Capitolul 1: Luptătorii lui Israel
1. În ziua întâi a lunii a doua din anul al doilea după ieșirea Israeliților
din pământul Egiptului, a grăit Domnul cu Moise în cortul adunării,
în pustiul Sinai, și a zis:
2. "Numărați toată obștea fiilor lui Israel după semințiile
lor, după familiile lor și după numele lor, om cu om.
3. Tot bărbatul de la douăzeci de ani în sus, tot cel ce poate ieși
la oaste în Israel, să se numere de tine și de Aaron și să se rânduiască
în tabăra lui.
4. Dar cu voi să mai fie din fiecare seminție câte un om, care e
cel mai de seamă în neamul său.
5. Iată numele bărbaților care vor fi cu voi: din Ruben: Elițur,
fiul lui Ședeur;
6. Din Simeon: Șelumiel, fiul lui Țurișadai;
7. Din Iuda: Naason, fiul lui Aminadab;
8. Din Isahar: Natanael, fiul lui Țuar;
9. Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10. Din fiii lui Iosif: Elișama, fiul lui Amihud, din Efraim; și
Gamaliel, fiul lui Pedațur, din Manase;
11. Din Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon;
12. Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amișadai;
13. Din Așer: Paghiel, fiul lui Ocran;
14. Din Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel;
15. Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16. Aceștia sunt bărbații aleși ai obștii, capii semințiilor părinților
lor, căpeteniile peste mii în Israel".
17. Luând deci Moise și Aaron pe bărbații aceștia, care au fost
numiți pe numele lor,
18. Au adunat toată obștea în ziua întâi a lunii a doua din anul
al doilea și au înscris, după spițele neamului lor, pe toți bărbații
de la douăzeci de ani în sus pe seminții, pe familii și pe numele
lor, om cu om.
19. Numărătoarea aceasta a făcut-o Moise în pustiul Sinai, cum îi
poruncise Domnul.
20. Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după seminția
lor, după neamurile lor, după familiile lor, după numele lor, toți
bărbații om cu om, de la douăzeci de ani în sus, toți cei buni de
oaste,
21. S-au numărat în seminția lui Ruben patruzeci și șase de mii
cinci sute.
22. Fiii lui Simeon, după seminția lor, după neamurile lor, după
familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci
de ani în sus, toți cei buni de oaste,
23. S-au numărat în seminția lui Simeon cincizeci și nouă de mii
trei sute.
24. Fiii lui Gad, după seminția lor, după neamurile lor, după familiile
lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci de
ani în sus, toți cei buni de oaste,
25. S-au numărat în seminția lui Gad patruzeci și cinci de mii șase
sute cincizeci.
26. Fiii lui Iuda, după seminția lor, după neamurile lor, după familiile
lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci de
ani în sus, toți cei buni de oaste,
27. S-au numărat în seminția lui Iuda șaptezeci și patru de mii
șase sute.
28. Fiii lui Isahar, după seminția lor, după neamurile lor, după
familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de ia douăzeci
de ani în sus, toți cei buni de oaste,
29. S-au numărat în seminția lui Isahar cincizeci și patru de mii
patru sute.
30. Fiii lui Zabulon, după semințiile lor, după neamurile lor, după
familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci
de ani în sus, toți cei buni de oaste,
31. S-au numărat în seminția lui Zabulon cincizeci și șapte de mii
patru sute.
32. Fiii lui Iosif: fiii lui Efraim, după seminția lor, după neamurile
lor, după familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om,
de la douăzeci de ani în sus, toți cei buni de oaste,
33. S-au numărat în seminția lui Efraim patruzeci de mii cinci sute.
34. Fiii lui Manase, după seminția lor, după neamurile lor, după
familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci
de ani în sus, toți cei buni de oaste,
35. S-au numărat în seminția lui Manase treizeci și două de mii
două sute.
36. Fiii lui Veniamin, după seminția lor, după neamurile lor, după
familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci
de ani în sus, toți cei buni de oaste,
37. S-au numărat în seminția lui Veniamin treizeci și cinci de mii
patru sute.
38. Fiii lui Dan, după seminția lor, după neamurile lor, după familiile
lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci de
ani în sus, toți cei buni de oaste,
39. S-au numărat în seminția lui Dan, șaizeci și două de mii șapte
sute.
40. Fiii lui Așer, după seminția lor, după neamurile lor, după familiile
lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci de
ani în sus, toți cei buni de oaste,
41. S-au numărat în seminția lui Așer patruzeci și una de mii cinci
sute.
42. Fiii lui Neftali, după seminția lor, după neamurile lor, după
familiile lor, după numele lor, toți bărbații om cu om, de la douăzeci
de ani în sus, toți cei buni de oaste,
43. S-au numărat în seminția lui Neftali cincizeci și trei de mii
patru sute.
44. Aceștia sunt cei care au intrat la numărătoarea făcută de Moise
și Aaron și de cei doisprezece bărbați, căpeteniile lui Israel,
câte un bărbat de fiecare seminție, după neamul strămoșesc.
45. Deci toți fiii lui Israel de la douăzeci de ani în sus, buni
de oaste, care au intrat la numărătoare, după familiile lor,
46. Au fost șase sute trei mii cinci sute cincizeci.
47. Iar leviții, după seminția părinților lor, n-au fost numărați
între ei.
48. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
49. "Vezi ca seminția lui Levi să n-o bagi la numărătoare și
să nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Israel;
50. Ci rânduiește pe leviți la cortul adunării și le încredințează
toate lucrurile lui și toate câte sunt în el. Ei să poarte cortul
și toate lucrurile lui, să slujească în el și să își așeze tabăra
împrejurul lui.
51. Când va fi să plece cortul, leviții să-l strângă, și când va
fi să se oprească, leviții să-l așeze; iar de se va apropia unul
străin, să fie omorât.
52. Fiii lui Israel să poposească fiecare în tabăra sa și fiecare
sub steagul său și în cetele lor.
53. Iar leviții să-și așeze tabăra aproape, împrejurul cortului
adunării, ca să nu vină mânia asupra obștii fiilor lui Israel; și
să străjuiască leviții la cortul adunării".
54. Și au făcut fiii lui Israel toate câte poruncise Domnul lui
Moise și Aaron; așa au făcut.
Capitolul 2: Tabăra poporului lui Israel
1. Atunci a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
2. "Fiii lui Israel să poposească fiecare lângă steagul său,
în preajma semnelor familiei sale, și să-și așeze taberele înaintea
cortului mărturiei și împrejurul lui.
3. Întâi, spre răsărit, să poposească steagul taberei lui Iuda,
cu cetele sale, cu Naason, fiul lui Aminadab, căpetenia fiilor lui
Iuda,
4. Și cu oștenii săi în număr de șaptezeci și patru de mii șase
sute.
5. Alături să poposească seminția lui Isahar, cu Natanael, fiul
lui Țuar, căpetenia fiilor lui Isahar,
6. Și cu oștenii săi în număr de cincizeci și patru de mii patru
sute.
7. Mai departe va poposi seminția lui Zabulon, cu Eliab, fiul lui
Helon, căpetenia fiilor lui Zabulon,
8. Cu oștenii săi în număr de cincizeci și șapte de mii patru sute.
9. Toți aceștia în număr de o sută optzeci și șase de mii patru
sute, care țin de tabăra lui Iuda, să plece întâi.
10. Spre miazăzi să se așeze tabăra lui Ruben, cu cetele sale și
Elițur, fiul lui Ședeur, căpetenia fiilor lui Ruben,
11. Și cu oștenii săi în număr de patruzeci și șase de mii cinci
sute.
12. Lângă el va poposi seminția lui Simeon, cu Șelumiel, fiul lui
Țurișadai, căpetenia fiilor lui Simeon,
13. Și cu oștenii săi în număr de cincizeci și nouă de mii trei
sute.
14. După acesta va poposi seminția lui Gad, cu Eliasaf, fiul lui
Raguel, căpetenia fiilor lui Gad,
15. Și cu oștenii săi în număr de patruzeci și cinci de mii șase
sute cincizeci.
16. Toți aceștia cu luptătorii lor în număr de o sută cincizeci
și una de mii patru sute cincizeci, care țin de tabăra lui Ruben,
rânduiți în tabere, vor pleca în rândul al doilea.
17. După aceea, când va pleca cortul adunării, tabăra leviților
va fi în mijlocul taberelor și precum au poposit așa să și plece,
fiecare la rândul său și sub steagul său.
18. Spre apus va poposi tabăra lui Efraim cu cetele sale și cu Elișama,
fiul lui Amihud, căpetenia fiilor lui Efraim,
19. Și cu oștenii săi în număr de patruzeci de mii cinci sute.
20. Lângă ea se va așeza seminția lui Manase cu Gamaliel, fiul lui
Pedațur, căpetenia fiilor lui Manase,
21. Și cu oștenii săi în număr de treizeci și două de mii două sute.
22. După acesta seminția lui Veniamin cu Abidan, fiul lui Ghedeon,
căpetenia fiilor lui Veniamin,
23. Și cu oștenii lui în număr de treizeci și cinci de mii patru
sute.
24. Toți aceștia cu luptătorii lor în număr de o sută opt mii o
sută, care țin de tabăra lui Efraim, vor pleca în al treilea rând,
așezați în cete.
25. La miazănoapte se va așeza tabăra lui Dan cu cetele sale și
cu Ahiezer, fiul lui Amișadai, căpetenia fiilor lui Dan,
26. Și cu oștenii săi în număr de șaizeci și două de mii șapte sute.
27. Lângă el își va așeza tabăra seminția lui Așer, cu Paghiel,
fiul lui Ocran, căpetenia fiilor lui Așer,
28. Și cu oștenii săi în număr de patruzeci și una de mii cinci
sute.
29. Mai departe își va așeza tabăra seminția lui Neftali cu Ahira,
fiul lui Enan, căpetenia fiilor lui Neftali,
30. Și cu oștenii săi în număr de cincizeci și trei de mii patru
sute.
31. Toți aceștia cu luptătorii lor în număr de o sută cincizeci
și șapte de mii șase sute, care țin de tabăra lui Dan, să plece
la urmă sub steagurile lor și rânduiți în cete".
32. Aceștia sunt fiii lui Israel care au intrat la numărătoare după
familiile lor. Toți, câți au intrat la numărătoare pe tabere și
pe cete, erau șase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33. Iar leviții nu s-au numărat cu ei, după cum poruncise Domnul
lui Moise.
34. Și au făcut fiii lui Israel toate câte poruncise Domnul lui
Moise: așa se așezau în tabere sub steagurile lor și așa purcedeau
fiecare cu seminția sa și cu familia sa.
Capitolul 3: Leviții și slujba lor
1. Iată acum spița neamului lui Aaron și a lui Moise, din timpul
când a grăit Domnul cu Moise pe Muntele Sinai, și iată numele fiilor
lui Aaron:
2. Nadab, întâiul născut, Abiud, Eleazar și Itamar.
3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoți miruiți, care au
fost sfințiți, ca să slujească cele ale preoției.
4. Insă Nadab ș: Abiud au murit înaintea feței Domnului, când au
adus foc străin înaintea feței Domnului în pustiul Sinai, neavând
copii, și au rămas preoți numai Eleazar și Itamar cu tatăl lor Aaron.
5. Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis:
6. "Ia seminția lui Levi și o pune la îndemâna lui Aaron preotul,
ca să-l ajute în slujba lui.
7. Să fie de pază în locul lui și în locul fiilor lui Israel la
cortul adunării; să facă slujbele la cort;
8. Să păstreze toate lucrurile cortului adunării, să străjuiască
în locul fiilor lui Israel și să facă slujbele la cort.
9. Dă pe leviți la îndemâna lui Aaron, fratele tău, și fiilor lui,
preoților; să-Mi fie dăruiți Mie dintre fiii lui Israel.
10. Iar lui Aaron și fiilor lui încredințează-le cortul adunării,
ca să-și păzească datoria lor preoțească și toate cele de la jertfelnic
și de după perdea; iar de se va apropia cineva străin, să fie omorât".
11. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
12. "Iată, Eu am luat din fiii lui Israel pe leviți în locul
tuturor întâilor născuți, în locul tuturor celor ce se nasc întâi
în Israel și aceia vor fi în locul acestora.
13. Leviții să fie ai Mei, căci toți întâi-născuții sunt ai Mei.
În ziua când am lovit pe toți întâi-născuții în pământul Egiptului,
atunci Mi-am sfințit pe toți întâi-născuții lui Israel de la om
până la dobitoc și aceștia să fie ai Mei. Eusunt Domnul".
14. Iarăși a grăit Domnul cu Moise, în pustiul Sinai, și a zis:
15. "Numără pe fiii lui Levi, după familiile lor, după neamurile
lor; pe toți cei de parte bărbătească, de la o lună în sus să-i
numeri".
16. Și i-au numărat Moise și Aaron, după cuvântul Domnului, cum
le poruncise Domnul.
17. Iată dar care sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherșon,
Cahat și Merari.
18. Iar numele fiilor lui Gherșon, după neamurile lor, sunt: Libni
și Șimei.
19. Fiii lui Cahat, după neamurile lor, sunt: Amram, Ițhar, Hebron
și Uziel.
20. Fiii lui Merari, după neamurile lor, sunt: Mahli și Muși. Acestea
sunt neamurile lui Levi, după familiile lor.
21. Din Gherșon au ieșit neamul lui Libni și neamul lui Șimei: aceste
neamuri sunt din Gherșon.
22. Socotindu-se la număr tot cel de parte bărbătească, de la o
lună în sus, s-au numărat în neamul lui Gherșon șapte mii cinci
sute.
23. Fiii lui Gherșon trebuia să se așeze cu tabăra în urma cortului,
spre asfințit.
24. Eliasaf, fiul lui Lael, era căpetenia familiei fiilor lui Gherșon.
25. Fiii lui Gherșon la cortul adunării aveau să păzească cortul
și acoperișul lui, perdeaua de la ușa cortului adunării,
26. Perdelele curții, perdeaua de la intrarea curții celei dimprejurul
cortului și jertfelnicului, frânghiile și toate uneltele lor.
27. Din Cahat a ieșit familia lui Amram, familia lui Ițhar, familia
lui Hebron și familia lui Uziel: aceste familii sunt din Cahat.
28. Socotindu-se la număr tot cel de parte bărbătească, de la o
lună în sus, s-au numărat în neamul acesta opt mii trei sute. Ei
păzeau locașul sfânt.
29. Familiile fiilor lui Cahat trebuia să-și așeze tabăra lângă
cort, în partea de miazăzi;
30. Iar căpetenie în familiile neamului lui Cahat era Elțafan, fiul
lui Uziel.
31. În paza lor se afla chivotul, masa, sfeșnicul, jertfelnicul,
vasele sfinte, care se întrebuințează la slujbe, și perdeaua cu
toate ale ei.
32. Căpetenie peste căpeteniile leviților era Eleazar, fiul preotului
Aaron , care era rânduit să privegheze pe cei ce aveau în păstrare
locașul sfânt.
33. Din Merari au ieșit familia lui Mahli și familia lui Muși; aceste
familii sunt din Merari.
34. Socotindu-se la număr tot cel de parte bărbătească de la o lună
în sus, s-au numărat în neamul acesta șase mii două sute;
35. Iar căpetenie peste familiile din neamul lui Merari era Țuriel,
fiul lui Abihael. Aceștia trebuia să-și așeze tabăra lângă cort,
în partea de miazănoapte.
36. În paza fiilor lui Merari s-au rânduit scândurile dimprejurul
cortului, pârghiile lui, stâlpii lui, postamentele acestora, și
toate lucrurile și uneltele lor,
37. Stâlpii curții din toate părțile ei, postamentele lor, țărușii
curții și frânghiile ei.
38. Iar în partea de dinainte a cortului adunării, spre răsărit,
trebuia să-și așeze tabăra Moise și Aaron și fiii acestuia, cărora
li se încredințase paza locașului sfânt în locul fiilor lui Israel.
Iar de se va apropia vreun străin, să fie omorât.
39. Deci toți leviții numărați, pe care i-au numărat Moise și Aaron,
cum poruncise Domnul, după neamurile lor, parte bărbătească, de
la o lună în sus, au fost douăzeci și două de mii.
40. Apoi a zis Domnul către Moise: "Socotește pe tot bărbatul
întâi-născut dintre fiii lui Israel, de la o lună în sus, și ia
numărul numelor lor.
41. Și în locul tuturor întâi-născuților ai fiilor lui Israel, să
iei pentru Mine pe leviți. Eu sunt Domnul. Și vitele leviților să
le iei în locul a tot întâi-născutului din vitele fiilor lui Israel".
42. Și a numărat Moise, după cum îi poruncise Domnul, pe toți întâi-născuții
dintre fiii lui Israel;
43. Și întâi-născuții de parte bărbătească de la o lună în sus,
după numărul numelor, au fost toți douăzeci și două de mii două
sute șaptezeci și trei.
44. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
45. "Ia pe leviți în locul tuturor întâi-născuților fiilor
lui Israel și vitele leviților în locul vitelor lor, și să fie leviții
ai Mei. Eu sunt Domnul!
46. Iar ca răscumpărare pentru cei două sute șaptezeci și trei de
întâi-născuți ai fiilor lui Israel, care trec peste numărul leviților,
47. Să iei câte cinci sicli de cap, socotind câte douăzeci de ghere
într-un siclu, după siclul sfânt,
48. Și argintul acesta să-l dai lui Aaron și fiilor lui, ca răscumpărare
pentru cei ce prisosesc peste numărul lor".
49. Și adunând Moise argintul de răscumpărare pentru întâi-născuții
lui Israel, care treceau peste numărul leviților,
50. S-au găsit o mie trei sute șaizeci și cinci de sicli, după siclul
sfânt.
51. Și a dat Moise argintul de răscumpărare, pentru cei ce prisoseau,
lui Aaron și fiilor lui, după cuvântul Domnului, precum poruncise
Domnul lui Moise.
Capitolul 4: Slujbe deosebite ale leviților și
numărul lor
1. Și a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
2. "Numără din fiii lui Levi pe fiii lui Cahat, după neamurile
și după familiile lor, pe toți cei buni de slujbă,
3. De la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, ca să
lucreze la cortul adunării.
4. Slujba fiilor lui Cahat la cortul adunării va fi să ducă sfânta
sfintelor.
S. Când va pleca tabăra, să intre Aaron și fiii lui, să ia perdeaua
despărțitoare între sfânta și sfânta sfintelor, să învelească cu
ea chivotul legii;
6. Să pună apoi un acoperământ de piei vinete, iar pe deasupra aceluia
să arunce un înveliș de lână albastră și să pună pârghiile la chivot.
7. Apoi să aștearnă pe masa pâinilor punerii înainte o fată de masă
violetă și să pună pe ea blidele, talerele, oalele și cupele cele
pentru turnat, și pâinile ei pururea să fie pe ea.
8. Peste acestea să pună o poală purpurie, iar pe deasupra ei să
pună un acoperământ de piele vânătă și să-i pună pârghiile.
9. Să ia apoi o îmbrăcăminte violetă și să acopere sfeșnicul și
candelele lui, cleștele lui, plutele lui, și toate vasele cele pentru
untdelemn, care se întrebuințează la el.
10. Să-l acopere pe el și toate uneltele lui cu un acoperământ de
piei vinete și să-l pună pe năsălie.
11. Peste jertfelnicul cel de aur să pună o îmbrăcăminte violetă,
să-l acopere cu un acoperământ de piei vinete și apoi să-i așeze
pârghiile în verigi.
12. Să ia toate lucrurile cele pentru slujbă, care se întrebuințează
la slujbă în locașul sfânt, și să le pună în învelișuri de lână
violetă, să le acopere cu acoperăminte de piei vinete și să le pună
pe năsălie.
