Capitolul 1: Rânduiala jertfelor. Arderea de
tot
1. În vremea aceea, chemând pe Moise, Domnul i-a grăit din cortul
adunării și i-a zis:
2. "Grăiește fiilor lui Israel și le spune: De va aduce cineva
dintre voi jertfă Domnului din dobitoace, să aducă jertfă din cireada
de vite și din turma de oi.
3. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie parte
bărbătească, fără meteahnă, și s-o aducă la ușa cortului adunării,
ca să fie bine-plăcută înaintea Domnului.
4. Apoi să-și pună mâna pe capul jertfei cea pentru arderea de tot
și își va afla bunăvoință spre iertarea păcatelor lui.
5. Apoi să junghie vițelul, înaintea Domnului, iar preoții, fiii
lui Aaron, să aducă sângele și să stropească cu sânge împrejur jertfelnicul
de la ușa cortului adunării.
6. Să despoaie pielea de pe jertfa arderii de tot și să taie jertfa
în bucăți.
7. După aceea preoții, fiii lui Aaron, să pună pe jertfelnic foc
și pe foc să pună lemne;
8. Și pe lemnele de pe focul care e pe jertfelnic, să pună preoții,
fiii lui Aaron, bucățile, capul și grăsimea, precum și măruntaiele
și picioarele, după ce le vor spăla cu apă.
9. Și să ardă preoții toate acestea pe jertfelnic, ca ardere de
tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
10. Iar dacă jertfa adusă de el Domnului ca ardere de tot este din
vite mici, să fie din miei sau din iezi, parte bărbătească, fără
meteahnă.
11. Să-și pună mâna pe capul jertfei și s-o înjunghie înaintea Domnului,
în partea de miazănoapte a jertfelnicului; iar preoții, fiii lui
Aaron, să stropească cu sângele ei jertfelnicul împrejur.
12. Să o taie apoi în bucăți, despărțind capul și grăsimea ei; să
așeze preotul bucățile pe lemnele care sunt pe focul de pe jertfelnic;
13. Iar măruntaiele și picioarele să le spele cu apă și să aducă
preotul toate și să le ardă pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfă,
mireasmă plăcută Domnului.
14. Dacă aduce el din păsări ardere de tot Domnului, să aducă jertfa
sa din turturele sau din pui de porumbel.
15. Preotul să o aducă la jertfelnic, să-i frângă gâtul și să o
pună pe jertfelnic, iar sângele să-l scurgă pe peretele jertfelnicului.
16. Gușa și penele să le scoată și să le arunce lângă jertfelnic,
în partea dinspre răsărit, la locul cenușei.
17. Apoi să-i frângă aripile, fără a le desprinde de trup, Și să
o ardă preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere
de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului".
Capitolul 2: Jertfele de mâncare
l. "Dacă cineva voiește să jertfească Domnului prinos de pâine,
să aducă făină bună de grâu, să toarne peste ea untdelemn și să
pună pe ea tămâie;
2. Apoi s-o aducă preoților, fiilor lui Aaron, iar unul din ei să
ia o mână plină de făină, cu untdelemnul și cu toată tămâia și s-o
ardă pe jertfelnic spre pomenire, ca jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
3. Iar rămășița din prinosul de pâine va fi a lui Aaron și a fiilor
lui; aceasta e sfințenie mare din jertfele Domnului.
4. Dacă însă vrei să aduci jertfa prinosului de pâine din aluaturi
coapte în cuptor, să aduci pâini de făină bună de grâu, nedospite,
frământate cu untdelemn, și turte nedospite, unse cu untdelemn.
5. Dacă jertfa ta este prinos de pâine copt în tigaie, să fie de
făină bună de grâu, frământată cu untdelemn și nedospită.
6. Să-l rupi bucăți și să torni peste el untdelemn; acesta este
prinos de pâine, adus Domnului.
7. Dacă jertfa ta este prinos de pâine gătit în oală, să se facă
de făină bună de grâu cu untdelemn.
8. Prinosul Domnului, gătit așa, să se aducă și să se încredințeze
preotului, iar acesta să-l ducă la jertfelnic.
9. Apoi să ia preotul din jertfă o parte spre pomenire și s-o ardă
pe jertfelnic, ca ardere, ca mireasmă plăcută Domnului;
10. Iar rămășitele prinosului de pâine vor fi pentru Aaron și fiii
lui; acestea-s sfințenie mare din jertfele Domnului.
11. Orice prinos de pâine, ce aduceți Domnului, să nu-l faceți dospit,
căci nici dospitură, nici miere nu veți arde, ca jertfă înaintea
Domnului.
12. Ca prinos de pârgă, să aduceți și de acestea Domnului, dar pe
jertfelnic să nu le înălțați întru mireasmă bine-plăcută Domnului.
13. Toate prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu lași jertfele
tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău; cu toate prinoasele
tale adu Domnului Dumnezeului tău și sare.
14. De aduci Domnului prinos de pâine din cele dintâi roade, adu
ca dar din cele dintâi roade ale tale grăunțe din spice, prăjite
pe foc și pisate;
15. Toarnă peste ele untdelemn și pune pe ele tămâie; acesta este
prinos de pâine.
16. Preotul să ardă, spre pomenire, o parte din grăunțe și din untdelemn
cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului".
Capitolul 3: Jertfele de împăcare
l. "Dacă însă jertfa lui va fi jertfă de împăcare și dacă
se va aduce din vite mari, parte bărbătească sau parte femeiască,
să se aducă înaintea Domnului din cele fără meteahnă
2. Să-și pună cel ce o aduce mâna sa pe capul jertfei și s-o junghie
înaintea Domnului, la ușa cortului adunării; iar preoții, fiii lui
Aaron, să stropească cu sânge din ea jertfelnicul împrejur.
3. Din jertfa de mântuire să aducă jertfă Domnului: grăsimea care
acoperă măruntaiele, toată grăsimea ce acoperă intestinele;
4. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei și cea de pe șolduri, seul
de pe ficat și cel de pe rărunchi;
5. Iar fiii lui Aaron să ardă acestea pe jertfelnic împreună cu
arderea de tot, care este pe lemnele de pe focul de pe jertfelnic;
aceasta este jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
6. Iar dacă cineva aduce Domnului jertfă de împăcare din vite mici,
parte bărbătească sau femeiască, s-o aducă din cele fără meteahnă.
7. Dacă aduce jertfă o oaie, să o înfățișeze înaintea Domnului.
8. Să-și pună mâna sa pe capul jertfei sale și s-o junghie înaintea
cortului adunării; iar preoții, fiii lui Aaron, să stropească cu
sângele ei jertfelnicul pe toate părțile.
9. Și din această jertfă de împăcare să aducă ardere Domnului grăsimea
ei, toată coada, retezând-o chiar din capătul spinării, grăsimea
de pe măruntaie, toată grăsimea de pe partea dinăuntru;
10. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei și cea de pe șolduri, seul
de pe ficat și praporul, pe care-l va desprinde cu rărunchii;
11. Iar preotul să ardă acestea pe jertfelnic; această mistuire
prin foc este jertfă Domnului.
12. Dacă însă jertfa lui este din capre, s-o înfățișeze înaintea
Domnului,
13. Să-și pună mâna sa pe capul caprei și s-o junghie la ușa cortului
adunării; iar preoții, fiii lui Aaron, să stropească cu sângele
ei jertfelnicul împrejur.
14. Din acestea să aducă prinos și jertfă Domnului: grăsimea de
pe măruntaie, toată grăsimea care acoperă intestinele,
15. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei și cea de pe șolduri, seul
de pe ficat pe care-l va desprinde cu cel de pe rărunchi;
16. Și să le ardă preotul pe jertfelnic; această ardere pe foc este
mireasmă plăcută Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.
17. Este lege veșnică și pentru toți urmașii voștri din toate așezările
voastre, ca toată grăsimea și tot sângele să nu-l mâncați".
Capitolul 4: Jertfele pentru păcat
1. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Grăiește fiilor lui Israel și le spune: Dacă vreun om va
păcătui din neștiință împotriva poruncilor Domnului și va face ce
nu se cuvine, călcând vreuna din ele;
3. De a păcătuit arhiereu miruit și a tras pe popor la păcat, pentru
păcatul său, pe care l-a săvârșit, să aducă un vițel fără meteahnă,
ca jertfă Domnului pentru păcat;
4. Să înfățișeze vițelul înaintea Domnului, la ușa cortului adunării,
să-și pună mâna sa pe capul vițelului și să junghie vițelul înaintea
Domnului.
5. Apoi să ia preotul cel miruit, ale cărui mâini sunt sfințite,
din sângele vițelului și să-l ducă în cortul adunării.
6. Acolo să-și moaie preotul degetul său în sânge, să stropească
cu sânge de șapte ori înaintea Domnului, asupra perdelei locașului
sfânt.
7. După aceea să pună preotul din sângele vițelului înaintea Domnului,
pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care se află în cortul adunării,
iar toată rămășița din sângele vițelului s-o toarne la temelia jertfelnicului
arderii de tot, care se află înaintea cortului adunării.
8. Apoi să scoată din vițelul adus pentru păcat toată grăsimea lui,
grăsimea cea de pe măruntaie, toată grăsimea ce acoperă lăuntrul,
9. Amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei și cea de pe șolduri,
seul de pe ficat; acestea să le scoată împreună cu rărunchii,
10. Precum se ia din vițelul jertfei de izbăvire, și să le ardă
preotul pe jertfelnicul arderii de tot.
11. Iar pielea vițelului și tot trupul lui cu capul și cu picioarele
lui, cu măruntaiele lui și cu necurățenia lui,
12. Adică tot vițelul să-l scoată afară din tabără, la loc curat,
unde se aruncă cenușa, și să-l ardă pe foc de lemne; unde se aruncă
cenușa, acolo să-l ardă.
13. Dacă însă toată obștea lui Israel va păcătui, din neștiință,
și va face împotriva poruncilor Domnului ceva ce nu trebuia făcut
și vrednic de osândă, iar fapta `aceasta va rămâne necunoscută adunării,
14. Când se va afla păcatul, pe care l-au săvârșit ei, să se aducă
din partea întregii obști un vițel fără meteahnă, jertfă pentru
păcat, să-l înfățișeze înaintea cortului adunării,
15. Iar bătrânii obștii să-și pună mâinile lor pe capul vițelului,
înaintea Domnului și să junghie vițelul înaintea Domnului.
16. Apoi preotul miruit să ducă din sângele vițelului în cortul
adunării.
17. Să-și moaie preotul degetul său în sângele vițelului și să stropească
de șapte ori înaintea Domnului asupra perdelei sfintei sfintelor.
18. Apoi preotul să pună din sânge pe coarnele jertfelnicului tămâierii,
care este înaintea feței Domnului în cortul adunării, iar celălalt
sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care
este la ușa cortului adunării.
19. Toată grăsimea lui s-o scoată din el și s-o ardă pe jertfelnic;
20. Și să facă cu vițelul acesta ceea ce s-a făcut cu vițelul adus
pentru păcat; așa să facă cu el și așa să-i curețe preotul și li
se va ierta păcatul.
21. După aceea să scoată vițelul întreg afară din tabără și să-l
ardă așa cum a ars și vițelul de care s-a vorbit mai sus. Aceasta
e jertfă pentru păcatul obștii.
22. Iar dacă va greși o căpetenie și din neștiință va face împotriva
uneia din toate poruncile Domnului Dumnezeului său ceva ce nu trebuia
să facă și vrednic de osândă,
23. Când va afla el păcatul său, pe care l-a săvârșit, să aducă
jertfă pentru păcat un țap fără meteahnă,
24. Să-și pună mâna sa pe capul țapului și să-l junghie, unde se
junghie arderile de tot, înaintea Domnului; aceasta este jertfă
pentru păcat.
25. Iar preotul să ia cu degetul său sânge de la jertfa pentru păcat
și să-l pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt
sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot.
26. Toată grăsimea ei s-o ardă pe jertfelnic, ca grăsimea jertfei
de izbăvire, și așa îl va curăți preotul de păcatul lui și i se
va ierta.
27. Dacă însă un om din poporul de rând va greși din neștiință împotriva
uneia din toate poruncile Domnului și va face ceva ce nu trebuia
să facă și vrednic de osândă,
28. Când va afla el păcatul ce l-a săvârșit, să aducă din caprele
sale jertfă o capră fără meteahnă, pentru păcatul ce l-a săvârșit,
29. Să-și pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat și să junghie
capra adusă, jertfă pentru păcat, unde se junghie jertfele arderii
de tot.
30. Apoi să ia preotul din sângele ei cu degetul său și să pună
pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt sânge să-l
toarne la temelia jertfelnicului.
31. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea la jertfele
de mântuire, și s-o ardă preotul pe jertfelnic, spre miros bine-plăcut
Domnului; astfel îl va curăți preotul și i se va ierta păcatul.
32. Iar dacă cineva vrea să aducă jertfă pentru păcat din turma
de oi, să aducă parte femeiască, fără meteahnă,
33. Să-și pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat și s-o junghie,
ca jertfă pentru păcat, la locul unde se junghie jertfa arderii
de tot.
34. Apoi să ia preotul cu degetul său din sângele acestei jertfe
pentru păcat și să pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot,
iar celălalt sânge să-l toarne jos lângă jertfelnic.
35. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea din oaia
pentru jertfă de izbăvire, și s-o ardă preotul pe jertfelnic, ca
jertfă Domnului; și așa îl va curăți preotul de păcatul ce l-a săvârșit
și i se va ierta".
Capitolul 5: Jertfele pentru vinovăție
1. Dacă vreun suflet va păcătui prin aceea că, fiind pus să jure
ca martor, nu va spune ceea ce a auzit sau ce știe, acela va lua
asupra sa păcat.
2. Sau de se va atinge cineva de orice lucru necurat, sau de trup
necurat de fiară, sau de stârv de dobitoc necurat, sau de stârv
de târâtoare necurată, fără să știe, se face necurat și vinovat;
3. Sau de se va atinge cineva de necurățenie omenească, sau de orice
fel de necurățenie care spurcă, și nu va ști, dar apoi va afla,
acela e vinovat.
4. Sau de se va jura cineva cu buzele sale nebunește să facă ceva
rău sau bine, orice fel ar fi fapta pentru care se jură oamenii
fără socoteală, de nu va ști că aceasta este rău, ci va afla în
urmă, e vinovat.
5. Deci, de se va face cineva vinovat de ceva din acestea și își
va mărturisi păcatul,
6. Atunci, pentru păcatul său, pe care l-a săvârșit, să aducă Domnului
jertfă din turmă, o oaie sau o capră din caprele sale, pentru vina
păcatului, și-l va curăți preotul prin aceasta de păcatul său și
i se va ierta păcatul.
7. Iar de nu va fi în stare să aducă jertfă o oaie, pentru vina
păcatului său, să aducă Domnului două turturele sau doi pui de porumbel:
unul jertfă pentru păcat, iar altul ardere de tot.
8. Aceste păsări să le aducă la preot și preotul să jertfească mai
întâi pe cea pentru păcat, să-i frângă gâtul, fără să despartă capul
de trup,
9. Și să stropească cu sângele acestei jertfe pentru păcat peretele
jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l scurgă jos lângă jertfelnic;
aceasta e jertfă pentru păcat.
10. Iar pe cealaltă pasăre s-o aducă ardere de tot, după rânduială.
Și așa îl va curăți preotul de păcatul lui și i se va ierta.
11. Dacă însă nu-i va da mâna să aducă nici o pereche de turturele
sau doi pui de porumbel, atunci să aducă pentru greșeala sa a zecea
parte dintr-o efă de făină bună de grâu, ca jertfă pentru păcat,
dar să nu toarne pe ea untdelemn, nici tămâie să nu pună pe ea,
că aceasta este jertfă pentru păcat.
12. S-o aducă la preot și preotul să ia din ea un pumn plin, spre
pomenire, și s-o ardă pe jertfelnic, ca jertfă Domnului; aceasta
este jertfă pentru păcat.
