetății Ai
l. Atunci a zis Domnul către Iosua: "Nu te teme, nici nu te
înspăimânta! Ia cu tine toți bărbații buni de luptă și, sculându-te,
du-te la Ai. Iată Eu voi da în mâinile tale pe regele din Ai și
pe poporul lui, cetatea și ținutul lui.
2. Și să faci cu Ai și cu regele său tot ceea ce ai făcut cu Ierihonul
și cu regele lui. Numai prada lui și dobitoacele lui împărțiți-le
între voi. Pune oameni la pândă înapoia cetății".
3. Și s-a sculat Iosua cu tot poporul bun de război, casă meargă
asupra cetății Ai. Și a ales Iosua treizeci de mii de oameni viteji
și i-a trimis noaptea.
4. Acestora le-a poruncit și le-a zis: "Luați seama să pândiți
înapoia cetății, să nu vă depărtați tare de cetate și să fiți cu
toții gata.
S. Iar eu și toți cei cu mine vom înainta spre cetate. Și când locuitorii
din Ai ne vor ieși înainte, ca prima dată, noi vom fugi de dânșii.
6. Și când vor alerga după noi și-i vom depărta de cetate, vor zice:
"Iată fug de noi, ca prima dată".
7. Și când vom fugi noi de ei și ei după noi, atunci voi să ieșiți
din ascunzătoare și să cuprindeți cetatea, că Domnul Dumnezeu o
va da în mâinile voastre.
8. Iar după ce veți prăda cetatea, să-i dați foc; după cuvântul
Domnului să faceți. Iată eu vă poruncesc!"
9. Așa i-a trimis Iosua și ei s-au dus și au stat la pândă între
Betel și Ai, spre apus de cetatea Ai. Iar Iosua a rămas în noaptea
aceea în mijlocul poporului.
10. Și, sculându-se dis-de-dimineață, Iosua a cercetat poporul și
s-a dus el și bătrânii lui Israel în fruntea poporului spre Ai.
11. Și tot poporul bun de luptă, care era cu el, a mers, a înaintat
și s-a apropiat de cetate pe partea de răsărit, iar pânda era în
partea de apus a cetății. Și a așezat tabăra spre miazănoapte de
Ai; iar între el și Ai era o vale.
12. El luase ca la treizeci de mii de oameni și-i pusese la pândă
între Betel și Ai, în partea de apus a cetății.
13. Iar poporul l-a așezat tot într-o tabără, care se întindea în
partea de miazănoapte a cetății, așa încât coada taberei ajungea
spre partea de apus a cetății. Și a venit Iosua în noaptea aceea
în mijlocul văii.
14. Și când a văzut aceasta, regele din Ai s-a sculat îndată dis-de-dimineață,
a ieșit înaintea lui Israel la luptă, el și tot poporul lui, la
un loc hotărât, în șes, și nu știa el că e o pândă asupra lui în
spatele cetății.
15. Iar Iosua, ca și cum ar fi fost învins, a fugit cu tot poporul
pe calea dinspre pustiu.
16. Iar aceia au strigat tot poporul care era în cetate, ca să-i
urmărească și, urmărind ei pe fiii lui Israel, s-au depărtat de
cetate.
17. Și n-a rămas în Ai și în Betel nici unul care să nu fi ieșit
după Israel. Și urmărind ei pe Israel, și-au lăsat cetatea lor deschisă.
18. Atunci Domnul a zis către Iosua: "Întinde mâna ta cu sulița
asupra cetății Ai, căci o voi da în mâinile tale și cei de la pândă
vor ieși numaidecât de la locul lor!" Și și-a întins Iosua
mâna cu sulița spre cetate.
19. Și atunci cei ce ședeau la pândă sculându-se numaidecât de la
locul lor, când și-a întins el mâna, au alergat în cetate, au luat-o
și i-au dat repede foc.
20. Atunci, uitându-se locuitorii cetății Ai înapoi și văzând fum
ridicându-se din cetatea lor spre cer, nu mai aveau încotro fugi,
căci poporul care fugea spre pustiu se întorsese împotriva celor
ce-i urmăreau;
21. Și Iosua și tot Israelul, văzând că cei ce șezuseră în ascunzătoare
luaseră cetatea și că din cetate se urca fum spre cer, s-au întors
înapoi și au început să ucidă pe locuitorii din Ai.
22. Iar cei din cetate au ieșit în întâmpinarea lor, așa că Aiții
se aflau în mijlocul taberei Israeliților, dintre în care unii veneau
dintr-o parte, iar alții din altă parte.
23. Și i-au ucis așa, încât n-a scăpat cu viață nici unul din ei.
Iar pe regele din Ai l-au prins viu și l-au adus la de Iosua.
24. După ce fiii lui Israel au ucis pe toți bărbații din Ai, în
câmpia dinspre pustiu și dealurile unde aceștia îi urmăriseră, și
după ce aceștia au căzut toți până la unul sub ascuțișul sabiei,
Israeliții s-au întors cu toții asupra cetății Ai și au lovit-o
cu ascuțișul lui sabiei.
25. Iar toți locuitorii din Ai, bărbați și femei, care au căzut
în ziua aceea au fost douăsprezece mii.
26. Și Iosua nu și-a lăsat în jos mâna sa, pe care o întinsese cu
sulița, până nu a dat pierzării pe toți locuitorii din Ai.
27. Numai vitele și prada cetății le-au împărțit fiii lui Israel
între dânșii, după cuvântul Domnului pe care-l spusese Domnul lui
Iosua.
28. Și a ars Iosua cetatea Ai cu foc și a făcut-o dărâmătură veșnică
și pustietate până în ziua de astăzi.
29. Iar pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac unde a stat până
seara; iar după asfințitul soarelui a poruncit Iosua de au coborât
trupul lui din copac și l-au aruncat la porțile cetății și au ridicat
deasupra lui o movilă de pietre, care este până în și ziua de astăzi.
30. Atunci Iosua a înălțat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israel
pe Muntele Ebal,
31. Cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, și de
care este scris în legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre
întregi, asupra cărora nimeni n-a ridicat unealtă de fier și el
au adus pe el ardere de tot Domnului și au făcut jertfe de împăcare.
32. Și a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pe care Moise
o scrisese înaintea fiilor lui Israel.
33. Și tot Israelul cu bătrânii lui, cu căpeteniile lui, cu judecătoriilui,
toți băștinașii și veneticii lui au stat de o parte și de alta a
chivotului în fața preoților și a leviților care duceau chivotul
legământului Domnului, așa că jumătate din ei se aflau pe muntele
Garizim, iar cealaltă jumătate pe muntele Ebal, cum poruncise de
mai înainte Moise, sluga Domnului, ca să se binecuvânteze poporul
lui Israel.
34. După aceasta a citit Iosua toate cuvintele legii: binecuvântările
și blestemul, cum era scris în legea lui Moise.
35. Din toate câte poruncise Moise lui Iosua n-a fost nici un cuvânt
pe care Iosua să nu-l fi citit în auzul obștii fiilor lui Israel,
înaintea bărbaților, a femeilor, a copiilor și a străinilor care
mergeau împreună cu Israel.
Capitolul 9: Înșelăciunea Ghibeoniților
l. Auzind acestea toți regii Amoreilor, cei de peste Iordan, cei
din munte și de la șes, cei de pe tot malul mării celei mari și
cei din apropierea Libanului: Heteii, Amoreii, Ghergheseii, Canaaneii,
Ferezeii, Heveii și Ibuseii,
2. S-au adunat împreună ca să se te toți cu Iosua și cu Israel.
Iar locuitorii Ghibeonului, auzind a făcut Iosua cu Ierihonul și
cu Ai, au pus la cale un vicleșug, căci s-au dus și au strâns merinde
de drum și au pus pe asinii lor saci vechi cu pâine și vin în burdufuri
vechi, rupte și cârpite
5. Și în picioarele lor încălțăminte și sandale vechi și peticite,
iar pe ei haine rele; pâinea lor de drum era uscată, mucedă și sfărâmată.
6. Așa au venit ei la Iosua în tabăra Israeliților de la Ghilgal
și au zis către el și către toți Israeliții: "Noi am venit
dintr-o țară foarte depărtată; încheiați dar legământ cu noi".
7. Fiii lui Israel însă au zis către Hevei: "Poate că locuiți
aproape de noi? Cum să încheiem legământ cu voi?"
8. Iar ei au zis către Iosua: "Noi suntem robii tăi".
Iosua le-a zis: "Cine sunteți voi și de unde ați venit?"
9. Și ei au răspuns: "Robii tăi au venit dintr-o țară foarte
depărtată, în numele Domnului Dumnezeului tău, că am auzit de numele
Lui și de câte a făcut El în Egipt
10. Și de câte a făcut El celor doi regi ai Amoreilor, care erau
dincolo de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele
Vasanului, care locuia în Aștarot și Edrea.
11. Și auzind acestea, bătrânii noștri și toți locuitorii țării
noastre ne-au grăit și au zis: Luați-vă merinde de drum și duceți-vă
în întâmpinarea lor și le spuneți: Noi suntem robii voștri. încheiați
dar legământ cu noi!
12. Pâinile acestea erau calde în ziua când am plecat să venim la
voi, iar acum iată s-au uscat și s-au mucezit.
13. Aceste burdufuri de vin, pe care le-am umplut noi, iată-le s-au
învechit; și îmbrăcămintea noastră și încălțămintea noastră s-au
tocit de drumul cel foarte lung".
14. Căpeteniile Israeliților au luat din merindele lor, dar n-au
întrebat pe Domnul.
15. Și a făcut Iosua pace cu ei și a încheiat cu ei legământ, ca
să nu fie uciși, iar căpeteniile obștii s-au legat față de ei cu
jurământ.
16. La trei zile însă, după ce au încheiat legământ cu dânșii, au
auzit că sunt aproape de ei și că trăiesc în ținuturile cuvenite
lor,
17. Căci fiii lui Israel, plecând la drum, a treia zi au ajuns la
cetățile lor; iar cetățile lor erau Ghibeonul, Chefira, Beerot și
Chiriat-Iearim.
18. Iar Iosua și fiii lui Israel nu i-au ucis, pentru că toate căpeteniile
obștii li se juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel. De aceea toată
obștea lui Israel a început a cârti împotriva căpeteniilor.
19. și toate căpeteniile au zis către întreaga obște: "Noi
ne-am jurat lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel și de aceea nu ne
putem atinge de ei.
20. Dar iată ce le vom face: să-i robim și să-i păstrăm în viață,
ca să nu ne ajungă. mânia pentru jurământul cu care ne-am jurat
lor".
21. Și le-au mai zis căpeteniile: "Lăsați-i să trăiască, dar
să taie lemne și să care apă la toată obștea". Și toată obștea
a făcut cum au zis căpeteniile.
22. Și i-a chemat Iosua și le-a zis: "Pentru ce m-ați amăgit,
spunând: Suntem tare departe de tine; voi însă sunteți dintre cei
ce locuiesc în ținuturile cuvenite nouă.
23. De aceea blestemați să fiți! Să nu încetați de a fi în robie,
ca tăietori de lemne și cărători de apă pentru casa Dumnezeului
meu".