13. După aceea să curețe jertfelnicul de cenușă, să-l acopere cu
o îmbrăcăminte violetă,
14. Să pună pe el toate vasele lui, care se întrebuințează la el
în timpul slujbei: cleștele, furculițele, lopețile, oalele și toate
vasele jertfelnicului, să-l acopere cu un acoperământ de piei vinete
și să-i pună pârghiile. Să ia apoi o îmbrăcăminte violetă și să
acopere baia și postamentul ei; să pună pe deasupra lor un acoperământ
vânăt de piele și să le pună pe năsălie.
15. După aceea Aaron și fiii lui, înainte de plecarea taberei la
drum, vor strânge tot cortul și vor înveli toate lucrurile locașului
sfânt, iar fiii lui Cahat vor veni să le ia; dar nu trebuie să se
atingă ei de sfânta sfintelor, ca să nu moară. Aceste lucruri ale
cortului să le ducă fiii lui Cahat.
16. Eleazar, fiul preotului Aaron, va fi supraveghetor peste untdelemnul
pentru sfeșnic, aromatele de tămâiat, darul zilnic de pâine și mirul;
va avea și supraveghere peste tot cortul și peste câte sunt în el
și în locașul sfânt și peste toate lucrurile".
18. "Să nu lăsați să se stingă sămânța neamului lui Cahat dintre
leviți.
19. Iată ce trebuie să le faceți, ca să trăiască și să nu moară,
când se vor apropia de sfânta sfintelor: să vină Aaron și fiii lui
și să pună pe fiecare la slujba lui și la sarcina lui;
20. Dar ei să nu vină să privească la cele sfinte, când le învelesc,
ca să nu moară".
21. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
22. "Numără și pe fiii lui Gherșon, pe familii și pe neamuri,
de la treizeci de ani până la cincizeci de ani;
23. Și să numeri pe toți cei buni de slujbă, ca să lucreze la cortul
adunării.
24. Iată slujba familiilor lui Gherșon, adică ce au de făcut și
de dus:
25. Să ducă acoperișurile cortului, cortul adunării, acoperișul
lui, acoperișul cel de piei vinete, care e pe deasupra lor, perdeaua,
care se atârnă la ușa cortului adunării,
26. Perdeaua de la poarta curții, pânzele curții celei dimprejurul
cortului și a jertfelnicului, frânghiile lor și toate lucrurile
lor de slujbă și tot ce este de făcut la ele să facă ei.
27. Toate slujbele fiilor lui Gherșon la ducerea poverilor și la
toate lucrările lor trebuie să se facă după porunca lui Aaron și
a fiilor lui și lor să le încredințați spre păstrare tot ceea ce
au ei de dus.
28. Acestea sunt slujbele fiilor lui Gherșon la cortul adunării
și acestea li se vor încredința spre păstrare sub. supravegherea
lui Itamar, fiul preotului Aaron.
29. Pe fiii lui Merari, iar să-i numeri, după neamurile și după
familiile lor,
30. De la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani. Să numeri
pe toți cei buni de slujbă, ca să lucreze la cortul adunării.
31. Iată ce să ducă ei, după slujba lor la cortul adunării: scândurile
cortului cu pârghiile lor, stâlpii lui cu postamentele lor, funiile
cortului cu țărușii lor;
32. Stâlpii curții de pe toate laturile ei cu postamentele lor,
țărușii curții cu frânghiile lor, toate uneltele lor și tot ce ține
de ele. Să numărați pe nume toate lucrurile ce sunt datori să ducă.
33. Aceasta-i slujba neamului fiilor lui Merari și tot ce au să
facă la cortul adunării, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului
Aaron".
34. Atunci au numărat Moise și Aaron cu căpeteniile obștii pe fiii
lui Cahat după neamurile și după familiile lor,
35. De la treizeci de ani în sus până la cincizeci de ani, pe toți
cei buni de slujbă, ea să lucreze la cortul adunării.
36. Și s-au găsit la numărătoare, după familiile lor, două mii șapte
sute cincizeci.
37. Acesta este numărul fiilor lui Cahat, toți cei buni de slujbă
la cortul adunării, pe care i-au numărat Moise și Aaron, după porunca
Domnului, dată prin Moise.
38. S-au numărat apoi fiii lui Gherșon, după neamurile și după familiile
lor,
39. De la treizeci de ani în sus, până la cincizeci de ani, toți
cei buni de slujbă, ca să lucreze la cortul adunării.
40. Și s-au găsit la numărătoare, după neamurile și după familiile
lor, două mii șase sute treizeci.
41. Acesta este numărul fiilor lui Gherșon, toți cei buni de slujbă
la cortul adunării, pe care i-au numărat Moise și Aaron, după porunca
Domnului.
42. S-a numărat după aceea și neamul fiilor lui Merari, după rudeniile
și după familiile lor,
43. De la treizeci de ani în sus, până la cincizeci de ani, toți
cei buni de slujbă, ca să lucreze la cortul adunării.
44. Și s-au găsit la numărătoare, după neamul lor și după familii,
trei mii două sute.
45. Acesta este numărul fiilor lui Merari, pe care i-au numărat
Moise și Aaron, după porunca Domnului, dată prin Moise.
46. Toți leviții, numărați de Moise și de Aaron și de căpeteniile
lui Israel, după neamurile și după familiile lor,
47. De la treizeci de ani în sus, până la cincizeci de ani, toți
cei buni de slujbă, ca să lucreze la cortul adunării și să-l ducă,
48. S-au găsit la numărătoare opt mii cinci sute optzeci.
49. Și după porunca Domnului, dată prin Moise, s-au rânduit fiecare
la lucrul său și la slujba sa, și au fost numărați, cum poruncise
Domnul lui Moise.
Capitolul 5: Curățirea taberei. Felurite jertfe
l. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Poruncește fiilor lui Israel să scoată din tabără pe toți
leproșii, pe toți cei ce au scurgere și pe toți cei întinați prin
atingere de mort.
3. De la bărbat până la femeie să-i scoateți și să-i trimiteți afară
din tabără, ca să nu pângărească taberele lor, în mijlocul cărora
locuiesc Eu".
4. Și au făcut așa fiii lui Israel: i-au scos afară din tabără.
Cum poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.
5. Și a grăit Domnul lui Moise și a zis:
6. "Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va
face vreun păcat față de un om, și prin aceasta vă păcătui împotriva
Domnului și va fi vinovat sufletul acela,
7. Să-și mărturisească păcatul ce a făcut și să întoarcă deplin
aceea prin ce a păcătuit și să mai adauge la aceea a cincea parte
și să dea aceluia față de care a păcătuit.
8. Dacă însă omul acela nu va avea moștenitor, căruia să se dea
cele pentru greșeală, atunci să le dea Domnului și vor fi ale preotului,
pe lângă berbecul de curățire, cu care acesta îl va curăți.
9. Toată pârga din toate darurile fiilor lui Israel, pe care le
aduc ei la preot, să fie ale lui.
10. Orice lucru afierosit să fie al lui; și orice va da cineva preotului
este al lui".
11. Și a grăit Domnul lui Moise și a zis:
12. "Grăiește fiilor lui Israel și zi către ei: De va greși
femeia unui bărbat și-l va înșela,
13. Și va dormi cineva cu ea în pat, și lucrul va fi ascuns de bărbatul
ei, și ea se va spurca pe ascuns, și nu vor fi martori împotriva
ei, nici nu va fi prinsă asupra faptului;
14. De va cădea asupra bărbatului duhul îndoielii bănuind pe femeia
sa, vinovată fiind aceasta, sau de va cădea asupra lui duhul îndoielii
și va bănui femeia sa, nevinovată fiind:
15. Să-și aducă bărbatul femeia sa la preot și să aducă jertfă pentru
ea a zecea parte de efă de făină de orz, dar să nu toarne deasupra
untdelemn, nici să pună tămâie, pentru că acesta este dar de bănuială,
dar de amintire, care amintește vinovăția;
16. Iar preotul să o aducă și să o pună înaintea Domnului.
17. Apoi să ia preotul apă curată de izvor într-un vas de lut, să
ia țărână din pământ de dinaintea cortului adunării și să o pună
în apă.
18. După aceea să pună preotul femeia înaintea Domnului, să descopere
capul femeii și să-i dea în mâini darul de pomenire, darul de bănuială,
iar preotul să aibă în mâini apa cea amară, care aduce blestemul.
19. Apoi să jure preotul femeia și să-i zică: Dacă n-a dormit nimeni
cu tine și tu nu te-ai spurcat și n-ai călcat credincioșia către
bărbatul tău, nevătămată să fii de această apă amară care aduce
blestem;
20. Iar de te-ai abătut, fiind măritată, și te-ai spurcat, de a
dormit cineva cu tine, afară de bărbatul tău,
21. Atunci să dea Domnul să fii de blestem și de ocară în poporul
tău; să facă Domnul ca sânul tău să cadă și să se umfle pântecele
tău.
22. Și apa aceasta, care aduce blestem, să intre înăuntrul tău,
ca să ti se umfle pântecele și să-ți cadă sânul tău. Iar femeia
să zică: Amin, amin!
23. Apoi să scrie preotul jurămintele acestea pe hârtie, să le moaie
în apa cea amară,
24. Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem, și
va înghiți ea apa aducătoare de blestem spre vătămarea ei.
25. După aceea să ia preotul din mâinile femeii darul de pâine cel
pentru bănuială și să ridice acest dar înaintea Domnului și să-l
ducă la jertfelnic.
26. Să ia apoi preotul cu pumnul o parte din darul de amintire,
s-o ardă pe jertfelnic și după aceasta să dea femeii să bea apa.
27. După ce va bea apa cea amară a blestemului, dacă ea va fi necurată
și dacă va fi înșelat pe bărbatul său, se va umfla pântecele ei
și sânul ei va cădea și va fi femeia aceea blestemată în poporul
său.
28. Iar dacă femeia nu s-a spurcat, ci va fi curată, nevătămată
va rămâne și va naște copii.
29. Aceasta este rânduiala pentru femeia bănuită, care, fiind măritată,
s-ar abate și s-ar spurca,
30. Sau pentru omul, asupra căruia ar cădea duhul geloziei și ar
bănui pe femeia sa. Atunci să pună el pe femeie înaintea feței Domnului
și să facă preotul cu ea după legea aceasta.
31. Și va fi bărbatul curat de păcat, iar femeia aceea își va purta
păcatul ei".
Capitolul 6: Nazireii. Forma binecuvântării
1. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește fiilor lui Israel și zi către ei: Dacă bărbat
sau femeie va hotărî să dea făgăduință de nazireu, ca să se afierosească
nazireu Domnului,
3. Să se ferească de vin și de sicheră; oțet de vin și oțet de sicheră
să nu bea și nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici
struguri proaspeți sau uscați să nu mănânce.
4. În toate zilele, cât va fi nazireu, să nu mănânce, nici să bea
vreo băutură făcută din struguri, de la sâmbure până la pielită.
5. În toate zilele făgăduinței sale de nazireu să nu treacă brici
pe capul său; până la împlinirea zilelor, câte a afierosit Domnului,
este sfânt și trebuie să crească părul pe capul lui.
6. În toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine să fie nazireul
Domnului, să nu se apropie de trup mort:
7. Când va muri tatăl său, sau mama sa, sau fratele său, sau sora
sa, să nu se spurce prin atingerea de ei, pentru că afierosirea
lui Dumnezeu este pe capul lui.
8. În toate zilele cât va fi nazireu, este sfântul Domnului.
9. De va muri însă cineva lângă el fără de veste și de năprasnă,
și prin aceasta își va întina capul său de nazireu, să-și tundă
capul său în ziua curățirii sale;
10. În ziua a șaptea să se tundă, iar în ziua a opta să aducă preotului
două turturele sau doi pui de porumbel, la ușa cortului adunării,
11. Și preotul să aducă o pasăre jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă
ardere de tot, și să-l curețe de spurcarea cea prin atingerea de
trupul mort și să-i sfințească în ziua aceea capul lui.
12. Apoi să-și înceapă din nou zilele sale de nazireu, afierosite
Domnului, și să aducă un berbec de un an jertfă de iertare, iar
zilele dinainte sunt pierdute, pentru că nazireatul a fost întinat.
13. Iată legea cea pentru nazireu: când se vor împlini zilele lui
de nazireu, să se aducă la ușa cortului adunării;
14. Să aducă darul său Domnului: un miel de un an, fără meteahnă,
ardere de tot; o mioară de un an, fără meteahnă, jertfă pentru păcat,
și un berbec de un an, fără meteahnă, jertfă de împăcare,
15. Și un paner cu azime de făină de grâu, frământate cu untdelemn,
și cu turte nedospite, unse cu untdelemn, cu darul lor de pâine
și cu turnarea lor.
16. Pe acestea le va înfățișa preotul înaintea Domnului, va săvârși
jertfa lui pentru păcat și arderea de lot a lui.
17. Berbecul îl va aduce Domnului jertfă de împăcare cu panerul
cel de azime; și va aduce preotul prinosul lui de pâine și turnarea
lui.
18. Și își va tunde nazireul la intrarea cortului adunării capul
său de nazireu și va lua părul capului său de nazireu și-l va pune
pe focul cel de sub jertfa de împăcare.
19. Apoi va lua preotul șoldul cel fiert al berbecului, o pâine
nedospită și o turtă nedospită din paner și le va pune nazireului
pe mâini, după ce acesta și-a tuns capul de nazireu,
20. Și să înalțe preotul acestea, legănându-le înaintea Domnului.
Această sfințenie să fie a preotului pe lângă pieptul legănat și
pe lângă șoldul înălțat. După aceasta nazireul poate să bea vin.
21. Iată rânduiala cea pentru nazireul care a dat făgăduință și
jertfa ce trebuie să aducă el Domnului pentru nazireatul său, pe
lângă ceea ce-i îngăduiesc mijloacele lui. După făgăduința sa, pe
care o va da, așa să facă, după cele legiuite pentru nazireatul
său".
22. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
23. "Spune lui Aaron și fiilor lui și le zi: Așa să binecuvântați
pe fiii lui Israel și să ziceți către ei:
24. Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească!
25. Să caute Domnul asupra ta cu față veselă și să te miluiască!
26. Să-Și întoarcă Domnul fala Sa către tine și să-li dăruiască
pace!
27. Așa să cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel și Eu, Domnul,
îi voi binecuvânta".
Capitolul 7: Jertfe și daruri ale căpeteniilor
lui Israel la sfințirea cortului
l. Când a așezat Moise cortul și l-a miruit și l-a sfințit pe el
și toate lucrurile lui, jertfelnicul și toate obiectele lui, și
le-a miruit și le-a sfințit,
2. Atunci au venit cele douăsprezece căpetenii ale lui Israel, capii
familiilor lor, mai-marii semințiilor, care supravegheaseră numărătoarea,
3. Și au adus Domnului darurile lor, șase care acoperite și doisprezece
boi, câte un car de fiecare două căpetenii și câte un bou de fiecare
căpetenie și le-au adus înaintea cortului.
4. A grăit Domnul lui Moise zicând:
5. "Primește-le de la ei, ca să fie pentru facerea lucrărilor
trebuitoare la cortul adunării și le dă leviților, potrivit cu felul
slujbei fiecăruia".
6. Și Moise, luând carele și boii, le-a dat leviților:
7. Două care și patru boi a dat fiilor lui Gherșon, după slujba
lor;
8. Patru care și opt boi a dat fiilor lui Merari, după slujba lor,
sub povața lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
9. Iar fiilor lui Cahat nu le-a dat, pentru că slujba lor era de
a duce lucrurile sfinte, pe care trebuia să le poarte pe umeri.
10. Au mai adus căpeteniile jertfe pentru sfințirea jertfelnicului,
în ziua miruirii lui, și au înfățișat căpeteniile prinoasele lor
înaintea jertfelnicului.
11. Atunci a zis Domnul către Moise: "Câte o căpetenie pe fiecare
zi să aducă prinosul său pentru sfințirea jertfelnicului".
12. În ziua întâi a adus darul său Naason, fiul lui Aminadab, căpetenia
seminției lui Iuda.
13. și darul lui a fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
14. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
15. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru ardere de tot;
16. Un țap, jertfă pentru păcat;
17. Iar ca jertfă de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci țapi,
cinci miei de un an. Acestea au fost darurile lui Naason, fiul lui
Aminadab.
18. În ziua a doua a adus Natanael, fiul lui Țuar, căpetenia seminției
lui Isahar.
19. Acesta a adus dar din partea sa: un blid de argint în greutate
de o sută treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de
sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată
cu untdelemn, pentru jertfă;
20. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
21. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru ardere de tot;
22. Un țap, jertfă pentru păcat;
23. Iar ca jertfă de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci țapi
și cinci miei de un an. Acestea au fost darurile lui Natanael, fiul
lui Țuar.
24. În ziua a treia a adus căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab,
fiul lui Helon.
25. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizecide sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
26. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
27. Un vițel, un berbec și un miel de un an ardere de tot;
28. Un țap, jertfă pentru păcat;
29. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Eliab, fiul
lui Helon.
30. În ziua a patra a adus căpetenia fiilor lui Ruben, Elițur, fiul
lui Ședeur.
31. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
32. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
33. Un vițel, un berbec și un miel de un an, pentru ardere de tot;
34. Un țap, jertfă pentru păcat;
35. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Elițur, fiul
lui Ședeur.
36. În ziua a cincea a adus căpetenia fiilor lui Simeon, Șelumiel,
fiul lui Țurișadai.
37. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
38. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
39. Un vițel, un berbec și un miel de un an, pentru ardere de tot;
40. Un țap, jertfă pentru păcat;
41. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Șelumiel,
fiul lui Țurișadai.
42. În ziua a șasea a adus căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul
lui Raguel.
43. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci sicli, după siclul
sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
44. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
45. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru ardere de tot;
46. Un țap, jertfă pentru păcat;
47. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Eliasaf,
fiul lui Raguel.
48. În ziua a șaptea a adus căpetenia fiilor lui Efraim, Elișama,
fiul lui Amihud.
49. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
50. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
51. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru ardere de tot;
52. Un țap, jertfă pentru păcat;
53. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Elișama,
fiul lui Amihud.
54. În ziua a opta a adus căpetenia fiilor lui Manase, Gamaliel,
fiul lui Pedațur.
55. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci sicli, după siclul
sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
56. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
57. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru ardere de tot;
58. Un țap, jertfă pentru păcat;
59. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Gamaliel,
fiul lui Pedațur.
60. În ziua a noua a adus căpetenia fiilor lui Veniamin, Abidan,
fiul lui Ghedeon.
61. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după siclul
sfânt, amândouă pline cu făină, amestecată cu untdelemn, pentru
jertfă;
62. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
63. Un vițel, un berbec și un miel de un an, pentru ardere de tot;
64. Un jap, jertfă pentru păcat;
65. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Abidan, fiul
lui Ghedeon.
66. În ziua a zecea a adus căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul
lui Amișadai.
67. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci sicli și o cupă de argint de șaptezeci sicli, după siclul
sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
68. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
69. Un vițel, un berbec și un miel de un an, pentru ardere de tot;
70. Un jap, jertfă pentru păcat;
71. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Ahiezer,
fiul lui Amișadai.
72. În ziua a unsprezecea a adus căpetenia fiilor lui Așer, Paghiel,
fiul lui Ocran.
73. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
74. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
75. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru arderea de tot;
76. Un țap, jertfă pentru păcat;
77. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Paghiel,
fiul lui Ocran.
78. În ziua a douăsprezecea a adus căpetenia fiilor lui Neftali,
Ahira, fiul lui Enan.
79. Darurile lui au fost: un blid de argint în greutate de o sută
treizeci de sicli și o cupă de argint de șaptezeci de sicli, după
siclul sfânt, amândouă pline cu făină de grâu, amestecată cu untdelemn,
pentru jertfă;
80. O cădelniță de aur de zece sicli, plină cu miresme;
81. Un vițel, un berbec și un miel de un an pentru ardere de tot;
82. Un țap, jertfă pentru păcat;
83. Iar pentru jertfa de împăcare: doi boi, cinci berbeci, cinci
țapi și cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Ahira, fiul
lui Enan.