13. Prin aceasta îl va curăți preotul de păcatul lui, pe care l-a
săvârșit în una din întâmplările acelea, și i se va ierta păcatul;
rămășița de făină va fi a preotului, ca la prinosul de făină".
14. Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis:
15. De va face cineva greșeală și din neștiință va păcătui împotriva
celor afierosite Domnului, acela, pentru vina sa, să ia din turma
de oi și să aducă Domnului jertfă pentru vină, un berbec fără meteahnă,
prețuit la doi sicli de argint, după prețul siclului sfânt.
16. Și ce a greșit împotriva lucrului sfânt, va plăti și va mai
adăuga peste prețul lui a cincea parte din preț și va da aceasta
preotului și preotul îl va curăți prin berbecul jertfei pentru vină
și i se va ierta.
17. De va greși cineva împotriva uneia din toate poruncile Domnului
și va face ce nu se cuvine să facă și din neștiință s-a făcut vinovat
și va fi sub păcat,
18. Acela să aducă la preot din turma de oi, jertfă pentru vină,
un berbec fără meteahnă, după prețuirea ta, și-i va curăți preotul
greșeala, în care a căzut el din neștiință și i se va ierta.
19. Aceasta este jertfă pentru greșeala cu care s-a făcut vinovat
el înaintea Domnului".
Capitolul 6: Alte jertfe
1. Grăit-a iarăși Domnul cu Moise și a zis:
2. "Dacă cineva va greși și cu bună știință va nesocoti poruncile
Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a încredințat,
sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau va înșela
pe aproapele său,
3. Sau găsind un lucru pierdut și tăgăduind înaintea lui, sau jurându-se
strâmb pentru ceva, ce atrage pedeapsă asupra oamenilor,
4. Dacă se va dovedi că a greșit și s-a făcut vinovat, să întoarcă
ce a furat, sau ce a răpit, sau ce i-a fost încredințat, sau ce
a fost pierdut și găsit de el.
5. Tot lucrul, pentru care s-a jurat strâmb, să-l plătească deplin
și să mai adauge pe deasupra a cincea parte din prețul lui și să
dea aceluia, al căruia este lucrul, în ziua când își va cunoaște
vina sa.
6. Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără meteahnă,
după prețuirea ta, și să-l aducă Domnului prin preot, jertfă pentru
vină.
7. Preotul îl va curăți înaintea Domnului și i se va ierta orice
ar fi făptuit și oricum s-ar fi făcut vinovat".
8. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
9. "Poruncește lui Aaron și fiilor lui și le zi: Rânduiala
arderii de tot este aceasta: arderea de tot să rămână pe vatra jertfelnicului
toată noaptea până dimineața și focul jertfelnicului să ardă pe
el și să nu se stingă.
10. Iar dimineața preotul să se îmbrace cu haina sa cea de în, după
ce și-a luat pantalonii săi cei de în pe trupul său, să ridice cenușa
arderii de tot, pe care a ars-o focul pe jertfelnic, și s-o pună
lângă jertfelnic.
11. Apoi să-și dezbrace hainele sale și să se îmbrace cu alte haine
și să scoată cenușa afară din tabără; la loc curat.
12. Dar focul pe jertfelnic să ardă și să nu se stingă; preotul
să pună pe el lemne în fiecare dimineață, să așeze pe el ardere
de tot și să ardă pe el grăsimea jertfei de mântuire.
13. Iar focul să ardă necontenit pe jertfelnic și să nu se stingă.
14. Rânduiala prinosului de pâine, pe care preoții, fiii lui Aaron,
trebuie să-l aducă înaintea Domnului la jertfelnic, este aceasta:
15. Să ia preotul din prinosul acesta de pâine un pumn de făină
de grâu, cu untdelemnul ei și cu toată tămâia, care e pe prinos,
și să le ardă pe jertfelnic mireasmă plăcută de pomenire înaintea
Domnului.
16. Iar rămășița din ea s-o mănânce Aaron și fiii lui și s-o mănânce
nedospită, în locul cel sfânt; în curtea cortului adunării s-o mănânce,
dar să nu o coacă dospită.
17. Aceasta le-o dau parte din jertfele Mele. Aceasta este sfințenie
mare, ca și jertfa pentru păcat și ca și jertfa pentru vină.
18. Tot bărbatul din neamul preoțesc poate să mănânce din ea. Aceasta
e lege veșnică în neamul vostru din jertfele Domnului. Tot ce se
va atinge de ea, se va sfinți".
19. A grăit Domnul cu Moise și a zis:
20. "Prinosul lui Aaron și al fiilor lui, pe care-l vor aduce
ei Domnului, în ziua ungerii lor, este acesta: făină bună de grâu,
a zecea parte din efă, vor aduce jertfă necontenită; jumătate din
ea dimineața și jumătate seara.
21. S-o gătească în tigaie, cu untdelemn; s-o rupi bucăți, cum se
rupe prinosul de pâine frământat cu untdelemn; să o aduci întru
mireasmă plăcută Domnului.
22. Aceasta s-o săvârșească preotul, care se va mirui în locul lui
Aaron, din fiii lui; acesta este așezământ veșnic. Prinosul acesta
să-l ardă tot.
23. Orice prinos de pâine din partea preotului să se ardă tot și
să nu se mănânce nimic din el".
24. Și a grăit Domnul cu Moise șia zis:
25. "Spune lui Aaron și fiilor lui și le zi: Rânduiala jertfei
pentru păcat este aceasta: jertfa pentru păcat să se junghie înaintea
Domnului, în locul unde se junghie și cea pentru arderea de tot.
Aceasta este sfințenie mare.
26. Preotul cel ce săvârșește jertfa cea pentru păcat s-o mănânce,
dar s-o mănânce în locul cel sfânt, în curtea cortului adunării.
27. Tot ce se va atinge de carnea ei se va sfinți; și de se va stropi
cu sângele ei haina, haina stropită să se spele în locul cel sfânt.
28. Oala de lut, în care s-a fiert ea, să se spargă; iar dacă ea
s-a fiert în vas de aramă, acesta să se curețe și să se spele cu
apă.
29. Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc pot să mănânce
din ea. Aceasta este mare sfințenie înaintea Domnului.
30. Dar orice jertfă pentru păcat din al cărei sânge s-a dus în
cortul adunării pentru facerea curățirii în locul cel sfânt, să
nu se mănânce, ci să se ardă în foc".
Capitolul 7: Jertfe de ispășire
1. "Iată și rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este sfințenie
mare.
2. Jertfa pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa
arderii de tot și cu sângele ei să se stropească jertfelnicul de
jur împrejur.
3. Cel ce o aduce să osebească din ea toată grăsimea, coada și grăsimea
de pe măruntaie,
4. Amândoi rărunchii, grăsimea cea de pe ei și seul de pe ficat:
toate acestea să le osebească împreună cu cei doi rărunchi.
5. Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului.
Aceasta este jertfă pentru vină.
6. Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce
din ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfințenie
mare.
7. La jertfa pentru vină, ca și la jertfa pentru păcat, este aceeași
rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârșește curățirea
cu ajutorul lor.
8. Când preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea jertfei
aduse va fi a preotului.
9. Tot prinosul de pâine copt în cuptor și tot prinosul de pâine
gătit în oală sau în tigaie va fi al preotului, care-l săvârșește.
10. Orice dar de pâine, frământat cu untdelemn sau uscat, va fi
al tuturor fiilor lui Aaron deopotrivă.
11. Iar rânduiala jertfei de împăcare, care se aduce Domnului, este
aceasta:
12. Dacă se va aduce ca jertfă de mulțumire, atunci să se aducă
pâini frământate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn,
făină de grâu, frământată cu untdelemn;
13. Pe lângă pâinile nedospite să se mai aducă dar la jertfa de
mulțumire și pâine dospită.
14. Unul din toate aceste daruri ale sale să-l aducă Domnului dar
ridicat; acesta va fi al preotului, care stropește cu sângele jertfei
de mântuire.
15. Și carnea jertfei de mântuire, ca dar de mulțumire, va fi tot
a lui, însă să se mănânce în ziua aducerii ei și să nu rămână din
ea nimic pe a doua zi.
16. Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduință sau de bunăvoie,
jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii și ceea ce va rămâne se
poate mânca a doua zi.
17. Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să
se ardă cu foc.
18. Dacă însă carnea jertfei acesteia o va mânca cineva a treia
zi, jertfa aceasta nu va fi primită și nu i se va ține în seamă,
că este întinare și cel ce o va mânca va avea asupra sa păcat.
19. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu se mănânce,
ci să se ardă cu foc; iar carnea curată să se mănânce tot de cel
curat.
20. Dacă însă vreun om, în stare de necurăție, va mânca din carnea
jertfei de mântuire, adusă Domnului, acel suflet se va stârpi din
poporul său.
21. Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurățenie
omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată,
va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela
se va stârpi din poporul său".
22. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
23. "Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Nici un fel de grăsime,
nici de bou, nici de oaie, nici de țap să nu mâncați.
24. Grăsimea de mortăciune și grăsimea dobitocului sfâșiat de fiară
să se întrebuințeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce.
25. Tot cel ce va mânca grăsimea dobitocului, care se aduce jertfă
mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească din poporul său.
26. Nici un fel de sânge să nu mâncați în toate cetățile voastre,
nici de păsări, nici de dobitoace.
27. Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său".
28. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
29. "Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Cel ce își înfățișează
Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire
să aducă o parte prinos Domnului,
30. Și anume: Să aducă Domnului jertfă cu mâinile sale: grăsimea
de pe pieptul jertfei și seul de pe ficat; să aducă legănând pieptul
jertfei înaintea Domnului.
31. Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al
lui Aaron și al fiilor lui.
32. Și spata dreaptă din jertfele de izbăvire ce aduceți să o dați
preotului.
33. Spata dreaptă va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care
va aduce pe jertfelnic sângele și grăsimea jertfei de izbăvire;
34. Căci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de izbăvire,
pieptul legănat și spata dreaptă și le voi da lui Aaron preotul
și fiilor lui ca venit veșnic de la fiii lui Israel.
35. Acestea sunt partea lui Aaron și partea fiilor lui din jertfele
Domnului, pe care o vor primi din ziua când se vor înfățișa ei înaintea
Domnului, ca să slujească,
36. Și pe care a poruncit Domnul să li se dea de către fiii lui
Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotărâre veșnică în neamul
lor".
37. Aceasta este rânduiala arderii de tot, a darului de pâine, a
jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei afierosirii
și a jertfei de mântuire,
38. Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, când a poruncit
fiilor lui Israel, în pustiul Sinai, să-și aducă prinoasele lor
Domnului.
Capitolul 8: Sfințirea preoților
l. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Ia pe Aaron și împreună cu el și pe fiii lui, veșmintele,
mirul de miruit, vițelul de jertfa cea pentru păcat, panerul cu
azimile și cei doi berbeci,
3. Și adună toată obștea la ușa cortului adunării".
4. Și a făcut Moise așa cum îi poruncise Domnul și a adunat obștea
la ușa cortului adunării.
5. După aceea a zis Moise către obște: "Iată ce poruncește
Domnul să se facă!"
6. Deci a adus Moise pe Aaron și pe fiii lui și i-a spălat cu apă:
7. Apoi a îmbrăcat pe Aaron cu hitonul, l-a încins cu brâul, l-a
îmbrăcat cu meilul, i-a pus efodul, l-a încins cu cingătoarea efodului
și i-a strâns cu ea efodul;
8. După aceea i-a pus hoșenul și în hoșen i-a pus Urim și Tumim,
9. Iar pe cap i-a pus chidarul și la chidar, în partea lui de dinainte,
i-a prins tăblița cea de aur, diadema sfințeniei, cum poruncise
Domnul lui Moise.
10. Apoi a luat Moise mirul de miruit și a miruit cortul și toate
cele din el și le-a sfințit.
11. A stropit cu el de șapte ori asupra jertfelnicului și a miruit
jertfelnicul și toate obiectele lui, baia și căpătâiul ei și le-a
sfințit.
12. După aceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron și l-a uns
și l-a sfințit.
13. Și a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu hitoane,
i-a încins cu brâie și le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui
Moise.
14. Apoi a adus Moise vițelul cel de jertfă pentru păcat, iar Aaron
și fiii lui și-au pus mâinile pe capul vițelului de jertfă pentru
păcat;
15. Și l-a junghiat Moise și a luat din sânge și cu degetul său
a pus pe coarnele jertfelnicului de toate părțile și a curățit jertfelnicul,
iar celălalt sânge l-a turnat jos lângă jertfelnic și a sfințit
jertfelnicul ca să fie curat.
16. A luat apoi Moise toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe
ficat, amândoi rărunchii și grăsimea lor, și le-a ars pe jertfelnic.
17. Iar vițelul, pielea lui, carnea lui și necurățenia lui, le-a
ars cu foc afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.
18. Apoi Moise a adus berbecul cel pentru ardere de tot, iar Aaron
și fiii lui și-au pus mâinile pe capul berbecului.
19. Și apoi a junghiat Moise berbecul și a stropit cu sânge jertfelnicul
de jur împrejur.
20. A tăiat apoi berbecul în bucăți și a adus Moise bucățile, căpățâna
și grăsimea, iar măruntaiele și picioarele le-a spălat cu apă.
21. Și a ars Moise tot berbecul pe jertfelnic; aceasta era ardere
de tot spre mireasmă plăcută, aceasta era jertfă Domnului, cum poruncise
Domnul lui Moise.
22. După aceea a adus Moise al doilea berbec, berbecul cel pentru
sfințire, și și-au pus Aaron și fiii lui mâinile pe capul berbecului.
23. Și junghiindu-l, Moise a luat din sângele lui și a pus pe vârful
urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă
a lui și pe degetul cel mare de la piciorul drept al lui.
24. Apoi a adus Moise pe fiii lui Aaron și a pus sânge pe vârful
urechilor drepte ale lor, pe degetul cel mare de la mâinile drepte
ale lor și pe degetul cel mare de la picioarele drepte ale lor;
și a stropit Moise jertfelnicul cu sânge de jur împrejur.
25. După aceea a luat Moise grăsimea și coada, toată grăsimea de
pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii, grăsimea lor
și șoldul drept;
26. Iar din panerul cu pâinile punerii înaintea Domnului a luat
o azimă, o pâine cu untdelemn și turtă și le-a așezat peste grăsime
și peste șoldul drept;
27. Și toate acestea le-a pus pe mâinile lui Aaron și pe mâinile
fiilor săi și le-au dus legănându-le înaintea feței Domnului.
28. Apoi a luat Moise acestea din mâinile lor și le-a ars pe jertfelnic
ardere de tot; aceasta a fost jertfa de sfințire, mireasmă plăcută,
jertfă Domnului.
29. Luând apoi pieptul, Moise l-a adus, legănându-l înaintea feței
Domnului; aceasta era partea lui Moise din berbecul sfințirii, cum
poruncise Domnul lui Moise.
30. Apoi a luat Moise mir de miruit și sânge de lângă jertfelnic
și a stropit pe Aaron, veșmintele lui, pe fiii lui și veșmintele
fiilor lui împreună cu el; și așa a sfințit pe Aaron și veșmintele
lui și, împreună cu el, și pe fiii lui și veșmintele fiilor lui.
31. Apoi a zis Moise către Aaron și către fiii lui: "Fierbeți
carnea la intrarea cortului adunării și acolo s-o mâncați cu pâinea
cea din panerul sfințirii, după cum mi s-a poruncit mie și mi s-a
zis: "Aaron și fiii lui s-o mănânce!"
32. Iar rămășițele de carne și de pâine să le ardeți cu foc.
33. Șapte zile să nu vă depărtați de la ușa cortului adunării, până
se vor împlini zilele sfințirii voastre, că sfințirea voastră trebuie
să se săvârșească în șapte zile.
34. Cum s-a făcut astăzi, așa a poruncit Domnul să se facă pentru
curățirea voastră și în celelalte zile.
35. La ușa cortului adunării veți ședea ziua și noaptea timp de
șapte zile și veți fi de strajă la Domnul, ca să nu muriți, că așa
mi s-a poruncit mie de la Domnul Dumnezeu".