24. Iar ei au răspuns lui Iosua și au zis: "Ni s-a vestit nouă
câte a poruncit Domnul Dumnezeul tău lui Moise, slugii Sale, ca
să vă dea toată țara aceasta, iar pe noi și pe toți locuitorii pământului
acestuia să ne piardă de la fața voastră; și, înfricoșându-ne foarte
tare de voi pentru viața noastră, am făcut fapta aceasta.
25. Și acum iată suntem sub mâna voastră; faceți cu noi cum veți
socoti și cum vi se pare mai drept".
26. Și a făcut cu ei așa: i-a izbăvit Iosua în ziua aceea din mâinile
fiilor lui Israel și nu i-a ucis.
27. Dar din ziua aceea i-a pus Iosua tăietori de lemne și cărători
de apă pentru obște și pentru jertfelnicul Domnului. De aceea locuitorii
Ghibeonului s-au făcut tăietori de lemne și cărători de apă pentru
jertfelnicul lui Dumnezeu până în ziua de astăzi, la locul pe care
avea să-l aleagă Domnul.
Capitolul 10: Iosua biruie pe Amorei în
chip minunat
l. Auzind însă Adoni-Țedec, regele Ierusalimului, că Iosua a luat
cetatea Ai și a dat-o blestemului și a făcut cu Ai și cu regele
său cum făcuse cu Ierihonul și cu regele lui și că locuitorii Ghibeonului
de bunăvoie s-au supus lui Iosua și lui Israel și au rămas între
ei,
2. S-a spăimântat foarte tare, pentru că cetatea Ghibeonului era
cetate mare, ca una ce era dintre cetățile domnești, mai mare decât
Ai, și toii locuitorii ei erau oameni viteji.
3. De aceea Adoni-Țedec, regele Ierusalimului, a trimis la Hoham,
regele Hebronului, la Piream, regele Iarmutului, la Iafia, regele
Lachișului, și la Debir, regele Eglonului, zicând:
4. "Veniți la mine și-mi ajutați să bat Ghibeonul, pentru că
s-a supus lui Iosua și fiilor lui Israel".
S. Și acești cinci regi ai Amoreilor: regele Ierusalimului, regele
Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachișului și regele Eglonului,
s-au suit cu tot poporul lor și au tăbărât asupra Ghibeonului și
l-au împresurat.
6. Atunci locuitorii Ghibeonului au trimis la Iosua, în tabăra Israeliților
de la Ghilgal, zicând: "Să nu-ți iei mâna de deasupra robilor
tăi! Vino la noi repede de ne dă ajutor și ne izbăvește, că s-au
adunat împotriva noastră toii regii Amoreilor care trăiesc în munți".
7. Și s-a suit Iosua din Ghilgal, el însuși și împreună cu dânsul
tot poporul bun de război și toți bărbații viteji.
8. Iar Domnul a zis către Iosua: "Nu te teme de ei, că i-am
dat în mâinile tale; nimeni dintre ei nu va putea sta împotriva
voastră".
9. Și a năvălit Iosua fără de veste asupra lor, după ce mersese
toată noaptea venind din Ghilgal.
10. Și Domnul i-a făcut să se sperie la vederea fiilor lui Israel
și i-a învins pe ei Domnul cu înfrângere grea la Ghibeon, și i-a
urmărit în calea spre înălțimile Bet-Horon și i-a bătut până la
Azeca și până la Macheda.
11. Pe când însă fugeau ei de fiii lui Israel, pe povârnișul Bet-Horon,
Domnul a aruncat din cer asupra lor grindină mare, până la Azeca,
și cei ce au murit de grindină au fost mai mulți decât cei uciși
de fiii lui Israel cu sabia în luptă.
12. În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui
Israel și când i-a bătut la Ghibeon și au fost zdrobiți înaintea
feței fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul și a zis înaintea
Israeliților: "Stai, soare, deasupra Ghibeonului, și tu, lună,
oprește-te deasupra văii Aialon!"
13. Și s-a oprit soarele și luna a stat până ce Dumnezeu a făcut
izbândă asupra vrăjmașilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea
Dreptului: "Soarele a stat în mijlocul cerului și nu s-a grăbit
către asfințit aproape toată ziua".
14. Și n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi
în care Domnul să asculte așa glasul omului; că Domnul lupta pentru
Israel.
15. Apoi Iosua s-a întors cu tot Israelul în tabără, la Ghilgal.
16. Iar cei cinci regi au fugit și s-au ascuns în peștera din Macheda.
17. Când însă i s-a spus lui Iosua că: "Cei cinci regi au fost
găsiți ascunși în peșteră, la Macheda", Iosua a zis:
18. "Răsturnați pietre mari pe gura peșterii și puneți la ușa
ei oameni ca să-i păzească;
19. Iar voi nu vă opriți acolo, ci goniți din urmă pe vrăjmașii
voștri și nimiciți partea din urmă a oștirii lor; să nu-i lăsați
să scape în cetățile lor, căci Domnul Dumnezeul vostru i-a dat în
mâinile voastre!"
20. Și după ce Iosua și fiii lui Israel i-au zdrobit cu desăvârșire
într-o bătălie foarte mare și cei ce au scăpat au fugit în cetăți
întărite,
21. S-a întors tot poporul cu izbândă la Iosua, în tabără la Macheda,
și n-a rostit nimeni nici un cuvânt împotriva fiilor lui Israel.
22. Atunci Iosua a zis: "Deschideți peștera și scoateți la
mine pe cei cinci regi din peșteră!"
23. Și s-a făcut așa: au scos la dânsul pe cei cinci regi din peșteră:
pe, regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului,
pe regele Lachișului și pe regele Eglonului.
24. Și după ce au scos pe regii aceștia la Iosua, Iosua a chemat
pe toii Israeliții și a zis către căpeteniile oștenilor care fuseseră
cu el: "Apropiați-vă și puneți-vă picioarele pe grumajii regilor
acestora!" Și ei s-au apropiat și și-au pus picioarele pe grumajii
lor.
25. Atunci Iosua le-a zis: "Nu vă temeți, nici nu vă spăimântați,
ci îmbărbătați-vă și vă întăriți, că așa va face Domnul cu toți
vrăjmașii voștri cu care vă veți lupta".
26. După aceea i-a lovit Iosua și i-a ucis și i-a spânzurat pe cinci
spânzurători și au stat spânzurați până seara.
27. Iar la asfințitul soarelui a poruncit Iosua de i-au pogorât
din spânzurători și i-au aruncat în peștera în care fuseseră ascunși
și au prăvălit pietre mari pe gura peșterii și stau acolo până în
ziua de azi.
28. Tot în ziua aceea a cuprins Iosua Macheda și a lovit-o cu sabia,
pe ea și pe regele ei, și a nimicit pe locuitorii ei și toată suflarea
care se afla în ea; pe nimeni n-a cruțat ca să nu moară sau să fugă
și a făcut cu regele din Macheda tot așa cum făcuse cu regele Ierihonului.
29. Apoi s-a dus Iosua împreună cu toți Israeliții de la Macheda
la Libna și a împresurat-o.
30. Și a dat-o Domnul și pe aceasta în mâinile lui Israel de a luat-o
pe ea și pe regele ei și Iosua a trecut-o prin ascuțișul sabiei
pe ea și toată suflarea din ea; pe nimeni n-a lăsat În ea, care
să nu moară sau să fugă și a făcut cu regele ei cum făcuse cu regele
Ierihonului.
31. De la Libna s-a dus Iosua împreună cu toți Israeliții la Lachiș
și l-a împresurat, începând războiul cu ei.
32. Și a dat Domnul Lachișul în mâinile lui Israel și l-a luat a
doua zi, l-a trecut prin sabie pe el și toată suflarea din el și
l-a pierdut, cum făcuse și cu Libna.
33. Atunci s-a ridicat în ajutorul Lachișului Horam, regele din
Ghezer. Dar Iosua l-a lovit și pe el și pe poporul lui cu sabia,
încât n-a lăsat pe nimeni dintre ai lui care să nu moară sau să
fugă.
34. Din Lachiș s-a dus Iosua împreună cu toți Israeliții la Eglon
și l-a împresurat, începând războiul împotriva lui.
35. Și Domnul l-a dat în mâinile lui Israel. Și l-a luat în aceeași
zi și l-a lovit cu sabia pe el și toată suflarea ce era în el și
l-a dat în ziua aceea blestemului, cum făcuse și cu Lachișul.
36. De la Eglon, Iosua împreună cu toți Israeliții s-au dus la Hebron,
l-au înconjurat
37. Și l-au lovit cu ascuțișul sabiei pe el și pe regele lui și
toate cetățile lui și toată suflarea câtă era în acesta, cum făcuse
cu Eglonul; și l-a dat blestemului pe el și toată suflarea ce era
în el.
38. După aceea s-a întors Iosua împreună cu toți Israeliții asupra
Debirului și l-a împresurat.
39. Și l-a luat pe el, pe regele lui și toate satele lui. Și le-au
lovit cu ascuțișul sabiei, le-au nimicit pe ele și toată suflarea
ce era în ele și n-a lăsat pe nimeni să scape; cum făcuse cu Hebronul
și cu regele lui și cum a făcut cu Libna și regele ei, așa a făcut
și cu Debirul și cu regele lui.
40. Apoi a lovit Iosua tot ținutul muntos, Neghebul, câmpia și ținutul
mării și pe regii lor și n-a lăsat să scape nimeni, ci a omorât
toată suflarea, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel.
41. Și i-a bătut Iosua de la Cadeș-Barnea până la Gaza și tot ținutul
Goșen până la Ghibeon.
42. Și pe toți regii acestora și ținuturile lor le-a luat Iosua
deodată, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel.
43. După aceea Iosua împreună cu toți Israeliții s-au întors în
tabăra de la Ghilgal.
Capitolul 11: Stăpânirea Canaaneilor
l. Cum a auzit de aceasta, Iabin, regele Hațorului, a trimis la
Iobab, regele Madonului, la regele Șimronului și la regele Acșafului;
2. La regii cei de la miazănoapte; din munți, de pe podiș, de la
miazăzi de Chinerot, în câmpie și în ținutul Dor, la apus;
3. La Canaaneii din răsărit, de pe malul mării; la Amorei, la Hetei,
la Ferezei, la Iebuseii din munți și la Heveii de sub Hermon, în
pământul Mițpa.
4. Și au ieșit aceștia împreună cu regii lor, popor mult la număr,
ca nisipul de la marginea mării, și cai și care de război foarte
multe.
5. Și s-au adunat toți regii aceștia și au tăbărât împreună la apele
Merom, ca să se lupte cu Israel.
6. Domnul însă a zis: "Nu te teme de fața lor, căci mâine pe
vremea aceasta îi voi da pe toți aceia fiilor lui Israel ca să-i
ucidă; cailor lor să le tai vinele picioarelor, iar carele să le
arzi cu foc".
7. Atunci Iosua împreună cu tot poporul bun de luptă a ieșit fără
de veste înaintea lor, la apele Merom și a năvălit în munți asupra
lor.