84. Acestea au fost darurile din partea căpeteniilor lui Israel,
aduse la sfințirea jertfelnicului, în ziua miruirii lui: douăsprezece
blide de argint, douăsprezece cupe de argint, douăsprezece cădelnițe
de aur,
85. Având fiecare blid o sută treizeci sicli de argint și fiecare
cupă câte șaptezeci de sicli; deci argintul tot în aceste vase a
fost două mii patru sute sicli, după siclul sfânt;
86. Douăsprezece cădelnițe de aur, pline cu miresme, de câte zece
sicli fiecare, după siclul sfânt; deci tot aurul cădelnițelor a
fost o sută douăzeci de sicli;
87. Pentru arderi de tot au fost: doisprezece viței din vitele mari,
doisprezece berbeci și doisprezece miei de un an și împreună cu
ei prinosul de pâine și turnarea lor; doisprezece țapi, jertfă pentru
păcat;
88. Iar pentru jertfa de împăcare au fost: douăzeci și patru de
boi, șaizeci de berbeci, șaizeci de țapi și șaizeci de miei de un
an, fără meteahnă. Acestea au fost darurile la sfințirea jertfelnicului,
după miruirea lui.
89. Când a intrat Moise în cortul adunării, ca să grăiască cu Domnul,
a auzit un glas, care-i grăia de sus de pe chivotul legii, dintre
cei doi heruvimi. Glasul acela grăia cu el.
Capitolul 8: Sfințirea leviților
1. Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește cu Aaron și-i spune: Când vei pune candelele în
sfeșnic, ca să lumineze partea cea dinaintea lui, să aprinzi în
el șapte candele".
3. Și a făcut Aaron așa: a aprins în sfeșnic, ca să lumineze partea
cea din fața lui, șapte candele, cum poruncise Domnul lui Moise.
4. Iată cum era făcut sfeșnicul: fusul lui de aur era lucrat din
ciocan; florile lui toate erau tot din ciocan. După modelul pe care
îl arătase Domnul lui Moise, așa s-a făcut sfeșnicul.
5. Și a grăit cu Moise Domnul și i-a zis:
6. "Ia pe leviți din mijlocul fiilor lui Israel și-i curăță;
7. Și ca să-i cureți, să faci cu ei așa: să-i stropești cu apa curățirii,
să-și radă cu briciul tot trupul lor, să-și spele hainele și vor
fi curați.
8. Apoi ei să ia un vițel și prinosul de pâine, făină de grâu, amestecată
cu untdelemn; iar tu să mai iei un vițel, jertfă pentru păcat.
9. Adu după aceea pe leviți înaintea cortului adunării, unde vei
aduna toată obștea fiilor lui Israel.
10. Să se apropie leviții înaintea Domnului și fiii lui Israel să-și
pună mâinile pe leviți;
11. Iar Aaron să afierosească pe leviți înaintea Domnului, din partea
fiilor lui Israel, ca să facă ei slujbă Domnului.
12. Apoi leviții să-și pună mâinile pe capetele vițeilor și tu să
aduci unul jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ardere de tot Domnului
pentru curățirea leviților.
13. Pune apoi pe leviți înaintea Domnului și înaintea lui Aaron
și înaintea fiilor lui și-i adu dar Domnului.
14. Așa vei osebi pe leviți de fiii lui Israel, că vor fi ai Mei.
15. După aceea vor merge leviții să slujească la cortul adunării,
după ce îi vei curăți și îi vei afierosi Domnului;
16. Căci Îmi sunt dați Mie dintre fiii lui Israel în locul tuturor
celor întâi-născuți, care deschide orice pântece;
17. Căci al Meueste tot întâi-născutul lui Israel, de la om până
la dobitoc, pentru că Mi i-am sfințit Mie în ziua când am lovit
în pământul Egiptului pe toți întâi-născuții;
18. Și în locul tuturor întâi-născuților fiilor lui Israel am luat
pe leviți;
19. Și i-am dat pe leviți dar lui Aaron și fiilor lui dintre fiii
lui Israel, ca să slujească pentru fiii lui Israel, la cortul adunării
și să se roage pentru fiii lui Israel, ca să nu-i ajungă pe fiii
lui Israel vreo urgie, când s-ar apropia de locașul sfânt".
20. Moise și Aaron și toată obștea fiilor lui Israel au făcut cu
leviții cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviți; așa au făcut
cu ei fiii lui Israel.
21. S-au curățit deci leviții și și-au spălat hainele, iar Aaron
a săvârșit sfințirea lor înaintea Domnului și s-a rugat pentru ei,
ca să fie curați.
22. După aceea au intrat leviții să-și facă slujbele lor la cortul
adunării, înaintea lui Aaron și înaintea fiilor lui. Cum poruncise
Domnul lui Moise pentru leviți, așa au făcut cu ei.
23. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
24. "Aceasta este legea leviților: de la douăzeci și cinci
de ani în sus să intre să lucreze la cortul adunării;
25. Iar la cincizeci de ani să înceteze și să nu mai lucreze.
26. De acolo înainte să ajute fraților lor a străjui la cortul adunării,
dar de lucrat să nu mai lucreze. Așa să faci cu leviții, ca fiecare
să fie la slujba lui de paznic".
Capitolul 9: Paștile. Stâlpul de nor și de foc
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în pustiul Sinai, în
anul al doilea după ieșirea din Egipt, în luna întâi, și a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să facă Paștile la vremea rânduită
pentru ele:
3. În ziua de paisprezece a lunii întâi, spre seară, să le facă
la vremea lor, după legea lor și după regulile lor să le săvârșiți".
4. Și a spus Moise fiilor lui Israel să facă Paștile:
5. Și au făcut ei Paștile în luna întâi, în ziua a paisprezecea,
spre seară, în pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise așa
au făcut fiii lui Israel.
6. Dar erau și oameni necurați, care se atinseseră de trup de om
mort, și nu puteau să săvârșească Paștile în ziua aceea. Aceștia
au venit în ziua aceea la Moise și Aaron,
7. Și le-au spus oamenii aceia: "Noi suntem necurați, pentru
că ne-am atins de trup de om mort; do ce să nu fim lăsați să aducem
Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?"
8. Iar Moise a zis către ei: "Stați aici, că am să ascult ce
poruncește Domnul pentru voi!"
9. A grăit Domnul lui Moise și a zis:
10. "Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmașii
voștri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi
departe în călătorie, sau între neamuri străine, și acela să facă
Paștile Domnului.
11. Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara,
și să le mănânce cu azime și cu ierburi amare;
12. Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească;
și să le săvârșească după toată rânduiala Paștilor.
13. Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie și nu va
face Paștile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că
n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela își va purta păcatul
său.
14. De va trăi la voi vreun străin să facă și el Paștile Domnului:
după legea Paștilor șl după rânduiala lor să le facă. O singură
lege să fie și pentru voi și pentru străin".
15. În ziua când a fost așezat cortul, nor a acoperit cortul adunării,
și de seara până dimineața a fost deasupra cortului, ca o vedere
de foc.
16. Așa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor și noaptea o vedere
de foc.
17. Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel
plecau și în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra
fiii lui Israel.
18. După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor
și după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra
cortului, stăteau și ei cu tabăra.
19. Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau
acestui semn al Domnului și fiii lui Israel și nu plecau.
20. Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai puțină vreme deasupra
cortului: după glasul Domnului se opreau și după porunca Lui plecau
la drum.
21. Câteodată norul stătea numai de seara până dimineața, iar dimineața
se ridica norul; atunci plecau și ei; sau stătea norul o zi și o
noapte, și când se ridica, plecau și ei;
22. Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună,
sau un an, fiii lui Israel stăteau și nu plecau la drum; iar când
se ridica el, atunci plecau,
23. Că din porunca Domnului se opreau și din porunca Domnului plecau
la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin
Moise.
Capitolul 10: Trâmbițele de argint. Călătoria
Israeliților
1. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Fă-ți două trâmbițe de argint; din ciocan să le faci, ca
să fie pentru chemarea obștii și pentru plecarea taberei.
3. De se va trâmbița din ele, se va aduna toată obștea la ușa cortului
adunării.
4. De se va trâmbița numai din una, se vor aduna la tine toate căpeteniile
cele mai mari ale lui Israel.
5. Când veți însoți sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele
cele dinspre răsărit.
6. Când veți însoți a doua oară sunetele cu strigăte, se vor ridica
taberele cele dinspre miazăzi. Când veți însoți a treia oară sunetele
cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Când veți
însoți a patra oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele
cele dinspre miazănoapte. Să însoțiți sunetele cu strigăte numai
pentru plecare.
7. Iar când chemați adunarea, să sunați, dar să nu însoțiți sunetele
cu strigăte.
8. Din trâmbițe vor suna preoții, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru
voi lege veșnică din neam în neam.
9. Când veți merge la război, în pământul vostru, împotriva vrăjmașilor
care năvălesc asupra voastră, însoțiți sunetele de trâmbiță cu strigăte
și veți fi pomeniți înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți
fi izbăviți de vrăjmașii voștri.
10. În ziua voastră de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile
noi ale voastre, să trâmbițați din trâmbițe la arderile de tot ale
voastre și la jertfele voastre de împăcare și prin aceasta veți
fi pomeniți înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru".
11. În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s-a
ridicat norul de deasupra cortului adunării;
12. Și au plecat fiii lui Israel din pustiul Sinai după taberele
lor și s-a oprit norul în pustiul Paran.
13. Aceasta a fost întâia plecare, după porunca lui Dumnezeu, dată
prin Moise.
14. Întâi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele
lor și peste cetele lor era Naason, fiul lui Aminadab.
15. Peste cetele seminției lui Isahar era Natanael, fiul lui Țuar;
16. Iar peste cetele seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul
lui Helon.
17. Apoi s-a ridicat cortul și au plecat fiii lui Gherșon și fiii
lui Merari, care duceau cortul.
18. După aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale;
peste cetele lui era Elițur, fiul lui Ședeur;
19. Peste cetele seminției lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai;
20. Iar peste cetele seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul
lui Raguel.
21. După aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte,
căci cortul trebuia să fie așezat înainte de sosirea lor.
22. Apoi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele
lor; peste cetele lui era Elișama, fiul lui Amihud.
23. Peste cetele fiilor seminției lui Manase era Gamaliel, fiul
lui Pedațur;
24. Iar peste cetele fiilor seminției lui Veniamin era Abidan, fiul
lui Ghedeon.
25. După toate taberele, cel din urmă a fost ridicat steagul taberei
fiilor lui Dan cu cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul
lui Amișadai;
26. Peste cetele seminției fiilor lui Așer era Paghiel, fiul lui
Ocran;
27. Iar peste cetele seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul
lui Enan.
28. Aceasta era rânduiala în care mergeau fiii lui Israel cu taberele
lor. Și așa au plecat.
29. Atunci a zis Moise către Hobab fiul lui Raguel, madianitul,
socrul lui Moise: "Noi plecăm la locul acela, de care a zis
Domnul: Vouă vi-l voi da. Hai cu noi și-ți vom face bine, căci Domnul
a grăit bine de Israel".
30. Acela însă a zis către el: "Nu merg, ci mă duc în țara
mea și la neamul meu".
31. Dar Moise a zis: "Nu ne părăsi, pentru că tu știi cum ne
așezăm noi taberele în pustie și vei fi ochiul nostru.
32. Dacă mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face
și noi ție".
33. Plecând ei de la muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul
legii Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile, ca să aleagă
pentru ei loc de odihnă.
34. Norul Domnului îi umbrea ziua, când plecau de la popas.
35. Când se ridica chivotul, ca să plece la drum, Moise zicea: "Scoală,
Doamne, și să se risipească vrăjmașii Tăi și să fugă de la fața
Ta cei ce Te urăsc pe Tine!"
36. Iar când se oprea chivotul, el zicea: "Întoarce-Te, Doamne,
la miile și zecile de mii ale lui Israel!"
Capitolul 11: Pedeapsa poporului pentru lăcomie
l. Poporul însă începu să cârtească în auzul Domnului, iar Domnul
auzind, se aprinse mânia Lui, izbucni între ei foc de la Domnul
și începu a mistui marginile taberei.
2. Atunci a strigat poporul către Moise, iar Moise s-a rugat Domnului
și a încetat focul.
3. De aceea s-a numit locul acela: Tabeera, adică ardere, căci acolo
a fost aprins între ei focul de la Domnul.
4. Străinii, dintre ei, începură să-și arate poftele și ședeau cu
ei și fiii lui Israel și plângeau, zicând: "Cine ne va hrăni
cu carne?
5. Căci ne aducem aminte de peștele, pe care-l mâncam în Egipt în
dar, de castraveți și de pepeni, de ceapă, de praz și de usturoi;
6. Acum însă sufletul nostru tânjește; nimic nu mai este înaintea
ochilor noștri decât numai mana".
7. Iar mana era ca sămânța de coriandru și înfățișarea ei era ca
înfățișarea cristalului.
8. Poporul se ducea și o aduna, o râșneau în râșnițe sau o pisau
în piuă, o fierbeau în căldări și făceau din ea turte; iar gustul
ei era ca gustul turtelor cu untdelemn.
9. Când cădea noaptea roua pe tabără, atunci cădea peste ea și mana.
10. Moise însă auzea cum plângea fiecare prin familiile sale și
la ușa cortului său, și s-a aprins tare mânia Domnului și s-a mâhnit
Moise.
11. Atunci a zis Moise către Domnul: "De ce întristezi pe robul
Tău și de ce oare n-am aflat milă înaintea ochilor Tăi, căci ai
pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta?
12. Oare eu am zămislit tot poporul acesta și oare eu l-am născut,
de-mi zici: Ia-l în sânul tău, cum ia doica pe copil, și-l du în
pământul pe care cu jurământ l-am făgăduit părinților lui?
13. De unde să iau și să dau eu carne la tot poporul acesta? Căci
plâng înaintea mea și. zic: Dă-ne carne să mâncăm!
14. Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta, că acest lucru
este greu pentru mine.
15. Dacă faci așa cu mine, atunci mai bine omoară-mă, de am aflat
milă înaintea ochilor Tăi, ca să nu mai văd necazul acesta".
16. Atunci Domnul a zis către Moise: "Adună-Mi șaptezeci de
bărbați, dintre bătrânii lui Israel, pe care-i știi tu că sunt căpetenii
poporului și supraveghetorii lui, și du-i la cortul adunării, ca
să stea cu tine acolo.
17. Că Mă voi pogorî acolo și voi vorbi cu tine și voi lua din duhul
care este peste tine și voi pune peste ei ca să ducă ei cu tine
sarcina poporului și să nu o duci numai tu singur.
18. Iar poporului spune-i: Să vă curățiți pentru ziua de mâine și
veți avea carne, deoarece ați plâns în auzul Domnului și ați zis:
Cine ne va hrăni cu carne? Că ne era bine în Egipt; că are să vă
dea Domnul carne să mâncați și veți mânca;
19. Și veți mânca nu numai o zi, nici numai două sau cinci zile,
nici numai zece sau douăzeci de zile,
20. Ci o lună întreagă veți mânca până vă va da pe nas și vă veți
scârbi de ea, pentru că ați disprețuit pe Domnul, Care este între
voi, și v-ați plâns înaintea Lui și ați zis: La ce trebuia să ieșim
noi din Egipt?"
21. Apoi a zis Moise: "În poporul acesta, în care mă aflu,
sunt șase sute de mii de pedeștri și Tu zici: Am să le dau carne
să mănânce și vor mânca o lună de zile!
22. Li se vor tăia, oare, toate oile și toți boii, ca să le ajungă?
Sau tot peștele mării li se va aduna, ca să-i îndestuleze?"
23. Zis-a Domnul către Moise: "Dar, oare, mâna Domnului e scurtă?
Acum vei vedea de se va împlini sau nu cuvântul Meu".
24. Atunci a ieșit Moise și a spus poporului cuvintele Domnului,
a adunat șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus
împrejurul cortului.
25. Și S-a pogorât Domnul în nor și a vorbit cu el; și a luat din
duhul care era peste el și a pus peste cei șaptezeci de bărbați
căpetenii. Îndată însă cum a odihnit duhul peste ei, au început
a prooroci, dar apoi au încetat.
26. Doi dintre bărbați însă au rămas în tabără: pe unul îl chema
Eldad și pe celălalt îl chema Medad. Și a odihnit și peste ei duhul,
căci erau din cei înscriși, dar nu veniseră la cort, și au proorocit
și ei acolo în tabără.
27. Atunci a alergat un tânăr și a spus lui Moise, zicând: "Eldad
și Medad proorocesc în tabără".
28. Și răspunzând, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul
din aleșii lui, a zis: "Domnul meu Moise, oprește-i!"
29. Moise însă i-a zis: "Nu cumva ești gelos pe mine? O, de
ar fi toți prooroci în poporul Domnului și de ar trimite Domnul
duhul Său peste ei!"
30. Apoi s-a întors Moise în tabără împreună cu bătrânii lui Israel.
31. Atunci s-a stârnit vânt de la Domnul, a adus prepelițe dinspre
mare și le-a presărat împrejurul taberei cale de o zi într-o parte
și cale de o zi în cealaltă parte împrejurul taberei, strat gros
aproape de doi coți de la pământ.
32. Atunci s-a sculat poporul și toată ziua și toată noaptea aceea
și toată ziua următoare au adunat prepelițe; și cine a adunat puțin,
tot a adunat zece coșuri și le-au întins împrejurul taberei.
33. Dar carnea era încă în gura lor și nu isprăviseră încă de mâncat,
când se aprinse mânia Domnului asupra poporului, și a lovit Domnul
poporul cu bătaie foarte mare.
34. Și s-a pus numele locului aceluia: Chibrot-Hataava, adică mormintele
poftei, căci acolo au îngropat pe poporul cel aprins de poftă.
35. Apoi a plecat poporul din Chibrot-Hataava la Hașerot și s-a
oprit în Hașerot.
Capitolul 12: Mariam pedepsită cu lepră
1. Mariam și Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise pentru femeia
etiopiancă, pe care o luase Moise, căci Moise era căsătorit cu o
etiopiancă.
2. Ei ziceau: "Oare numai cu Moise a grăit Domnul? N-a grăit
El, oare, și cu noi?" Și a auzit acestea Domnul.
3. Moise însă era omul cel mai blând dintre toți oamenii de pe pământ.
4. Atunci a zis Domnul fără de veste către Moise și către Aaron
și către Mariam: "Ieșiți câteși trei la cortul adunării".
Și au ieșit tustrei.
5. Atunci S-a pogorât Domnul în stâlpul cel de nor, a stat la ușa
cortului și a chemat pe Aaron și pe Mariam și au ieșit amândoi.
6. Apoi a zis: "Ascultați cuvintele Mele: De este între voi
vreun prooroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie și în somn vorbesc
cu el.
7. Nu tot așa am grăit și cu robul Meu Moise, - el este credincios
în toată casa Mea:
8. Cu el grăiesc gură către gură, la arătare și aievea, iar nu în
ghicituri, și el vede fața Domnului. Cum de nu v-ați temut să cârtiți
împotriva robului Meu Moise?"
9. Și s-a aprins mânia Domnului asupra lor și, depărtându-Se Domnul,
10. S-a depărtat și norul de la cort și iată Mariam s-a făcut albă
de lepră, ca zăpada. Și când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era
leproasă.
11. Atunci a zis Aaron către Moise: "Rogu-mă, domnul meu, să
nu ne socotești greșeala că ne-am purtat rău și am păcătuit!
12. Nu îngădui dar să fie Mariam ca cel născut mort, al cărui trup,
la ieșirea din pântecele mamei sale, este pe jumătate putred".
13. Atunci a strigat Moise către Domnul și a zis: "Dumnezeule,
vindec-o!"
14. Domnul însă a zis către Moise: "Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o
în obraz, oare n-ar fi trebuit să se rușineze șapte zile? Așa dar
să fie închisă șapte zile afară din tabără, după aceea să intre>.