36. Și au împlinit Aaron și fiii lui toate rânduielile, câte le
poruncise Domnul prin Moise.
Capitolul 9 : Jertfa lui Aaron
l. Iar în ziua a opta a chemat Moise pe Aaron, pe fiii lui și pe
bătrânii lui Israel,
2. Și a zis către Aaron: "Ia-ți din turmă un vițel de jertfă
pentru păcat și un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără meteahnă,
și-i adu înaintea feței Domnului.
3. Iar bătrânilor lui Israel să le grăiești și să le spui: Luați
din turma de capre un țap, ca jertfă pentru păcat, un berbec, un
vițel și un miel, toți de un an și fără meteahnă, ca să fie aduși
ardere de tot,
4. Precum și un bou și un berbec pentru jertfă de mântuire, ca să
se săvârșească jertfă înaintea feței Domnului, și prinos de pâine,
frământat cu untdelemn, că astăzi are să vi se arate Domnul".
5. Deci au luat ei și au adus înaintea cortului adunării cele ce
poruncise Moise și a venit toată obștea și a stat înaintea feței
Domnului.
6. Atunci a zis Moise către obște: "Iată ce a poruncit Domnul
să faceți, ca să vi se arate slava Domnului!"
7. Iar către Aaron Moise a zis: "Apropie-te de jertfelnic și
săvârșește jertfa ta cea pentru păcat și arderea de tot a ta și
curățește-te pe tine și casa ta; apoi adu darurile poporului și-l
curățește, cum a poruncit Domnul!"
8. Deci, s-a apropiat Aaron de jertfelnic și a junghiat vițelul
cel de jertfă pentru păcatul său.
9. Iar fiii lui Aaron, aducând sângele la el, și-a muiat degetul
în sânge și a pus pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge
l-a turnat jos lângă jertfelnic.
10. Grăsimea, rărunchii și seul de pe ficat, de la jertfa cea pentru
păcat, le-a ars pe jertfelnic, cum poruncise Domnul lui Moise;
11. Iar carnea și pielea le-a ars pe foc afară din tabără.
12. Apoi a junghiat jertfa cea pentru arderea de tot și, aducându-i
fiii lui Aaron sângele, a stropit jertfelnicul din toate părțile.
13. După aceea i-au adus arderea de tot în bucăți și el le-a pus
împreună cu căpățâna pe jertfelnic,
14. Iar măruntaiele și picioarele le-a spălat cu apă și le-a pus
peste arderea de tot și le-a ars pe jertfelnic.
15. Apoi a adus prinosul poporului: luând țapul cel pentru păcatul
poporului l-a junghiat și l-a adus jertfă pentru păcat, ca și berbecul.
16. După aceea a adus arderea de tot, săvârșind-o după rânduială.
17. A adus de asemenea prinos de pâine și, luând din el o mână plină,
a ars pe jertfelnic, pe lângă arderea de tot cea de dimineață.
18. Apoi a junghiat boul și berbecul pentru jertfa de mântuire a
poporului și fiii lui Aaron i-au adus sângele și el a stropit cu
el jertfelnicul de jur împrejur.
19. I-au adus apoi grăsimea boului și a berbecului, coada și grăsimea
cea de pe măruntaie, rărunchii cu grăsimea lor și grăsimea de pe
ficat;
20. și a pus grăsimea pe pieptul jertfei de izbăvire, apoi a ars
grăsimea pe jertfelnic;
21. Iar pieptul și spata dreaptă le-a adus Aaron legănându-le înaintea
feței Domnului, cum poruncise Moise.
22. Și și-a ridicat Aaron mâinile sale asupra poporului și l-a binecuvântat,
iar după ce a săvârșit jertfa pentru păcat, arderea de tot și jertfa
de mântuire, s-a coborât.
23. Apoi au intrat Moise și Aaron în cortul adunării și când au
ieșit au binecuvântat tot poporul; atunci s-a arătat slava Domnului
la tot poporul. 24. Și ieșind foc de la Domnul, a mistuit pe jertfelnic
arderea de tot și grăsimea. Și văzând tot poporul a scos strigăte
de bucurie și a căzut cu fața la pământ.
Capitolul 10 : Pedeapsa lui Nadab și Abiud
1. În vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab și Abiud, luându-și
fiecare cădelnița sa, au pus în ea foc, au turnat deasupra tămâie
și au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le poruncise Domnul.
2. Atunci a ieșit foc de la Domnul și i-a mistuit și au murit amândoi
înaintea Domnului.
3. Iar Moise a zis către Aaron: "Iată ce a voit să spună Domnul
când a zis: Voi să fiu sfințit prin cei ce se vor apropia de Mine
și înaintea adunării a tot poporul preaslăvit". Iar Aaron tăcea.
4. Atunci a chemat Moise pe Misail și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul
lui Aaron, și le-a zis: "Duceți-vă de scoateți pe frații voștri
din locașul cel sfânt și-i duceți afară din tabără!"
5. Și aceștia s-au dus și i-au scos în hitoanele lor afară din tabără,
cum zisese Moise.
6. Iar lui Aaron și fiilor lui, Eleazar și Itamar, le-a zis Moise;
"Capetele voastre să nu vi le descoperiți și veșmintele voastre
să nu vi le sfâșiați, ca să nu muriți și ca să nu atrageți mânia
asupra obștii întregi. Dar frații voștri, toată casa lui Israel,
pot să plângă pe cei arși, pe care i-a ars Domnul.
7. Din ușa cortului adunării să nu ieșiți, ca să nu muriți, căci
aveți pe voi mirul de ungere al Domnului!" Și s-a făcut drept
cuvântul lui Moise.
8. Apoi grăind Domnul cu Aaron, a zis:
9. "Vin și sicheră să nu beți, nici tu, nici fiii tăi, când
intrați în cortul adunării sau vă apropiați de jertfelnic, ca să
nu muriți. Acesta este așezământ veșnic în neamul vostru.
10. Ca să puteți deosebi cele sfinte de cele nesfinte și cele necurate
de cele curate,
11. Și ca să învățați pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a
poruncit lor Domnul prin Moise".
12. Iar Moise a zis către Aaron și către fiii săi, Eleazar și Itamar,
care-i mai rămăseseră: "Luați prinosul de pâine, ce a rămas
din jertfele Domnului, și-l mâncați nedospit, lângă jertfelnic,
că acesta este sfințenie mare.
13. Să-l mâncați însă în locul cel sfânt, că aceasta este partea
ta și partea fiilor tăi din jertfele Domnului; așa mi s-a poruncit
mie de la Domnul.
14. Iar pieptul legănat și spata ridicată să le mâncați la loc curat,
tu și fiii tăi și casa ta împreună cu tine, că acestea sunt date
să fie partea ta și partea fiilor tăi din jertfele de izbăvire ale
fiilor lui Israel.
15. Spata ridicată și pieptul legănat să le aducă ei cu grăsime
pentru ardere, legănându-le înaintea feței Domnului, și să fie acestea
parte veșnică pentru tine și împreună cu tine și pentru fiii tăi
și pentru fiicele tale, cum a poruncit Domnul lui Moise".
16. Și a căutat Moise țapul de jertfă pentru păcat și iată era ars.
Și s-a mâniat Moise pe Eleazar și pe Itamar, fiii lui Aaron, care
mai rămăseseră,
17. și a zis: "Pentru ce n-an mâncat jertfa pentru păcat în
locul cel sfânt? Că aceasta este sfințenie mare și vă e dată vouă,
ca să ridicați păcatele obștii și s-o curățiți înaintea Domnului.
18. Iată sângele ei nu s-a dus înăuntrul locașului sfânt și voi
trebuia s-o mâncați în locul cel sfânt, cum mi s-a poruncit mie
de la Domnul".
19. Aaron însă a zis către Moise: "Iată, astăzi și-au adus
ei jertfa lor pentru păcat și arderea lor de tot înaintea Domnului
și, după cele ce mi s-au întâmplat, de aș fi mâncat astăzi jertfa
pentru păcat, oare ar fi fost aceasta plăcut Domnului?"
20. Și a auzit acestea Moise și le-a socotit răspunsul îndreptățit.
Capitolul 11 : Animale curate și necurate
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
2. "Grăiți fiilor lui Israel și le ziceți: Iată animalele pe
care le puteți mânca din toate dobitoacele de pe pământ:
3. Orice animal cu copita despicată, care are copita despărțită
în două și își rumegă mâncarea, îl puteți mânca.
4. Dar și din cele ce-și rumegă mâncarea, sau își au copita despicată
sau împărțită în două, nu veți mânca pe acestea: cămila, pentru
că aceasta-și rumegă mâncarea, dar copita n-o are despicată; aceasta
e necurată pentru voi.
5. Iepurele de casă își rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată;
acesta este necurat pentru voi.
6. Iepurele de câmp își rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată;
acesta este necurat pentru voi.
7. Porcul are copita despicată și despărțită în două, dar nu rumegă;
acesta este necurat pentru voi.
8. Din carnea acestora să nu mâncați și de stârvurile lor să nu
vă atingeți, că acestea sunt necurate pentru voi.
9. Din toate viețuitoarele, care sunt în apă, veți mânca pe acestea:
toate câte sunt în ape; în mări, în râuri și în bălți, și au aripi
și solzi, pe acelea să le mâncați.
10. Iar toate câte sunt în ape, în mări, în râuri, și în bălți,
toate cele ce mișună în ape, dar n-au aripi și solzi, spurcăciune
sunt pentru voi.
11. De acestea să vă îngrețoșați, carnea lor să n-o mâncați și de
stârvurile lor să vă îngrețoșați.
12. Toate vietățile din ape, care n-au aripi și solzi, sunt spurcate
pentru voi.
13. Din păsări să nu mâncați și să vă îngrețoșați de acestea, că
sunt spurcate: vulturul, zgripțorul și vulturul de mare;
14. Corbul și șoimul cu soiurile lor;
15. Toată cioara cu soiurile ei;
16. Struțul, cucuveaua, rândunica și uliul cu soiurile lui;
17. Huhurezul, pescarul și ibisul;
18. Lebăda, pelicanul și cocorul;
19. Cocostârcul, bâtlanul cu soiurile lui; pupăza și liliacul.
20. Toate insectele înaripate, care umblă pe patru picioare, sunt
spurcate pentru voi.
21. Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare,
să mâncați numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi
mai lungi, ca să poată sări pe pământ.
22. Din acestea să mâncați următoarele: lăcusta și soiurile ei,
solamul și soiurile lui, hargolul și soiurile lui, și hagabul cu
soiurile lui.
23. Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată
pentru voi și vă spurcați de ele.
24. Tot cel ce se va atinge de trupul lor necurat va fi până seara;
25. Și tot cel ce va lua în mâini trupul lor să-și spele haina și
necurat va fi până seara.
26. Tot dobitocul cu copita despicată, care n-are copita despărțită
adânc sau nu-și rumegă mâncarea, este necurat pentru voi; tot cel
ce se va atinge de el necurat va fi până seara.
27. Din toate fiarele cu patru picioare, cele care calcă pe labe
sunt necurate pentru voi și tot cel ce se va atinge de stârvul lor
necurat va fi până seara.
28. Cel ce va umbla cu stârvul lor să-și spele haina și necurat
va fi până seara, căci ele sunt necurate pentru voi.
29. Din dobitoacele ce mișună pe pământ, iată care sunt necurate
pentru voi: cârtița, șoarecele și șopârla, cu soiurile lor;
30. Ariciul, crocodilul, salamandra, melcul și cameleonul.
31. Acestea dintre toate cele ce mișună pe pământ sunt necurate
pentru voi. Tot cel ce se atinge de stârvurile lor necurat va fi
până seara.
32. Tot lucrul, pe care va cădea vreuna din acestea, moartă, fie
vas de lemn, sau haină, sau piele, sau orice fel de lucru ce se
întrebuințează la ceva, lucrul acela necurat va fi; să-l puneți
în apă și va fi necurat până seara, iar apoi va fi curat.
33. Tot vasul de lut, în care va cădea vreuna din ele, să-l spargeți,
iar cele din el sunt necurate.
34. Orice lucru de mâncare, peste care "a cădea apă din acel
vas, necurat va fi pentru voi și toată băutura de băut, din asemenea
vas, necurată va fi.
35. Tot lucrul, peste care va cădea ceva din trupul mort al acestora,
se va spurca; soba și căminul să le stricați, că necurate sunt și
necurate vor fi pentru voi.
36. Numai izvorul, fântâna și adunările de apă vor rămâne curate,
iar cel ce se va atinge de mortăciunile din ele, acela necurat va
fi.
37. De va cădea ceva din trupul acestora pe sămânța de semănat,
aceasta curată va fi.
38. Dacă însă va cădea ceva din trupul lor peste sămânță, după ce
aceasta s-a muiat cu apă, atunci sămânța necurată să fie pentru
voi.
39. Iar de va muri vreun dobitoc din cele ce se mănâncă și se va
atinge cineva de stârvul lui, acela necurat va fi până seara;
40. Iar cel ce va mânca mortăciunea lui, să-și spele hainele sale
și necurat va fi până seara; cel ce va duce stârvul lui să-și spele
hainele sale și necurat va fi până seara.
41. Toată vietatea ce se târăște pe pământ este spurcată pentru
voi; să n-o mâncați.
42. Tot ce se târăște pe pântece și tot ce umblă în patru picioare
și cele cu picioare multe dintre vietățile ce se târăsc pe pământ,
să nu le mâncați, că sunt spurcate pentru voi.
43. Să nu vă spurcați sufletele voastre cu vreo vietate târâtoare
și să nu vă pângăriți cu ea, ca să fiți din pricina ei necurați,
44. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Sfințiți-vă și veți fi sfinți,
că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt; să nu vă pângăriți sufletele
voastre cu vreo vietate din cele ce se târăsc pe pământ,
45. Că Eu sunt Domnul, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului,
ca să vă fiu Dumnezeu. Deci fiți sfinți, că Eu, Domnul, sunt sfânt".
46. Aceasta este legea cea pentru dobitoace, pentru păsări, pentru
toate vietățile ce mișună în apă și pentru toate vietățile ce trăiesc
pe pământ,
47. După care se pot deosebi cele necurate de cele curate și vietățile
ce se mănâncă de vietătile ce nu se mănâncă.
Capitolul 12 : Curățirea femeilor după naștere
1. Și a grăit Domnul lui Moise și a zis:
2. "Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Dacă femeia va zămisli
și va naște prunc de parte bărbătească, necurată va fi șapte zile,
cum e necurată și în zilele regulei ei.
3. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.
4. Femeia să mai șadă treizeci și trei de zile și să se curățe de
sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, și la locașul sfânt
să nu meargă, până se vor împlini zilele curățirii ei.
5. Iar de va naște fată, necurată va fi două săptămâni, ca și în
timpul regulei ei; apoi să mai stea șaizeci și șase de zile pentru
a se curăți de sângele său.
6. După ce se vor împlini zilele curățirii ei pentru fiu sau pentru
fiică, să aducă preotului la ușa cortului un miel de un an ardere
de tot și un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat;
7. Preotul va înfățișa acestea înaintea Domnului și o va curăți
și curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru
ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.
8. Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele
sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot și altul jertfă
pentru păcat, și o va curăți preotul și curată va fi".
Capitolul 13: Lepra la oameni și pe veșminte
1. Grăit-a Domnul cu Moise și cu Aaron și le-a zis:
2. "De se va ivi la vreun om pe pielea trupului lui vreo umflătură,
sau bubă, sau bășică, sau de se va face pe pielea trupului o rană
ca de lepră, să fie adus la Aaron preotul sau la un preot din fiii
lui.
3. Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului lui și de va vedea
că perii de pe rană s-au făcut albi și că rana s-a adâncit în pielea
trupului, aceea este rană de lepră, iar preotul după ce l-a cercetat,
îl va declara necurat.
4. Iar dacă pata de pe piele, deși este albă, dar nu este și adâncită
în pielea lui, și perii de pe ea nu s-au făcut albi, ci sunt negri,
să închidă preotul pe cel cu rana șapte zile.