8. Și i-a dat pe ei Domnul în mâinile lui Israel și i-a lovit și
i-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim și până
în valea Mițpa, la răsărit, și i-a ucis până n-a scăpat nimeni.
9. Și a făcut Iosua cu ei cum îi zisese Domnul: cailor lor le-a
tăiat vinele picioarelor și carele lor le-a ars cu foc.
10. Tot atunci întorcându-se, Iosua a luat Hațorul și pe regele
lui l-a omorât cu sabia. Hațorul fusese până atunci capul tuturor
regatelor acestora.
11. Și a ucis toată suflarea din acesta cu sabia, dând toate pieirii;
și n-a rămas nici un suflet, iar Hațorul l-a ars cu foc.
12. Astfel a luat Iosua toate cetățile regatelor acestora și pe
toți regii lor i-a ucis cu sabia, dându-i pieirii, cum poruncise
Moise, sluga Domnului.
13. Iar cetățile cele întărite nu le-a ars Israel, afară de Hațor,
pe care l-a ars Iosua.
14. Toată prada cetăților acestora și toate vitele le-au luat fiii
lui Israel pentru ei, iar pe oameni i-au ucis cu sabia, i-au dat
blestemului și n-au lăsat din ei nici un suflet.
15. Precum poruncise Domnul lui Moise, sluga Sa, și cum poruncise
și Moise lui Iosua, așa a făcut Iosua: nu s-a abătut de la nimic,
nici de la un cuvânt din câte poruncise Domnul lui Moise.
16. Și așa a luat Iosua toată țara aceea de sus și tot ținutul Negheb,
tot ținutul Goșen și ținuturile de jos, șesul și muntele lui Israel
și locurile joase de pe lângă munte,
17. De la Muntele Pele, care se întinde spre Seir, până la Baal-Gad
din valea Libanului, la poalele Hermonului; a luat pe toți regii
lor și i-a lovit și i-a ucis.
18. Dar Iosua a purtat multă vreme război cu toți regii aceștia.
19. Și n-a fost cetate pe care să n-o fi luat cu fiii lui Israel;
toate le-au luat cu război, afară de Ghibeon în care locuiau Heveii;
20. Căci așa a fost de la Domnul, ca să-și învârtoșeze inima lor
și să întâmpine pe Israel cu război, ca să fie dați pieirii și ca
să nu găsească milă, ci să fie nimiciți, cum poruncise Domnul lui
Moise.
21. Apoi a venit Iosua în vremea aceea și a lovit pe toți Anachimii
de la munte, din Hebron, din Debir, din Anab, din toți munții lui
Iuda și din toți munții lui Israel și i-a dat Iosua nimicirii împreună
cu cetățile lor.
22. Și n-a rămas niciunul din Anachimi în pământul fiilor lui Israel,
ci numai în Gaza, în Gat și în Așdod au rămas din ei.
23. Așa a luat Iosua tot pământul, cum poruncise Domnul lui Moise
și l-a dat Iosua de moștenire lui Israel, împărțindu-l între semințiile
lor. Și s-a liniștit pământul de război.
Capitolul 12: Regii care au fost bătuți
de Israeliți
1. Iată regii pe care i-au bătut fiii lui Israel și al căror pământ
l-au luat tot de moștenire dincolo de Iordan, spre răsăritul soarelui,
de la râul Arnon până la muntele Hermon și tot șesul dinspre răsărit:
2. Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon și domnea de la
Aroerul cel de pe malul râului Arnon, de la mijlocul râului și peste
jumătate din Galaad, până la râul Iaboc, care este hotarul Amoniților,
3. Peste șes până lângă marea Chineretului, spre răsărit și până
la marea șesului, până la Marea Sărată, spre răsărit, pe calea către
Bet-Ieșimot, iar spre miazăzi peste locurile ce se întindeau pe
la poalele muntelui Fazga;
4. Vecinul său Og, regele Vasanului, cel din urmă din Refaim, care
locuia în Aștarot și Edrea
5. Și care stăpânea muntele Hermon și Salca și tot Vasanul, până
la hotarul Gheșurului și al Maacului și jumătate din Galaad, până
la hotarul lui Sihon, regele Heșbonului.
6. Pe aceștia Moise, sluga Domnului, și fiii lui Israel i-au ucis
și a dat Moise, sluga Domnului, pământul lor de moștenire semințiilor
lui Ruben și Gad și la jumătate din seminția lui Manase.
7. Iată acum și regii din tara Amoreilor, pe care i-a bătut Iosua
și fiii lui Israel dincoace de Iordan, spre apus de la Baal-Gad,
din valea Libanului, până la Pele, muntele care se întinde spre
Seir; și pământul l-a dat Iosua semințiilor lui Israel de moștenire,
după cum le-au căzut sorții,
8. La munte sau la loc șes, la câmpie sau la locurile de sub munți,
în pustiu și la miazăzi și care fusese al Heteilor, Amoreilor, Canaaneilor,
Ferezeilor, Heveilor și Iebuseilor:
9. Un rege al Ierihonului, un rege al cetății Ai, care e aproape
de Betel;
10. Un rege al Ierusalimului, un rege al Hebronului;
11. Un rege al Iarmutului, un rege al Lachișului;
12. Un rege al Eglonului, un rege al Ghezerului;
13. Un rege al Debirului, un rege al Ghederului;
14. Un rege al Hormei, un rege al Aradului;
15. Un rege al Libnei, un rege al Adulamului;
16. Un rege al Machedei; un rege al Betelului;
17. Un rege al Tapuahului, un rege al Heferului;
18. Un rege al Afecului, un rege al Șaronului;
19. Un rege al Madonului, un rege al Hațorului;
20. Un rege al Șimron-Meronului, un rege al Acșafului;
21. Un rege al Taanacului, un rege al Meghidonului;
22. Un rege al Chedeșului, un rege al Iocneamului de lângă Carmel;
23. Un rege al Dorului de lângă Nafat-Dor, un rege al Goimului din
Ghilgal;
24. Un rege al Tirței. De toți treizeci și unu de regi.
Capitolul 13: Împărțirea pământului de
dincolo de Iordan
l. Fiind Iosua bătrân și înaintat în zile, a zis Domnul către dânsul:
"Iată tu ai îmbătrânit și ești în vârstă înaintată, dar pământ
de luat în moștenire a mai rămas încă mult.
2. Pământul care a mai rămas de luat în moștenire este acesta: ținuturile
Filistenilor și toată tara Gheșurului și a Canaanului.
3. De la Sicor, care este la răsărit de Egipt, până la hotarele
Ecronului, la miazănoapte, se socotesc cele cinci căpetenii filistene:
Gaza, Așdod, Ascalonul, Gat și Ecronul.
4. Apoi țara Heveilor: tot pământul Canaan și Maara Sidonienilor,
de la Teman până la Afec și până la hotarele Amoreilor.
5. De asemenea ținutul filistean Ghebla și tot Libanul, spre răsăritul
soarelui, de la Baal-Gad, de la poalele muntelui Hermon până la
intrarea Hamatului.
6. Pe toți locuitorii muntelui de la Liban până la Misrefot-Maim,
pe toii Sidonienii să-i pierzi de la fața fiilor lui Israelpământul
lor să-l împarți lui Israel prin sorti, cum ti-am poruncit.
7. Așadar la cele nouă seminții și la jumătate din seminția lui
Manase, împarte-le moștenire prin sorți pământul acesta: de la Iordan
până la marea cea mare de la apus să-l dai lor și marea cea mare
să fie hotar.
8. Căci celelalte două seminții: a lui Ruben și Gad și jumătate
din seminția lui Manase au primit partea de la Moise, dincolo de
Iordan, spre răsăritul soarelui, cum le-a dat Moise sluga Domnului,
9. De la Aroer, care e pe malul râului Arnon, cetatea cea din mijlocul
văii și toată câmpia Medeba până la Dibon,
10. Precum și toate cetățile lui Sihon, regele Amoreilor, care a
domnit în Heșbon, până la hotarele fiilor lui Amon,
11. Și Galaadul, ținutul Gheșur și al Maacatienilor, tot muntele
Hermon și tot Vasanul până la Salca;
12. Tot regatul lui Og al Vasanului, care a domnit în Aștarot și
în Edrea. Acesta mai rămăsese din Refaimi, pe care Moise i-a bătut
și i-a alungat".
13. Dar fiii lui Israel n-au vrut să piardă pe Gheșureni și pe Maacatieni
și până în ziua de astăzi locuiește regele din Gheșur și al Maacatienilor
în mijlocul lui Israel.
14. Numai seminției lui Levi nu i-a dat Iosua moștenire, căci jertfele
și prinoasele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt partea ei, cum
i-a zis Domnul.
15. Iată împărțirea pe care a făcut-o Moise fiilor lui Israel, după
semințiile lor, în șesurile Moabului, dincolo de Iordan în fața
Ierihonului: Seminției fiilor lui Ruben, după familiile ei, Moise
i-a dat parte:
16. Hotarele ei cuprindeau cetatea Aroer, care se află pe malul
râului Arnon, la mijlocul cursului acestui râu și tot șesul de lângă
Medeba;
17. Heșbonul și toate cetățile lui cele din șes; Dibonul, Bamot-Baal
și Bet-Baal-Meon;
18. Iahța, Chedemot și Mefaat;
19. Chiriataim, Sibma și Țeret-Hașahar, în muntele Emec;
20. Bet-Peor, locurile de la poalele muntelui Fazga și Bet-Ieșimot;
21. Toate cetățile din șes și toată împărăția lui Sihon, regele
Amoreilor, care a domnit la Heșbon și pe care l-a ucis Moise, ca
și pe căpeteniile lui Madiam, pe Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba,
căpeteniile lui Sihon, care locuiau în țara aceea;
22. De asemenea și pe Valaam, fiul lui Beor, vrăjitorul, l-au ucis
fiii lui Israel cu sabia, în numărul celor uciși de ei.
23. Hotarul fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta e partea fiilor
lui Ruben după familiile lor, după cetățile și satele lor.
24. De asemenea a dat Moise parte seminției lui Gad, fiilor lui
Gad, după familiile lor.
25. În hotarele lor se cuprindea Iezerul și toate cetățile Galaadului
și jumătate din țara fiilor lui Amon,
26. Până la Aroer, care e în fața cetății Raba și țara de la Heșbon
până la Ramat-Mițpa și Betonim și de la Mahanaim până la hotarele
Debirului;
27. În vale i-a dat Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot și Țafon, rămășița
regatului lui Sihon, regele Heșbonului. Hotarul lui era Iordanul
până la marea Chineret, întinzându-se de la Iordan spre răsărit.
28. Aceasta era partea fiilor lui Gad după familiile lor, cetățile
și satele lor.
29. Și a mai dat Moise parte și la jumătate din seminția lui Manase,
adică la jumătate din seminția fiilor lui Manase, după familiile
lor.
30. În hotarele lor se cuprindea tot Vasanul de la Mahanaim, toată
împărăția lui Og, regele Vasanului, și toate sălașurile Iairului
celui din Vasan, șaizeci de cetăți.