15. Și a șezut Mariam închisă afară din tabără șapte zile și poporul
n-a plecat la drum până s-a curățit Mariam.
Capitolul 13: Iscoadele trimise în Canaan
l. După aceasta a pornit poporul de la Hașerot și a poposit în
pustiul Paran.
2. Acolo a grăit Domnul cu Moise și i-a zis:
3. "Trimite din partea ta oameni ca să iscodească pământul
Canaanului pe care am să-l dau Eu fiilor lui Israel spre moștenire;
câte un om de fiecare seminție să trimiți; însă aceștia să fie toți
căpetenii între ei".
4. Și i-a trimis pe aceștia Moise din pustiul Paran, după porunca
Domnului, și erau toți căpetenii.
5. Iată acum și numele lor: Șammua, fiul lui Zahur, din seminția
lui Ruben.
6. Safat, fiul lui Hori, din seminția lui Simeon;
7. Caleb, fiul lui Iefone, din seminția lui Iuda;
8. Igal, fiul lui Iosif, din seminția lui Isahar;
9. Osia, fiul lui Navi, din seminția lui Efraim;
10. Falti, fiul lui Rafu, din seminția lui Veniamin;
11. Gadiel, fiul lui Sodi, din seminția lui Zabulon;
12. Gadi, fiul lui Susi, din Manase, seminția lui Iosif;
13. Amiel, fiul lui Ghemali, din seminția lui Dan;
14. Setur, fiul lui Mihael, din seminția lui Așer;
15. Nahbi, fiul lui Vofsi, din seminția lui Neftali;
16. Gheuel, fiul lui Machi, din seminția lui Gad.
17. Acestea sunt numele bărbaților pe care i-a trimis Moise să iscodească
tara. Insă pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua.
18. Trimițându-i pe aceștia din pustiul Paran ca să iscodească pământul
Canaanului, Moise le-a zis:
19. "Suiți-vă din pustiul acesta și vă urcați pe munte și cercetați
ce pământ este și ce popor locuiește în el; de este tare sau slab,
mult la număr sau puțin;
20. Cum este țara pe care o locuiește: bună sau rea, cum sunt orașele
în care trăiește el: cu ziduri sau fără ziduri;
21. Cum este pământul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu.
Fiți curajoși și luați din roadele pământului aceluia". Aceasta
se petrecea pe vremea coacerii strugurilor.
22. Și s-au dus ei și au cercetat pământul de la pustiul Țin până
la Rehob, care vine lângă Hamat.
23. De acolo au trecut în partea de miazăzi a Canaanului și au mers
până la Hebron, unde trăiau Ahiman, Șeșai, și Talmai, copiii lui
Enac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înaintea orașului egiptean
Țoan.
24. Apoi au venit până în valea Eșcol, au cercetat-o și au tăiat
de acolo o viță de vie cu un strugure de poamă și au dus-o doi pe
pârghie. Au mai luat de asemenea rodii și smochine.
25. Locul acesta l-au numit ei valea Eșcol, adică valea strugurelui,
de la strugurele de poamă pe care l-au tăiat de acolo fiii lui Israel.
26. Și după ce au cercetat ei pământul, s-au întors după patruzeci
de zile
27. Și, mergând, au venit la Moise și la Aaron și la toată obștea
fiilor lui Israel, la Cadeș, în pustiul Paran, și le-au adus lor
și întregii obști vița și le-au arătat roadele pământului aceluia.
28. Apoi le-au povestit și au zis: "Am fost în pământul în
care ne-ai trimis, pământul în care curge miere și lapte și iată
roadele lui.
29. Dar poporul care locuiește în el, este îndrăzneț și orașele
sunt întărite și foarte mari, ba și pe fiii lui Enac i-am văzut
acolo.
30. Amalec locuiește în partea de miazăzi a țării; Heteii, Heveii,
Iebuseii și Amoreii locuiesc în munți, iar Canaaneii locuiesc pe
lângă mare și pe lângă râul Iordanului".
31. Caleb însă a liniștit poporul înaintea lui Moise, zicând: "Nu,
ci să mergem și să-l cuprindem, pentru că îl vom putea birui!"
32. Iar oamenii cei ce fuseseră cu el au zis: "Nu putem să
mergem împotriva poporului aceluia, pentru că e mult mai puternic
decât noi".
33. Și au împrăștiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre
pământul pe care-l cercetaseră, zicând: "Pământul pe care l-am
străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei
ce locuiesc în el și tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt
oameni foarte mari.
34. Acolo am văzut noi și uriași, pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor;
și nouă ni se părea că suntem față de ei ca niște lăcuste și tot
așa le păream și noi lor".
Capitolul 14: Pedeapsa poporului pentru cârtire
1. Atunci toată obștea a ridicat strigăt și a plâns poporul toată
noaptea aceea;
2. Cârtind împotriva lui Moise și a lui Aaron, toți fiii lui Israel
și toată obștea au zis către ei: "Mai bine era să fi murit
în pământul Egiptului sau să murim în pustiul acesta!
3. La ce ne duce Domnul în pământul acela, ca să cădem în război?
Femeile noastre și copiii noștri vor fi pradă. Nu ar fi, oare, mai
bine să ne întoarcem în Egipt?"
4. Apoi au zis unii către alții: "Să ne alegem căpetenie și
să ne întoarcem în Egipt".
5. Atunci au căzut Moise și Aaron cu felele la pământ înaintea întregii
adunări a obștii fiilor lui Israel.
6. Iar Iosua, fiul lui Navi și Caleb al lui Iefone, care erau din
cei ce cercetaseră tara, și-au rupt hainele loz
7. Și au zis către obștea fiilor lui Israel: "Pământul, pe
care l-am străbătut noi, este foarte, foarte bun;
8. De va fi Domnul bun cu noi, ne va duce în pământul acela și ni-l
va da nouă; în pământul acela izvorăște lapte și miere.
9. Deci nu vă ridicați împotriva Domnului și nu vă temeți de poporul
pământului aceluia, căci va ajunge mâncarea noastră: ei n-au apărare,
iar cu noi este Domnul. Nu vă temeți de ei!"
10. Atunci toată obștea a zis: "Să-i ucidem cu pietre!"
Dar iată slava Domnului s-a arătat în nortuturor fiilor lui Israel
la cortul adunării.
11. Și a zis Domnul către Moise: "Până când Mă va supăra poporul
acesta și până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile ce
am făcut în mijlocul lui?
12. Îl voi lovi cu ciumă și-l voi pierde și te voi face pe tine
și casa tatălui tău popor numeros și mai puternic decât acesta!"
13. Moise însă a zis către Domnul: "Vor auzi de aceasta Egiptenii,
din mijlocul cărora ai scos Tu, cu puterea Ta, pe poporul acesta
14. Și vor spune locuitorilor pământului acestuia, care au auzit,
că Tu, Doamne, Te afli în mijlocul poporului acestuia și Tu, Doamne,
le dai să Te vadă față către față, și că Tu mergi înaintea lor,
ziua în stâlp de nor și noaptea în stâlp de foc.
15. Iar dacă Tu vei pierde pe poporul acesta, ca pe un om, atunci
popoarele care au auzit de numele Tău vor zice:
16. Domnul n-a putut duce pe poporul acesta în pământul pe care
cu jurământ l-a făgăduit să-l dea lor și de aceea l-a pierdut în
pustie.
17. Deci, înalță-se acum puterea Ta, Doamne, cum ai spus Tu, zicând:
18. Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat și adevărat, iertând
fărădelegile, greșelile și păcatele și nelăsând nepedepsit, ci pedepsește
nelegiuirile părinților în copii până la al treilea și al patrulea
neam.
19. Iartă păcatul poporului acestuia, după mare mila Ta, precum
ai iertat Tu poporul acesta din Egipt și până acum".
20. Zis-a Domnul către Moise: "Voi ierta, după cuvântul tău,
21. Dar viu sunt Eu și viu e numele Meu și de slava Domnului e plin
tot pământul:
22. Toți bărbații câți au văzut slava Mea și minunile pe care le-am
făcut în pământul Egiptului și în pustie, și M-au ispitit până acum
de zeci de ori și n-au ascultat glasul Meu,
23. Nu vor vedea pământul pe care Eu cu jurământ l-am făgăduit părinților
lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu știu
ce este binele și ce este răul și tuturor nevârstnicilor, care nu
judecă, acelora le voi da pământul, iar toți cei ce M-au amărât
nu-l vor vedea;
24. Iar pe robul Meu Caleb, îl voi duce în pământul în care a umblat
și seminția lui îl va moșteni, pentru că în el a fost alt duh și
pentru că el s-a supus Mie.
25. Amaleciții și Canaaneii locuiesc pe vale; mâine să vă întoarceți
și să vă duceți în pustie, spre Marea Roșie".
26. Și a mai grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
27. "Până când această obște rea va cârti împotriva Mea? Cârtirea
cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea, o aud.
28. Deci, spune-le: Viu sunt Eu, zice Domnul! După cum ați zis în
auzul Meu, așa voi face cu voi:
29. În pustia aceasta vor cădea oasele voastre și voi toți cei numărați,
de la douăzeci de ani în sus, care ați cârtit împotriva Mea, oricâți
ați fi la număr,
30. Nu veți intra în pământul pentru care, ridicându-Mi mâna, M-am
jurat să vă așez, ci numai Caleb, fiul lui Iefone, și Iosua, fiul
lui Navi.
31. Pe copiii voștri, despre care voi ziceați că vor ajunge pradă
vrăjmașilor, îi voi duce acolo și ei vor cunoaște pământul pe care
voi l-ați nesocotit;
32. Iar oasele voastre vor cădea în pustia aceasta.
33. Copiii voștri vor rătăci prin pustie patruzeci de ani și vor
suferi pedeapsă pentru desfrânarea voastră, până vor cădea toate
oasele voastre în pustie.
34. După numărul celor patruzeci de zile, în care ați iscodit pământul
Canaan, veți purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de
ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoașteți ce înseamnă
să fiți părăsiți de Mine.
35. Eu, Domnul, am grăit! Și așa voi face cu toată obștea aceasta
rea, care s-a ridicat împotriva Mea: în pustia aceasta vor pieri
și vor muri toți!"
36. Și oamenii pe care-i trimisese Moise să iscodească pământul
și care la întoarcere au întărâtat împotriva lui toată obștea aceasta,
răspândind zvonuri rele despre țara aceea,
37. Au murit loviți înaintea Domnului, pentru că au răspândit zvonurile
despre țara aceea.
38. Numai Iosua, fiul lui Navi, și Caleb, fiul lui Iefone, au rămas
vii dintre bărbații aceia care fuseseră să iscodească țara Canaan.
39. Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui
Israel și poporul s-a întristat foarte tare.
40. Sculându-se ei deci dis-de-dimineață, s-au dus pe vârful muntelui,
zicând: "Iată, ne ducem la locul acela de care ne-a grăit Domnul,
căci am greșit!"
41. Moise însă le-a zis: "Pentru ce călcați porunca Domnului?
Nu veți izbuti.
42. Nu vă duceți, căci Domnul nu este între voi și veți cădea înaintea
vrăjmașilor voștri;
43. Căci Amaleciții și Canaaneii sunt acolo înaintea voastră și
veți cădea de sabie, pentru că v-ați abătut de la Domnul și Domnul
nu va fi cu voi".
44. Dar ei au îndrăznit să se urce pe vârful muntelui; iar chivotul
legii Domnului și Moise n-au părăsit tabăra.
45. Atunci s-au suit Amaleciții și Canaaneii care trăiau în muntele
acela și i-au înfrânt și i-au gonit până la Horma și s-au întors
în tabără.
Capitolul 15: Felurite jertfe. Pedeapsa pentru
călcarea zilei odihnei
l. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune: Când veți intra
în pământul vostru de locuit, pe care Eu îl voi da vouă,
3. Și când veți face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere
de tot, sau jertfă de făgăduință sau de bună voie, sau când veți
face la sărbătorile voastre mireasmă plăcută Domnului,
4. Atunci cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine
a zecea parte de efă de făină de grâu curată, amestecată cu un sfert
de hin de untdelemn,
5. Și vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot
sau la jertfa de făgăduință, la fiecare miel va face la fel întru
miros bine-plăcut Domnului.
6. Iar când veți aduce berbec, adu jertfă de pâine două zecimi de
efă de făină de grâu curată, amestecată cu a treia parte de hin
de untdelemn;
7. Și vin de turnare să aduci a treia parte de hin, întru miros
de bună mireasmă Domnului.
8. Dacă aduceți junc, ardere de tot, sau jertfă de făgăduință, sau
jertfă de împăcare,
9. Atunci cu juncul să aduci prinos de pâine trei zecimi de efă
de făină de grâu, amestecată cu jumătate de hin de untdelemn.
10. Și vin pentru turnare, jumătate de hin la jertfă, întru miros
de bună mireasmă Domnului.
11. Așa să faci totdeauna, când aduci junc sau berbec, miel sau
capră,
12. După numărul jertfelor pe care le faceți; așa să aduceți la
fiecare, după numărul lor.
13. Tot băștinașul să facă așa când aduce jertfe de acestea întru
mireasmă plăcută Domnului.
14. De va trăi însă printre voi în pământul vostru un străin și
ar fi între voi din neam în neam, și va voi să aducă jertfă pentru
miros plăcut Domnului, să facă așa cum faceți voi.
15. Pentru voi obștea Domnului și pentru străinul care locuiește
între voi, o singură lege să fie, lege veșnică din neam în neam.
Cum sunteți voi așa să fie și străinul înaintea Domnului.
16. O singură lege și aceleași drepturi să fie pentru voi și pentru
străinul care locuiește la voi".
17. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
18. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune: Când veți intra
în pământul în care vă duc,
19. Și veți mânca pâinea țării aceleia, să înălțați prinos Domnului.
20. Pârgă din aluatul vostru să înălțați dar Domnului o azimă; dar
s-o înălțați așa ca prinosul din arie;
21. Pârgă din aluatul vostru să înălțați dar Domnului din neam în
neam.
22. Dacă însă veți greși din neștiință și nu veți împlini toate
poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise,
23. Și tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua în care a
început Domnul a vă porunci, ?????
24. Dacă greșeala e din nebăgarea de seamă a obștii, atunci toată
obștea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere de tot,
întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui
după rânduială, și din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat
25. Și se va ruga preotul pentru toată obștea fiilor lui Israel
și li se va ierta, căci aceasta a fost greșeală și ei au adus darul
lor Domnului și jertfă pentru păcatul lor înaintea Domnului, pentru
greșeala lor.
26. Atunci se va ierta întregii obști a fiilor lui Israel și străinului
care trăiește între ei, pentru că tot poporul a făcut aceasta din
neștiință.
27. Dacă vreun suflet a greșit din neștiință, să aducă o capră de
un an jertfă pentru păcat
28. Și se va ruga preotul pentru sufletul care a făcut păcat din
neștiință înaintea Domnului și va afla milă și i se va ierta.
29. Și pentru băștinașul din Israel și pentru străinul care trăiește
între voi, o singură lege să fie când cineva va păcătui din neștiință.
30. Iar dacă cineva dintre băștinași sau dintre străini va face
ceva din îndrăzneală, acela hulește pe Domnul și sufletul lui se
va stârpi din poporul său,
31. Căci a disprețuit cuvântul Domnului și a călcat poruncile Lui;
să se stârpească sufletul acela și păcatul lui va fi asupra lui".
32. Când se aflau fiii lui Israel în pustiu, au găsit un om adunând
lemne în ziua odihnei;
33. Și cei ce l-au găsit adunând lemne în ziua odihnei l-au adus
la Moise și Aaron și la toată obștea fiilor lui Israel;
34. Și l-au pus sub pază, pentru că nu era încă hotărât ce să facă
cu el.
35. Atunci a zis Domnul către Moise: "Omul acesta să moară;
să fie ucis cu pietre de către toată obștea fiilor lui Israel, afară
din tabără!"
36. L-au scos deci toată obștea fiilor lui Israel afară din tabără
și l-au ucis cu pietre toată obștea, afară din tabără, cum poruncise
Domnul lui Moise.
37. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
38. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune să-și facă ciucuri
la poalele hainelor lor, din neam în neam, și pe deasupra ciucurilor
de la poalele hainelor lor să pună un șiret de mătase violetă.
39. Ciucurii aceștia să fie ca, uitându-vă la ei, să vă aduceți
aminte de toate poruncile Domnului și să le împliniți și să nu umblați
după inima voastră și după ochii voștri care vă îndeamnă la desfrânare;
40. Ca să vă aduceți aminte și să pliniți toate poruncile Mele și
să fiți sfinți înaintea Dumnezeului vostru.
41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pământul
Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru".
Capitolul 16: Pedeapsa răzvrătitorilor
1. Atunci Core, fiul lui Ițhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi,
cu Datan și cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din
seminția lui Ruben, s-au sculat împotriva lui Moise,
2. Împreună cu două sute cincizeci de bărbați, căpetenii ale obștii
fiilor lui Israel, oameni însemnați, care erau chemați la adunare.
3. Adunându-se aceștia împotriva lui Moise și Aaron, le-au zis:
"Destul! Toată obștea și toți cei ce o alcătuiesc sunt sfinți
și Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiți voi mai presus de
adunarea Domnului!"
4. Auzind acestea, Moise a căzut cu fața la pământ
5. Și a grăit lui Core și tuturor părtașilor lui și le-a zis: "Mâine
va arăta Domnul cine este al Lui și cine este sfânt, ca să și-L
apropie; și pe cine va alege El, pe acela îl va și apropia la Sine.
6. Iată ce să faceți: Core și toți părtașii tăi să vă luați cădelnițe
7. Și mâine să puneți în acestea foc și să turnați în ele tămâie
înaintea Domnului, și pe cine va alege Domnul, acela va fi sfânt.
Destul, fiii lui Levi!
8. Apoi a zis iarăși Moise către Core: "Ascultați, fii ai lui
Levi:
9. Oare e puțin lucru pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a osebit
de obștea lui Israel și v-a apropiat la Sine ca să faceți slujbe
la cortul Domnului și să stați înaintea obștii Domnului, slujind
pentru ea?
10. El te-a apropiat pe tine și cu tine pe toți frații tăi, fiii
lui Levi. Alergați acum și după preoție?
11. Așadar tu și toată obștea ta, v-ați adunat împotriva Domnului.
Ce este Aaron, de cârtiți împotriva lui?"
12. Atunci a trimis Moise să cheme pe Datan și pe Abiron, fiii lui
Eliab. Ei însă au zis: "Nu mergem!
13. Oare puțin lucru e că ne-ai scos din țara unde curge miere și
lapte și ne-ai adus să ne pierzi în pustie? Vrei să și domnești
peste noi?
14. Dusu-ne-ai tu oare în țara unde curge lapte și miere și datu-ne-ai
tu oare în stăpânire țarinile și viile ei? Vrei să scoți ochii oamenilor
acestora? Nu mergem!"
15. Și s-a mâhnit Moise foarte tare și a zis către Domnul: "Să
nu-ți întorci ochii Tăi la prinosul lor. Eu nici unuia dintre ei
nu i-am luat asinul și rău n-am făcut nici unuia dintre ei".
16. Apoi a zis Moise către Core: "Sfințește-ți ceata ta și
mâine să fiți gata înaintea Domnului: tu, ei și Aaron.
17. Luați-vă fiecare cădelnițe, puneți în ele tămâie și vă apropiați
fiecare cu cădelnița înaintea Domnului, cu două sute cincizeci de
cădelnițe: și tu și Aaron să aduceți fiecare cădelnița voastră".
18. Și și-a luat fiecare cădelnița sa, au pus în ele foc, au turnat
tămâie în ele; și au stat înaintea intrării cortului adunării Moise
și Aaron.
19. Core însă a adunat împotriva lor toată obștea înaintea ușii
cortului adunării. Și s-a arătat slava Domnului la toată obștea.
20. Și a grăit Domnul cu Moise și Aaron și a zis:
21. "Osebiți-vă de obștea aceasta și-i voi pierde într-o clipă".