5. În ziua a șaptea să vadă preotul rana: dacă rana a rămas ca înainte
și nu s-a întins rana pe piele, preotul să-l închidă alte șapte
zile.
6. În ziua a șaptea îl va cerceta preotul din nou și dacă rana va
fi slăbită și nu se va fi întins rana pe piele, preotul să-l declare
curat. Aceasta este o bubă și cel ce o are să-și spele hainele sale
și va fi curat.
7. Iar dacă, după ce omul s-a arătat preotului, din nou buba a început
a se întinde pe piele, să se arate iar preotului;
8. Preotul, văzând că buba se întinde pe piele, îl va declara necurat,
că aceasta este lepră.
9. De se va ivi pe un om boala leprei, acela să fie adus la preot.
10. Preotul va cerceta și, dacă umflătura de pe piele va fi albă
și părul va fi schimbat în alb și dacă umflătura va fi carne vie,
11. Aceea e lepră învechită pe pielea trupului; preotul il va declara
necurat și nu-l va închide, că este necurat.
12. Dacă însă lepra va înflori pe piele și dacă va acoperi lepra
toată pielea bolnavului de la cap până la picioare, cât poate să
vadă preotul cu ochii,
13. Și dacă va vedea preotul că lepra a acoperit toată pielea trupului,
atunci va declara pe bolnav curat, pentru că tot s-a schimbat în
alb și deci este curat.
14. Iar în ziua când se va ivi pe el carne vie, va fi necurat,
15. Și preotul, văzând carnea vie, îl va declara necurat, căci carnea
cea vie este necurată, este lepră.
16. Iar dacă se va schimba carnea cea vie și se va face albă, să
vină bolnavul la preot,
17. Și preotul să-l cerceteze și dacă rana s-a schimbat în alb,
atunci preotul să-l declare curat, că e curat.
18. Dacă cineva a avut pe pielea trupului o bubă și s-a vindecat,
19. Și pe locul bubei s-a ivit o umflătură albă sau o pată albă-roșiatică,
să se arate preotului.
20. Și preotul să-l cerceteze și de se va vedea că umflătura s-a
adâncit în piele și părul de pe ea s-a schimbat în alb, preotul
îl va declara necurat, că aceasta e lepră și s-a ivit în locul bubei.
21. Dacă însă preotul va vedea că părul de pe umflătură nu este
alb și ea nu este adâncită în pielea trupului și e negricioasă,
atunci preotul va închide pe bolnav pentru șapte zile.
22. Dacă rana va începe a se lăți tare pe piele, preotul îl va declara
necurat, că este rană de lepră.
23. Iar dacă pata va rămâne pe loc și nu se va lăți, atunci e o
oprire în loc a bubei și preotul va declara pe bolnav curat.
24. Dacă cineva va avea pe pielea trupului o arsură și pe locul
tămăduit de arsură se va ivi o pată roșiatică-albicioasă,
25. Și dacă preotul va vedea că părul de pe acea pată s-a schimbat
în alb și că pata e adâncită sub piele, aceea este lepră și s-a
ivit pe arsură; preotul va declara pe bolnav necurat, căci e boala
leprei.
26. Dacă însă preotul va vedea că părul de pe pată nu este alb și
că ea nu este adâncită sub piele și că este negricioasă, preotul
va închide pe acela pentru șapte zile;
27. Și în ziua a șaptea preotul îl va cerceta iar și, dacă pata
s-a lățit tare pe piele, preotul îl va declara necurat, că aceea
este rană de lepră.
28. Iar dacă pata stă pe loc și este negricioasă, aceea este obrinteala
arsurii și preotul va declara pe om curat, că este obrinteală a
arsurii.
29. Dacă un bărbat sau o femeie va avea o pată pe cap sau pe bărbie,
30. Și, cercetând-o preotul, se va vedea că ea este adâncită sub
piele și că părul de pe ea este gălbui și subțire, preotul va declara
pe unul ca acela necurat, că aceea este chelbe, lepră în cap, sau
lepră în barbă.
31. Dacă însă preotul, la cercetarea petei de chelbe, va vedea că
ea nu este adâncită sub piele și că părul de pe ea nu este gălbui,
preotul va închide pe cel cu pata de chelbe șapte zile;
32. în ziua a șaptea preotul va cerceta pata iar și, dacă chelbea
nu s-a întins și n-are părul de pe ea gălbui și nici nu s-a adâncit
chelbea sub piele,
33. Atunci să radă pielea, dar locul cu chelbe să nu-l radă, și
preotul să închidă pe cel cu pata a doua oară pentru șapte zile.
34. În ziua a șaptea preotul va cerceta din nou chelbea și, dacă
chelbea nu se va fi întins pe piele și nu se va fi adâncit în piele,
preotul va declara pe acela curat și acela să-și spele hainele sale
și va fi curat.
35. Iar dacă, după această curățire a lui, chelbea va începe a se
lăți foarte tare pe piele,
36. Și dacă preotul va vedea că chelbea se lățește pe piele, atunci
preotul să nu mai caute de e părul gălbui, că acela este necurat.
37. Dacă însă chelbea stă pe loc și se ivește pe ea păr negru, atunci
chelbea a trecut, omul e curat și preotul îl va declara curat.
38. Dacă un bărbat sau o femeie va avea pe pielea trupului pete,
pete albe,
39. Și dacă preotul va vedea că pe pielea trupului aceluia petele
sunt albe-vinete, aceea e pecingine care a înflorit pe piele și
omul ce o are este curat.
40. Dacă cuiva i-a căzut părul de pe cap, aceea e pleșuvie și omul
este curat.
41. Dacă cuiva i-a căzut părul din partea de dinainte a capului,
aceea este jumătate de pleșuvie și omul e curat.
42. Iar dacă pe pleșuvia din partea de dinainte sau de dinapoi va
fi pată albă sau roșiatică, atunci pe pleșuvia lui a înflorit lepra.
43. Preotul îl va cerceta și de va vedea că fața umflăturii de pe
pleșuvia lui este albă sau roșiatică, semănând cu lepra, ce de obicei
se ivește pe pielea trupului,
44. Acela este om lepros și este necurat; preotul să-l declare necurat,
că pe capul lui este boala leprei.
45. Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâșiate,
cu capul descoperit, învelit până la buze, și să strige mereu: necurat!
necurat!
46. Tot timpul cât va avea pe el boala, să fie spurcat, că necurat
este; și să trăiască singuratic și afară din tabără să fie locuința
lui.
47. Dacă boala leprei va fi pe haină, fie pe haină de lână, sau
pe haină de în,
48. Sau pe urzeală, sau pe bătătură de în sau de lână, sau pe piele
sau pe vreun lucru de piele,
49. Și dacă va fi pată verzuie sau roșiatică pe haină sau pe piele,
pe bătătură sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este
boala leprei, și el se va arăta preotului.
50. Preotul va cerceta boala și va închide lucrul atins de boală
pentru șapte zile;
51. În ziua a șaptea va cerceta preotul lucrul atins de boală și
dacă boala se va fi întins pe haină, sau pe urzeală, sau pe bătătură,
sau pe piele, sau pe vreun lucru de piele, aceasta este lepră rozătoare,
și e necurat;
52. Și el să ardă haina aceea, sau urzeala, sau bătătura cea de
lână sau de in, sau orice fel de lucru din piele, pe care va fi
boala, că aceea este lepră rozătoare și să se ardă cu foc.
53. Iar dacă preotul va vedea că boala nu s-a întins pe haină, sau
pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe orice fel de lucru din piele,
54. Atunci preotul va porunci să se spele lucrul pe care s-a ivit
boala și-l va închide a doua oară pentru șapte zile.
55. Dacă, după spălarea lucrului atins, preotul va vedea că boala
nu și-a schimbat starea sa, dar s-a întins, atunci este necurat
și lucrul să-l arzi în foc, căci lepra a ros fața sau dosul.
56. Dacă însă preotul va vedea că pata, după spălarea ei, s-a micșorat,
atunci preotul s-o rupă de la haină, sau din piele, sau din urzeală,
sau din bătătură.
57. Iar dacă se va ivi iar pe haină, sau pe bătătură, sau pe urzeală,
sau pe vreun lucru de piele, aceea este lepră înflorită și să se
ardă cu foc lucrul pe care s-a ivit boala.
58. Dacă însă haina, sau urzeala, sau bătătura, sau lucrul de piele
îl vei spăla și se va duce pata de pe el, trebuie să se spele a
doua oară și va fi curat.
59. Aceasta este rânduiala pentru boala leprei, ce se va ivi pe
haină de lână sau de în, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe
vreun lucru de piele, și cum trebuie hotărât că acestea sunt curate
sau necurate".
Capitolul 14: Curățirea leprei
l. Și grăind cu Moise, Domnul a zis:
2. "Iată rânduiala pentru cel lepros: Când el se va curăți,
se va duce la preot;
3. Iar preotul va ieși afară din tabără și de va vedea preotul că
leprosul s-a vindecat de boala leprei,
4. Va porunci preotul să se ia pentru cel curățit două păsări vii,
curate, lemn de cedru, ață roșie răsucită și isop.
5. După aceea preotul va porunci să se junghie una din păsări deasupra
unui vas de lut, la apă curgătoare;
6. Va lua apoi pasărea cea vie, lemnul de cedru, ața cea roșie și
isopul și le va muie pe acestea și pasărea cea vie în sângele păsării
junghiate la apă curgătoare;
7. Va stropi de șapte ori pe cel ce se curăță de lepră și va fi
curat; apoi va da drumul păsării celei vii în câmp.
8. Iar cel curățit să-și spele hainele sale, să-și tundă tot părul
său, să se spele cu apă și va fi curat. Apoi să intre în tabără
și să stea șapte zile afară din cortul său.
9. În ziua a șaptea să-și radă tot părul său, capul și barba sa,
sprâncenele sale, tot părul său să și-l radă, și să-și spele iarăși
hainele sale și trupul său să și-l spele cu apă și va fi curat.
10. În ziua a opta să ia doi berbeci de câte un an, fără meteahnă
și o oaie de un an, fără meteahnă, și dintr-o efă de făină de grâu,
împărțită în zece, să ia trei părți pentru darul de pâine și s-o
amestece cu untdelemn și un log (pahar) de untdelemn;
11. Iar preotul cel ce curățește va duce pe omul ce se curățește
împreună cu acestea înaintea Domnului, la ușa cortului adunării;
12. Acolo va lua preotul un berbec, ce voiește a aduce jertfă pentru
vină, și logul de untdelemn și le va aduce pe acestea legănându-le
înaintea Domnului.
13. Berbecul îl va junghia în locul acela, unde se junghie jertfele
pentru păcat și pentru arderea de tot, la loc sfânt, că aceasta
este jertfă pentru vină și, ca și jertfa pentru păcat, este a preotului
și este sfințenie mare.
14. Apoi va lua preotul din sângele jertfei pentru vină și va pune
preotul pe vârful urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul
cel mare de la mâna dreaptă a lui și pe degetul cel mare de la piciorul
cel drept al lui.
15. De asemenea va lua preotul din logul de untdelemn și va turna
în palma sa cea stângă;
16. Își va muia preotul degetul mâinii sale drepte în untdelemnul
cel din palma stângă a sa și va stropi de șapte ori cu degetul său
înaintea feței Domnului;
17. Apoi din untdelemnul rămas în palma lui va pune preotul pe vârful
urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare al mâinii
lui drepte și pe degetul cel mare de la piciorul cel drept al lui,
pe locurile unde a pus și sângele jertfei pentru vină;
18. Iar celălalt untdelemn din palma preotului îl va turna pe capul
celui ce se curățește și-l va curăți preotul pe acesta înaintea
Domnului.
19. Astfel va săvârși preotul jertfa pentru păcat și va curăți pe
cel ce a venit să se curețe de necurățenia lui; după aceea va junghia
jertfa arderii de tot;
20. Și va pune preotul arderea de tot și darul de pâine pe jertfelnic.
Astfel îl va curăți pe el preotul și el va fi curat.
21. Dacă însă acela va fi sărac și nu-i va da mâna, să ia numai
un berbec pentru jertfa de vină legănată pentru curățirea sa, a
zecea parte dintr-o efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn
pentru darul de pâine, un log de untdelemn
22. Și două turturele sau doi pui de porumbel, cum îi va da mâna:
unul jertfă pentru păcat și altul ardere de tot.
23. Îi va aduce în ziua a opta cea pentru curățirea sa la preot,
înaintea Domnului, la ușa cortului adunării.
24. Iar preotul, luând berbecul de jertfă pentru vină și logul de
untdelemn, le va aduce pe acestea legănându-le înaintea Domnului.
25. Apoi va junghia berbecul de jertfă pentru vină și va lua preotul
din sângele jertfei pentru vină și va pune pe vârful urechii drepte
a celui ce se curăță, pe degetul cel mare de la mâna lui cea dreaptă
și pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
26. Și va turna preotul untdelemn în palma sa cea stângă;
27. Și cu untdelemn din palma sa cea stângă va stropi preotul de
șapte ori cu degetul mâinii sale celei drepte înaintea feței Domnului;
28. Apoi va pune preotul untdelemn din palma sa cea stângă pe marginea
urechii drepte a celui ce se curățește și pe degetul cel mare de
la mâna lui cea dreaptă și pe degetul cel marc de la piciorul lui
cel drept, pe locurile unde este pus și sângele jertfei pentru vină;
29. Iar celălalt untdelemn din palma sa cea stângă îl va turna pe
capul celui ce se curățește, ca să-l curețe înaintea Domnului.
30. Și turturelele sau puii de porumbel, cum îi va fi dat mâna celui
ce se curățește, după starea lui, le va aduce:
31. O pasăre jertfă pentru păcat și alta pentru ardere de tot, împreună
cu darul de pâine. Și așa va curăți preotul pe cel ce se curățește
înaintea Domnului.
32. Aceasta este rânduiala pentru cel bolnav de lepră, căruia nu-i
dă mâna să ducă tot ce se cere pentru curățirea sa".
33. Și a grăit Domnul cu Moise și Aaron și a zis:
34. "Când veți intra în pământul Canaanului, pe care-l voi
da vouă de moștenire, și voi aduce boala leprei asupra caselor din
pământul moștenirii voastre,
35. Atunci cel cu casa trebuie să se ducă și să spună preotului,
zicând: Pe casa mea s-a ivit, pare-mi-se, boala.
36. Atunci preotul va porunci să se golească casa înainte de a intra
preotul să cerceteze boala, ca să nu se facă necurate toate cele
din casă; după aceea va veni preotul să cerceteze casa.
37. Și cercetând el boala, dacă va vedea că boala de pe pereții
casei e în chip de gropi verzui sau roșietice, adâncite în perete,
38. Va ieși din casă, la ușa casei, și va închide casa pentru șapte
zile.
39. în ziua a șaptea va veni preotul iar să cerceteze casa și de
va vedea că boala s-a întins pe pereții casei,
40. Preotul va porunci să se scoată pietrele pe care este boala,
să se arunce afară din oraș, la loc necurat,
41. Casa să se răzuiască toată pe dinăuntru, iar răzătura, ce se
va răzui, să se arunce afară din oraș, la loc necurat.
42. Să aducă apoi alte pietre și să le pună în locul pietrelor acelora;
să ia altă tencuială și casa să se tencuiască.
43. Dacă boala se va ivi iar și va înflori pe pereții casei, după
ce s-au scos pietrele și s-a răzuit și s-a tencuit casa,
44. Atunci preotul va veni iar și va cerceta și de s-a răspândit
boala pe pereții casei, aceea este lepră rozătoare și casa este
necurată.
45. Casa aceea să se dărâme, iar pietrele ei, lemnul ei și toată
tencuiala să se scoată afară din oraș, la loc necurat.
46. Cel ce va intra în casa aceea, cât va fi ea închisă, acela necurat
va fi până seara.
47. Cel ce va dormi în casa aceea să-și spele hainele sale și necurat
va fi până seara; și cel ce va mânca în casa aceea să-și spele hainele
și necurat va fi până seara.