31. Iar jumătate din Galaad cu Aștarotul și Edrea, orașele nepotului
lui Og al Vasanului, au fost date fiilor lui Machir, fiul lui Manase,
la jumătate din fiii lui Machir după familiile lor.
32. Iată ce a dat Moise ca parte de moștenire în șesul Moabului,
peste Iordan, în fața Ierihonului spre răsărit.
33. Dar seminției lui Levi, Moise nu i-a dat parte, că Însuși Domnul
Dumnezeul lui Israel este partea lor, cum le-a grăit El.
Capitolul 14: Moștenirea dată lui Caleb
1. Iată ce moștenire au primit fiii lui Israel în țara Canaan,
pe care le-au împărțit-o prin sorți preotul Eleazar și Iosua, fiul
lui Navi, și căpeteniile de familii ale semințiilor fiilor lui Israel.
2. Moștenirea aceasta au împărțit-o prin sorți cum poruncise Domnul
prin Moise, la cele nouă seminții și la jumătate din seminția lui
Manase;
3. Căci la două seminții și la jumătate din seminția lui Manase
le dăduse Moise parte peste Iordan. Iar leviților nu le-a dat moștenire
între ei;
4. Căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminții: a lui Manase
și a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviților parte de pământ,
ci numai cetăți pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru vitele
și pentru turmele lor.
5. Cum poruncise Domnul prin Moise, așa au și făcut fiii lui Israel,
când au împărțit țara.
6. Atunci au venit fiii lui Iuda la Iosua în Ghilgal și a zis către
el Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: "Tu știi ce a zis Domnul
către Moise, omul lui Dumnezeu, pentru mine și pentru tine, la Cadeș-Barnea.
7. Eu eram de patruzeci de ani, când Moise, sluga lui Dumnezeu,
m-a trimis din Cadeș-Barnea să iscodesc țara și eu i-am adus răspuns
după dorința lui.
8. Frații mei, care fuseseră cu mine, au umplut de spaimă inima
poporului, iar eu am urmat hotărât Domnului Dumnezeului meu.
9. Și s-a jurat Moise în ziua aceea și a zis: "Pământul pe
unde a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta și a copiilor tăi
pe veci, că tu ai urmat hotărât Domnului Dumnezeului nostru".
10. Și iată Domnul m-a ținut viu cum a zis. Au trecut acum patruzeci
și cinei de ani de când a spus Domnul lui Moise cuvântul acesta
și Israel umbla prin pustiu; și iată acum am optzeci și cinci de
ani
11. Și sunt încă tare, ca și atunci când m-a trimis Moise; câtă
putere aveam atunci, tot atâta am și acum, ca să ies și să intru
în luptă.
12. Așadar îți cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul în ziua
aceea; căci tu ai auzit în ziua aceea cuvântul acesta acolo. Acum
acolo sunt fiii lui Enac, care au cetăți mari și tari, dar de va
fi Domnul cu mine, îi voi izgoni, cum mi-a zis Domnul".
13. Și l-a binecuvântat Iosua și a dat Hebronul moștenire lui Caleb,
fiul lui Iefone Chenezeul.
14. De aceea a ajuns Hebronul moșia lui Caleb, fiul lui Iefone,
până în ziua de azi, pentru că el a urmat întocmai porunca Domnului
Dumnezeului lui Israel.
15. Mai înainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor
lui Enac. După aceea s-a liniștit țara de război.
Capitolul 15: Partea lui Iuda
1. Moșia căzută la sorți pentru seminția fiilor lui Iuda, după
familiile lor, se întindea de la hotarele lui Edom din miazăzi și
de la pustiul Sin până la Cadeș, spre răsărit.
2. Astfel hotarul lor de miazăzi pornește de la Marea Sărată, de
unde pleacă un golf al ei spre miazăzi,
3. Merge spre înălțimea Acravimului, trece prin pustiul Sin și,
ridicându-se dinspre miazăzi către Cadeș-Barnea, merge pe la Hețron
și, ajungând la Adar, trece pe partea dinspre apus a Cadeșului și
se întoarce spre Carcaa;
4. Trece apoi prin Ațmon și urmează înainte până la râul Egiptului
și apoi capătul acestui hotar atinge marea. Acesta va fi hotarul
vostru de miazăzi.
5. Hotarul de răsărit e toată Marea Sărată până la gurile Iordanului.
Iar apoi hotarul de miazănoapte pleacă din golful mării de la gurile
Iordanului;
6. De aici se ridică spre Bet-Hogla. Trece pe la miazănoapte de
Bet-Araba și merge în sus până la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;
7. Apoi hotarul se urcă spre Debir, din valea Acor și se îndreaptă
spre miazănoapte către Ghilgal, care se află în fața Adumimului,
pe partea de miazăzi a râului; apoi trece pe la apele En-Șemeș și
se prelungește până la En-Roghel.
8. De aici hotarul merge în sus spre valea Ben-Hinom, pe partea
de miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi hotarul se ridică
spre vârful muntelui, care este spre apus, în fața văii Hinom, la
marginea văii Refaim, la miazănoapte.
9. Din vârful muntelui, hotarul se îndreaptă spre izvorul apelor
Neftoah și merge spre cetățile din muntele Efron; apoi hotarul cotește
spre Baala, care e Chiriat-Iearimul;
10. După aceea hotarul se întoarce de la Baala spre mare și merge
spre muntele Seir, trece pe partea de miazănoapte a muntelui Iearim,
care e Chesalonul și, pogorându-se către Bet-Șemeș, trece prin Timna;
11. De aici hotarul merge pe partea de miazănoapte a Ecronului și
se întoarce spre Șicron, trece prin muntele Baala și ajunge până
la Iabneel și apoi se termină hotarul la mare. Hotarul de la apus
îl formează Marea cea Mare.
12. Acesta este hotarul pământului fiilor lui Iuda, după familiile
lor, din toate părțile.
13. Lui Caleb, fiul lui Iefone, i-a dat Iosua parte intre fiii lui
Iuda, cum poruncise Domnul lui Iosua și i-a dat Iosua Chiriat-Arba
a tatălui lui Enac, care este Hebronul.
14. Însă Caleb, fiul lui Iefone, a alungat de acolo pe cei trei
fii ai lui Enac: pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai, copiii lui Enac.
15. De aici Caleb a pornit asupra locuitorilor Debirului; numele
Debirului era mai înainte Chiriat-Sefer.
16. Și a zis Caleb: "Cel ce va bate Chiriat-Seferul și-l va
lua, aceluia îi voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie".
17. Și l-a luat Otniel cel tânăr, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb
și i-a dat Caleb de femeie pe Acsa, fiica sa.
18. Dar când a trebuit să plece, a fost învățată să ceară de la
tatăl său o țarină. Și când a descălecat ea de pe asin, Caleb i-a
zis: "Ce vrei?"
19. Iar ea a zis: "Dă-mi binecuvântare. Tu mi-ai dat pământul
de la miazăzi; dă-mi și izvoarele de apă!" Și i-a dat izvoarele
cele de sus și izvoarele cele de jos.
20. Aceasta este moștenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.
21. Cetățile care se aflau în partea de miazăzi, la marginea seminției
fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabțeel, Eder și Iagur;
22. China, Dimona și Adada;
23. Chedeș, Hațor și Itnan;
24. Zif, Telem și Bealot;
25. Hațor-Hadata, Cheriot-Hețron, adică Hațor;
26. Amam, Șerna și Molada;
27. Hațar-Gada, Heșmon și Bet-Palet;
28. Hațar-Șual, Beerșeba și Biziotia, cu împrejurimile și satele
lor;
29. Baala, Iim și Ațem;
30. Eltolad, Chesil și Horma;
31. Țiclag, Madmana și Sansana;
32. Lebaot, Șilhim, Ain și Rimon; de toate douăzeci și nouă de cetăți
cu satele lor.
33. Iar la șes erau: Eștaol, Țora, Așna și Gatnam;
34. Zanuah, En-Ganim, Tapuah și Enam;
35. Iarmut, Adulam, Memvra, Soco și Azeca;
36. Șaaraim, Aditaim, Ghedera și Ghederotaim; paisprezece cetăți
cu satele lor.
37. Țenan, Hadașa și Migdal-Gad;
38. Dilean, Mițpe și Iocteel;
39. Lachiș, Boțcat și Eglon;
40. Cabon, Lahmas și Chitliș;
41. Ghederot, Bet-Dagon, Naama și Macheda; șaisprezece cetăți cu
satele lor.
42. Libna, Eter și Așan;
43. Iftah, Așna și Nețib;
44. Cheila, Aczib, Mareșa și Edom; nouă cetăți cu satele lor.
45. Ecron cu cetățile care țineau de el și cu satele lui;
46. Și de la Ecron spre mare tot ce se află împrejurul Așdodului
cu satele lui;
47. Așdodul și cetățile care țineau de el și satele lui; Gaza cu
cetățile care țineau de ea și satele ei până ia râul Egiptului și
până la Marea cea Mare, care este hotar.
48. Iar în munți erau: Șamir, Iatir și Soco;
49. Dana, Chiriat-Sana, zis și Debir;
50. Anab, Eștemo și Anim;
51. Goșen, Holon și Ghilo: unsprezece cetăți cu satele lor.
52. Anab, Duma și Eșean;
53. Ianum, Bet-Tapuah și Afeca;
54. Humta, Chiriat-Arba, zisă și Hebronul și Țior; nouă cetăți cu
satele lor.
55. Maon, Carmel, Zif și Iuta;
56. Izreel, Iocdeam și Zanuah;
57. Cain, Ghibeea și Timna: zece cetăți cu satele lor.
58. Halhul, Bet-Țur și Ghedor;
59. Maarat, Bet-Anot și Eltecon: șase cetăți cu satele lor. Tecoa,
Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem, Galem,
Betir și Manah: unsprezece cetăți cu satele lor.
60. Chiriat-Baal sau Chiriat-Iearim și Harabah; două cetăți cu satele
lor și cu împrejurimile.
61. În pustiu erau: Bet-Araba, Midin și Secaca;
62. Nibșan, Ir-Melah și En-Ghedi: șase cetăți cu satele lor.
63. Dar pe Iebusei, locuitorii Ierusalimului, nu i-au putut alunga
fiii lui Iuda și de aceea Iebuseii trăiesc cu fiii lui Iuda în Ierusalim
până în ziua de astăzi.
Capitolul 16: Partea fiilor lui Efraim
1. Apoi au căzut sorții fiilor lui Iosif; hotarul începe la Iordan,
lângă Ierihon, merge către apele Ierihonului, având la răsărit pustiul
care se întinde de la Ierihon până la Betel
2. Și granița merge spre Luz, trece hotarul Archienilor până la
Atarot,
3. Apoi se lasă spre mare, către hotarele lui Iaflet, până la hotarele
Bet-Horonului de jos și până la Ghezer și se înfundă la mare.
4. Această parte au primit-o fiii. lui Iosif: Manase și Efraim.
5. Hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor, au fost acestea:
hotarul moștenirii lor era la răsărit Atarot-Adar până la Bet-Horonul
de Sus și Ghezer;
6. Apoi înainta spre apus pe la miazănoapte de Micmetat, se întorcea
la răsărit spre Taanat-Șilo și trecea pe la răsărit de Ianoah.