22. Iar ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: "Doamne,
Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, un om a greșit și Tu Te mânii
pe toată obștea? "
23. Domnul însă i-a zis lui Moise:
24. "Spune obștii: Feriți-vă în toate părțile de locuința lui
Core, a lui Datan și a lui Abiron".
25. Atunci, sculându-se, Moise s-a dus la Datan și Abiron și s-au
dus după el și toți bătrânii lui Israel.
26. Și a zis obștii: "Feriți-vă de corturile acestor oameni
netrebnici și să nu vă atingeți de tot ce e al lor, ca să nu pieriți
cu toate păcatele lor".
27. Și ei au ocolit sălașurile lui Core, Datan și Abiron; iar Datan
și Abiron ieșiseră și stăteau la ușile corturilor lor, cu femeile
lor și cu fiii lor și cu pruncii lor.
28. Zis-a Moise: "Că Domnul m-a trimis să fac toate lucrurile
acestea și că nu le fac eu de la mine, veți cunoaște din aceea:
29. De vor muri aceștia, cum moc toți oamenii, și de-i va ajunge
aceeași pedeapsă, care ajunge pe toți oamenii, - atunci nu m-a trimis
Domnul.
30. Iar dacă Domnul va face lucru neobișnuit, de-și va deschide
pământul gura sa și-i va înghiți pe ei și casele lor și corturile
lor și tot ce au ei, și dacă ei vor fi duși de vii în locuința morților,
atunci să știți că oamenii aceștia au disprețuit pe Domnul".
31. Cum a încetat el să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut
pământul sub aceia
32. Și și-a deschis pământul gura sa și i-a înghițit pe ei și casele
lor, pe toți oamenii lui Core și toată averea;
33. Și s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în locuința morților,
i-a acoperit pământul și au pierit din mijlocul obștii.
34. Și tot Israelul, care era împrejurul lor, a fugit la strigătele
lor, că ziceau: "Să nu ne înghită și pe noi pământul!"
35. A ieșit apoi foc de la Domnul și a mistuit pe cei două sute
cincizeci de bărbați care au adus tămâie.
36. După aceea a grăit Domnul cu Moise și a zis:
37. "Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să adune cădelnițele
cele de aramă ale celor arși și focul străin să-l arunce afară,
căci s-au sfințit cădelnițele păcătoșilor acestora prin moartea
lor.
38. Să le sfărâme deci și să le facă foi pentru acoperit jertfelnicul.
Pentru că le-au adus aceia înaintea Domnului, s-au sfințit și vor
fi semn pentru fiii lui Israel".
39. A luat deci Eleazar, fiulpreotului Aaron, cădelnițele cele de
aramă, pe care le aduseseră cei arși, și le-a prefăcut în foi pentru
acoperit jertfelnicul,
40. Ca să-și aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam,
care nu e din seminția lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâiere
înaintea Domnului, și să nu fie ca și Core și părtașii lui, precum
îi grăise Domnul prin Moise.
41. A doua zi însă toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva
lui Moise și a lui Aaron și a zis: Voi ați omorât poporul Domnului.
42. Și când s-a adunat obștea împotriva lui Moise și Aaron, aceștia
s-au întors către cortul adunării, și iată norul l-a acoperit și
s-a arătat slava Domnului.
43. Și a venit Moise și Aaron la cortul adunării.
44. Atunci a grăit Domnul cu Moise și Aaron și a zis:
45. "Depărtați-vă de obștea aceasta, că într-o clipă o voi
pierde". Iar ei au căzut cu fața la pământ.
46. Și a zis Moise către Aaron: "Ia-ți cădelnița, pune în ea
foc de pe jertfelnic, aruncă în ea tămâie și du-o repede în tabără
și te roagă pentru ei, că a ieșit mânie de la fața Domnului și a
început pedepsirea poporului".
47. Atunci Aaron a luat, cum îi zisese Moise, a alergat în mijlocul
obștii și iată se începuse moartea în popor; și a pus tămâia și
s-a rugat pentru popor;
48. Și stând el între morți și vii, a încetat bătaia.
49. Au murit atunci din pedepsirea aceea paisprezece mii șapte sute
de oameni, afară de cei ce muriseră pentru răzvrătirea lui Core.
50. Iar după ce a încetat pedepsirea, s-a întors Aaron la Moise,
la ușa cortului adunării.
Capitolul 17: Adeverirea preoției lui Aaron
l. După aceea a grăit Domnul lui Moise și a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel și ia de la ei, de la toate căpeteniile
lor, după seminții, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare
seminție, și numele fiecărei căpetenii scrie-l pe toiagul său;
3. Iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un
toiag vor da de fiecare căpetenie de seminție.
4. Toiegele acelea să le pui în cortul adunării înaintea chivotului
legii, unde Mă arăt ție.
5. Și va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; și
așa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care cârtesc ei împotriva
voastră".
6. Și Moise a spus acestea fiilor lui Israel și toate căpeteniile
lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică
douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminții ale lor; și
toiagul lui Aaron era între toiegele lor.
7. Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul adunării.
8. Iar a doua zi a intrat Moise și Aaron în cortul adunării și iată
toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise
și făcuse migdale.
9. Și atunci a scos Moise toate toiegele de la fața Domnului la
toți fiii lui Israel; și au văzut și și-au luat fiecare toiagul
său.
10. Apoi a zis Domnul către Moise: Pune iar toiagul lui Aaron înaintea
chivotului legii spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători,
ca să înceteze de a mai cârti împotriva Mea, ca să nu moară!"
11. Și a făcut Moise așa; cum îi poruncise Domnul așa a făcut.
12. Și au zis fiii lui Israel către Moise: "Iată murim, pierim,
pierim cu toții!
13. Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o să
murim cu toții?"
Capitolul 18: Slujba și veniturile preoților
și leviților
1. Zis-a Domnul către Aaron: "Tu, fiii tăi și casa tatălui
tău cu tine veți purta păcatul pentru nepăsarea de locașul sfânt;
tu și fiii tăi împreună cu tine veți purta păcatul pentru nepăsarea
de preoția voastră.
2. Apropie-ți pe frații tăi, seminția lui Levi, neamul tatălui tău,
ca să fie pe lângă tine șl să-ți slujească; iar tu și fiii tăi împreună
cu tine veți fi la cortul adunării.
3. Leviții să păzească cele rânduite de tine și să facă slujbă la
cort, dar să nu se apropie de lucrurile locașului sfânt și de jertfelnic,
ca să nu moară și ei și voi.
4. Să fie deci pe lângă tine și să facă slujbă la cortul adunării
și toate lucrările la cort; iar altul să nu se apropie de tine.
5. Așa să faceți slujba în locașul sfânt și la jertfelnic, și nu
va mai veni mânia asupra fiilor lui Israel;
6. Că am ales din fiii lui Israel pe frații voștri, pe leviți, și
vi i-am dat ca dar închinat Domnului, să facă slujbă la cortul adunării;
7. Iar tu și fiii tăi să vă îndepliniți preoția voastră în toate
cele ce țin de jertfelnic și ce se află înăuntru după perdea, și
să săvârșiți slujbele darului vostru preoțesc, iar altul străin,
de se va apropia, să fie omorât".
8. Zis-a Domnul către Aaron: "Iată Eu am dat în seama voastră
pârga Mea din toate cele închinate Mie de fiii lui Israel: ție ți
le-am dat acestea și după tine fiilor tăi, pentru cinul vostru,
pentru preoția voastră, prin lege veșnică.
9. Iată ce este al tău din cele preasfinte, în afară de cele ce
se dau focului: orice dar de pâine al lor, orice jertfă pentru păcat
a lor și orice jertfă pentru vină, ce-Mi aduc ei, aceste lucruri
preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi.
10. Acestea să le mâncați în locul cel sfânt. Tu și fiii tăi, toți
cei de parte bărbătească ai voștri pot să mănânce din ele. Cele
sfinte să fie ale tale.
11. Și iată ce să mai fie al vostru din darurile lor ridicate: toate
darurile ridicate ale fiilor lui Israel și toate darurile lor legănate
ți le-am dat ție și fiilor tăi și fiicelor tale, care sunt cu tine,
prin lege veșnică. Tot cel curat din casa ta poate să mănânce din
acestea.
12. Toată pârga de untdelemn și toată pârga de struguri și pârga
grâului lor, toate câte aduc ei Domnului, ți le-am dat ție.
13. Cele dintâi roade ale pământului lor, pe care le aduc ei Domnului,
să fie ale tale, și tot cel curat din casa ta poate să mănânce din
acestea.
14. Tot ce este afierosit în Israel să fie al tău.
15. Tot ce se naște întâi din tot trupul, din oameni și din dobitoace,
și se aduce Domnului, să fie al tău; dar întâiul născut dintre oameni
să se răscumpere și întâiul născut dintre dobitoacele necurate să
se răscumpere;
16. Iar prețul răscumpărării lui, la o lună după naștere, este cinci
sicli de argint, după siclul sfânt, care are douăzeci de ghere.
17. Însă întâiul născut al vacilor, întâiul născut al oilor și întâiul
născut al caprelor, nu se răscumpără: aceștia sunt sfințiți; cu
sângele lor să stropești jertfelnicul. Grăsimea lor s-o arzi ca
jertfă, întru miros de bună mireasmă Domnului;
18. Iar carnea lor este a ta și tot ale tale sunt pieptul înălțat
și șoldul drept.
19. Toate darurile sfinte, înălțate, care se aduc Domnului de fiii
lui Israel, ți le dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale care sunt
cu tine, prin lege veșnică. Acest legământ de necălcat este veșnic
înaintea Domnului pentru tine și pentru urmașii tăi".
20. Zis-a Domnul către Aaron: "În pământul lor nu vei avea
nici moștenire, nici parte nu vei avea între ei. Eu sunt partea
ta și moștenirea ta între fiii lui Israel,
21. Iar fiilor lui Levi, iată, Eu le-am dat moștenire toată zeciuiala
din toate câte are Israel, pentru slujba lor pe care o fac la cortul
adunării.
22. De acum fiii lui Israel să nu mai vină la cortul adunării, ca
să nu facă păcat aducător de moarte.
23. Ci la cortul adunării să facă slujba leviții și să ia asupră-și
păcatul lor. Aceasta este lege veșnică în neamul vostru.
24. Dar printre fiii lui Israel ei nu vor avea moștenire, căci zeciuiala
fiilor lui Israel, pe care aceștia o aduc dar Domnului, am dat-o
leviților moștenire și de aceea le-am și zis Eu că nu vor avea moștenire
între fiii lui Israel".
25. Apoi a grăit Domnul lui Moise și a zis:
26. "Vorbește leviților și le zi: Când veți lua de la fiii
lui Israel zeciuiala, pe care v-am dat-o ca moștenire, să înălțați
din ea dar Domnului a zecea parte, ca zeciuială,
27. Și vi se va socoti acest dar al vostru ca grâul din arie și
ca mustul de la teasc.
28. Astfel veți aduce și voi dar Domnului din toate zeciuielile
voastre, câte veți lua de la fiii lui Israel, și veți da din ele,
dar Domnului, preotului Aaron.
29. Din toate cele dăruite vouă, cele mai bune din toate cele sfințite
să le aduceți dar Domnului,
30. Și să le spui: De veți aduce din acestea partea cea mai bună,
se va socoti leviților ca cele primite de la arie și ca cele primite
de la teasc.
31. Aceasta să o mâncați oriunde voi, și fiii voștri, și familiile
voastre, căci aceasta vă este plata pentru munca voastră la cortul
adunării.
32. Pentru aceasta nu veți avea păcat, de veți aduce cele mai bune
din toate; și sfintele prinoase ale fiilor lui Israel nu le veți
întina și nu veți muri".
Capitolul 19: Porunca despre juninca roșie și
apa curățirii
1. Grăit-a Domnul cu Moise și Aaron și a zis:
2. "Iată porunca legii, pe care a dat-o Domnul, când a zis:
Spune fiilor lui Israel să-ți aducă o junincă roșie, fără meteahnă,
care să nu aibă cusur și să nu fi purtat jug;
3. Să o dai preotului Eleazar, să o scoată afară din tabără, la
loc curat, și să o junghie înaintea lui.
4. Apoi să ia preotul Eleazar din sângele ei și să stropească cu
sânge spre partea de dinainte a cortului adunării de șapte ori.
5. După aceea să o ardă de tot înaintea lui; să ardă adică și carnea
și pielea și sângele și necurățenia ei.
6. Apoi să ia preotul lemn de cedru, isop și ață de lână roșie și
să le arunce pe juninca ce se arde.
7. Să-și spele preotul hainele sale, să-și spele trupul cu apă,
apoi să intre în tabără și necurat va fi până seara.
8. Cel ce a ars-o de asemenea să-și spele hainele sale, să-și spele
trupul cu apă și necurat va fi până seara.
9. Un om curat să strângă cenușa junincii, s-o pună afară din tabără
la loc curat și să se păstreze pentru obștea fiilor lui Israel,
ca să se facă cu ea apă de stropire, adică apă de curățire.
10. Cel ce a adunat cenușa junincii să-și spele hainele sale și
să fie necurat până seara. Aceasta să fie așezământ veșnic pentru
fiii lui Israel și pentru străinii ce trăiesc la dânșii.
11. Cel ce se va atinge de trupul mort al unui om să fie necurat
șapte zile.
12. Acesta să se curețe cu această apă în ziua a treia și în ziua
a șaptea și va fi curat; iar de nu se va curăți în ziua a treia
și în ziua a șaptea, nu va fi curat.
13. Tot cel ce sg va atinge de trupul mort al unui om și nu se va
curăți, acela va întina locașul Domnului; omul acela se va stârpi
din Israel, căci n-a fost stropit cu apă curățitoare și este necurat
și necurăția lui e încă asupra lui.
14. Iată legea: De va muri un om într-o casă, tot cel ce va intra
în casa aceea și câte sunt în casă vor fi necurate șapte zile.
15. Tot vasul descoperit, care nu este legat la gură și n-are capac
pe el, este necurat.
16. Tot cel ce se va atinge în câmp de cel ucis cu sabia sau de
mort sau de os de om sau de mormânt va fi necurat șapte zile.
17. Pentru cel necurat să se ia din cenușa jertfei arse pentru curățire
și să se toarne peste ea într-un vas apă de izvor;
18. Apoi un om curat să ia isop, să-l moaie în apa aceea și să stropească
din ea casa, lucrurile și oamenii câți sunt acolo și pe cel ce s-a
atins de os de om sau de ucis sau de mort sau de mormânt.
19. Cel curat să stropească pe cel necurat în ziua a treia și în
ziua a șaptea și să-l curețe în ziua a șaptea. Apoi să-și spele
hainele sale și trupul său cu apă și va fi necurat până seara.
20. Iar dacă vreun om va fi necurat și nu se va curăți, omul acela
se va stârpi din obște, căci a spurcat locașul Domnului; căci nu
s-a stropit cu apă curățitoare și este necurat.
21. Acesta să fie așezământ veșnic pentru dânșii. Cel ce a stropit
cu apă curățitoare să-și spele hainele sale; cel ce s-a atins de
apa curățitoare va fi necurat până seara.
22. Tot lucrul de care se va atinge cel necurat va fi necurat; și
tot ce se va atinge de acel lucru va fi necurat până seara".
Capitolul 20: Apa din piatră. Moartea Mariamii
și a lui Aaron
1. În luna întâi a ajuns toată obștea fiilor lui Israel în pustiul
Sin și s-a oprit poporul în Cadeș. Și a murit Mariam și a fost îngropată
acolo.
2. Acolo însă nu era apă pentru obște și s-au adunat ei împotriva
lui Moise și a lui Aaron,
3. Și blestema poporul pe Moise și zicea: "O, de am fi murit
și noi când au murit frații noștri înaintea Domnului!
4. La ce ați adus voi obștea Domnului în pustiul acesta, ca să ne
omorâți și pe noi și dobitoacele noastre?
5. Și la ce ne-ați scos din Egipt, ca să ne aduceți în acest loc
rău, unde nu se poate semăna și nu sunt nici smochini, nici vite,
nici rodii și nici măcar apă de băut?"
6. Atunci s-au dus Moise și Aaron din fața poporului la ușa cortului
adunării și au căzut cu fetele la pământ și s-a arătat slava Domnului
peste ei.
7. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
8. "Ia toiagul și adună obștea, tu și Aaron, fratele tău, și
grăiți stâncii înaintea lor și ea vă va da apă; și le veți scoate
apă din stâncă și veți adăpa obștea și dobitoacele ei".
9. A luat deci Moise toiagul din fața Domnului, cum poruncise Domnul.
10. Și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și a zis către
obște: "Ascultați, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta
vă vom scoate apă?"
11. Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul
său de două ori și î ieșit apă multă și băut obștea și dobitoacele
ei.
12. Atunci a zis Domnul către Moise și Aaron: "Pentru că nu
M-ați crezut, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor
lui Israel, de aceea nu veți duce voi adunarea aceasta în pământul
pe care am să i-l dau".
13. Aceasta este apa Meriba, căci aici fiii lui Israel s-au certat
înaintea Domnului, iar El S-a sfințit între ei.
14. Din Cadeș a trimis Moise soli la regele Edomului, ca să-i spună:
"Așa zice fratele tău Israel: Tu știi toate greutățile ce am
îndurat.
15. Părinții noștri s-au pogorât în Egipt și noi am pribegit în
Egipt vreme multă; dar Egiptenii ne-au făcut rău nouă și părinților
noștri.
16. De aceea am strigat către Domnul și a auzit Domnul glasul nostru
și a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; și acum suntem în
Cadeș, orașul cel mai apropiat de hotarul tău.
17. Îngăduiește-ne să trecem prin țara ta, că nu ne vom abate pe
la ogoare și pe la vii, nici apă nu vom bea din fântânile tale;
ci vom trece pe drumul împărătesc, neabătându-ne nici la dreapta,
nici la stânga, până vom ieși din hotarele tale".
18. Edom însă i-a răspuns: "Să nu treci pe la mine, iar de
nu vei asculta voi ieși cu război înaintea ta".
19. Zisu-i-au fiii lui Israel: "Vom merge pe drumul cel mare
și de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, îți vom plăti;
vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic".
20. Iar acela i-a răspuns: "Să nu treci pe la mine!" Și
a ieșit Edom înaintea lui cu popor mult și cu mână puternică.
21. Deci nu s-a învoit Edom să dea voie lui Israel să treacă prin
hotarele lui și Israel s-a depărtat de la el.
22. După aceea au pornit fiii lui Israel din Cadeș și au venit toată
obștea la muntele Hor.
23. Iar la muntele Hor, care e lângă hotarele țării lui Edom, a
grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
24. "Aaron va fi adăugat la poporul său, că el nu va intra
în pământul pe care îl voi da fiilor lui Israel, pentru că nu v-ați
supus poruncii Mele la apa Meriba.
25. Să iei dar pe fratele tău Aaron și pe Eleazar, fiul lui, și
să-i sui pe muntele Hor înaintea întregii obști;
26. Să dezbraci acolo de pe Aaron hainele lui și să îmbraci cu ele
pe Eleazar, fiul lui, și Aaron să se ducă și să moară acolo".
27. Și a făcut Moise așa cum îi poruncise Domnul: i-a suit pe muntele
Hor înaintea ochilor întregii obști.
28. Acolo a dezbrăcat Moise de pe Aaron hainele lui și a îmbrăcat
cu ele pe Eleazar, fiul lui. Și a murit Aaron pe vârful muntelui,
iar Moise și Eleazar s-au pogorât din munte.
29. Văzând toată obștea că a murit Aaron, l-a plâns toată casa lui
Israel treizeci de zile.
Capitolul 21: Șarpele de aramă
l. Auzind însă regele canaanean din Arad, care locuia la miazăzi,
că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israeliții
și a luat pe unii din ei în robie.
2. Atunci a făcut Israel făgăduință Domnului și a zis: "De
vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îl voi nimici pe el și
cetățile lui".