48. Dacă însă preotul, venind și intrând, va vedea că boala de pe
pereții casei nu s-a mai întins după ce aceasta a fost tencuită
din nou, preotul o va declara curată, că boala a trecut.
49. Ca să curețe casa, va lua deci două păsări vii, curate, lemn
de cedru, ață roșie răsucită și isop;
50. Va junghia o pasăre deasupra unui vas de lut, la apă curgătoare.
51. Va lua lemnul cel de cedru, ața, isopul și pasărea vie și le
va muia în sângele păsării junghiate și în apa de izvor și va stropi
casa de șapte ori.
52. Și va curăți astfel casa cu sângele păsării, cu apă de izvor,
cu pasărea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu ața roșie răsucită
și cu isop.
53. Iar păsării celei vii îi va da drumul din cetate în câmp și
se va curăți casa și curată va fi.
54. Aceasta este rânduiala pentru oricare fel de boală a leprei
și a chelbei.
55. Pentru lepra de pe haine și de pe case,
56. Și pentru umflături, pecingine și pete,
57. Ca să se poată afla când acestea sunt necurate și când sunt
curate: aceasta este rânduiala pentru lepră".
Capitolul 15: Rânduială pentru curățirea bărbaților
și a femeilor
1. Și a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron, zicând:
2. "Grăiți fiilor lui Israel și le spuneți: Dacă un bărbat
va avea curgere din trupul său, pentru curgerea lui este necurat,
5. Și legea necurăției lui este aceasta: Ori de se face curgere
din trupul lui, ori de este împiedicată curgerea în trupul lui,
el este necurat.
4. Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot
lucrul, pe care va ședea cel ce are curgere, este necurat.
5. Omul, care se va atinge de patul lui, să-și spele hainele sale,
să se spele cu apă și va fi necurat până seara.
6. Cel ce va ședea pe vreun lucru, pe care a șezut cel ce are curgere,
să-și spele hainele sale, să se spele cu apă și va fi necurat până
seara.
7. Cel ce se va atinge de trupul celui ce are curgere să-și spele
hainele sale, să se spele cu apă și necurat va fi până seara.
8. Dacă cel ce are curgere va scuipa pe unul curat, acesta să-și
spele hainele, să se spele cu apă și necurat va fi până seara.
9. Toată șaua, pe care va călări cel ce are curgere, necurată va
fi până seara.
10. Tot cel ce se atinge de câte au fost sub acela va fi necurat
până seara, iar cel ce va ridica acestea să-și spele hainele sale,
să se spele cu apă și necurat va fi până seara.
11. Acela, de care se va atinge cel ce are curgere, fără să-și fi
spălat mâinile cu apă, să-și spele hainele sale, să se spele cu
apă și va fi necurat până seara.
12. Vasul de lut, de care s-a atins cel ce are curgere, să se spargă
și tot vasul de lemn să se spele cu apă și va fi curat.
13. Iar când cel ce are curgere se va curăți de curgerea sa să numere
șapte zile pentru curățirea sa, să-și spele hainele sale, să-și
spele trupul cu apă de izvor și va fi curat.
14. Apoi în ziua a opta să-și ia două turturele sau doi pui de porumbel,
să vină înaintea feței Domnului, la ușa cortului adunării și să
le dea preotului;
15. Iar preotul să aducă din ele: una jertfă pentru păcat și una
ardere de tot; și să-l curețe preotul înaintea Domnului de curgerea
lui.
16. Dacă un om va avea din întâmplare curgerea seminței, acela să-și
spele cu apă tot trupul său și va fi necurat până seara.
17. Orice haină și orice piele, pe care va cădea sămânța, să se
spele cu apă și necurată va fi până seara.
18. Dacă bărbatul se va culca cu femeia și va avea el curgerea seminței,
să se spele amândoi cu apă și necurați să fie până seara.
19. De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său,
trebuie să stea șapte zile pentru curățirea sa. Tot cel ce se va
atinge de ea, necurat va fi până seara.
20. Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăției va fi
necurat și tot lucrul pe care va ședea va fi necurat.
21. Tot cel ce se va atinge de patul ei să-și spele hainele sale,
să se spele cu apă și necurat va fi până seara.
22. Tot cel ce se va atinge de vreun lucru, pe care a șezut ea,
să-și spele hainele sale, să se spele cu apă și necurat va fi până
seara.
23. Iar de se va atinge cineva de ceva din patul ei sau de lucrul
pe care a șezut ea, acela necurat va fi până seara.
24. De va dormi ea cu bărbatul, necurăția ei va fi și pe el și necurat
va fi el șapte zile, iar tot patul, în care va dormi, necurat va
fi.
25. Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile și nu în timpul
regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii
ei obișnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăției ei va fi
necurată, ca și în timpul regulii ei.
26. Tot patul, în care va dormi în timpul curgerii ei, va fi necurat,
cum e patul și în timpul regulii ei, și tot lucrul pe care va ședea
ea va fi necurat, cum e necurat în timpul regulii ei.
27. Tot cel ce se va atinge de acel lucru va fi necurat: să-și spele
hainele sale, să-și spele trupul cu apă și va fi necurat până seara.
28. Iar când se va izbăvi ea de curgerea sa, să se curețe șapte
zile și după aceea va fi curată.
29. În ziua a opta să-și ia două turturele sau doi pui de porumbei
și să-i aducă preotului, la ușa cortului adunării
30. Iar preotul va aduce una din păsări jertfă pentru păcat și pe
cealaltă ardere de tot; și s-o curețe preotul înaintea Domnului
de curgerea ei cea necurată.
31. Așa să feriți pe fiii lui Israel de necurățenia lor, ca să nu
moară ei în necurățenia lor, spurcându-Mi locașul Meu cel din mijlocul
vostru.
32. Aceasta este rânduiala pentru cel ce are curgere și pentru cel
ce i se va întâmpla pierderea seminței, care-l face necurat,
33. Și pentru ceea ce suferă de regula sa și pentru cei ce au curgere,
bărbat sau femeie, și pentru bărbatul ce doarme cu femeie necurată".
Capitolul 16: Jertfa împăcării
1. După moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit când
au adus foc străin înaintea feței Domnului, a grăit Domnul cu Moise;
2. Și a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău,
să nu intre oricând în locașul sfânt de după perdea, înaintea curățitorului
celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că deasupra capacului
Mă voi arăta în nor.
3. Iată rânduiala după care trebuie să intre Aaron în locașul sfânt:
cu un vițel, jertfă pentru păcat, și cu un berbec pentru ardere
de tot.
4. Să se îmbrace cu hitonul de în sfințit, să aibă pe trupul lui
pantaloni de în, să fie încins cu brâu de în și să-și ia și chidar
de în: acestea sunt veșmintele sfințite; dar să-și spele tot trupul
său cu apă și numai așa să se îmbrace cu ele.
5. Iar de la obștea fiilor lui Israel să ia din turma lor doi țapi
de jertfă pentru păcat și un berbec pentru arderea de tot.
6. Să aducă Aaron. pentru sine vițelul de jertfă pentru păcat, ca
să se curețe pe sine și casa sa.
7. Apoi să ia cei doi țapi și să-i pună înaintea feței Domnului
la ușa cortului adunării.
8. Și să arunce Aaron sorți asupra celor doi țapi: un sorț pentru
al Domnului și un sorț pentru al lui Azazel.
9. După aceea să ia Aaron țapul, asupra căruia a căzut sorțul Domnului,
și să-l aducă jertfă pentru păcat,
10. Iar țapul asupra căruia a căzut sorțul pentru Azazel să-l pună
viu înaintea Domnului, ca să săvârșească asupra lui curățirea și
să-i dea drumul în pustie pentru ispășire, ca să ducă acela cu sine
nelegiuirile lor în pământ neumblat.
11. Apoi să aducă Aaron vițelul de jertfă pentru păcatele sale,
ca să se curețe pe sine și casa sa și să junghie vițelul jertfă
pentru păcatele sale;
12. Să ia cărbuni aprinși de pe jertfelnicul cel dinaintea Domnului,
o cădelniță plină, și aromate pisate mărunt pentru tămâiere două
mâini pline, și să le ducă înăuntru, după perdea;
13. Să pună aromatele pe focul din cădelniță înaintea felei Domnului,
astfel ca norul de fum să acopere capacul cel de pe chivotul legii,
ca să nu moară Aaron.
14. Să ia și din sângele vițelului și să stropească cu degetul său
spre răsărit peste capac; și înaintea capacului să stropească de
șapte ori sânge cu degetul său.
15. După aceea să junghie înaintea Domnului țapul de jertfă pentru
păcatele poporului, să ducă sângele lui înăuntru, după perdea, și
să facă cu sângele acela ce a făcut și cu sângele vițelului, stropind
cu el pe capac și înaintea capacului.
16. Așa va curăți locașul sfânt de necurăția fiilor lui Israel,
de nelegiuirile lor și de toate păcatele lor. Așa să facă el cu
cortul adunării, care se află la ei, în mijlocul necurățeniilor
lor.
17. Nici un om să nu fie în cortul adunării, când va intra el să
curețe locașul sfânt și până va ieși. Așa se va curăți el pe sine
și casa sa și toată obștea fiilor lui Israel.
18. Apoi va ieși la jertfelnicul cel dinaintea Domnului și-l va
curăți, luând din sângele vițelului și din sângele țapului și punând
pe coarnele jertfelnicului de jur împrejur,
19. Și, stropindu-l cu sânge, cu degetul său de șapte ori, îl va
curăți de necurățeniile fiilor lui Israel și-l va sfinți.
20. Iar după ce va sfârși de curățat locașul sfânt, cortul adunării
și jertfelnicul, și curățind și pe preoți, va aduce țapul cel viu,
21. Își va pune Aaron mâinile sale pe capul țapului celui viu și
va mărturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate
nedreptățile lor și toate păcatele lor; și, punându-le pe acestea
pe capul țapului, îl va trimite cu un om anumit în pustie.
22. Și va duce țapul cu sine toate nelegiuirile lor în pământ neumblat
și omul va da drumul țapului în pustie.
23. După aceea va intra Aaron în cortul adunării și se va dezbrăca
de hainele cele de în, cu care se îmbrăcase la intrarea în locul
cel sfânt, și le va lăsa acolo;
24. Își va spăla trupul său cu apă în locul cel sfânt, se va îmbrăca
cu hainele sale și, ieșind, va săvârși arderea de tot pentru sine
și arderea de tot pentru popor, și se va curăți astfel pe sine,
casa sa, poporul și pe preoți.
25. Iar grăsimea jertfei pentru păcat o va arde pe jertfelnic.
26. Cel ce a dat drumul în pustie țapului de ispășire să-și spele
hainele sale, să-și spele trupul cu apă și atunci să intre în tabără.
27. Iar vițelul de jertfă pentru păcat Și țapul de jertfă pentru
păcat al căror sânge a fost adus înăuntru pentru curățirea locașului
sfânt, să se scoată afară din tabără și să se ardă în foc pielea
lor, carnea lor și necurățenia lor.
28. Cel ce le va arde să-și spele hainele, să-și spele trupul său
cu apă și numai după aceea să intre în tabără.
29. Aceasta să fie pentru voi lege veșnică: în luna a șaptea, în
ziua a zecea a lunii, să postiți și nici o muncă să nu faceți, nici
băștinașul, nici străinul care s-a așezat la voi,
30. Căci în ziua aceasta vi se face curățire, ca să fiți curați
de toate păcatele voastre, înaintea Domnului, și curați veți fi.
31. Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi și să smeriți
sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veșnică.
32. De curățit însă să vă curețe preotul care este uns ca să slujească
în locul tatălui său.
33. Să se îmbrace el cu veșmintele cele de în și cu veșmintele sfinte;
și va curăți sfânta sfintelor, cortul adunării, va curăți jertfelnicul
și pe preoți și va curăți și toată obștea poporului.
34. Aceasta să fie pentru voi lege veșnică: o dată în an să curățiți
pe fiii lui Israel de păcatele lor". Și Aaron a făcut așa cum
poruncise Domnul lui Moise.
Capitolul 17: Locul jertfelor. Oprirea de a
mânca sânge
1. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește lui Aaron, fiilor lui și tuturor fiilor lui Israel
și zi către ei: Iată ce poruncește Domnul:
3. Orice om dintre fiii lui Israel sau dintre străinii ce s-au lipit
de voi, care va junghia bou, sau oaie, sau capră, în tabără, sau
care va junghia afară din tabără,
4. Și nu le va înfățișa la ușa cortului adunării, ca să le aducă
ardere de tot sau jertfă de izbăvire, plăcută Domnului, cu miros
de bună mireasmă; sau care le va junghia afară din tabără și la
ușa cortului adunării nu le va aduce, ca să le facă jertfă Domnului,
înaintea locașului Domnului, omului aceluia i se va cere sângele,
că a vărsat sânge și se va stârpi sufletul acela din poporul său;
5. Pentru ca fiii lui Israel să-și aducă jertfele lor, câte le junghie
ei în câmp, și să le înfățișeze Domnului la ușa cortului adunării,
la preot, și să le facă Domnului jertfă de mântuire.
6. Și va stropi preotul cu sânge jertfelnicul împrejur, înaintea
Domnului, la ușa cortului adunării, iar grăsimea o va arde spre
miros de bună mireasmă Domnului,
7. Ca să nu-și mai aducă ei jertfele lor la idolii după care umblă
desfrânând. Aceasta să fie pentru ei așezământ veșnic în neamul
lor.
8. Să le spui de asemenea: Dacă un om dintre fiii lui Israel sau
dintre fiii străinilor care locuiesc între ei va face ardere de
tot sau jertfă
9. Și nu o va aduce la ușa cortului adunării, ca să o aducă jertfă
înaintea Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său.
10. Dacă un om dintre fiii lui Israel și dintre străinii care trăiesc
între voi va mânca orice fel de sânge, Îmi voi întoarce fața Mea
împotriva sufletului celui ce va mânca sânge și-l voi stârpi din
poporul său,
11. Pentru că viața a tot trupul este în sânge și pe acesta vi l-am
dat pentru jertfelnic, ca să vă curățiri sufletele voastre, că sângele
acesta curățește sufletul.
12. De aceea am și zis fiilor lui Israel: Nimeni din voi să nu mănânce
sânge și nici străinul, care locuiește la voi, să nu mănânce sânge.
13. Oricine dintre fiii lui Israel și dintre străinii ce locuiesc
la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă
sângele ei și să-l acopere cu pământ, căci viața oricărui trup este
în sângele lui.
14. De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncați sângele nici
unui trup, pentru că viața oricărui trup este în sângele lui: tot
cel ce-l va mânca se va stârpi,
15. Și tot cel ce va mânca mortăciune sau sfâșiat de fiară, acela,
fie băștinaș sau străin, să-și spele hainele, să se spele cu apă
și necurat va fi până seara, iar apoi va fi curat;
16. Iar de nu-și va spăla hainele sale și nu-și va spăla trupul
său, va purta asupra sa vina sa".
Capitolul 18: Oprirea însoțirilor nelegiuite
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise, zicând:
2. "Vorbește fiilor lui Israel și zi către ei: Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
3. De datinile pământului Egiptului, în care ați trăit, să nu vă
țineți, nici de datinile pământului Canaanului, în care am să vă
duc, să nu vă țineți și nici să umblați după obiceiurile lor.
4. Ci legile Mele să le pliniți și așezămintele Mele să le păziți,
umblând după cum poruncesc ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
5. Păziți toate poruncile Mele și toate hotărârile să le țineți,
căci omul care le plinește va trăi prin ele: Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
6. Nimeni să nu se apropie de nici o rudă după trup, cu gândul ca
să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul!
7. Goliciunea tatălui tău și goliciunea mamei tale să n-o descoperi!
Că este mama ta, să nu-i descoperi goliciunea ei.
8. Goliciunea femeii tatălui tău să n-o descoperi, că este goliciunea
tatălui tău!
9. Goliciunea surorii tale, goliciunea fiicei tatălui tău sau a
fiicei mamei tale, care s-a născut în casă sau afară din casă, să
n-o descoperi!
10. Goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fiicei tale să n-o
descoperi, căci goliciunea ta este!
11. Goliciunea fiicei femeii tatălui tău; care s-a născut din tatăl
tău, să n-o descoperi, că soră îți este după tată!
12. Goliciunea surorii tatălui tău să n-o descoperi, că este de
un sânge cu tatăl tău!
13. Goliciunea surorii mamei tale să n-o descoperi, că este de un
sânge cu mama ta!
14. Goliciunea fratelui tatălui tău să n-o descoperi și de femeia
lui să nu te apropii, că sunt unchiul și mătușa ta!
15. Goliciunea nurorii tale să n-o descoperi, că ea este femeia
fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea!
16. Goliciunea femeii fratelui tău să n-o descoperi, că este goliciunea
fratelui tău.
17. Goliciunea unei femei și a fiicei ei să nu descoperi; pe fiica
fiului ei și pe fiica fiicei ei să nu le iei, ca să le descoperi
goliciunea; aceasta este nelegiuire, că sunt rude de sânge cu ea!
18. Să nu iei concubină pe sora femeii tale, ca să descoperi rușinea
ei în vremea ei, vie fiind ea.
19. Să nu te apropii de femeie în timpul regulii ei, ca să-i descoperi
goliciunea.
20. Și cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ți verși sămânța
și ca să te spurci cu ea.
21. Din copiii tăi să nu dai în slujba lui Moloh, ca să nu pângărești
numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22. Să nu te culci cu bărbat, ca și cu femeie; aceasta este spurcăciune.
23. Cu nici un dobitoc să nu te culci, ca să-ți verși sămânța și
să te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se
spurce cu el; aceasta e urâciune.
24. Să nu vă întinați cu nimic din acestea, că cu toate acestea
s-au întinat păgânii, pe care Eu îi izgonesc dinaintea feței voastre.
25. Că s-a întinat pământul și am privit la nelegiuirile lor și
a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el.
26. Iar voi să păziți toate poruncile Mele și toate legile Mele
și să nu faceți toate ticăloșiile acestea, nici băștinașul, nici
străinul care trăiește între voi.
27. Că toate urâciunile acestea le-au făcut oamenii pământului acestuia
care e înaintea voastră și s-a întinat pământul;
28. Ca nu cumva să vă lepede și pe voi pământul, când îl veți întina,
cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înainte de
voi.
29. Că tot cel ce va face ticăloșiile acestea, sufletul care va
face acestea se va stârpi din poporul său.
30. Deci păziți poruncile Mele și să nu umblați după obiceiurile
urâte, după care au umblat cei dinaintea voastră, nici să vă întinați
cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
Capitolul 19: Tâlcuirea poruncilor
1. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește la toată obștea fiilor lui Israel și le zi; Fiți
sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.
3. Să cinstească fiecare pe tatăl său și pe mama sa și zilele Mele
de odihnă să le păziți, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
4. Să nu alergați la idoli și dumnezei turnați să nu vă faceți,
că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
5. De veți aduce Domnului jertfă de izbăvire, să o aduceți de bunăvoie.
6. Și să o mâncați în ziua aducerii și a doua zi, iar ce va rămâne
pentru a treia zi să ardeți cu foc.
7. Iar de va mânca cineva a treia zi, va face urâciune și jertfa
nu va fi primită;
8. Cel ce va mânca va agonisi păcat, că acela a spurcat lucrul sfânt
al Domnului și sufletul acela se va stârpi din poporul său.
9. Când veți secera holdele voastre în pământul vostru, să nu seceri
tot până la fir în ogorul tău și ceea ce rămâne după secerișul tău
să nu aduni;
10. Și în via ta să nu culegi strugurii rămași, nici boabele ce
cad în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului și străinului,
că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.
11. Să nu furați, să nu spuneți minciună și să nu înșele nimeni
pe aproapele său.
12. Să nu vă jurați strâmb pe numele Meu și să nu pângăriți numele
cel sfânt al Dumnezeului vostru, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
13. Să nu nedreptățești pe aproapele și să nu-l jefuiești. Plata
simbriașului să nu rămână la tine până a doua zi.
14. Să nu grăiești de rău pe surd și înaintea orbului să nu pui
piedică. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul
tău.
15. Să nu faceți nedreptate la judecată; să nu căutați la fața celui
sărac și de fața celui puternic să nu te sfiești, ci cu dreptate
să judeci pe aproapele tău.
16. Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău și asupra vieții aproapelui
tău să nu te ridici. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
17. Să nu dușmănești pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe
aproapele tău, ca să nu porți păcatul lui.
18. Să nu te răzbuni cu mina ta și să nu ai ură asupra fiilor poporului
tău, ci să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
19. Legea Mea să o păziți; vitele tale să nu le faci să se împreune
cu alt soi; ogorul tău să nu-l semeni deodată cu două feluri de
semințe; cu haină țesută din felurite torturi, de lână și de în,
să nu te îmbraci.
20. De va dormi cineva cu femeie, împreunându-se, și aceea va fi
roabă, logodită cu un bărbat, dar nerăscumpărată încă sau dacă nu
i s-a dat încă slobozenia, să-i pedepsiți pe amândoi, dar nu cu
moarte, pentru că ea nu este slobodă,
21. Ci să aducă el Domnului, la ușa cortului adunării, jertfă de
vină; un berbec să aducă jertfă pentru vina sa;
22. Și preotul îl va curăți de păcatul lui înaintea Domnului cu
berbecul cel pentru vină și i se va ierta lui păcatul pe care l-a
făcut.
23. Când veți intra în pământul, pe care Domnul Dumnezeul vostru
vi-l va da, și veți sădi orice pom roditor, să curățiți necurățenia
lui: trei ani să socotiți roadele lui ca necurate și să nu le mâncați;
24. Iar în anul al patrulea toate roadele lui să fie afierosite
Domnului, întru lauda Lui.
25. Și în anul al cincilea să mâncați din roadele lui și să vă adunați
toate roadele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
26. Să nu mâncați cu sânge; să nu vrăjiți, nici să ghiciți.
27. Să nu vă tundeți rotund părul capului vostru, nici să vă stricați
fața bărbii voastre.
28. Pentru morți să nu vă faceți tăieturi pe trupurile voastre,
nici semne cu împunsături să nu faceți pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
29. Să nu necinstești pe fiica ta, îngăduindu-i să facă desfrânare,
ca să nu se desfrâneze pământul și ca să nu se umple pământul de
stricăciune.
30. Zilele Mele de odihnă să le păzești și locașul Meu să-l cinstești.
Eu sunt Domnul.
31. Să nu alergați la cei ce cheamă morții, pe la vrăjitori să nu
umblați și să nu vă întinați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
32. Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinstești fața bătrânului
și să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru. 33. De se va așeza vreun străin în pământul vostru, să nu-l
strâmtorați.
34. Străinul, care s-a așezat la voi, să fie pentru voi ca și băștinașul
vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, că și voi ați fost străini
în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
35. Să nu faceți nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit
și la măsurătoare.
36. Cântarul vostru să fie drept, greutățile drepte, efa dreaptă
și hinul drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos
din pământul Egiptului.
37. Să păziți toate legile Mele și toate orânduielile Mele și să
le pliniți. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
Capitolul 20: Pedepse pentru păcate
1. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel acestea: Dacă cineva dintre fiii
lui Israel și dintre străinii care trăiesc printre Israeliți va
da din copiii săi lui Moloh, acela să fie dat morții: poporul băștinaș
să-l ucidă cu pietre.
3. Și Eu Îmi voi întoarce fața Mea împotriva omului aceluia și-l
voi stârpi din poporul său, pentru că a dat din copiii săi lui Moloh,
ca să întineze locașul Meu cel sfânt și să necinstească numele Meu
cel sfânt.
4. Iar dacă poporul băștinaș își va închide ochii săi asupra omului
aceluia, când va da din copiii săi lui Moloh,
5. Îmi voi întoarce fața Mea împotriva omului aceluia și împotriva
neamului lui și-l voi stârpi din poporul său pe el și pe toți cei
ce fac desfrânări asemenea lui, desfrânând după Moloh.
6. Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morții și la vrăjitorii,
ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce fața Mea împotriva
sufletului aceluia și-l voi pierde din poporul lui.
7. Sfințiți-vă pe voi înșivă și veți fi sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul
vostru, sunt sfânt.
8. Păziți legile Mele și le pliniți, că Eu sunt Domnul, Cel ce vă
sfințește.
9. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat
morții, că a grăit de rău pe tatăl său și pe mama sa și sângele
său este asupra sa.
10. De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va
desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul și desfrânata.
11. Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea tatălui
său a descoperit; să se omoare amândoi, căci vinovați sunt.
12. De se va culca cineva cu nora sa, amândoi să se omoare, că au
făcut urâciune și sângele lor este asupra lor.
13. De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au
făcut nelegiuire și să se omoare, că sângele lor asupra lor este.
14. Dacă își va lua cineva femeie și se va desfrâna cu mama ei,
nelegiuire face; pe foc să se ardă și el și ea, ca să nu fie nelegiuiri
între voi.
15. Cel ce se va amesteca. cu dobitoc să se omoare și să ucideți
dobitocul.
16. Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu
el, să ucizi femeia și dobitocul să se omoare, că sângele lor este
asupra lor.
17. De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după mamă, și-i va
vedea goliciunea și ea va vedea goliciunea lui: aceasta este rușine
și să fie stârpiți înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit
goliciunea surorii sale; să-și poarte păcatul lor.
18. Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei și-i
va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sângelui ei
și ea și-a descoperit curgerea sângelui său: amândoi să fie stârpiți
din poporul lor.
19. Goliciunea surorii mamei tale și a surorii tatălui tău să n-o
descoperi, că unul ca acela își dezgolește trupul rudei sale și-și
vor purta păcatul amândoi.
20. Cel ce se va culca cu mătușa sa descoperă goliciunea unchiului
său; să-și poarte amândoi păcatul și fără copii să moară.
21. De va lua cineva pe femeia fratelui său, urâciune este, că a
descoperit goliciunea fratelui său: fără copii să moară.
22. Păziți toate așezămintele Mele și toate hotărârile Mele și le
pliniți și nu vă va arunca de pe sine pământul în care vă voi duce
să trăiți.
23. Să nu umblați după obiceiurile popoarelor pe care le voi alunga
de la voi, că ele au făcut acestea toate și M-am scârbit de ele.
24. Eu doară v-am spus: Voi veți moșteni pământul lor și Eu vă voi
da să moșteniți pământul în care curge lapte și miere. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru, Care v-am despărțit de toate popoarele.
25. Să deosebiți dobitocul curat de cel necurat și pasărea curată
de cea necurată; să nu vă întinaâi sufletele voastre cu dobitoc
sau cu pasăre, nici cu toate cele ce se târăsc pe pământ, pe care
Eu le-am deosebit ca necurate.
26. Să-Mi fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt
și v-am deosebit de toate popoarele, ca să fiți ai Mei.
27. Bărbatul sau femeia, de vor chema morți sau de vor vrăji, să
moară neapărat: cu pietre să fie uciși, că sângele lor este asupra
lor".
Capitolul 21: Purtarea preotului
1. Zis-a Domnul către Moise: "Grăiește preoților, fiilor lui
Aaron și le spune:
2. Să nu se spurce prin atingere de mort din poporul lor. Să se
atingă numai de rudenia de aproape a lor, de mama lor și de tatăl
lor, de fiul lor și de fiica lor, de fratele lor;
3. De sora lor fecioară, care trăiește la ei și e nemăritată, poate
să se atingă, fără să se spurce.
4. De nimeni altul din poporul său să nu se atingă, ca să nu se
spurce.
5. Să nu-și radă capul, să nu-și tundă marginea bărbii și să nu-și
facă tăieturi pe trupurile lor pentru morți.
6. Să fie sfinți ai Dumnezeului lor și să nu pângărească numele
Dumnezeului lor, că ei aduc jertfă Domnului și pâine Dumnezeului
lor și de aceea să fie sfinți.
7. Să nu-și ia de soție femeie desfrânată sau necinstită; nici femeie
lepădată de bărbatul ei, căci sunt sfinți ai Domnului Dumnezeului
lor.
8. Cinstește-i ca pe sfinți, căci ei aduc pâine Dumnezeului tău;
sfinți să vă fie, căci Eu, Domnul, Cel ce vă sfințesc, sunt sfânt.
9. Dacă fiica preotului se va spurca prin desfrânare, ea necinstește
pe tatăl său: să fie arsă cu foc.
10. Marele preot din frații tăi, pe capul căruia s-a turnat mirul
de ungere și care este sfințit, ca să se îmbrace cu veșmintele sfinte,
să nu-și descopere capul său, nici să-și sfâșie hainele;
11. Și nici de un mort să nu se apropie, nici chiar de tatăl său
sau de mama sa să nu se atingă.
12. De locașul sfânt să nu se depărteze, ca să nu necinstească locașul
Dumnezeului său, căci mirul sfânt de ungere al Dumnezeului lui este
asupra lui. Eu sunt Domnul.
13. Acesta își va lua de femeie fecioară din poporul său.
14. Văduvă, sau lepădată, sau necinstită, sau desfrânată să nu ia,
ci fecioară din poporul său să-și ia de femeie.
15. Să nu-și spurce sămânța sa în poporul său, că Eu sunt Domnul
Dumnezeu, Cel ce îl sfințesc"!
16. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
17. "Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tău în viitor și din
rudele tale să nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său,
de va avea vreo meteahnă pe trupul său.
18. Tot omul cu meteahnă pe trup să nu se apropie: nici orb, nici
șchiop, nici ciung,
19. Nici cel cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă, nici ghebos, nici
cu vreun mădular uscat,
20. Nici cel cu albeață pe ochi, nici chelul, nici pipernicitul,
nici cel cu părțile bărbătești vătămate.
21. Nici un om din sămânța preotului Aaron, care va avea pe trupul
său vreo meteahnă, să nu se apropie ca să aducă jertfă Domnului;
că are meteahnă și de aceea să nu se apropie ca să aducă daruri
Dumnezeului său.
22. Darurile Dumnezeului său sunt sfințenii mari, din sfințenii
poate să mănânce,
23. Dar de perdea să nu treacă și la jertfelnic să nu se apropie;
să nu necinstească locașul Meu cel sfânt, căci Eusunt Domnul, Cel
ce îi sfințesc".
24. Și a spus Moise acestea lui Aaron, fiilor lui și tuturor fiilor
lui Israel.
Capitolul 22: Însușirea jertfei
1. După aceea a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Spune lui Aaron și fiilor lui să umble cu băgare de seamă
cu cele sfinte ale fiilor lui Israel și să nu pângărească numele
cel sfânt al Meu prin prinoasele pe care ei înșiși Mi le aduc. Eu
sunt Domnul.
3. Spune-le: Tot omul din seminția voastră și din neamul vostru,
care va avea pe sine vreo necurățenie și se va apropia de cele sfinte,
care se afierosesc de fiii lui Israel Domnului, sufletul aceluia
se va stârpi de la fața Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
4. Omul din seminția preotului Aaron care va fi lepros sau va avea
curgere să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va curăți; și
cine se va atinge de ceva necurat de la mort, sau cine va suferi
de curgerea seminței,
5. Sau cine se va atinge de vreo târâtoare, de care s-ar spurca,
sau de vreun om, care l-ar face necurat prin orice fel de necurăție
a lui,
6. Cel ce s-a atins de acestea necurat va fi până seara și să nu
mănânce din cele sfinte înainte de a-și spăla trupul său cu apă.
7. Iar după ce va apune soarele și după ce se va curăți, atunci
să mănânce din cele sfinte, că aceea este hrana lui.
8. Mortăciune și sfâșiat de fiară să nu mănânce, ca să nu se spurce
cu acestea. Eu sunt Domnul.
9. Să păzească poruncile Mele, ca să nu aibă asupră-le păcat și
să nu moară, când vor călca acestea. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel
ce îi sfințesc pe ei.
10. Nici un străin să nu mănânce din cele sfinte. Nici cel ce locuiește
la un preot și nici simbriașul preotului să nu mănânce din cele
sfinte.