7. De la Ianoah se pogora la Atarot și la Naarata, atingând Ierihonul
și se prelungea până la Iordan.
8. De la Tapuah mergea spre apus, către râulețul Cana, pentru a
se sfârși la mare. Aceasta este partea fiilor lui Efraim, după familiile
lor.
9. Și fiilor lui Efraim li s-au mai dat cetăți și în partea fiilor
lui Manase; toate acele cetăți erau cu satele lor.
10. Dar Efraimiții n-au alungat pe Canaanei, care locuiau în Ghezer;
de aceea Canaaneii au trăit între Efraimiți până în ziua de astăzi,
plătindu-le bir. În cele din urmă a venit Faraon, regele Egiptului,
și a luat cetatea și a ars-o cu foc, și pe Canaanei și pe Ferezei
și pe locuitorii Ghezerului i-a ucis și a dat Faraon cetatea de
zestre fiicei sale.
Capitolul 17: Moștenirea jumătății seminției
fiilor lui Manase
1. De asemenea a căzut, la sorți, parte și seminției lui Manase,
căci acesta era întâiul născut al lui Iosif. Lui Machir întâiul
născut al lui Manase, care fusese viteaz în război, i-a căzut Galaadul
și Vasanul.
2. Dar le-au căzut, la sorți, părți și celorlalți fii ai lui Manase,
după familiile lor: fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor
lui Asriel, fiilor lui Sichem, fiilor lui Hefer și fiilor lui Șemida.
Aceștia sunt fiii lui Manase, fiul lui Iosif de parte bărbătească,
după familiile lor.
3. Iar Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir,
fiul lui Manase, n-a avut fii, ci numai fiice, ale căror nume sunt
acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.
4. Acestea au venit la preotul Eleazar și la Iosua, fiul lui Navi,
și la căpetenii și au zis: "Domnul a poruncit lui Moise să
ni se dea parte și nouă între frații noștri". Și li s-a dat
parte, între frații tatălui lor.
5. Și a căzut lui Manase zece părți, afară de țara Galaadului și
a Vasanului, care erau peste Iordan,
6. Pentru că fiicele fiilor lui Manase au primit părți printre fiii
lui, iar rara Galaadului s-a cuvenit celorlalți fii ai lui Manase.
7. Hotarul pământului fiilor lui Manase pleca de la Așer către Micmetat,
care e în fața Sichemului; de aici hotarul merge spre dreapta, până
la locuitorii En-Tapuahului.
8. Pământul Tapuah a căzut lui Manase; iar cetatea Tapuah, de la
hotarul lui Manase, a rămas fiilor lui Veniamin.
9. De aici hotarul se pogoară spre râul Cana, pe malul de miazăzi
al râului.
10. Cetățile acestea sunt ale lui Efraim, deși sunt între fiii lui
Manase. Hotarul lui Manase se sfârșește la mare, pe partea de miazănoapte
a râului. Partea de miazăzi este a lui Efraim, iar cea de la miazănoapte
este a lui Manase. Marea însă era hotarul lor la apus. La miazănoapte
se mărginea cu Așer, iar spre răsărit cu Isahar.
11. În Isahar și Așer sunt ale lui Manase: Bet-Șean cu locurile
care se țin de el, Ibleam cu locurile care se țin de el, locuitorii
din Dor și din locurile care lin de el, locuitorii din En-Dor și
locurile care țin de el, locuitorii din Taanac și locurile care
țin de el, locuitorii Meghidonului și locurile care țin de el, și
a treia parte din Nafet cu satele lui.
12. Fiii lui Manase n-au putut alunga pe locuitorii acestor orașe
și Canaaneii au rămas să locuiască în țara lui.
13. Când fiii lui Israel au ajuns puternici, atunci Canaaneii au
fost făcuți birnici ai lor, dar de alungat nu i-au alungat.
14. Fiii lui Iosif au zis către Iosua: "Pentru ce ne-ai dat
o singură parte și un singur sorț, când noi suntem mulți, de vreme
ce ne-a binecuvântat așa Domnul?"
15. Și Iosua le-a răspuns: "Dacă sunteți mulți, duceți-vă în
păduri și acolo, în țara Ferezeilor și Refaimilor, căutați-vă loc,
dacă muntele Efraim vă e strâmt!"
16. Iar fiii lui Iosif au zis: "Muntele nu va rămâne al nostru,
pentru că toți Canaaneii care locuiesc în vale au căruțe de fier,
atât cei din Bet-Șean și din locurile care țin de ea, cât și cei
din șesul Izreel".
17. Dar Iosua a zis către casa lui Iosif, lui Efraim și lui Manase:
"Tu ești mult la număr și ai putere multă. Deci nu vei avea
numai o parte.
18. Muntele va fi al tău și pădurea. Tu îl vei curăți și va fi al
tău până la capătul lui, căci tu vei izgoni pe Canaanei, deși ei
au căruțe de fier; deși ei sunt tari, tu îi vei birui".
Capitolul 18: Partea lui Veniamin
l. Atunci s-a adunat toată obștea fiilor lui Israel la Șilo și
au așezat acolo cortul adunării, căci țara fusese supusă de ei.
2. Dar dintre fiii lui Israel mai rămăseseră șapte seminții care
nu-și primiseră încă părțile lor.
3. Atunci a zis Iosua către fiii lui Israel: "Oare mult veți
rămâne voi nepăsători de a merge să luați moștenire țara pe care
v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinților voștri?
4. "Dați câte trei oameni de seminție și eu îi voi trimite,
iar ei, sculându-se, se vor duce prin țară și o vor descrie, cum
trebuie să li se împartă în părți, și apoi vor veni la mine.
5. Să o împartă în șapte părți; Iuda să rămână în partea sa spre
miazăzi, iar casa lui Iosif să rămână în partea sa la miazănoapte.
6. Voi însă întocmiți un plan al țării, împărțit în șapte părți
și să mi-l aduceți și eu voi arunca sorți aici înaintea Domnului
Dumnezeului nostru.
7. Leviții însă n-au parte între voi, căci preoția Domnului este
partea lor. Iar Gad, Ruben și jumătate din seminția lui Manase și-au
primit partea lor peste Iordan, spre răsărit, pe care le-a dat-o
Moise, robul Domnului".
8. Atunci s-au sculat oamenii aceia și s-au dus. Dar Iosua a dat
celor ce s-au dus să facă planul țării astfel de poruncă: "Duceți-vă
și cutreierați țara, descrieți-o și vă întoarceți la mine, și eu
vă voi arunca aici sorți înaintea Domnului, în Șilo".
9. Și ei s-au dus, au cutreierat țara, au cercetat-o și au împărțit-o,
după cetățile ei, în șapte părți, după un plan, și apoi au venit
la Iosua în Șilo.
10. Și le-a aruncat Iosua sorți în Șilo, înaintea Domnului, și a
împărțit Iosua acolo țara fiilor lui Israel în părțile ce li se
cuvenea.
11. Întâiul sorț a căzut seminției fiilor lui Veniamin, după familiile
lor. Partea lor după sorț se întindea între fiii lui Iuda și fiii
lui Iosif.
12. Hotarul lor de miazănoapte se începe de la Iordan și trece pe
lângă Ierihon, pe partea de miazănoapte, și se urcă pe muntele de
la apus și se sfârșește în pustiul Betaven.
13. De acolo hotarul merge spre Luz, pe partea de miazăzi a Luzului
sau a Betelului; apoi hotarul, coborând spre Atarot-Adar, merge
către muntele care e spre miazăzi de Bet-Horonul de jos.
14. Apoi hotarul se îndreaptă spre partea mării, pe la rniazăzi
de muntele care vine la miazăzi de Bet-Horon sau Chiriat-Iearim,
cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta este latura de la apus.
15. Iar în partea de miazăzi, de la Chiriat-Iearim, hotarul merge
spre mare și ajunge până la izvorul apei Neftoah.
16. Apoi hotarul se coboară spre capătul muntelui celui din fata
văii Ben-Hinom, la miazănoapte, și se coboară pe valea Hinom spre
partea de miazăzi a Iebusului și merge spre En-Roghel.
17. Apoi se întoarce de lamiazănoapte și merge spre En-Șemeș și
înaintează către Ghelilot, care e în fața înălțimii Adumium, și
se coboară spre piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.
18. Apoi trece pe la miazănoapte de Harabah și se coboară la hotarul
Arabei;
19. De acolo hotarul trece pe lângă Bet-Hogla, pe la miazănoapte,
și se sfârșește la, golful de miazănoapte al Mării Sărate, la capătul
de miazăzi al Iordanului. Acesta e hotarul de miazăzi. Iar spre
răsărit hotarul îl formează Iordanul.
20. Aceasta este partea fiilor lui Veniamin cu hotarele ei din toate
părțile, după familiile lor.
21. Iar cetățile fiilor lui Veniamin, după familiile lor, sunt acestea:
Ierihonul, Bet-Hogla și Emec-Chețiț;
22. Bet-Harabah, Țemaraim și Betel;
23. Avim, Para și Ofra;
24. Chefar-Amonai, Ofni și Gheba: douăsprezece cetăți cu satele
lor;
25. Ghibeon, Rama și Beerot;
26. Mițpa, Chefira și Moța;
27. Rechem, Irpeel și Tareala;
28. Țela, Elef și Iebus sau Ierusalimul, Ghibeat și Chiriat: paisprezece
cetăți cu satele lor. Aceasta este partea lui Veniamin, după familiile
lor.
Capitolul 19: Partea celorlaltor seminții
și a lui Iosua
1. Al doilea sorț a căzut lui Simeon, seminției fiilor lui Simeon,
după familiile lor; partea lor de moștenire a fost între hotarele
părții fiilor lui Iuda.
2. În partea lor se aflau: Beerșeba, Șeba și Molada;
3. Hațar-Șual, Bala și Ațem;
4. Eltolad, Betul și Horma;
5. Țiclag, Bet-Marcabot și Hațar-Susa;
6. Bet-Lebaot și Șaruhen: treisprezece cetăți cu satele lor.
7. Ain, Rimon, Eter și Așan: patru cetăți cu satele lor.
8. Și toate satele care se aflau împrejurul cetăților acestora chiar
până la Baalat-Beer-Ramatul de miazăzi. Aceasta este partea de moștenire
a fiilor lui Simeon, după familiile lor.
9. Din moșia lui Iuda a fost despărțită partea fiilor lui Simeon.
Deoarece partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, fiii lui
Simeon au primit parte între hotarele moșiei lor.
10. Al treilea sorț a căzut fiilor lui Zabulon, după familiile lor.
Hotarul moștenirii lor se întindea până la Sarid,
11. Se ridica la apus până la Mareala și atingea Dabeșetul și pârâul
ce curge prin fața Iocneamului.
12. De la Sarid apuca îndărăt și mergea în partea de răsărit, spre
răsăritul soarelui până la hotarul ținutului Chislot-Tabor și de
aici apuca spre Dabrat și se urca către Iafia;
13. Apoi trecea spre răsărit la Ghet-Hefer, la Ita-Cațin și mergea
spre Rimon, Metora și Nea;
14. După aceea hotarul se întorcea de la miazănoapte către Hanaton
și se termina în valea Iftah-El.