3. Și a ascultat Domnul glasul lui Israel și a dat pe Canaanei în
mâinile lui și el i-a nimicit pe ei și orașele lor și a pus locului
aceluia numele: Horma, adică nimicire.
4. De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roșii, ca să ocolească
pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-și piardă răbdarea.
5. Și grăia poporul împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise,
zicând: "La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne
omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă și sufletul
nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă".
6. Atunci a trimis Domnul asupra poporului șerpi veninoși, care
mușcau poporul, și a murit mulțime de popor din fiii lui Israel.
7. A venit deci poporul la Moise și a zis: "Am greșit, grăind
împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze
șerpii de la noi". Și s-a rugat Moise Domnului pentru popor.
8. Iar Domnul a zis către Moise: "Fă-ți un șarpe de aramă și-l
pune pe un stâlp; și de va mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat
care se va uita la el va trăi.
9. Și a făcut Moise un șarpe de aramă și l-a pus pe un stâlp; și
când un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel de aramă
și trăia.
10. Sculându-se de acolo, fiii lui Israel au tăbărât la Obot.
11. Iar după ce s-au ridicat și din Obot, au tăbărât la Iie-Abarim,
dincolo de pustiu, în fața Moabului, către răsăritul soarelui.
12. De acolo s-au ridicat și au tăbărât în valea Zared.
13. Ridicându-se apoi și de acolo, au tăbărât dincolo de Arnon,
în pustia care e afară din hotarele Amoreilor. Căci Arnonul este
hotar între Moabiți și Amorei.
14. De aceea se și zice în "Cartea războaielor Domnului":
15. Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale năvalnice și șuvoaiele
Arnonului și povârnișul curgerilor de apă care se întinde până la
localitatea Ar și se oprește în hotarul Moabului.
16. De acolo s-au îndreptat spre Beer, fântâna despre care a zis
Domnul lui Moise: "Adună poporul și le voi da apă să bea".
17. Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta: "Lăudați
fântâna aceasta, cântați imne în cinstea ei!
18. Fântâna pe care principii au săpat-o, pe care mai-marii poporului
au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!"
19. Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la
Nahaliel la Bamot;
20. Iar de la Bamot la valea din câmpia Moabului, pe vârful muntelui
Fazga, în fața pustiului.
21. De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu
vești de pace, ca să i se spună:
22. "Dă-mi voie să trec prin țara ta. Nu ne vom abate nici
la ogorul tău, nici la via ta, nici apă din fântâna ta nu vom bea,
ci vom trece de hotarele tale!"
23. Dar Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin țara lui, ci
și-a adunat tot poporul său și a pășit împotriva lui Israel în pustie,
înaintând până la Iahaț, unde s-a luptat cu Israel.
24. Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, și i-a cuprins
țara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele
Amoniților erau întărite.
25. Luând toate cetățile acestea, Israel s-a așezat în cetățile
Amoreilor: în Heșbon și în toate satele care țineau de el.
26. Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta
se luptase cu fostul rege al Amoreilor și-i luase din mâini toată
țara Amoreilor de la Aroer până la Arnon.
27. De aceea și zic rapsozii în bătaie de joc: "Veniți la Heșbon,
ca să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon.
28. Că a ieșit foc din Heșbon și pară de foc din cetatea lui Sihon
și a mistuit Ar-Moabul și pe stăpânii munților Arnonului.
29. Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Camos! Feciorii
lui s-au risipit și fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.
30. Tras-am asupra lor cu săgeți. De la Heșbon până la Dibon tot
este dărâmat, am pustiit tot până la Nofa, care e aproape de Medeba".
31. Și așa s-a așezat Israel în toate cetățile Amoreilor.
32. De acolo a trimis Moise să iscodească Iazerul, pe care l-a luat
împreună cu satele lui și a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
33. Și întorcându-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului,
a ieșit înaintea lor cu tot poporul său, ca să se războiască la
Edrei.
34. Atunci a zis Domnul către Moise: "Să nu te temi de el,
că-l voi da în mâinile tale pe el și tot poporul lui și toată țara
lui și vei face cu el cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care
locuia în Heșbon".
35. Și l-a bătut pe el, pe fiii lui, și pe tot poporul lui, de n-a
lăsat viu nici pe unul din ai lui, și a cuprins țara lui.
Capitolul 22: Valaam
1. Purcezând apoi de acolo, fiii lui Israel au tăbărât în șesurile
Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.
2. Iar Balac, fiul lui Sefor, văzând toate câte făcuse Israel Amoreilor,
3. S-a înfricoșat foarte tare de poporul acesta, pentru că era mult
la număr, și s-au înspăimântat Moabiții de fiii lui Israel
4. Și au zis către căpeteniile Madianiților: "Poporul acesta
mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului".
Balac însă, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabiților.
5. Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, în Petor,
care e așezat lângă râul Eufrat, în pământul fiilor poporului său,
ca să-l cheme și să-i spună: "Iată a ieșit un popor din Egipt
și a acoperit fața pământului și trăiește lângă mine.
6. Vino deci și-mi blesteamă poporul acesta, că este mai tare decât
mine, și atunci poate voi fi în stare să-l bat și să-l alung din
țară. Eu știu că pe cine binecuvântezi tu acela este binecuvântat,
și pe cine blestemi este blestemat".
7. S-au dus deci bătrânii Moabiților și bătrânii Madianiților cu
mâinile pline de daruri pentru vrăji; și ajungând la Valaam, i-au
spus vorbele lui Balac.
8. Iar el le-a zis: "Rămâneți aici peste noapte și vă voi da
răspuns cum îmi va spune Domnul". Și au rămas căpeteniile lui
Moab la Valaam.
9. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam și a zis: "Cine sunt oamenii
aceia de la tine?"
10. Iar Valaam a zis către Dumnezeu: "Balac, fiul lui Sefor,
regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:
11. Iată a ieșit din Egipt un popor și a acoperit fața pământului
și locuiește lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aș putea
birui și alunga din țară".
12. Dumnezeu însă a zis către Valaam: "Să nu te duci cu ei
și să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat".
13. Dimineața s-a sculat Valaam și a zis către bătrânii lui Balac:
"Duceți-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg
cu voi".
14. Sculându-se deci, căpeteniile Moabului au venit la Balac și
i-au spus: "Valaam n-a vrut să vină cu noi".
15. Atunci Balac a trimis alți soli mai mulți și mai însemnați decât
aceia.
16. Și venind aceștia la Valaam, i-au zis: "Așa grăiește Balac
al lui Sefor: Nu te lepăda a veni până la mine;
17. Că îți voi da cinste mare și-ți voi face toate câte-mi vei zice;
vino însă și-mi blesteamă poporul acesta".
18. Iar Valaam a răspuns și a zis către căpeteniile lui Balac: "Chiar
de mi-ar da Balac casa sa plină de argint și de aur, nu pot să calc
porunca Domnului Dumnezeului meu și să fac ceva mic sau mare după
placul meu.
19. Rămâneți însă acum și voi aici peste noapte și voi vedea ce-mi
va mai spune Domnul".
20. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea și i-a zis: "Dacă
oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală și te du cu ei; dar
să faci ceea ce-ți voi zice Eu!"
21. A doua zi s-a sculat Valaam, și-a pus samarul pe asina sa și
s-a dus cu căpeteniile Moabului.
22. Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul
Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.
23. Cum ședea el pe asina sa, însoțit de două slugi ale sale, a
văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată
în mână, și s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina
cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.
24. Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde
de o parte și de alta era zid;
25. Și asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid și a strâns
piciorul lui Valaam în zid, și acesta iar a început s-o bată.
26. Îngerul Domnului însă a trecut iar și a stat la loc strâmt,
unde nu era chip să te abați nici la dreapta, nici la stânga.
27. Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam.
Atunci s-a mâniat Valaam și a început să bată asina cu toiagul.
28. Dar Domnul a deschis gura asinei și aceasta a zis către Valaam:
"Ce ți-am făcut eu, de mă bați acum pentru a treia oară?"
29. Și Valaam a zis către asină: "Pentru că ți-ai râs de mine;
de aș fi avut în mână o sabie, te-aș fi ucis aici pe loc".
30. Răspuns-a asina lui Valaam: "Au nu sunt eu asina ta, pe
care ai umblat din tinerețile tale și până în ziua aceasta? Avut-am
oare deprinderea de a mă purta așa cu tine?" Și el a zis: "Nu!"
31. Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam și acesta a văzut pe
îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată
în mână, și s-a închinat și a căzut cu fața la pământ.
32. Iar îngerul Domnului i-a zis: "De ce ai bătut asina ta
de trei ori? Eu am ieșit să te împiedic, deoarece calea ta nu este
dreaptă înaintea mea;
33. Și asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei
ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aș fiucis
pe tine, iar pe ea aș fi lăsat-o vie".
34. Zis-a Valaam către îngerul Domnului: "Am păcătuit, pentru
că n-am știut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta
nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce".
35. Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: "Du-te cuoamenii
aceștia, dar să grăiești ceea ce-ți voi spune eu!" și s-a dus
Valaam cu căpeteniile lui Balac.
36. Când a auzit Balac că vine Valaam, a ieșit în întâmpinarea lui
în orașul moabit, care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la
hotar.
37. Și a zis Valaam către Balac: "Iată acum am venit la tine.
Dar pot eu, oare, să-ți spun ceva?
38. Ce-mi va pune Dumnezeu în gură, aceea îți voi grăi!"
39. Apoi s-a dus Valaam cu Balac și au mers la Kiriat-Huțot.
40. Atunci a junghiat Balac oi și boi și a trimis lui Valaam și
căpeteniilor ce erau cu el.
41. Iar a doua zi de dimineață, a luat Balac pe Valaam și l-a suit
pe înălțimile lui Baal, ca să-i arate de acolo o parte din popor.
Capitolul 23: Valaam binecuvintează pe Israeliți
1. Atunci a zis Valaam către Balac: "Zidește-mi aici șapte
jertfelnice și pregătește-mi șapte viței și șapte berbeci".
2. Și a făcut Balac după cum zisese Valaam: au ridicat Balac și
Valaam câte un vițel și câte un berbec pe fiecare jertfelnic.
3. Apoi a zis Valaam către Balac: "Stai lângă jertfa ta, iar
eu mă duc, că poate îmi va ieși Domnul înainte și ce-mi va descoperi
El aceea îți voi spune". Și a rămas Balac lângă jertfa sa,
iar Valaam s-a dus într-un loc înalt să întrebe pe Dumnezeu.
4. Și S-a arătat Dumnezeu lui Valaam și a zis Valaam către El: "Am
zidit șapte jertfelnice și am suit câte un vițel și câte un berbec
pe fiecare jertfelnic".
5. Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Valaam și a zis: "Întoarce-te
la Balac și să-i zici așa!"
6. Și s-a întors la acesta și iată el stătea la arderile de tot
ale lui și toate căpeteniile Moabului erau cu el. Și a fost peste
el Duhul Domnului și și-a rostit cuvântul său, zicând:
7. "Din Mesopotamia m-a adus Balac, regele Moabului, din munții
Răsăritului și mi-a zis: Vino și-mi blesteamă pe Iacov, vino și
osândește pe Israel!
8. Cum să blestem pe cel ce nu-l blesteamă Dumnezeu? Sau cum să
osândesc pe cel ce nu-l osândește Dumnezeu?
9. De pe vârful muntelui mă uit la el și de pe dealuri îl privesc.
Iată un popor care trăiește deosebi și nu se numără cu alte popoare.
10. Cine va număra pe urmașii lui Iacov și gloatele din Israel cine
le va socoti? Să moară sufletul meu moartea drepților acestora și
să fie sfârșitul meu ca sfârșitul lor!"
11. Atunci a zis Balac către Valaam: "Ce mi-ai făcut? Eu te-am
adus să-mi blestemi pe vrăjmașii mei și iată tu îi binecuvântezi!"
12. Valaam însă a zis către Balac: "Oare să nu spun eu lui
Balac ceea ce-mi pune Domnul în gură?"
13. Iar Balac a zis către el: "Vino cu mine în alt loc, de
unde nu-l vei vedea tot, ci numai o parte din el vei vedea, iar
tot nu-l vei vedea: să mi-l blestemi de acolo".
14. Și l-a dus pe el la locul de strajă, pe vârful muntelui Fazga,
și a zidit acolo șapte jertfelnice și a pus câte un vițel și câte
un berbec pe fiecare jertfelnic.
15. Și a zis Valaam către Balac: "Stai aici lângă jertfa ta,
iar eu mă duc să întreb pe Dumnezeu!"
16. Atunci a întâmpinat Dumnezeu pe Valaam și a pus cuvânt în gura
lui și a zis: "Întoarce-te la Balac și să-i grăiești acestea".
17. Și s-a întors la el și stătea la jertfa sa cu toate căpeteniile
Moabului. Și l-a întrebat Balac: "Ce ți-a spus Domnul?"
18. Iar el și-a rostit cuvântul său și a zis: "Scoală și ascultă
Balac! Ia aminte la mine, fiul lui Sefor!
19. Dumnezeu nu este ca omul, ca să-L minți, nici ca fiul omului,
ca să-I pară rău. Au zice-va El și nu va face? Sau va grăi și nu
va împlini?
20. Iată am primit poruncă să binecuvântez; El a binecuvântat și
eu nu pot întoarce binecuvântarea.
21. El nu vede nedreptate în Iacov și nu zărește silnicie în Israel;
Domnul Dumnezeul său este cu el și în mijlocul lui se aude strigăt
de veselie ca pentru un împărat.
22. Dumnezeu l-a scos din Egipt, puterea lui este ca a unui taur.
23. Pentru că nu este vrăjitorie în Iacov, nici farmece în Israel,
la vreme se va spune lui Iacov și lui Israel; cele ce vrea să plinească
Dumnezeu!
24. Iată un popor care se ridică asemenea unei leoaice și ca un
leu se scoală, care nu se culcă până n-a sfâșiat prada și până n-a
băut sângele ucișilor!"
25. Zis-a Balac către Valaam: "Nici de blestemat să nu-l blestemi,
nici de binecuvântat să nu-l binecuvântezi".
26. Iar Valaam a răspuns și a zis către Balac: "Nu ți-am grăit
eu, oare, că voi face ce-mi va spune Domnul?"
27. Atunci a zis Balac către Valaam: "Hai să te duc în alt
loc: poate-I va plăcea lui Dumnezeu și mi-I vei blestema de acolo".
28. Și a luat Balac pe Valaam pe vârful lui Peor, care privește
spre pustie.
29. Aici Valaam a zis către Balac: "Zidește-mi șapte jertfelnice
și pregătește-mi șapte viței și șapte berbeci",
30. Și a făcut Balac, cum a zis Valaam, și a pus câte un vițel și
câte un berbec pe fiecare jertfelnic.
Capitolul 24: Proorocia lui Valaam
1. Văzând Valaam că Domnul binevoiește să se binecuvânteze Israel,
n-a mai alergat după obicei la vrăjitorii, ci s-a întors cu fața
spre pustie;
2. Și ridicându-și Valaam ochii săi, a văzut pe Israel așezat după
semințiile sale și a venit peste dânsul duhul lui Dumnezeu,
3. Și și-a rostit el cuvântul său, zicând: "Așa zice Valaam,
fiul lui Beor; așa grăiește bărbatul cel ce vede cu adevărat;
4. Așa glăsuiește cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaște
gândurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu,
ca în vis, dar ochii și-i are deschiși:
5. Cât sunt de frumoase sălașurile tale, Iacove, corturile tale,
Israele!
6. Se desfășoară ca niște văi, ca niște grădini pe lângă râuri,
ca niște cedri pe lângă ape, ca niște corturi pe care le-a înfipt
Domnul!
7. Ieși-va din sămânța lui un Om, care va stăpâni neamuri multe
și stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag și împărăția Lui se va
înălța.
8. Dumnezeu l-a scos din Egipt și puterea lui va fi ca a taurului;
mânca-va popoarele dușmane lui, va sfărâma oasele lor și cu săgețile
sale va săgeta pe vrăjmași.
9. Plecatu-s-a și s-a culcat ca un leu și ca o leoaică; cine-l va
scula? Cel ce te binecuvântează, binecuvântat să fie, și cel ce
te blesteamă să fie blestemat!"
10. Atunci s-a mâniat Balac pe Valaam și, frângându-și mâinile,
a zis Balac către Valaam: "Eu te-am chemat să-mi blestemi pe
vrăjmașii mei, iar tu, iată, i-ai binecuvântat de trei ori până
acum.
11. Fugi dar în țara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul
te-a lipsit de cinste".
12. Valaam însă a zis către Balac: "N-am spus eu oare solilor
tăi pe care i-ai trimis la mine:
13. Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint și de aur, nu
voi putea să calc porunca Domnului, ca să fac ceva bun sau rău după
placul meu; câte-mi va spune Domnul, acelea le voi grăi?
14. Deci, iată, mă duc repede în țara mea; dar vino să-ți spun ce
are să facă poporul acesta cu poporul tău în vremurile viitoare".
15. Și și-a urmat Valaam cuvântul său și a zis: "Așa grăiește
Valaam, fiul lui Beor; așa grăiește bărbatul cel ce vede cu adevărat,
16. Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are știință de
la Cel Preaînalt și vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis,
dar ochii îi sunt deschiși:
17. Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape;
o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi
pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi.
18. Lua-va de moștenire pe Edom și va stăpâni Seirul vrăjmașilor
săi și Israel își va arăta puterea.
19. Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere și va pierde
pe cei ce vor rămâne în cetate".
20. Apoi văzând pe Amalec, și-a urmat cuvântul și a zis: "Cel
întâi dintre popoare e Amalec, dar și neamul lui va pieri".
21. Văzând după aceea pe Chenei, și-a urmat cuvântul și a zis: "Locuința
ta e tare și cuibul tău e așezat pe stâncă;
22. Dar Cain va fi dărâmat și nu este mult până ce Asur te va duce
în robie".
23. Iar când a văzut pe Og, și-a urmat cuvântul și a zis: "Vai,
vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea!
24. Veni-vor corăbii de la Chitim și vor smeri pe Asur, vor smeri
pe Heber, dar și acelea vor pieri".
25. Sculându-se apoi Valaam s-a întors înapoi, în țara sa; și s-a
dus și Balac întru ale sale.
Capitolul 25: Pedeapsa pentru idolatrie și desfrânare
l. Atunci s-a așezat Israel în Sitim, dar poporul a început să
se spurce, păcătuind cu fetele din Moab.
2. Că acestea îi chemau la jertfele idolilor lor și mânca poporul
din acele jertfe și se închina la dumnezeii lor.
3. Așa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mânia
lui Dumnezeu asupra lui Israel.
4. Și a zis Domnul către Moise: "Ia pe toate căpeteniile poporului
și le spânzură de copaci pentru Domnul înainte de asfințitul soarelui,
ca să se abată de la Israel iuțimea mâniei Domnului".
5. Atunci a zis Moise către judecătorii lui Israel: "Ucideți
fiecare pe oamenii voștri care s-au lipit de Baal-Peor".
6. Dar iată oarecare din fiii lui Israel a venit și a adus între
frații săi o madianită, în ochii lui Moise și în ochii întregii
obști a fiilor lui Israel, când plângeau ei la ușa cortului adunării.
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, văzând
aceasta, s-a sculat din mijlocul obștii și, luând în mână lancea
sa,
8. A intrat după israelit în sălaș și i-a străpuns pe amândoi, pe
israelit și pe femeie, în pântece; și a încetat pedepsirea fiilor
lui Israel.
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci și patru
de mii.
10. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
11. "Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a
abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, râvnind între ei pentru
Mine, și n-am mai pierdut pe fiii lui Israel în mânia Mea;
12. De aceea spune-i că voi încheia cu el legământul Meu de pace,
13. Și va fi pentru el și pentru urmașii lui de după el legământ
de preoție veșnică, căci a arătat râvnă pentru Dumnezeul său și
a ispășit păcatul fiilor lui Israel".