11. Iar dacă preotul își va cumpăra un rob cu argint, acela să mănânce
din ele; asemenea și robul născut în casa sa să mănânce din pâinea
lui.
12. Dacă fiica preotului se va mărita după străin de neamul preoțesc,
nici ea să nu mănânce din prinoasele sfinte, cuvenite lui.
13. Când însă fiica preotului va fi văduvă sau despărțită și copii
nu va avea și se va întoarce în casa tatălui său, cum era și în
tinerețea sa, atunci ea să mănânce pâinea tatălui său, iar dintre
străini nimeni să nu mănânce.
14. Dacă cineva mănâncă din greșeală din cele sfinte, să întoarcă
preotului prețul lucrului sfânt și să mai adauge încă a cincea parte
din prețul lui:
15. Preoții să nu spurce cele sfinte ale fiilor lui Israel, pe care
ei le aduc dar Domnului,
16. Și să nu atragă asupră-le vinovăția fărădelegii, când vor mânca
cele sfinte ale lor, că Eu sunt Domnul, Cel ce îi sfințesc".
17. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
18. "Vorbește lui Aaron, fiilor lui și la toată adunarea fiilor
lui Israel și le zi: Dacă cineva dintre fiii lui Israel, sau dintre
străinii care s-au așezat la ei, în Israel, își vor aduce jertfa
lor, pe care o aduc Domnului ardere de tot, după făgăduință sau
de evlavie,
19. Ca să afle prin aceasta bunăvoință la Dumnezeu, jertfa trebuie
să fie fără meteahnă, de parte bărbătească, din vitele mari, sau
din oi, sau din capre.
20. Toate câte au meteahnă în sine să nu le aduceți Domnului, că
nu vor fi primite.
21. De va aduce cineva Domnului jertfă de mântuire, plinind o făgăduință,
sau aducând jertfă de bună voie, sau la praznicele voastre, din
boi, sau din oi, să fie fără meteahnă; ca să fie primită, să nu
aibă nici o meteahnă.
22. Dobitoc orb, vătămat, sau slut, sau bubos, sau răpciugos, sau
râios, să nu aduceți Domnului și nici să dați la jertfelnicul Domnului
pentru jertfă.
23. Bou sau oaie cu picioarele lungi sau scurte peste măsură poți
să aduci ca jertfă de evlavie, iar pentru jertfa făgăduită acestea
nu, sunt primite.
24. Dobitocul care are părțile bărbătești strivite, sfărâmate, smulse
sau tăiate, să nu-l aduceți Domnului și în țara voastră să nu faceți
asemenea lucru.
25. Nici din mâinile celor de alt neam să nu aduceți nici unul din
asemenea dobitoace în dar Dumnezeului rostru, pentru că acestea
sunt vătămate și cu meteahnă și nu vă vor fi primite".
26. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
27. "De se va naște vițel, sau miel, sau ied, șapte zile să
stea la mama lui, iar din ziua a opta înainte va fi bun de adus
jertfă Domnului.
28. Dar nici vacă, nici oaie să nu junghiați în aceeași zi cu puiul
ei.
29. De aduceți Domnului jertfă de mulțumire, s-o aduceți ca să vă
fie primită.
30. În aceeași zi s-o mâncați și să nu lăsați din carnea ei pe a
doua zi. Eu sunt Domnul.
31. Să păziți poruncile Mele și să le pliniți: Eu sunt Domnul.
32. Să nu spurcați numele cel sfânt al Meu, ca să fiu Eu sfânt între
fiii lui Israel.
33. Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfințesc pe voi, Care v-am scos din
pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul".
Capitolul 23: Despre sărbători
l. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune care sunt sărbătorile
Domnului, în care se vor face adunările sfinte. Sărbătorile Mele
sunt acestea:
3. Șase zile să lucrați, iar ziua a șaptea este ziua odihnei, adunare
sfântă a Domnului: nici o muncă să nu faceți; aceasta este odihna
Domnului în toate locuințele voastre.
4. Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunările sfinte, pe
care trebuie să le vestiți la vremea lor:
5. În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară, sunt
Paștile Domnului.
6. Iar în ziua a cincisprezecea a aceleiași luni este sărbătoarea
azimei Domnului: șapte zile să mâncați azime.
7. În ziua întâi a sărbătorilor să aveți adunare sfântă și nici
o muncă să nu faceți.
8. Timp de șapte zile să aduceți jertfă Domnului, și în ziua a șaptea
iar e adunare sfântă; nici o muncă să nu faceți".
9. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
10. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune: Când veți intra
în pământul pe care Eu vi-l dau vouă și veți face seceriș în el,
cel dintâi snop al secerișului vostru să-l aduceți la preot;
11. El va ridica acest snop înaintea Domnului, ca să aflați bunăvoință
la El; a doua zi după cea dintâi a sărbătorii îl va ridica preotul.
12. În ziua ridicării snopului veți aduce Domnului ardere de tot
un miel de un an, fără meteahnă.
13. Împreună cu el veți aduce prinos de pâine două din zece părți
de efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn, ca să fie jertfă
Domnului, mireasmă plăcută, și veți face și turnare un sfert de
hin de vin.
14. Nici un fel de pâine nouă, nici grăunțe uscate, nici grăunțe
crude să nu mâncați până la ziua aceea în care veți aduce prinos
Dumnezeului vostru. Acesta este așezământ veșnic în neamul vostru,
oriunde veți locui.
15. Din ziua a doua după întâi a sărbătorii, din ziua în care veți
aduce snopul legănat, să numărați șapte săptămâni întregi,
16. Până la ziua întâi de după cea din urmă zi a săptămânii a șaptea,
să numărați cincizeci de zile și atunci să aduceți un nou dar de
pâine Domnului.
17. Să aduceți din locuințele voastre dar ridicat: două pâini făcute
din două zecimi de efă de făină de grâu, coapte cu dospitură, ca
pârgă Domnului.
18. Împreună cu pâinile să mai aduceți șapte miei fără meteahnă,
de câte un an, un junc din cireadă și doi berbeci fără meteahnă;
ca să fie acestea Domnului ardere de tot, dar de pâine, turnare
și jertfă cu mireasmă plăcută Domnului.
19. Să jertfiți de asemenea din turma de capre un țap, jertfă pentru
păcat, și doi miei de câte un an, jertfă de mântuire, împreună cu
pâinile din pârgă.
20. Pe acestea să le aducă preotul legănându-le înaintea Domnului,
împreună cu pâinile din pârgă de grâu legănate și cu cei doi miei;
acestea vor fi sfințenie Domnului și vor fi ale preotului, care
le înfățișează.
21. Să dați de știre prăznuirea în ziua aceasta și să aveți adunare
sfântă, nici o muncă să nu faceți. Acesta este așezământ veșnic
în neamul vostru, în toate așezările voastre.
22. Când veți secera holda în pământul vostru, să nu adunați ce
rămâne după seceratul ogorului vostru și spicele ce cad de sub secere
să nu le adunați, ci să lăsați pe acestea săracului și străinului.
Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru".
23. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
24. "Spune fiilor lui Israel: În luna a șaptea, ziua întâi
a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trâmbițelor și adunare
sfântă să aveți;
25. Nici o muncă să nu faceți, ci să aduceți ardere de tot Domnului",
26. Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis:
27. "Și în ziua a zecea a lunii aceleia a șaptea, care este
ziua curățirii, să aveți adunare sfântă; să postiți și să aduceți
ardere de tot Domnului;
28. Nici o muncă să nu faceți în ziua aceea, că aceasta este ziua
curățirii" ca să vă curățiți înaintea feței Domnului Dumnezeului
vostru.
29. Tot sufletul care nu va posti în ziua aceea se va stârpi din
poporul său;
30. Și tot sufletul care va lucra în ziua aceea, îl voi stârpi din
mijlocul poporului său.
31. Nici o muncă să nu faceți: acesta este așezământ veșnic în neamul
vostru în toate cetățile voastre.
32. Aceasta este pentru voi zi de odihnă; să postiți din seara zilei
a noua a lunii; din acea seară până în seara zilei a zecea a lunii
să prăznuiți odihna voastră".
33. Grăit-a Domnul cu Moise și a zis:
34. "Spune fiilor lui Israel: Din ziua a cincisprezecea a lunii
a șaptea începe sărbătoarea corturilor; șapte zile să sărbătorești
în cinstea Domnului.
35. În ziua întâi va fi adunare sfântă; nici o muncă să nu faceți.
36. Șapte zile să aduceți jertfă Domnului și în ziua a opta va fi
adunare sfântă; să aduceți arderi de tot Domnului: aceasta este
încheierea sărbătorii; nici o muncă să nu faceți.
37. Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care trebuie să se țină
adunările sfinte, ca să aducă jertfe Domnului, ardere de tot, prinos
de pâine, jertfe junghiate și turnări, fiecare din ele la ziua hotărâtă;
38. Afară de zilele de odihnă ale Domnului, afară de darurile voastre,
afară de toate afierosirile voastre și afară de tot ce aduceți din
evlavie și dați Domnului,
39. În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când vă strângeți
roadele pământului, să sărbătoriți sărbătoarea Domnului șapte zile:
în ziua întâi este odihnă și în ziua a opta iară este odihnă.
40. În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici,
ramuri de copaci cu frunzele late și sălcii de râu și să vă veseliți
înaintea Domnului Dumnezeului vostru, șapte zile.
41. Să prăznuiți sărbătoarea aceasta a Domnului șapte zile în an:
acesta este așezământ veșnic în neamul vostru. În luna a șaptea
să o prăznuiți.
42. Să locuiți șapte zile în corturi; tot israelitul băștinaș să
locuiască în corturi,
43. Ca să știe urmașii voștri că în corturi am așezat Eu pe fiii
lui Israel, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru".
44. Astfel a grăit Moise fiilor lui Israel despre sărbătorile Domnului.
Capitolul 24: Sfeșnicul și pâinile punerii înainte
l. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Poruncește fiilor lui Israel să-ii aducă untdelemn de măsline,
curat și limpede, pentru candele, ca să ardă sfeșnicul necontenit,
3. Înaintea perdelei din cortul adunării, și-l va aprinde Aaron
și fiii lui înaintea Domnului, ca să ardă totdeauna, de seara până
dimineața. Acesta este așezământ veșnic în neamul vostru.
4. Candelele să le pună în sfeșnicul cel de aur curat de dinaintea
Domnului, ca să ardă sfeșnicul de seara până dimineața.
5. Să luați făină de grâu bună și să faceți din ea douăsprezece
pâini; fiecare pâine să fie de două zecimi de efă.
6. Și să le puneți pe două rânduri, câte șase pâini în rând, pe
masa cea de aur curat de dinaintea Domnului;
7. Pe fiecare rând să pui tămâie curată și sare, și vor fi acestea,
pe lângă pâini, jertfă de pomenire înaintea Domnului.
8. În ziua odihnei să se pună acestea necontenit înaintea Domnului
din partea fiilor lui Israel; acesta este legământ veșnic.
9. Ele vor fi ale lui Aaron și ale fiilor săi, care le vor mânca
în locul cel sfânt, că acestea sunt sfințenie mare pentru ei din
jertfele Domnului: acesta este așezământ veșnic".
10. În vremea aceea, fiul unei israelite, născut între israeliți
dintr-un egiptean, a ieșit la fiii lui Israel și s-a sfădit în tabără
cu un israelit.
11. Și fiul israelitei, hulind numele Domnului și grăindu-l de rău,
a fost adus la Moise, iar numele mamei lui era Șelomit, fata lui
Dibri, din neamul lui Dan.
12. Acela a fost pus sub strajă, ca să-l judece după porunca Domnului.
13. Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis:
14. "Scoate pe hulitor afară din tabără și toți cei ce au auzit
să-și pună mâinile lor pe capul lui, iar toată obștea să-l ucidă
cu pietre.
15. Apoi fiitor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu
își va agonisi păcat.
16. Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obștea
să-l ucidă cu pietre. Sau străinul, sau băștinașul, de va huli numele
Domnului, să fie omorât.
17. De va lovi cineva un om și va muri, acela să fie omorât.
18. De va lovi cineva dobitoc și va muri, acela să dea dobitoc pentru
dobitoc.
19. De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i
se facă ceea ce a făcut el altuia:
20. Frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte;
cum a făcut el vătămare altui om, așa să i se facă și lui.
21. Cel ce va ucide dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide om
să fie omorât.
22. Aceeași judecată să aveți și pentru străin și pentru băștinaș,
că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
23. Și după ce Moise a spus acestea fiilor lui Israel și au făcut
fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise, au scos pe hulitor
afară din tabără și l-au ucis cu pietre.
Capitolul 25: Anul jubileu
1. Grăit-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai și a zis:
2. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune: După ce veri intra
în pământul pe care îl voi da vouă, să se odihnească pământul; să
fie o odihnă în cinstea Domnului.
3. șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și
să aduni roadele lor;
4. Iar anul al șaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna
Domnului; ogorul tău să nu-l semeni și via ta să n-o tai în anul
acela.
5. Ceea ce va crește de la sine pe ogorul tău să nu seceri și strugurii
de pe vițele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie acest an de
odihnă pentru pământ.
6. Și aceste roade vor fi în timpul odihnei pământului hrană pentru
tine, pentru robul tău și pentru roaba ta, pentru simbriașul tău
și pentru străinul tău care s-a așezat la tine;
7. Pentru dobitocul tău și pentru fiarele cele de pe pământul tău,
să fie de hrană toate roadele lui.
8. Să numeri apoi șapte ani de odihnă, adică de șapte ori câte șapte
ani, ca să ai în cei de șapte ori câte șapte ani, patruzeci și nouă
de ani.
9. Și să trâmbițezi cu trâmbița în luna a șaptea, în ziua a zecea
a lunii; în ziua curățirii să trâmbițezi cu trâmbița în toată țara
voastră.
10. Să sfințiți anul al cincizecilea și să se vestească slobozenie
pe pământul vostru pentru toți locuitorii lui. Să vă fie acesta
an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moșia sa; fiecare
să se întoarcă la ogorul său.
11. Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănați,
nici să secerați ceea ce va crește de la sine pe pământ, și să nu
culegeți poama de pe vițele netăiate,
12. Că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe
ogor să le mâncați.
13. În anul jubileu să se întoarcă fiecare la moșia sa.
14. De vei vinde ceva aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de
la aproapele tău, să nu înșele nimeni pe aproapele său.
15. După numărul anilor trecuți de la cel din urmă jubileu să cumperi
de la aproapele tău, și după numărul anilor de cules să-ți vândă
el.
16. Dacă au rămas ani mai mulți până la jubileu, sporește prețul,
iar dacă au rămas puțini ani, micșorează prețul, căci un anumit
număr de secerișuri îți vinde el.
17. Să nu înșele nimeni pe aproapele său; teme-te de Domnul Dumnezeul
tău; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18. Faceți poruncile Mele și toate hotărârile Mele; faceți și păziți
toate acestea și veți locui liniștiți pe pământ.
19. Pământul își va da rodul său, veți mânca până la saț și veți
trăi liniștiți pe el.
20. Iar de veți zice: Dar ce să mâncăm în anul al șaptelea, când
nici nu vom semăna, nici nu vom aduna roadele noastre?
21. Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al șaselea și va aduce
roadele sale pentru trei ani.
22. Și veți semăna în anul al optulea, dar de mâncat veți mânca
roadele cele vechi până la al nouălea an: până se vor coace roadele
anului al optulea veți mânca din cele vechi din anii trecuți.
23. Pământul să nu-l vindeți de veci, că pământul este al Meu; iar
voi sunteți străini și venetici înaintea Mea.
24. În toate părțile stăpânirii voastre să îngăduiți răscumpărarea
pământului.
25. Dacă fratele tău, care e cu tine, va sărăci și va vinde din
moștenirea sa, să vină ruda sa de aproape și să cumpere ceea ce
vinde fratele său.
26. Dacă însă nu va avea cineva rudenie, ci îi va da lui mâna și
va găsi cât îi trebuie pentru răscumpărare,
27. Atunci să numere anii vânzării sale, și ce trece să întoarcă
aceluia, căruia i-a vândut, și se va întoarce la moșia sa.