15. Mai departe: Catat, Nahalal, Șimron, Idala și Betleem: douăsprezece
cetăți cu satele lor.
16. Aceasta e partea fiilor lui Zabulon, după familiile lor, și
acestea sunt cetățile lor.
17. Al patrulea sorț a căzut lui Isahar, fiilor lui Isahar, după
familiile lor.
18. În hotarul lor se cuprindeau: Izreel, Chesulot și Șunem;
19. Hafaraim, Șion și Anaharat;
20. Harabit, Chișion și Ebeț;
21. Remet, En-Ganim, En-Hada și Bet-Pațeț;
22. Și atingea Taborul, Șahațima și Bet-Șemeș și hotarul lor se
termina la Iordan: șaisprezece cetăți cu satele lor.
23. Aceasta e partea fiilor lui Isahar, după familiile lor și acestea
sunt cetățile lor.
24. Al cincilea sorț a căzut seminției fiilor lui Așer, după familiile
lor.
25. Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten și Acșaf,
26. Alamelec, Amead și Mișeal și hotarul lor atingea, spre apus
Carmelul și Șihor-Libnat.
27. După aceea, hotarul se întorcea spre răsăritul soarelui la Bet-Dagon
și atingea ținutul Zabulon și valea Iftah-El pe la miazănoapte șiintra
în hotarul Asatei la Bet-Emec și Neiel și mergea pe partea stângă
a Cabulului.
28. Mai departe urmează Abdon, Rehob, Hamon și Cana, până la Sidonul
cel Mare.
29. După aceea, hotarul se întorcea spre Rama până la orașul cel
întărit al Tirului, apoi spre Hosa și se sfârșește la mare, în târgușorul
Aczib.
30. După aceea, urmează: Aco, Afec și Rehob: douăzeci și două de
cetăți și satele lor.
31. Aceasta este partea seminției fiilor lui Așer, după familiile
lor, și acestea sunt cetățile și satele lor.
32. Al șaselea sorț a căzut fiilor lui Neftali, seminției fiilor
lui Neftali, după familiile lor.
33. Hotarul lor mergea de la Helef și de la dumbrava cea din Țaananim
către Adami-Necheb și Iabneel, până la Lacum și se sfârșea la Iordan.
34. De aici se întorcea hotarul spre apus, către Asnot-Tabor și
de acolo mergea spre Hucoc și atingea ținutulZabulonului în partea
de miazăzi și ținutul Așer în partea de apus și ținutul lui Iuda
la Iordan, spre răsăritul soarelui.
35. Cetăți întărite erau: Țidim, Țer, Hamat, Racat și Chineret,
36. Adama, Rama și Hațor;
37. Chedeș, Edrea și En-Hațor;
38. Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat și Bet-Șemeș: nouăsprezece
cetăți cu satele lor.
39. Aceasta "este partea seminției fiilor lui Neftali, după
familiile lor, și acestea sunt cetățile și satele lor.
40. Seminției fiilor lui Dan, după familiile lor, i-a căzut al șaptelea
sorț.
41. În hotarul moștenirii lor se cuprindeau: Țora, Eștaol și Ir-Șemeș;
42. Șaalabin, Aialon și Itla;
43. Elon, Timnata și Ecron;
44. Elteche, Ghibeton și Baalat;
45. Iehud, Bene-Berac și Gat-Rimon;
46. Me-Iarcon și Haracon cu hotarele aproape de Iopi. S-a văzut
însă că partea moștenirii fiilor lui Dan e mică pentru ei.
47. Atunci s-au dus fiii lui Dan cu război asupra Leșemului și l-au
împresurat, l-au lovit cu sabia și l-au luat moștenire și s-au așezat
pe el și l-au numit Leșemul lui Dan, după numele lui Dan, tatăl
lor.
48. Aceasta este partea seminției fiilor lui Dan, după familiile
lor și acestea sunt cetățile și satele lor.
49. După ce au isprăvit împărțirea țării, prin sorți, fiii lui Israel
au dat între ei parte de moștenire lui Iosua, fiul lui Navi.
50. După porunca Domnului, i-au dat lui cetatea Timnat-Serah, pe
care a cerut-o el, în muntele lui Efraim. Și a zidit cetate și a
locuit în ea.
51. Acestea sunt moșiile pe care Eleazar preotul, Iosua, fiul tui
Navi, și căpeteniile familiilor le-au împărțit fiilor lui Israel,
prin sorti, în Șilo, înaintea feței Domnului, la intrarea cortului
adunării. Și așa s-a isprăvit împărțirea țării.
Capitolul 20: Orașele de scăpare
l. Și a zis Domnul către Iosua:
2. "Spune fiilor lui Israel: Faceți-vă orașe de scăpare cum
v-am zis Eu prin Moise,
3. Ca să poată scăpa acolo ucigașul care a ucis om din greșeală,
fără precugetare; și să fie orașele acestea loc de scăpare pentru
cel ce a ucis, ca să nu moară de mâna celui ce răzbună sângele vărsat,
înainte de a se înfățișa înaintea obștii la judecată.
4. Și cine va fugi în una din cetățile acestea să stea la poarta
cetății și să spună pricina sa în auzul bătrânilor cetății și ei
îl vor primi în cetate și-i vor da loc, ca să trăiască la ei.
5. Și când va alerga după el cel ce răzbună sângele, atunci ei nu
trebuie să-l dea pe ucigaș în mâinile lui, pentru că el a ucis fără
să vrea pe aproapele său, neavând pe dânsul ură cu o zi sau cu două
mai înainte.
6. Să trăiască el în cetatea aceasta până ce se va înfățișa înaintea
obștii la judecată, până va muri arhiereul care va fi în acele zile.
Apoi să se întoarcă ucigașul și să sa ducă în cetatea sa și la casa
sa, în cetatea de unde a fugit".
7. Și au rânduit Chedeșul în Galileea, în muntele Neftalimului;
Sichemul în muntele Efraim și Chiriat-Arba sau Hebronul, în muntele
lui Iuda.
8. Peste Iordan, în fața lerihonului, spre răsărit, au rânduit:
Bețerul în pustiu, la șes, în seminția lui Ruben; Ramot în Galaad,
în seminția lui Gad; și Golan în Vasan, în seminția lui Manase.
9. Aceste cetăți le-au rânduit pentru toți fiii lui Israel și pentru
străinii care trăiesc printre ei, ca să fugă acolo cel ce va ucide
om din greșeală, ca să nu moară de mâna celui ce răzbună sângele
vărsat, până nu se va înfățișa înaintea obștii la judecată.
Capitolul 21: Cetățile Leviților
l. Căpeteniile familiilor Leviților au venit la Eleazar preotul
și către Iosua, fiul lui Navi, și la căpeteniile semințiilor fiilor
lui Israel,
2. Și au vorbit cu ei în Șilo, în pământul Canaanului și au zis:
"Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăți pentru locuit
și împrejurimile lor pentru vitele noastre".
3. Și au dat fiii lui Israel Leviților din părțile lor, după porunca
Domnului, următoarele cetăți cu împrejurimile lor:
4. Și s-au tras sorți pentru familia lui Cahat și Leviții, fiii
lui Aaron preotul, au primit prin sorți treisprezece cetăți din
seminția lui Iuda și din seminția lui Simeon și din seminția lui
Veniamin.
5. Iar celorlalți fii ai lui Cahat le-au căzut la sorți zece cetăți
din familiile seminției lui Efraim și din seminția lui Dan și de
la jumătate din seminția lui Manase.
6. Fiilor lui Gherșon li s-au cuvenit prin sorți treisprezece cetăți
de la familiile seminției lui Isahar și de la seminția lui Așer
și de la seminția lui Neftali și de la jumătate din seminția lui
Manase, în Vasan.
7. Iar fiilor lui Merari, după familiile lor, le-au căzut la sorți
douăsprezece cetăți din seminția lui Ruben și din seminția lui Gad
și din seminția lui Zabulon.
8. Și au dat fiii lui Israel cetățile acestea cu împrejurimile lor
prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise.
9. Din seminția fiilor lui Iuda și din seminția fiilor lui Veniamin
și din seminția fiilor lui Simeon au dat cetățile următoare, care
se numesc pe nume:
10. Fiilor lui Aaron din familia lui Cahat dintre fiii lui Levi,
fiindcă sorțul lor a fost întâiul,
11. Li s-a dat: Chiriat-Arba, a tatălui lui Enac, sau Hebronul,
în munții lui Iuda și locurile dimprejurul ei;
12. Iar țarina cetății acesteia și satele ei s-au dat ca moșie lui
Caleb, fiul lui Iefone.
13. Și astfel fiilor lui Aaron preotul li s-a dat cetatea cea de
scăpare a ucigașilor, Hebronul, și împrejurimile ei, Libna și împrejurimile
ei.
14. Iatirul și împrejurimile lui, Eștemoa și împrejurimile ei;
15. Holonul și împrejurimile lui, Debirul și împrejurimile;
16. Ainul și împrejurimile lui, Iuta și împrejurimile ei, Bet-Semeșul
și împrejurimile lui: nouă cetăți din aceste două seminții.
17. Iar din seminția lui Veniamin: Ghibeonul și împrejurimile lui,
Gheba cu împrejurimile ei,
18. Anatotul cu împrejurimile lui, Almonul cu împrejurimile lui:
patru cetăți.
19. Cetățile care au căzut la sorți pentru preoți, fiii lui Aaron,
au fost toate treisprezece cu împrejurimile lor.
20. Iar celorlalți din familiile fiilor lui Cahat, Leviților, le-a
căzut la sorți cetăți în pământul lui Efraim.
21. Și li s-a dat cetatea de scăpare pentru ucigași, Sichemul cu
împrejurimile lui în muntele lui Efraim, Ghezerul cu împrejurimile
lui,
22. Chibțaimul cu împrejurimile lui, Bet-Horonul cu împrejurimile
lui: patru cetăți.
23. Din seminția lui Dan le-au căzut: Elteche și împrejurimile lui,
Ghibetonul și împrejurimile lui;
24. Aialonul și împrejurimile lui, Gat-Rimonul și împrejurimile
lui: patru cetăți.
25. Din jumătatea seminției lui Manase: Taanacul și împrejurimile
lui, Gat-Rimonul și împrejurimile lui: două cetăți.
26. Toate cetățile cu împrejurimile lor căzute la sorți celorlalți
fii ai lui Cahat au fost zece.
27. Iar fiilor lui Gherșon din familiile Leviților li s-au dat:
două cetăți în Vasan, din jumătatea seminției lui Manase, și anume:
Golanul, cetatea de scăpare pentru ucigași, cu împrejurimile lui,
și Beștra cu împrejurimile ei;
28. Patru cetăți în seminția lui Isahar: Chișionul cu împrejurimile
lui, Dabrat cu împrejurimile lui,
29. Iarmutul cu împrejurimile lui și En-Ganimul cu împrejurimile
lui;
30. Patru cetăți în seminția lui Așer: Mișalul cu împrejurimile
lui, Abdonul cu împrejurimile lui,
31. Helcatul cu împrejurimile lui și Rehobul cu împrejurimile lui;
32. Trei cetăți din seminția lui Neftali: Chedeșul Galileii, cetate
pentru scăparea ucigașilor, cu împrejurimile ei, Hamot-Dorul cu
împrejurimile lui și Cartanul cu împrejurimile lui.