14. Numele israelitului ucis, care a fost omorât cu madianita, era
Zimri, fiul lui Salu, căpetenia seminției lui Simeon;
15. Iar numele madianitei ucise era Cozbi, fiica lui Țur, căpetenia
unei seminții ieșită dintr-o casă patriarhală din Madian.
16. Și a grăit Domnul cu Moise și a zis: "Vorbește fiilor lui
Israel și le zi:
17. Socotiți pe Madianiți dușmanii voștri și omorâți-i, bateți-i,
că s-au purtat cu voi dușmănos întru vicleșugul lor,
18. Ademenindu-vă cu Peor și cu Cozbi, sora lor, fiica unei căpetenii
a Madianiților, care a fost ucisă în ziua urgiei celei pentru Peor".
Capitolul 26: Numărarea din nou a poporului
l. După această pedeapsă, a grăit Domnul către Moise și către Eleazar,
fiul preotului Aaron, și a zis:
2. "Numărați toată obștea fiilor lui Israel de la douăzeci
de ani în sus, pe toți cei buni de război în Israel, după familiile
lor!"
3. Atunci Moise și preotul Eleazar le-au grăit în șesurile Moabului,
la Iordan, în dreptul Ierihonului, și le-au zis:
4. "Numărați pe toți de la douăzeci de ani în sus", cum
a grăit Domnul lui Moise și fiilor lui Israel, care au ieșit din
pământul Egiptului.
5. Ruben, este întâiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben: din
Enoh, neamul lui Enoh; din Falu, neamul lui Falu;
6. Din Hețron, neamul lui Hețron; din Carmi, neamul lui Carmi;
7. Acestea sunt neamurile lui Ruben; și s-au numărat patruzeci și
trei de mii șapte sute treizeci.
8. Fiul lui Falu: Eliab.
9. Fiii lui Eliab: Nemuel, Datan și Abiron. Datan și Abiron sunt
aceia care, chemați fiind în adunare, au stârnit răzvrătire împotriva
lui Moise și a lui Aaron împreună cu părtașii lui Core, când aceștia
au stârnit răzvrătire împotriva Domnului
10. Și și-a deschis pământul gura sa și i-a înghițit pe ei și pe
Core; și împreună cu ei au murit și părtașii lor, când focul a mistuit
două sute cincizeci de oameni și au rămas ei ca semn.
11. Însă fiii lui Core n-au murit.
12. Fiii lui Simeon, după familiile lor, sunt: din Nemuel, neamul
lui Nemuel; din Iamin, neamul lui Iamin; din Iachin; neamul lui
Iachin;
13. Din Zerah, neamul lui Zerah; din Saul, neamul lui Saul.
14. Acestea sunt neamurile cele din Simeon, care s-au găsit la numărătoarea
lor: douăzeci și două de mii două sute.
15. Fiii lui Gad, după neamurile lor: din Țefon neamul Țefonienilor;
din Haghi, neamul Haghiților; din Șunie, neamul Șunienilor;
16. Din Ozni, neamul Oznienilor;
17. Din Eri, neamul Erienilor; din Arod, neamul Arodeilor; din Areli,
neamul Arelienilor.
18. Acestea sunt neamurile fiilor lui Gad, care la numărătoarea
lor s-au găsit patruzeci de mii cinci sute.
19. Fiii lui Iuda sunt: Er și Onan, Șela, Fares și Zara; însă Er
și Onan au murit în pământul Canaanului.
20. Și fiii lui Iuda, după neamurile lor, sunt: din Șela, neamul
Șelaenilor; din Fares, neamul Fareseilor; din Zara, neamul Zaraenilor.
21. Iar fiii lui Fares sunt: din Esron neamul Esroneilor; din Hamul,
neamul Hamulienilor.
22. Acestea sunt neamurile din Iuda și la numărătoarea lor s-au
găsit șaptezeci și șase de mii cinci sute.
23. Fiii lui Isahar, după neamurile lor, sunt: din Tola, neamul
Tolaenilor; din Fuva, neamul Fuvaenilor;
24. Din Iașub, neamul Iașubienilor; din Șimron, neamul Șimronienilor.
25. Acestea sunt neamurile din Isahar și la numărătoarea lor s-au
găsit șaizeci și patru de mii trei sute.
26. Fiii lui Zabulon, după neamurile lor, sunt: din Sered, neamul
Seredienilor; din Elon, neamul Elonienilor; din Iahleil, neamul
Iahleililor.
27. Acestea sunt neamurile din Zabulon și la numărătoarea lor s-au
găsit șaizeci de mii cinci sute.
28. Fiii lui Iosif sunt: Manase și Efraim.
29. Fiii lui Manase, după neamurile lor, sunt: din Machir, neamul
Machirienilor; din Machir s-a născut Galaad și din Galaad este neamul
Galaadenilor.
30. Fiii lui Galaad sunt: din Iezer, neamul Iezerienilor; din Helec,
neamul Helecienilor;
31. Din Asriel, neamul Asrielienilor; din Șechem, neamul Șechemienilor;
32. Din Șemida, neamul Șemidienilor; din Hefer, neamul Heferienilor.
33. Salfaad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, ci numai fiice și numele
fiicelor lui Salfaad sunt: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța.
34. Acestea sunt neamurile lui Manase și la numărătoarea lor s-au
găsit cincizeci și două de mii șapte sute.
35. Fiii lui Efraim, după neamurile lor, sunt: din Șutelah, neamul
Șutelahienilor; din Becher, neamul Becherienilor; din Tahan, neamul
Tahanienilor.
36. Iar fiii lui Șutelah sunt: din Eran, neamul Eranienilor.
37. Acestea sunt neamurile fiilor lui Efraim și la numărătoarea
lor s-au găsit treizeci și două de mii cinci sute. Aceștia sunt
fiii lui Iosif după neamurile lor.
38. Fiii lui Veniamin, după neamurile lor, sunt; din Bela, neamul
Belaienilor; din Așbel, neamul Așbelienilor; din Ahiram, neamul
Ahiramienilor;
39. Din Șefufam, neamul Șefufamienilor; din Hufam, neamul Hufamienilor.
40. Iar fiii lui Bela sunt: Ard și Naaman: din Ard, neamul Ardienilor
și din Naaman, neamul Naamanienilor.
41. Aceștia sunt fiii lui Veniamin după neamurile lor și la numărătoare
s-au găsit patruzeci și cinci de mii șase sute.
42. Fiii lui Dan, după neamurile lor, sunt: din Șuham, neamul Șuhamienilor.
Acestea sunt familiile lui Dan, după neamurile lor.
43. Și neamurile lui Șuham, la numărătoarea lor, au fost de toate
șaizeci și patru de mii patru sute.
44. Fiii lui Așer, după neamurile lor, sunt: din Imna, neamul Imnaenilor;
din Ișba, neamul Ișbaenilor; din Verie, neamul Verienilor.
45. Din fiii lui Verie: din Heber, neamul Heberienilor; din Malchiel,
neamul Malchielilor.
46. Și numele fiicei lui Așer a fost Serah.
47. Acestea sunt neamurile fiilor lui Așer și la numărătoare s-au
găsit cincizeci și trei de mii patru sute.
48. Fiii lui Neftali, după neamurile lor, sunt: din Iahțeel, neamul
Iahțeelienilor; din Guni, neamul Gunienilor;
49. Din Iețer, neamul Iețerienilor; din Șilem, neamul Șilemienilor.
50. Acestea sunt neamurile lui Neftali, după familiile lor și la
numărătoare s-au găsit patruzeci și cinci de mii patru sute.
51. Iată numărul fiilor lui Israel, celor ce au intrat la numărătoare:
șase sute una mii șapte sute treizeci.
52. Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis:
53. "Acestora să li se împartă spre moștenire pământul, după
numărul numelor;
54. Celor mai mulți să le dai moșie mai mare, iar celor mai puțini
să le dai moșie mai mică; fiecăruiasă se dea moșie potrivit cu numărul
celor ce au intrat la numărătoare.
55. Pământul să-l împărțiți prin sorți; după numele semințiilor
părinților lor să-și primească și părțile:
56. Prin sorți să le împarți moșia, atât celor mulți la număr, cât
și celor puțini la număr".
57. Leviții, care au intrat la numărătoare, după neamurile lor,
sunt aceștia: din Gherșon, neamul Gherșonienilor; din Cahat, neamul
Cahatienilor, din Merari, neamul Merarienilor.
58. Iată neamurile lui Levi: neamul lui Libni, neamul lui Hebron,
neamul lui Mahli, neamul lui Muși și neamul lui Core. Din Cahat
s-a născut Amram.
59. Numele femeii lui Amram a fost Iohabed, fiica lui Levi, pe care
a născut-o femeia lui Levi în Egipt, iar ea a născut lui Amram pe
Aaron, pe Moise și pe Mariam, sora lor.
60. Lui Aaron i s-au născut: Nadab și Abiud, Eleazar și Itamar.
61. Dar Nadab și Abiud au murit când au adus foc străin înaintea
Domnului, în pustiul Sinai.
62. Și s-au numărat toți cei de parte bărbătească de la o lună în
sus și s-au găsit douăzeci și trei de mii; căci aceștia nu fuseseră
numărați împreună cu fiii lui Israel, pentru că nu li s-a dat moștenire
printre fiii lui Israel.
63. Aceștia sunt cei numărați de Moise și Eleazar preotul, care
au numărat pe fiii lui Israel în șesurile Moabului, lângă Iordan,
în dreptul Ierihonului.
64. În numărul lor nu se afla niciunul din fiii lui Israel numărați
de Moise și de preotul Aaron, în pustiul Sinai,
65. Căci Domnul le zisese acestora că vor muri toți în pustie, -
și n-au rămas din ei niciunul, afară de Caleb, fiul lui Iefone și
de Iosua, fiul lui Navi.
Capitolul 27: Lege pentru moștenire. Iosua,
fiul lui Navi, căpetenie în locul lui Moise
1. Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui
Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif,
ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța,
2. Și au stat înaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, înaintea
căpeteniilor și înaintea întregii obști, la ușa cortului adunării,
și au zis:
3. "Tatăl nostru a murit în pustie; el n-a fost din numărul
celor care s-au ridicat împotriva Domnului cu adunarea lui Core,
ci a murit pentru păcatul său și feciori n-a avut.
4. De ce să piară numele tatălui nostru din neamul lui, pentru că
n-are fii? Dă-ne și nouă moșie între frații tatălui nostru!"
5. Moise însă a adus cererea lor înaintea Domnului;
6. Iar Domnul a zis către Moise:
7. "Drept au grăit fetele lui Salfaad; dăruiește-le și lor
moștenire între frații tatălui lor și trece-le lor moșia tatălui
lor.
8. Iar fiilor lui Israel să le grăiești și să le spui: De va muri
cineva, neavând fiu, să dați partea lui fiicei lui.
9. Iar de nu are nici fiică, să dați partea lui fraților lui.
10. De nu are însă nici frați, să dați partea lui fraților tatălui
lui.
11. Iar de nu are tatăl său frați, să dați partea lui rudeniei celei
mai de aproape din neamul lui, ca să moștenească ale lui. Aceasta
să fie pentru fiii lui Israel ca o hotărâre din lege, cum a poruncit
Domnul lui Moise".
12. Apoi a zis Domnul către Moise: "Suie-te pe acest munte,
care este dincoace de Iordan, adică pe muntele Nebo, și privește
pământul Canaanului, pe care am să-l dau fiilor lui Israel de moștenire.
13. Iar după ce-l vei vedea, te vei adăuga și tu la poporul tău,
cum s-a adăugat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor.
14. Pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele în pustiul Sinai, în
vremea tulburării obștii, ca să arătați înaintea ochilor lor sfințenia
Mea la ape, adică la apele Meriba de la Cadeș, în pustiul Sinai".
15. Moise însă a grăit Domnului și a zis:
16. "Domnul Dumnezeul duhurilor și a tot trupul să rânduiască
peste obștea aceasta un om,
17. Care să iasă înaintea ei și care să intre înaintea ei, care
să-i ducă și să-i aducă, ca să nu rămână obștea Domnului ca oile
ce n-au păstor".
18. Iar Domnul a zis către Moise: "Ia-ți pe Iosua, fiul lui
Navi, om cu duh într-însul, pune-ți peste el mâna ta;
19. Apoi du-l înaintea preotului Eleazar, înaintea a toată obștea
și dă-i povețe înaintea ochilor lor;
20. Dă-i din slava ta, ca să-l asculte toată obștea fiilor lui Israel.
21. După aceea să stea înaintea preotului Eleazar și acesta va întreba
de hotărârile Domnului prin ajutorul Urimului: după cuvântul acestuia
să iasă și după cuvântul acestuia să intre el și toți fiii lui Israel
cei împreună cu dânsul și toată obștea".
22. Și a făcut Moise cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: a luat pe
Iosua și l-a pus înaintea preotului Eleazar și a toată obștea.
23. Apoi și-a pus peste el mâinile sale și i-a dat povețe, cum zisese
Domnul prin Moise.
Capitolul 28: Rânduială nouă pentru unele jertfe
l. Apoi iarăși a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Poruncește fiilor lui Israel și le spune: Darurile Mele,
dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă, îngrijiți
să Mi se aducă la sărbătorile Mele.
3. Spune-le: Iată jertfele care trebuie să le aduceți Domnului:
doi miei de câte un an fără meteahnă, ardere de tot necontenită,
pe fiecare zi;
4. Un miel să-l aduci dimineața și pe celălalt miel să-l aduci seara.
5. Jertfă de pâine să aduci a zecea parte de efă de făină de grâu,
amestecată cu un sfert de hin de untdelemn;
6. Aceasta este ardere de tot necontenită și care a fost săvârșită
la Muntele Sinai, spre miros cu bună mireasmă și ca jertfă Domnului.
7. La ea să aduci turnare un sfert de hin de vin la un miel; și
turnarea de vin a Domnului s-o torni la loc sfânt.
8. Celălalt miel să-l aduci spre seară, cu darul lui de pâine și
cu turnarea lui să-l aducă jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
9. Iar în ziua odihnei să aduceți doi miei de câte un an, fără meteahnă,
și ca jertfă două zecimi de efă de făină de grâu, frământată cu
untdelemn și cu turnarea ei.
10. Aceasta este ardere de tot pentru ziua odihnei afară de arderea
de tot cea necontenită cu turnarea ei.
11. La începutul lunilor voastre să aduceți Domnului ardere de tot:
din cireadă, doi viței, iar din turmă, un berbec și șapte miei de
câte un an fără meteahnă.
12. Iar ca dar de pâine, câte trei zecimi de efă făină de grâu,
frământată cu untdelemn, la fiecare vițel, și două zecimi de efă
făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la berbec,
13. Și câte o zecime de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn,
ca dar de pâine la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot, mireasmă
plăcută, jertfă Domnului.
14. Turnare la ele să fie jumătate hin de vin de fiecare vițel,
a treia parte hin de berbec și un sfert de hin la fiecare miel.
Aceasta este ardere de tot pentru fiecare început de lună, la toate
lunile anului.
15. Să mai aduceți Domnului și un țap, jertfă pentru păcat, afară
de arderea de tot cea necontenită, și să-l aducă cu turnarea lui.
16. În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paștile Domnului.
17. În ziua a cincisprezecea este sărbătoare. Șapte zile să mâncați
azime.
18. În ziua întâi să aveți adunare sfântă și nici un fel de lucru
să nu faceți;
19. Și să aduceți Domnului jertfă, ardere de tot: din cireadă, doi
viței, iar din turmă, un berbec și șapte miei de câte un an; aceștia
să fie fără meteahnă.
20. Cu ei să aduceți dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn,
trei zecimi de efă de fiecare vițel, două zecimi de efă la berbec,
21. Și câte o zecime de efă să aduci cu fiecare din cei șapte miei;
22. Să aduceți un țap jertfă pentru păcat, pentru curățirea voastră.
23. Acestea să le aduceți, pe lângă arderea de tot de dimineață,
care este ardere de tot necontenită.
24. Tot așa să aduceți și în fiecare din cele șapte zile: pâine,
jertfă, mireasmă plăcută Domnului, pe lângă arderea de tot cea necontenită
și cu turnarea ei.
25. În ziua a șaptea să aveți adunare sfântă și nici un lucru să
nu lucrați.
26. În ziua celor dintâi roade, când aduceți Domnului prinosul nou
de pâine, la încheierea săptămânilor, să aveți adunare sfântă și
nici un lucru să nu lucrați.
27. Să aduceți ardere de tot spre miros de bună mireasmă Domnului:
din cireadă, doi vitei, iar din turmă, un berbec și șapte miei de
câte un an fără meteahnă.
28. Cu ei să aduceți dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn:
trei zecimi de efă la fiecare vițel, două zecimi de efă la berbec
29. Și o zecime de efă la fiecare din cei șapte miei.
30. Să aduceți un țap jertfă pentru păcat, spre curățirea voastră.
31. Acestea să mi le aduceți cu turnările lor, afară de arderile
de tot neîncetate cu darul lor de pâine, care se aduc de obicei;
acestea trebuie să fie curate".
Capitolul 29: Jertfe la ziua întâi, a zecea
și a cincisprezecea a lunii a șaptea
1. "În ziua întâi a lunii a șaptea de asemenea să aveți adunare
sfântă, și nici un lucru să nu lucrați; pe aceasta să o socotiți
o zi a suflatului în trâmbițe.
2. Să aduceți ardere de tot, spre miros plăcut Domnului: un vițel,
un berbec, șapte miei de câte un an fără meteahnă;
3. La ei, ca dar de pâine, făină de grâu, frământată cu untdelemn:
trei zecimi de efă la vițel, două zecimi de efă la berbec
4. Și câte o zecime de efă la fiecare din cei șapte miei.
5. Din turma de capre să aduceți un țap, jertfă pentru păcat, spre
curățirea voastră.
6. Acestea să le aduceți jertfe pe lângă arderea de tot, cu darul
de pâine și turnarea lui de la lună nouă și pe lângă arderea de
tot necontenită cu darul ei de pâine și turnarea lui, după rânduială,
întru miros de bună mireasmă Domnului.
7. În ziua a zecea a acestei luni să aveți adunare sfântă, să postiți
și nici un lucru să nu faceți.
8. Să aduceți ardere de tot Domnului spre miros de bună mireasmă:
un vițel" un berbec și șapte miei de câte un an.
9. La ei să aduceți dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn,
trei zecimi de efă la vițel, două zecimi de efă la berbec
10. Și câte o zecime de efă la fiecare din cei șapte miei.
11. Iar din turma de capre să aduceți un țap jertfă pentru păcat,
spre curățirea voastră; acestea pe lingă jertfa pentru păcat din
ziua curățirii și pe lângă arderea de tot cea necontenită cu darul
ei de pâine și turnarea ei, care se aduce după rânduială jertfă
Domnului, spre miros cu bună mireasmă.
12. În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea să aveți iar adunare
sfântă; nici un lucru să nu lucrați și să sărbătoriți sărbătoarea
Domnului șapte zile.
13. În ziua întâi să aduceți ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută
Domnului: din cireadă, treisprezece viței, iar din turmă, doi berbeci,
paisprezece miei de câte un an; dar să fie fără meteahnă.
14. Cu ei, ca dar de pâine, să se aducă făină de grâu frământată
cu untdelemn: trei zecimi de efă cu fiecare din cei treisprezece
vilei, două zecimi de efă cu fiecare din cei doi berbeci,
15. Și câte o zecime de efă de fiecare din cei paisprezece miei;
16. Iar din turma de capre, un țap, jertfă pentru păcat, peste arderea
de tot necontenită și darul ei de pâine cu turnarea ei.
17. A doua zi să se aducă doisprezece vitei, doi berbeci, paisprezece
miei de câte un an, fără meteahnă;
18. Cu ei să se aducă dar de pâine și turnare: la vilei, la berbeci
și la miei, după numărul lor, cum e rânduit;
19. Iar din turma de capre, un țap, jertfă pentru păcat; acestea
să le aduceți în afară de arderea de tot necontenită și de darul
de pâine cu turnarea ei.