28. Iar dacă nu va găsi mâna lui cit îi trebuie să întoarcă aceluia,
atunci pământul vândut de el va rămâne în mâinile cumpărătorului
până la anul jubileu, și în anul jubileu cumpărătorul va ieși și
vânzătorul va intra în stăpânirea sa.
29. De va vinde cineva casă de locuit în oraș îngrădit cu zid, poate
s-o răscumpere până într-un an de la vânzarea ei: timp de un an
poate s-o răscumpere.
30. Iar de nu se va răscumpăra până la împlinirea unui an întreg,
casa cea din oraș îngrădit cu zid va rămâne pentru totdeauna aceluia
care a cumpărat-o și urmașilor lui, și în anul jubileu nu va trece
de la el.
31. Iar casele din sate, care n-au împrejur zid, să se socotească
deopotrivă cu pământul: ele se pot răscumpăra oricând și în anul
jubileu trec la fostul lor stăpân.
32. Cât pentru orașele leviților și casele din orașele stăpânirii
lor, leviții le vor putea răscumpăra de-a pururi.
33. Iar dacă cineva din leviți nu va face răscumpărarea, atunci
casa vândută din orașele stăpânirii lor se întoarce în anul jubileu,
căci casele din orașele leviților sunt stăpânirea lor între fiii
lui Israel.
34. Nici ogoarele dimprejurul orașelor lor nu se pot vinde, pentru
că acestea sunt moștenirea lor veșnică.
35. Dacă fratele tău va sărăci și va ajunge la strâmtorare înaintea
ta, ajută-l, fie străin, fie băștinaș, ca să trăiască cu tine.
36. Să nu iei de la el dobândă și spor, ci să te temi de Dumnezeul
tău, ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul.
37. Argintul tău să nu ți-l dai lui cu camătă și pâinea ta să nu
i-o dai ca s-o iei cu spor.
38. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul
Egiptului, ca să vă dau pământul Canaanului și ca să fiu Dumnezeul
vostru.
39. Când îi va sărăci fratele și-i se va vinde ție, să nu-l pui
la muncă de rob,
40. Ci să fie el la tine ca simbriaș sau străin, și să-ți lucreze
până la anul jubileu;
41. Iar atunci să se ducă de la tine, și el și copiii lui împreună
cu el, să se întoarcă în neamul său și să intre iarăși în stăpânirea
părinților săi.
42. Pentru că ei sunt robii Mei, pe care Eu i-am scos din pământul
Egiptului;
43. Să nu-i vinzi, cum se vând robii, să nu-i stăpânești cu cruzime
și să te temi de Dumnezeul tău.
44. Iar ca să-ti ai robul tău și roaba ta, să-ti cumperi rob și
roabă de la neamurile dimprejurul vostru.
45. Puteți să vă cumpărați și din copiii străinilor, care s-au așezat
la voi, și din neamul lor, care este la voi și care s-a născut în
pământul vostru; pot să fie averea voastră.
46. Puteți să-i dați moștenire fiilor voștri după voi, ca orice
avere, veșnic să-i stăpâniți, ca pe robi. Iar asupra fraților voștri
din fiii lui Israel și unul asupra altuia, să nu domniți cu cruzime.
47. Dacă străinul sau veneticul tău s-a îmbogățit pe lângă tine,
iar fratele tău a sărăcit lângă tine și s-a vândut veneticului,
care s-a așezat la tine, sau unui urmaș din neamul veneticului,
48. Atunci, după vânzare, se va putea răscumpăra; careva din frații
lui va putea să-l răscumpere:
49. Sau unchiul lui, sau fiul unchiului va putea să-l răscumpere,
sau careva din neamul lui, din seminția lui să-l răscumpere; sau
de va avea îndestulare, să se răscumpere singur.
50. Și acela să se răfuiască cu cel ce l-a cumpărat, de la anul
când s-a vândut el până la anul jubileu, și argintul pentru care
s-a vândut să i-l întoarcă după numărul anilor; socotindu-i ca slujiți
de un simbriaș vremelnic la el.
51. Și dacă rămân încă mulți ani, el va plăti răscumpărarea potrivit
anilor acestora, după prețul cu care a fost cumpărat.
52. Iar dacă rămân puțini ani până la anul jubileu, să-i numere
și să plătească, pentru răscumpărarea sa, după numărul anilor.
53. El să fie la dânsul cu anul, ca simbriașul, și acela să nu-l
stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi.
54. Iar dacă el nu se va răscumpăra în chipul acesta, atunci în
anul jubileu va ieși el însuși, și împreună cu el, și copiii lui,
55. Pentru că fiii lui Israel sunt robii Mei; robii Mei sunt ei,
că Eu i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
Capitolul 26: Binecuvântarea și blestemul
1. Să nu vă faceți idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să
nu vă ridicați; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă
așezați în pământul vostru, ca să vă închinați la ele, că Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.
2. Zilele de odihnă ale Mele să le păziți și locașul Meu cel sfânt
să-l cinstiți, că Eu sunt Domnul.
3. De veți umbla după legile Mele și de veți păzi și plini poruncile
Mele,
4. Vă voi da ploaie la timp, pământul și pomii își vor da roadele
lor.
5. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul viilor
va ajunge până la semănat; veți mânca pâinea voastră cu mulțumire
și veți trăi în pământul vostru fără primejdie.
6. Voi trimite pace pe pământul vostru și nimeni nu vă va tulbura;
voi goni fiarele sălbatice și sabia nu va trece prin pământul vostru.
7. Veți alunga pe vrăjmașii voștri și vor cădea uciși înaintea voastră.
8. Cinci din voi vor birui o sută și o sută din voi vor goni zece
mii și vor cădea vrăjmașii voștri de sabie înaintea voastră.
9. Căuta-voi spre voi și vă voi binecuvânta; veți avea copii, vă
voi înmulți și voi fi statornic în legământul Meu cu voi.
10. Veți mânca roadele vechi din anii trecuți și veți da la o parte
pe cele vechi pentru a face loc celor noi.
11. Voi așeza locașul Meu în mijlocul vostru și sufletul Meu nu
se va scârbi de voi.
12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru și voi poporul
Meu.
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul
Egiptului, ca să nu mai fiți robi acolo; am sfărâmat jugul vostru
și v-am povățuit cu fruntea ridicată.
14. Iar de nu Mă veți asculta și de nu veri păzi aceste porunci
ale Mele,
15. De veți disprețui așezămintele Mele și de se va scârbi sufletul
vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, și călcând legământul
Meu,
16. Atunci și Eu am să Mă port cu voi așa: Voi trimite asupra voastră
groaza, lingoarea și frigurile, de care vi se vor secătui ochii
și vi se va istovi sufletul; veți semăna semințele în zadar și vrăjmașii
voștri le vor mânca.
17. Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți cădea înaintea
vrăjmașilor voștri; vor domni peste voi dușmanii voștri și veți
fugi când nimeni nu vă va alunga.
18. Dacă nici după toate acestea nu Mă veți asculta, atunci înșeptit
voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre.
19. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră și cerul vostru îl
voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama.
20. În zadar vă veți cheltui puterile voastre, că pământul vostru
nu-și va da roadele sale, nici pomii din țara voastră nu-și vor
da poamele lor.
21. Dacă și după acestea veți umbla împotriva Mea și nu veți vrea
să Mă ascultați, atunci vă voi adăuga lovituri înșeptit pentru păcatele
voastre;
22. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi
de copii; vor prăpădi vitele voastre și pe voi vă voi împuțina așa,
încât se vor pustii drumurile voastre.
23. Dacă nici după aceasta nu vă veți îndrepta, împotrivindu-vă
Mie,
24. Atunci și Eu voi veni cu mânie asupra voastră și vă voi lovi
înșeptit pentru păcatele voastre.
25. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoare, ca să răzbune legământul
Meu. Iar dacă vă veți ascunde în orașele voastre, voi trimite asupra
voastră molimă și veți fi dați în mâinile vrăjmașului.
26. Pâinea, care vă hrănește, o voi lua de la voi; zece femei vor
coace pâine pentru voi într-un cuptor și vor da pâinea voastră cu
cântarul și veți mânca și nu vă veți sătura.
27. Dacă nici după aceasta nu Mă veți asculta și veți păși împotriva
Mea,
28. Atunci și Eu cu mânie voi veni asupra voastră și vă voi pedepsi
înșeptit pentru păcatele voastre;
29. Veți mânca din carnea fiilor voștri și din carnea fiicelor voastre.
30. Dărâma-voi înălțimile voastre și voi strica stâlpii voștri;
trupurile voastre le voi prăbuși sub dărâmăturile idolilor voștri
și se va scârbi sufletul Meu de voi.
31. Orașele voastre le voi preface în ruine, voi pustii locașurile
voastre cele sfinte și nu voi mirosi miresmele plăcute ale jertfelor
voastre.
32. Pustii-voi pământul vostru așa încât să se mire de el vrăjmașii
voștri care se vor așeza pe el;
33. Iar pe voi vă voi risipi printre popoare; în urma voastră Îmi
voi ridica sabia și va fi pământul vostru pustiu și orașele voastre
dărâmate.
34. Atunci pământul se va bucura de odihnele sale în zilele pustiirii
lui; când voi veți fi în pământul vrăjmașilor voștri, atunci pământul
vostru se va odihni și se va bucura de odihna lui.
35. În toate zilele pustiirii lui el se va odihni cât nu s-a odihnit
în zilele de odihnă ale voastre, când locuiați voi în el.
36. Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica
în pământul vrăjmașilor lor; până și freamătul frunzei ce se clatină
îi va pune pe fugă și vor fugi ca de sabie și vor cădea când nimeni
nu-i va alunga.
37. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni
nu-i va urmări și nu veți avea putere să vă împotriviți vrăjmașilor
voștri.
38. Veți pieri printre popoare și vă va înghiți pământul vrăjmașilor
voștri.
39. Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor
în pământurile vrăjmașilor. voștri, se vor usca și pentru păcatele
părinților lor.
40. Atunci își vor mărturisi fărădelegile lor și fărădelegile părinților
lor, cum au săvârșit ei nelegiuiri împotriva Mea și au pășit împotriva
Mea.
41. Pentru care și Eu am venit cu mânie asupra lor și i-am adus
în pământul vrăjmașilor lor; atunci se va supune inima lor cea netăiată
împrejur și vor suferi ei pentru nelegiuirile lor.
42. Și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, de legământul
Meu cu Isaac, și de legământul Meu cu Avraam Îmi voi aduce aminte
și de pământ îmi voi aduce aminte.
43. Când pământul va fi părăsit de ei și el se va bucura de odihna
lui, golit fiind de ei, și ei vor suferi pentru fărădelegi și pentru
că au nesocotit legile Mele și sufletul lor s-a scârbit de așezământul
Meu;
44. Când vor fi ei în pământul vrăjmașilor, Eu nu-i voi disprețui
și nu Mă voi scârbi de ei, așa încât să-i pierd și să stric legământul
Meu cu ei, că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45. Îmi voi aminti de ei pentru legământul încheiat cu strămoșii
lor, pe care i-am scos din pământul Egiptului, înaintea ochilor
popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul".
46. Acestea sunt așezămintele, hotărârile și legile pe care le-a
așezat Domnul între Sine și fiii lui Israel prin Moise, pe Muntele
Sinai.
Capitolul 27: Făgăduințe și zeciuieli
l. A grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune: De va făgădui cineva
să-și afierosească sufletul său Domnului, prețuirea ta să fie așa:
3. Prețul pentru un bărbat, de la douăzeci până la șaizeci de ani,
să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt.
4. Iar dacă este femeie, prețul să fie treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, prețul să fie pentru bărbat
douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli.
6. Iar de la o lună până la cinci ani, prețul să fie pentru bărbat
cinci sicli de argint, și pentru femeie trei sicli de argint.
7. De la șaizeci de ani în sus prețul să fie pentru bărbat cincisprezece
sicli de argint, și pentru femeie zece sicli.
8. Iar dacă este sărac și nu e în stare să plătească prețul, atunci
să fie adus la preot și să-l prețuiască preotul; potrivit cu starea
celui ce și-a dat făgăduința să-l prețuiască preotul.
9. Dacă însă va fi un dobitoc, ce se aduce jertfă Domnului, tot
ce se aduce Domnului trebuie să fie sfânt.
10. Să nu schimbe nici bun cu rău, nici rău cu bun; iar de schimbă
cineva dobitoc cu dobitoc, atunci și cel schimbat și cel dat schimb
va fi sfânt.
11. Dacă ar fi cumva un dobitoc necurat, care nu se aduce jertfă
Domnului, și el va fi adus la preot,
12. Preotul îl va prețui ori de este bun, ori de este rău; și cum
îl va prețui preotul, așa să fie.
13. De va vrea cineva să-l răscumpere, atunci să adauge a cincea
parte la preț.
14. De va afierosi cineva casa sa Domnului, s-o prețuiască preotul,
de este bună sau rea, și cum o va prețui preotul, așa să rămână.
15. Dacă afierositorul va vrea să răscumpere casa sa, să adauge
a cincea parte de argint la prețulei și va fi a lui.
16. De va afierosi cineva Domnului țarină din moșia sa, prețuirea
să se facă după venitul ei, cincizeci de sicli de argint pentru
fiecare gomer de orz semănat.
17. De își va afierosi țarina sa chiar din anul jubileu, să fie
după prețul hotărât.
18. Iar de își afierosește cineva țarina sa după anul jubileu, atunci
preotul să socotească argintul după numărul anilor ce mai rămân
până la anul jubileu și să scadă din prețul ei.
19. Dacă însă va vrea să-și răscumpere țarina cel ce a afierosit-o,
atunci el să adauge a cincea parte de argint la prețul ei și să
rămână a lui.
20. Iar dacă acela nu-și va răscumpăra țarina și va fi vândută altui
om, atunci nu se mai. poate răscumpăra;
21. Țarina aceea, când se va întoarce în anul jubileu, va fi afierosire
Domnului, ca țarină jertfă, și va trece în stăpânirea preotului.
22. Iar dacă cineva va afierosi Domnului o țarină cumpărată, care
nu este din țarinile moșiei lui,
23. Preotul să-i socotească partea de preț până la anul jubileu,
și acela să-i dea prețul în aceeași zi, ca afierosire Domnului,
24. Și țarina în anul jubileu va trece iar la acela, de la care
a fost cumpărată și din moșia căruia a fost pământul acela.
25. Toate prețurile să fie făcute după siclul sfânt; siclul să aibă
douăzeci de ghere.
26. Numai întâii născuți ai dobitoacelor, care după întâietatea
nașterii sunt ai Domnului, să nu-i afierosească nimeni: fie bou,
fie oaie, că sunt ai Domnului.
27. Iar dacă este dobitoc necurat, să fie răscumpărat după prețuirea
ta, la care să se mai adauge a cincea parte, și de nu se va răscumpăra
să se vândă după prețuirea ta.
28. Toate cele afierosite, pe care omul cu jurământ le dă Domnului
din ale sale, - fie om, fie dobitoc, fie țarină din moșia sa, -
nici nu se răscumpără, nici nu se vând. Tot ce este afierosit cu
jurământ este sfințenie mare a Domnului.
29. Orice om afierosit cu jurământ nu se răscumpără, ci trebuie
să se dea morții.
30. Toată dijma de la pământ, din roadele pământului și din roadele
pomilor este a Domnului, sfințenia Domnului.
31. Și de va voi cineva să-și răscumpere dijma, să adauge la prețul
ei a cincea parte.
32. Toată dijma de la boi și de la oi și tot al zecelea din câte
trec pe sub toiag este afierosit Domnului.
33. Nu trebuie căutat de este bun sau rău și nu trebuie schimbat;
dar de-l va schimba cineva, atunci și cel schimbat și schimbul vor
fi sfinte și nu se vor putea răscumpăra".
34. Acestea sunt poruncile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise
pe Muntele Sinai pentru fiii lui Israel. |