33. Toate cetățile căzute la sorți fiilor lui Gherșon, după familiile
lor, au fost treisprezece cetăți cu împrejurimile lor.
34. Celorlalți leviți din fiii lui Merari li s-au dat patru cetăți
din seminția lui Zabulon: Iocneamul cu împrejurimile lui,
35. Carta cu împrejurimile ei, Dimna cu împrejurimile ei și Nahalalul
cu împrejurimile lui;
36. Patru cetăți de cealaltă parte de Iordan, în fața Ierihonului,
în seminția lui Ruben: Bețerul, cetate de scăpare pentru ucigași,
cu împrejurimile lui, în pustiul Miso, Iahța și împrejurimile ei,
37. Chedemotul și împrejurimile lui și Mefaatul cu împrejurimile
lui.
38. În seminția lui Gad li s-au dat cetățile de scăpare pentru ucigași:
Ramot-Galaadul cu împrejurimile lui, Mahanaimul cu împrejurimile
lui,
39. Heșbonul cu împrejurimile lui și Iazerul cu împrejurimile lui.
40. Cetățile ieșite la sorți pentru familiile de Leviți din neamul
lui Merari, după familiile lor, au fost douăsprezece.
41. Iar toate cetățile date Leviților între fiii lui Israel au fost
patruzeci și opt de cetăți cu împrejurimile lor. Fiecare din aceste
cetăți își avea împrejurimile ei de jur împrejur; așa erau toate
cetățile acestea.
42. După ce a sfârșit Iosua împărțirea țării prin sorți, fiii lui
Israel au dat parte lui Iosua după porunca Domnului; și i-au dat
cetatea pe care a cerut-o el: Timnat-Serah, în muntele Efraim, și
a zidit Iosua cetatea pe care a cerut-o și a locuit în ea. Și a
luat Iosua cuțitele cele de piatră, cele cu care tăiase împrejur
pe fiii lui Israel, care se născuseră pe cale în pustiu, căci în
pustiu nu fuseseră tăiați împrejur, și le-a pus în Timnat-Serah.
43. Astfel a dat Domnul lui Israel toată țara, pe care jurase să
o dea părinților lor și au primit-o ei moștenire și s-au așezat
în ea.
44. Și le-a dat Domnul liniște și odihnă din toate părțile, cum
jurase părinților lor, și nimeni dintre toți vrăjmașii lor n-a putut
sta împotriva lor, ci pe toți vrăjmașii lor i-a dat Domnul în mâinile
lor.
45. Și n-a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele
bune pe care le vorbise Domnul casei lui Israel: toate s-au împlinit.
Capitolul 22: Întoarcerea seminției lui
Ruben, Gad și jumătate din a lui Manase peste Iordan
l. Atunci Iosua a chemat seminția lui Ruben, a lui Gad și jumătate
din a lui Manase și le-a zis:
2. "Voi ați împlinit toate câte v-a poruncit Domnul prin Moise
și ați ascultat cuvintele mele întru toate câte v-am poruncit;
3. N-ați lăsat pe frații voștri în toată această îndelungată vreme,
până în ziua aceasta și ați împlinit cele ce se cuvenea a împlini
după porunca Domnului Dumnezeului vostru.
4. Acum Domnul Dumnezeul vostru a liniștit pe frații voștri, cum
le spusese. Întoarceți-vă dar și duceți-vă la corturile voastre,
în pământul moștenirii voastre, pe care vi l-a dat Moise, sluga
Domnului, peste Iordan.
S. Dar să vă siliți a împlini cu grijă poruncile și legea pe care
v-a dat-o Moise, sluga Domnului: de a iubi pe Domnul Dumnezeul vostru,
de a umbla în toate căile Lui, de a păzi poruncile Lui, de a vă
lipi de El și de a-I sluji Lui din toată inima voastră și din tot
sufletul vostru".
6. După aceea Iosua i-a binecuvântat și le-a dat drumul și ei s-au
împărțit pe la corturile lor.
7. Unei jumătăți din seminția lui Manase i-a dat Moise parte în
Vasan, iar celeilalte jumătăți i-a dat Iosua parte cu frații lui
dincoace de Iordan, spre apus. Și când le-a dat drumul Iosua pe
la corturile lor și i-a binecuvântat,
8. Atunci le-a spus: "Cu mari bogății vă întoarceți voi pe
la corturile voastre, cu mare mulțime de vite și de argint, cu aur,
cu aramă și cu fier și cu mare mulțime de haine: să împărțiți dar
prada cu frații voștri".
9. Și s-au întors fiii lui Ruben și ai lui Gad și jumătate din seminția
lui Manase și au plecat de la fiii lui Israel din Șilo, care e în
pământul Canaanului, ca să meargă în țara Galaadului, în pământul
moștenirii lor, pe care îl luaseră în stăpânire după porunca Domnului
dată prin Moise.
10. Și ajungând în preajma Iordanului ce e în rara Canaan, fiii
lui Ruben și fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au
zidit acolo lângă Iordan jertfelnic, jertfelnic mare la vedere.
11. Și au auzit fiii lui Israel că se zicea: "Iată fiii lui
Ruben și fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit
jertfelnic pe pământul Canaanului, în preajma Iordanului, în fața
fiilor lui Israel".
12. Când au auzit acestea fiii lui Israel, s-a adunat toată obștea
fiilor lui Israel la Șilo, ca să meargă împotriva lor cu război.
13. Dar fiii lui Israel au trimis mai întâi la fiii lui Ruben, la
fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului,
pe Finees, fiul preotului Eleazar,
14. Împreună cu zece căpetenii, câte o căpetenie de fiecare seminție
a lui Israel de dincoace de Iordan; fiecare din aceștia era căpetenie
de mie din semințiile lui Israel.
15. Și au venit ei la fiii lui Ruben și la fiii lui Gad și la jumătatea
seminției lui Manase în pământul Galaadului și au vorbit cu ei și
le-a zis:
16. "Așa grăiește toată obștea Domnului: Ce înseamnă nelegiuirea
aceasta pe care ați făcut-o înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel,
abătându-vă acum de la Domnul Dumnezeul lui Israel, ridicându-vă
jertfelnic și sculându-vă acum împotriva Domnului?
17. Nu vă ajunge oare păcatul din Peor, de care nu ne-am spălat
nici până în ziua de astăzi și pentru care a fost bătută obștea
de Domnul?
18. Și iată astăzi voi vă abateți de la Domnul! Astăzi voi vă sculați
împotriva Domnului, iar mâine se va mânia Domnul pe toată obștea
lui Israel.
19. Dacă însă pământul moștenirii voastre vi se pare necurat, atunci
treceți în pământul moștenirii Domnului, unde se află cortul Domnului,
luați-vă parte între noi, dar nu vă ridicați împotriva Domnului,
nici împotriva noastră nu vă ridicați, zidindu-vă jertfelnic afară
de cel al Domnului Dumnezeului nostru.
20. Oare n-a făcut singur Acan, fiul lui Zerah, nelegiuire, luând
din cele date nimicirii, dar mânia a venit asupra a toată obștea
fiilor lui Israel? Și oare numai el singur a murit pentru nelegiuire?"
21. Atunci fiii lui Ruben și fiii lui Gad și jumătate din seminția
lui Manase, răspunzând la acestea, au zis căpeteniilor lui Israel:
22. "Dumnezeul dumnezeilor este Domnul și Domnul Dumnezeul
dumnezeilor știe și să știe și Israel: de ne răzvrătim și ne abatem
noi de la Domnul, atunci să nu ne cruțe pe noi Domnul astăzi!
23. Și dacă am ridicat noi un jertfelnic, ca să ne abatem de la
Domnul Dumnezeul nostru și ca să aducem pe el arderi de tot și prinos
de pâine și ca să săvârșim pe el jertfe de împăcare, atunci Domnul
să ne ceară socoteală de aceasta!
24. Dar noi am făcut aceasta de teamă ca nu cumva în viitor fiii
voștri să zică fiilor noștri: "Ce aveți voi cu Domnul Dumnezeul
lui Israel?
25. Domnul a pus hotar între noi și voi, fiii lui Ruben și fiii
lui Gad și jumătatea seminției lui Manase, Iordanul; voi n-aveți
deci nici o legătură cu Domnul". Și astfel fiii voștri nu vor
îngădui fiilor noștri să se închine Domnului în Șilo.
26. De aceea am zis noi: Să ne facem un jertfelnic, nu pentru arderi
de tot nici pentru jertfe,
27. Ci ca să fie el între noi și voi, între urmașii noștri, mărturie
că noi putem sluji Domnului cu arderile de tot ale noastre și cu
jertfele noastre și cu cele de împăcare ale noastre, și pentru ca
în vremurile viitoare să nu zică fiii voștri către fiii noștri:
Voi nu aveți nici o legătură cu Domnul.
28. Și ziceam noi: Dacă ni se va zice astfel nouă și urmașilor noștri,
atunci vom răspunde: Priviți chipul jertfelnicului Domnului pe care
l-au făcut părinții noștri nu pentru arderi de tot și nu pentru
jertfe, ci ca să fie mărturie între noi și voi și între fiii noștri
și fiii voștri.
29. Să nu se întâmple una ca aceea ca să ne ridicăm noi împotriva
Domnului și să ne abatem acum de la Domnul și să facem jertfelnic
pentru arderi de tot și pentru prinos de pâine și pentru jertfe,
afară de jertfelnicul Domnului Dumnezeu care se află înaintea cortului".
80. Iar preotul Finees și toate căpeteniile obștii și căpeteniile
peste miile lui Israel, care erau cu dânsul, auzind cuvintele pe
care le-au vorbit fiii lui Ruben și fiii lui Gad și jumătatea seminției
lui Manase, au rămas mulțumiți.
31. Și a zis Finees, fiul preotului Eleazar, către fiii lui Ruben
și către fiii lui Gad și către jumătatea de seminție a lui Manase:
"Astăzi am aflat noi că Domnul este în mijlocul nostru și că
voi n-ați făcut prin aceasta o nelegiuire; acum ați izbăvit pe fiii
lui Israel din mâna Domnului".
32. Și s-a întors Finees, fiul preotului Eleazar, și căpeteniile
de la fiii lui Ruben și de la fiii lui Gad și de la jumătatea de
seminție a lui Manase din pământul Galaadului în țara Canaan la
fiii lui Israel și le-a adus răspunsul.
33. Și le-a plăcut aceasta fiilor lui Israel și au binecuvântat
fiii lui Israel pe Dumnezeu și au zis să nu se mai ridice împotriva
lor cu război, ca să pustiiască țara în care locuiau fiii lui Ruben
și fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase.
34. Iar fiii lui Ruben și fiii lui Gad și jumătate din seminția
lui Manase au numit jertfelnicul Ed, adică mărturie, căci își ziceau:
Acesta este mărturie între noi că Domnul este Dumnezeul nostru.
Capitolul 23: Sfaturi și binecuvântări
l. Trecând multă vreme, după ce Domnul Dumnezeu a odihnit pe Israel,
scutindu-l de toți vrăjmașii lui din toate părțile, Iosua a ajuns
bătrân și înaintat în vârstă.
2. Atunci a chemat Iosua pe toți fiii lui Israel; pe bătrânii lor,
căpeteniile lor, pe judecătorii lor și pe mai-marii oștilor lor
și le-a zis: "Eu am îmbătrânit și sunt înaintat în vârstă;
3. Voi ați văzut ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru înaintea feței
voastre cu toate aceste popoare, căci Domnul Dumnezeul vostru Însuși
S-a luptat pentru voi.
4. Iată eu v-am împărțit prin sorți popoarele acestea ce au mai
rămas în moștenirea semințiilor voastre, toate popoarele pe care
eu le-am nimicit de la Iordan până la Marea cea Mare de la apusul
soarelui.
5. Domnul Dumnezeul vostru Însuși le va alunga de la fața voastră
până vor pieri; și va trimite asupra lor fiare sălbatice până le
va stârpi pe ele și pe regii lor de la fața voastră, și le va nimici
înaintea voastră, ca să primiți de moștenire țara lor, cum v-a grăit
Domnul Dumnezeu.
6. De aceea siliți-vă să pliniți întocmai și să păziți cele scrise
în cartea legii lui Moise, neabătându-vă de la ea nici la dreapta,
nici la stânga.
7. Să nu intrați în legătură cu aceste popoare care au mai rămas
printre voi, să nu pomeniți numele dumnezeilor lor, să nu vă plecați
înaintea lor, nici să le slujiți, sau să vă închinați lor;
8. Ci vă lipiți de Domnul Dumnezeul vostru, cum ați făcut până în
ziua de astăzi.
9. Domnul a alungat de la voi popoarele mari și tari și nimeni nu
s-a putut împotrivi până astăzi;
10. Unul din voi a alungat mii, căci Însuși Domnul Dumnezeul vostru
S-a luptat pentru voi, cum v-a grăit.
11. De aceea siliți-vă să iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru.
12. Iar de vă veți întoarce și vă veți alătura la popoarele acestea
rămase și veți intra în înrudire cu ele și veți merge la ele și
ele vor veni la voi,
13. Atunci să știți că Domnul Dumnezeul vostru nu va mai alunga
de la voi popoarele acestea, ci ele vor fi pentru voi laț și mreajă,
bici pentru spinările voastre și spin pentru ochii voștri, până
veți fi stârpiți din această tară bună pe care v-a dat-o Domnul
Dumnezeul vostru.
14. Iată eu astăzi plec în calea în care merg toți pământenii, iar
voi să recunoașteți cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru
că n-a rămas zadarnic nici un cuvânt din toate cuvintele bune pe
care le-a rostit pentru voi Domnul Dumnezeul vostru: toate s-au
împlinit pentru voi și nici un cuvânt n-a rămas neîmplinit.
15. Dar după cum s-a împlinit cu voi tot cuvântul bun pe care l-a
grăit Domnul Dumnezeul vostru, tot așa va împlini Domnul asupra
voastră și tot cuvântul rău până vă va stârpi din această țară bogată
pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru.
16. De veți călca așezământul Domnului Dumnezeului vostru, pe care
l-a încheiat El cu voi și vă veți duce să slujiți la alți dumnezei
și să vă închinați lor, se va aprinde asupra voastră mânia Domnului
și veți pieri curând din țara aceasta bogată pe care v-a dat-o Domnul".
Capitolul 24: Moartea lui Iosua
1. Apoi a adunat Iosua toate semințiile lui Israel la Sichem și
a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii
lui și pe mai-marii oștirii lui; și s-au înfățișat ei înaintea Domnului.
2. Și a zis Iosua către tot poporul: "Așa zice Domnul Dumnezeul
lui Israel: În vechime părinții voștri, Terah, tatăl lui Avraam
și tatăl lui Nahor, au trăit dincolo de râu (Eufrat) și slujeau
la alți dumnezei.
3. Dar Eu am luat pe părintele vostru Avraam de mână, de dincolo
de Eufrat, și l-am povățuit către această țară a Canaanului și am
înmulțit sămânța lui și i-am dat pe Isaac.
4. Lui Isaac i-am dat pe Iacov și pe Isav; lui Isav i-am dat muntele
Seir de moștenire, iar Iacov și fiii lui s-au pogorât în Egipt și
au ajuns acolo popor mare, tare și mult la număr și Egiptenii au
început să-i strâmtoreze.
5. Dar am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul cu semne
pe care le-am făcut Eu acolo și apoi v-am scos pe voi.
6. Eu am scos pe părinții voștri din Egipt și ați venit la Marea
Roșie. Atunci Egiptenii au alergat după părinții voștri cu care
și cu călăreți până la Marea Roșie.
7. Iar ei au strigat către Domnul și El a pus nor între voi și Egipteni
și a adus asupra lor marea care i-a și acoperit. Ochii voștri au
văzut ce am făcut Eu în Egipt. După aceea, ați rămas voi multă vreme
în pustiu.
8. Apoi v-am dus Eu asupra Amoreilor care locuiau peste Iordan;
și ei s-au luptat cu voi, dar Eu i-am dat în mâinile voastre și
ați primit de moștenire țara lor și Eu i-am stârpit înaintea voastră.
9. S-a sculat apoi Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, și a
pornit cu război asupra lui Israel și a trimis să cheme pe Valaam,
fiul lui Beor, ca să vă blesteme;
10. Dar Eu n-am voit să ascult pe Valaam și el v-a binecuvântat
și v-am izbăvit din mâinile lui Balac.
11. După aceea ați trecut Iordanul și ați venit la Ierihon. Atunci
au început a se lupta cu voi locuitorii Ierihonului, apoi Amoreii,
Ferezeii, Canaaneii, Heteii, Ghergheseii, Heveii și Iebuseii, dar
Eu i-am dat în mâinile voastre.
12. Trimis-am înaintea voastră viespi care au gonit de la voi pe
cei doi regi ai Amoreilor; nu cu sabia ta, nici cu arcul tău ai
făcut acestea.
13. Și v-am dat țara cu care nu v-aii ostenit și cetățile pe care
nu le-aii zidit și trăiți în ele; din viile și din grădinile de
măslini pe care nu le-ați sădit, iată, mâncați roade.
14. Temeți-vă dar de Domnul și-I slujiți Lui cu credincioșie și
curățenie. Lepădați dumnezeii cărora au slujit părinții voștri dincolo
de râu și în Egipt și slujiți Domnului.
15. Iar dacă nu vă place să slujiți Domnului, atunci alegeți-vă
acum cui veți sluji: sau dumnezeilor cărora au slujit părinții voștri
cei de peste râu sau dumnezeilor Amoreilor, în țara căl-ora trăiți.
Eu însă și casa mea vom sluji Domnului, că sfânt este!"
16. Și a răspuns poporul și a zis: "Departe de noi. gândul
să părăsim pe Domnul și să ne apucăm să slujim la alți dumnezei,
17. Căci Domnul este Dumnezeul nostru; El ne-a scos pe noi și pe
părinții noștri din țara Egiptului, din casa robiei și a făcut Înaintea
ochilor noștri minuni mari și ne-a păzit în toată calea pe care
am umblat și printre toate popoarele pe la care am trecut.
18. Domnul a alungat de la noi toate popoarele și pe Amoreii care
trăiau în țara aceasta. De aceea și noi vom sluji Domnului, căci
El este Dumnezeul nostru!"
19. Și a zis Iosua poporului: "Nu veți putea să slujiți Domnului
Dumnezeu, căci El este Dumnezeu sfânt, Dumnezeu zelos și nu va răbda
nelegiuirilevoastre, nici păcatele voastre.
20. Dacă voi veți părăsi pe Domnul și veți sluji la dumnezei străini,
atunci El va aduce asupra voastră răul și vă va stârpi, după ce
v-a făcut bine".
21. Iar poporul a zis către Iosua: "Nu, noi Domnului vom sluji".
22. Iosua însă a zis poporului: "Vă sunteți voi martori că
v-aii ales pe Domnul să-I slujiți?" Ei au răspuns: "Suntem
martori!"
23. "Așadar, a adăugat Iosua, lepădați dumnezeii străini pe
care îi aveți și întoarceți-vă inima către Domnul Dumnezeul lui
Israel!"
24. Și a zis poporul către Iosua: "Domnului Dumnezeului nostru
vom sluji și glasul Lui vom asculta!"
25. Și a încheiat Iosua cu poporul legământ în ziua aceea și i-a
dat legi și porunci în Sichem, înaintea cortului Domnului Dumnezeului
lui Israel.
26. Și a scris Iosua cuvintele acestea în cartea legii lui Dumnezeu
și a luat o piatră mare și a pus-o acolo sub stejarul care era lângă
locașul sfânt al Domnului.
27. Apoi a zis Iosua către tot poporul: "Iată piatra aceasta
ne va fi mărturie, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului, pe
care le-a grăit El cu noi astăzi. Să fie dar ca mărturie împotriva
voastră în zilele viitoare, ca să nu mințiți înaintea Domnului Dumnezeului
vostru!"
28. Și a dat Iosua drumul poporului și s-a întors fiecare la moștenirea
lui.
29. Și a murit după aceea Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului,
fiind de o sută zece ani.
30. Și l-au îngropat în ținutul moștenirii sale la Timnat-Serah,
care e în muntele Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaș. Și au
pus acolo cu dânsul, în mormântul în care l-au îngropat, cuțitele
cele de piatră cu care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui Israel
în Ghilgal, când i-a scos pe ei din Egipt, cum poruncise Domnul,
și sunt ele acolo până în ziua de astăzi.
31. Israel a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și în toate
zilele bătrânilor a căror viață s-a prelungit după Iosua și care
văzuseră toate lucrurile Domnului, pe care le făcuse El cu Israel.
32. Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt,
le-au îngropat în Sichem, în partea de țarină pe care o cumpărase
Iacov de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, cu o sută de arginți,
și care căzuse de moștenire fiilor lui Iosif.
33. După aceasta a murit și Eleazar, fiul lui Aaron, arhiereul,
și l-au îngropat în Ghibeea, orașul lui Finees, fiul lui, care i
se dăduse în muntele Efraim.
34. În ziua aceea fiii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu,
l-au dus cu ei, iar Finees a fost preot în locul lui Eleazar, tatăl
său, până ce a murit și a fost îngropat în cetatea sa Ghibeea.
35. Iar fiii lui Israel s-au dus fiecare la locul său și în cetatea
sa. Și au început fiii lui Israel a sluji Astartei și lui Aștarot
și dumnezeilor popoarelor vecine. De aceea i-a dat Domnul în mâinile
lui Eglon, regele Moabului, și i-a stăpânit optsprezece ani. |