20. A treia zi să aduceți unsprezece vilei, doi berbeci și paisprezece
miei de câte un an, fără meteahnă;
21. Și cu ei dar de pâine și turnare pentru vitei, pentru berbeci
și pentru miei, după numărul lor, după rânduială;
22. Iar din turma de capre să aduceți un țap, jertfă pentru păcat,
peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine și turnarea ei.
23. A patra zi să aduceți zece vilei, doi berbeci și paisprezece
miei de câte un an, fără meteahnă;
24. Cu ei să aduceți dar de pâine și turnare pentru vitei, pentru
berbeci și pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
25. Iar din turma de capre să aduceți un țap, jertfă pentru păcat,
pe lângă arderea de tot necontenită cu darul de pâine și turnarea
ei.
26. În ziua a cincea să aduceți nouă vitei, doi berbeci și paisprezece
miei de câte un an, fără meteahnă;
27. Și cu ei dar de pâine și turnare pentru vilei, pentru berbeci
și pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
28. Iar din turma de capre să aduceți un țap, jertfă pentru păcat,
peste arderea necontenită cu darul de pâine și cu turnarea ei.
29. În ziua a șasea să aduceți opt vitei, doi berbeci și paisprezece
miei, fără meteahnă;
30. Și eu ei dar de pâine și turnare pentru vilei, pentru berbeci
și pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
31. Iar din turma de capre, un țap, jertfă pentru păcat, peste arderea
de tot necontenită cu darul de pâine și cu turnarea ei.
32. În ziua a șaptea să aduceți șapte vitei, doi berbeci și paisprezece
miei fără meteahnă;
33. Și cu ei dar de pâine și turnare pentru vilei, pentru berbeci
și pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
34. Iar din turma de capre să aduceți un țap, jertfă pentru păcat,
peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine și cu turnarea
ei.
35. În ziua a opta să aveți încheierea sărbătorii; nici un lucru
să nu lucrați,
36. Și să aduceți ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului:
un vițel, un berbec și șapte miei fără meteahnă.
37. Și cu ei dar de pâine și turnare pentru vițel, pentru berbec
și pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala.
38. Iar din turma de capre să aduceți un țap, jertfă pentru păcat,
pe lângă arderea de tot necontenită cu darul de pâine și cu turnarea
ei.
39. Acestea să le aduceți Domnului la sărbătorile voastre, pe lângă
arderile de tot ale voastre cu darurile de pâine ale voastre și
cu turnările voastre și jertfele voastre de bună voie, pe care le
aduceți după făgăduință sau din evlavie".
Capitolul 30: Pentru făgăduințe
1. Moise a spus fiilor lui Israel toate cele ce-i poruncise Domnul.
2. Așadar, a grăit Moise către căpeteniile semințiilor fiilor lui
Israel și le-a zis: "Iată ce poruncește Domnul:
3. Omul care va face făgăduință Domnului sau se va jura cu jurământ,
punând legătură asupra sufletului său, să nu-și calce cuvântul,
ci să împlinească toate câte au ieșit din gura lui.
4. Dacă vreo femeie va da făgăduință Domnului și va pune asupra
sa legământul, în casa părintelui său, în tinerețea sa,
5. Și va auzi tatăl făgăduința ei și legământul ce ea și-a pus asupra
sufletului său, și va tăcea tatăl ei asupra acestora, atunci toate
făgăduințele ei se vor ține și orice legământ și-ar fi pus ea asupra
sufletului său se va ține.
6. Iar dacă tatăl ei, auzind, o va opri, atunci toate făgăduințele
ei și legămintele ce ea și-ar fi pus asupra sufletului său nu se
vor ține și Domnul o va ierta, pentru că a oprit-o tatăl ei.
7. Dacă însă ea se va mărita și va fi asupra ei făgăduința sau cuvântul
gurii sale, cu care s-a legat pe sine,
8. Și va auzi bărbatul ei și, auzind-o, va tăcea, atunci făgăduințele
ei se vor ține și legămintele ce ea și-a pus asupra sufletului său
se vor ține.
9. Iar dacă bărbatul ei, auzind, o va opri și va lepăda făgăduința
ei, care este asupra ei, și cuvântul gurii ei cu care ea s-a legat
pe sine, atunci acestea nu se vor ține, pentru că i le-a oprit bărbatul
ei, și Domnul o va ierta.
10. Iar făgăduința văduvei și a celei despărțite și orice legământ
și-ar pune aceasta asupra sufletului ei se va ține.
11. Dacă însă în casa bărbatului său a dat făgăduință sau și-a pus
legământ asupra sufletului său cu jurământ,
12. Și bărbatul ei a auzit și a tăcut asupra acesteia și n-a oprit-o,
atunci toate făgăduințele ei se vor ține și orice legământ și-ar
fi pus asupra sufletului său se va ține.
13. Dacă însă bărbatul ei, auzind, a lepădat făgăduințele, atunci
toate făgăduințele ieșite din gura ei și legămintele sufletului
său nu se vor ține, pentru că bărbatul ei le-a desființat și Domnul
o va ierta.
14. Orice făgăduință și orice legământ cu jurământ pentru smerirea
sufletului ei, bărbatul ei îl poate întări și tot bărbatul ei îl
poate și desființa.
15. Dacă însă bărbatul ei a tăcut despre aceasta, zi după zi, prin
aceasta el a întărit toate făgăduințele ei și toate legămintele
ce sunt asupra ei le-a întărit, pentru că el a auzit și a tăcut.
16. Iar dacă bărbatul le-a lepădat după ce le-a auzit, atunci a
luat el asupra sa păcatul ei".
17. Acestea sunt legile, pe care Domnul le-a poruncit lui Moise
asupra legămintelor dintre bărbat și femeia lui, dintre tată și
fiica lui, cât aceasta este tânără și se află în casa tatălui ei.
Capitolul 31: Israel biruie din nou pe Madianiți
1. Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianiților, și apoi
te vei adăuga la poporul tău".
3. Iar Moise a grăit poporului și a zis: "Înarmați dintre voi
oameni pentru război, ca să meargă împotriva Madianiților și să
săvârșească răzbunarea Domnului asupra Madianiților.
4. Din toate semințiile fiilor lui Israel să trimiteți la război,
câte o mie din fiecare seminție".
5. Și și-au ales din miile lui Israel, câte o mie din fiecare seminție,
adică douăsprezece mii de oameni, înarmați pentru război.
6. Pe aceștia i-a trimis Moise la război, câte o mie din fiecare
seminție; și cu ei a trimis la război pe Finees, fiul preotului
Eleazar, fiul lui Aaron; și acesta avea în mâinile sale vasele sfinte
și trâmbițele de strigare.
7. Și au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, și
au ucis pe toți cei de parte bărbătească.
8. Împreună cu ucișii lor au căzut și regii madianiți: Evi, Rechem,
Țur, Hur și Reba - cinci regi madianiți - și Valaam, fiul lui Beor,
a căzut de sabie, împreună cu ucișii acelora.
9. Iar pe femeile Madianiților și pe copiii lor le-au luat fiii
lui Israel în robie; și toate vitele lor, toate turmele lor și toate
avuțiile lor le-au luat pradă.
10. Toate cetățile lor din ținuturile lor cu toate satele lor le-au
ars cu foc.
11. Toată prada și tot ce-au apucat de la om până la dobitoc au
luat cu ei.
12. Robii, prada și cele apucate le-au dus la Moise, la preotul
Eleazar și la obștea fiilor lui Israel, în tabăra din șesul Moabului,
care este lângă Iordan, în fața Ierihonului.
13. În întâmpinarea lor au ieșit din tabără Moise, Eleazar preotul
și toate căpeteniile obștii.
14. Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile
miilor și pe sutașii care se întorseseră de la război, și le-a zis
Moise:
15. "Pentru ce ați lăsat vii toate femeile?
16. Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel
să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a
venit pedeapsă asupra obștii Domnului.
17. Ucideți dar toți copiii de parte bărbătească și toate femeile
ce-au cunoscut bărbat, ucideți-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsați-le pe toate
vii pentru voi.
19. Și să ședeți afară din tabără șapte zile; toți cei ce ați ucis
om și v-ați atins de om ucis să vă curățiți în ziua a treia și în
ziua a șaptea, și voi și robii voștri.
20. Toate hainele, toate lucrurile de piele, tot ce este făcut din
păr de capră și toate vasele de lemn să le curățiți".
21. Apoi a zis preotul Eleazar oștenilor care fuseseră la război:
"Hotărârea legii, pe care a dat-o Domnul lui Moise, este aceasta:
22. Aurul, argintul, arama, fierul, plumbul, cositorul
23. Și tot ce trece prin foc, să le treceți prin foc, ca să se curețe;
afară de aceasta și cu apă de curățire să le curățiți; iar toate
cele ce nu se pot trece prin foc, să le treceți prin apă.
24. Hainele voastre să le spălați în ziua a șaptea și să vă curățiți,
iar după aceea veți intra în tabără".
25. Iarăși a grăit Domnul cu Moise și a zis:
26. "Socotește prada de război, de la om până la dobitoc, împreună
cu Eleazar preotul și cu căpeteniile semințiilor obștii;
27. Apoi împarte prada în două, între oștenii care au fost la bătălie
și între toată obștea.
28. De la oștenii care au fost la război, ia dare pentru Domnul,
câte un suflet la cinci sute, din oameni, din vite, din asini și
din oi.
29. Acestea să le iei din partea lor și să le dai preotului Eleazar
ca dar înălțat Domnului.
30. Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel să iei unul la
cincizeci din oameni, din vite, din asini și din oi; și pe acestea
să le dai leviților, care slujesc la cortul Domnului".
31. Și a făcut Moise și Eleazar preotul cum poruncise Domnul lui
Moise.
32. Atunci s-a găsit pradă rămasă din cele luate și aduse de cei
ce fuseseră la război: șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi;
33. Șaptezeci și două de mii de boi;
34. Asini, șaizeci și una de mii;
35. Femei, care n-au cunoscut bărbat, de toate, treizeci și două
de mii de suflete.
36. Jumătate, partea celor ce fuseseră la război, după numărătoare,
a fost: oi trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute.
37. Și darea Domnului din oi a fost: șase sute șaptezeci și cinci;
38. Boi treizeci și șase de mii, și din aceștia darea Domnului a
fost șaptezeci și doi;
39. Asini, treizeci de mii cinci sute, și din ei darea Domnului
a fost șaizeci și unul;
40. Oameni, șaisprezece mii, și din ei darea Domnului a fost treizeci
și două suflete.
41. Și a dat Moise darea Domnului lui Eleazar preotul, cum poruncise
Domnul lui Moise.
42. Iar partea fiilor lui Israel, pe care a luat-o Moise de la cei
ce fuseseră la război, a fost:
43. Oi, trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute;
44. Boi, treizeci și șase de mii;
45. Asini, treizeci de mii cinci sute;
46. Oameni, șaisprezece mii.
47. Din această parte a fiilor lui Israel, a luat Moise unul la
cincizeci din oameni și din vite, și le-a dat leviților, care făceau
slujbă în cortul Domnului, după cum poruncise Domnul lui Moise.
48. Atunci au venit la Moise căpeteniile oștirii, căpeteniile peste
mii și sutașii, și au zis către Moise:
49. "Robii tăi au numărat pe oștenii care ne-au fost încredințați
și n-a lipsit niciunul din ei.
50. Și iată noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobândi
din lucrurile de aur: lanțuri, brățări, inele, cercei și salbe,
pentru curățirea sufletelor noastre înaintea Domnului".
51. Și a luat Moise și Eleazar de la ei toate aceste lucruri de
aur.
52. Aurul acesta, care s-a adus prinos Domnului de către căpeteniile
peste mii și peste sute, a fost tot șaisprezece mii șapte sute cincizeci
de sicli.
53. Oștenii au prădat fiecare pentru ei.
54. Și a luat Moise și preotul Eleazar aurul de la căpeteniile peste
mii și peste sute și l-au dus în cortul adunării, pentru pomenirea
fiilor lui Israel înaintea Domnului.
Capitolul 32: Începutul stăpânirii pământului
Canaan
l. Iar fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau foarte multe turme;
dar văzând că pământul Iazer și pământul Galaad sunt locuri bune
pentru turme,
2. Au venit fiii lui Gad și fiii lui Ruben și au grăit cu Moise,
cu Eleazar preotul și cu căpeteniile obștii și au zis:
3. "Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heșbonul, Eleale, Sevam,
Nebo și Beon,
4. Ținuturile, pe care Domnul le-a lovit înaintea obștii lui Israel,
sunt pământuri bune pentru turme, și robii tăi au turme".
5. Și au mai zis: "De-am aflat trecere în ochii tăi, dă pământurile
acestea robilor tăi în stăpânire și nu ne trece peste Iordan".
6. Moise însă a zis către fiii lui Gad și către fiii lui Ruben:
"Frații voștri se duc la război, iar voi să rămâneți aici?
7. Pentru ce întoarceți inima fiilor lui Israel să nu treacă în
pământul pe care Domnul li-l dă?
8. Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cadeș-Barne
ca să cerceteze țara:
9. Au mers până în valea Eșcol, au văzut pământul și au abătut inima
fiilor lui Israel, ca să nu meargă aceștia în pământul pe care Domnul
li-l dă.
10. Dar s-a aprins în ziua aceea mânia Domnului și S-a jurat și
a zis:
11. "Oamenii aceștia, care au ieșit din Egipt și care sunt
de douăzeci de ani și mai mari și cunosc binele și răul, nu vor
vedea pământul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam și lui Isaac
și lui Iacov.
12. Pentru că nu Mi s-au supus Mie, afară de Caleb, fiul lui Iefone
Chenezul, și de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceștia s-au supus
Domnului".
13. S-a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel și i-a purtat
prin pustie patruzeci de ani, până când s-a sfârșit tot neamul care
făcuse rău înaintea Domnului.
14. Și iată acum, în locul părinților voștri v-ați ridicat voi,
sămânța păcătoșilor, ca să sporiți încă și mai mult iuțimea mâniei
Domnului asupra lui Israel.
15. Dacă vă veți abate de la El, iarăși va lăsa pe Israel în pustie
și veți pierde tot poporul acesta".
16. Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: "Noi ne vom face aici
staule pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri;
17. Iar noi înșine cei dintâi ne vom înarma și vom merge înaintea
fiilor lui Israel, până ce îi vom duce la locurile lor; iar copiii
noștri vor rămâne în cetățile întărite, pentru ca să nu fie în primejdie
din partea oamenilor locului.
18. Nu ne vom întoarce la casele noastre, până când fiii lui Israel
nu vor intra fiecare în moștenirea sa;
19. Căci nu vom lua împreună cu ei moștenire dincolo de Iordan și
nici mai departe, dacă ni se va da parte dincoace de Iordan, spre
răsărit".
20. Atunci a zis Moise către ei: "De veți face aceasta, de
veți merge înarmați la război înaintea Domnului,
21. De va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan înaintea Domnului,
până când va pierde El pe vrăjmașii Săi înaintea Sa și până când
va fi cuprins pământul înaintea Lui,
22. Atunci, după ce vă veți întoarce, veți fi fără vină înaintea
Domnului și înaintea lui Israel și veți avea pământul acesta moștenire
înaintea Domnului.
23. Iar de nu veți face așa, veți greși înaintea Domnului și veți
suferi pedeapsa care vă va ajunge pentru păcatul vostru.
24. Zidiți-vă cetăți pentru copiii voștri și staule pentru oile
voastre și faceți cele ce ați rostit cu buzele voastre".
25. Zis-au fiii lui Gad și fiii lui Ruben către Moise: "Robii
tăi vor face cum poruncește domnul nostru.
26. Copiii noștri, femeile noastre, turmele noastre și toate vitele
noastre vor rămâne aici în cetățile Galaadului;
27. Iar robii tăi, înarmați cu toții ca oșteni, vor merge înaintea
Domnului la război, cum zice domnul nostru".
28. Atunci a dat Moise poruncă pentru ei lui Eleazar preotul, lui
Iosua, fiul lui Navi, și căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel,
29. Și le-a zis Moise: "Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben
vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toții pentru război
înaintea Domnului, după ce tara va fi supusă înaintea voastră, să
le dați pământul Galaad în stăpânire.
30. Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmați pentru război înaintea
Domnului, să trimiteți înaintea voastră averea lor, femeile lor
și vitele lor în pământul Canaan și ei să primească moșie împreună
cu voi în pământul Canaanului".
31. Iar fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns și au zis: "Cum
a zis domnul robilor tăi așa vom și face.
32. Vom merge înarmați înaintea Domnului în pământul Canaan, iar
partea noastră de moșie să fie de astă parte de Iordan".
33. Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și la
jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, tara lui Sihon,
regele Amoreilor, și țara lui Og, regele Vasanului, pământul cu
orașele lui și împrejurimile și cetățile din toate părțile jării.
34. Și au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35. Atarot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,
36. Bet-Nimra și Bet-Haran, cetăți întărite și staule pentru oi.
37. Fiii lui Ruben au zidit Heșbonul, Eleale, Chiriataimul,
38. Nebo, Baal-Meonul și Sibma, ale căror nume au fost schimbate
și au dat alte nume orașelor pe care le-au zidit ei.
39. Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus în Galaad și
l-au luat și au alungat pe Amoreii care erau acolo.
40. Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, și s-a
așezat acela acolo.
41. Iair, fiul lui Manase, s-a dus și a luat sălașurile lor și le-a
numit sălașurile lui Iair.
42. Iar Nobah s-a dus și a luat Chenatul și cetățile care țineau
de el și l-a numit după numele său: Nobah.
Capitolul 33: Călătoriile și popasurile poporului
Israel
1. Iată acum popasurile fiilor lui Israel, după ce au ieșit ei
din pământul Egiptului cu oștirile lor, sub mâna lui Moise și Aaron.
2. Moise, din porunca Domnului, a scris călătoria lor cu popasurile
lor; iar popasurile lor sunt acestea:
3. În luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi, a doua
zi de Paști, fiii lui Israel au purces din Ramses (Goșen) și au
ieșit, sub mână înaltă, înaintea ochilor a tot Egiptul.
4. În vremea aceea Egiptenii îngropau pe toți cei ce muriseră dintre
ei, pe toți întâi-născuții, pe care-i lovise Domnul, în țara Egiptului,
când a făcut Domnul judecată asupra dumnezeilor lor.
5. După ce au pornit fiii lui Israel din Ramses (Goșen), au poposit
în Sucot.
6. Pornind apoi din Sucot, au tăbărât la Etam, care este la marginea
pustiului.
7. Din Etam au pornit și s-au îndreptat spre Pi-Hahirot, care este
în țara Baal-Țefonului, și și-au așezat tabăra înaintea Migdolului.
8. Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut prin mare în pustie și,
mergând cale de trei zile prin pustiul Etam, și-au așezat tabăra
la Mara.
9. Plecând de la Mara, au venit la Elim. În Elim insă erau douăsprezece
izvoare de apă și șaptezeci de finici și au tăbărât acolo lângă
apă.
10. Pornind apoi din Elim, au tăbărât la Marea Roșie.
11. Au pornit apoi de la Marea Roșie și au tăbărât în pustiul Sin.
12. Pornind din pustiul Sin, au poposit la Dofca.
13. Pornind din Dofca, au tăbărât la Aluș.
14. Pornind din Aluș, și-au așezat tabăra la Rafidim. Acolo nu era
apă ca să bea poporul.
15. Pornind din Rafidim, au tăbărât în pustiul Sinai.
16. Iar după ce au pornit din pustiul Sinai, au poposit la Chibrot-Hataava.
17. Pornind din Chibrot-Hataava, au tăbărât în Hașerot.
18. Pornind din Hașerot, au poposit la Ritma.
19. Pornind din Ritma, și-au așezat tabăra la Rimon-Pereț.
20. Pornind din Rimon-Pereț, au tăbărât în Libna.
21. Pornind din Libna, au tăbărât la Risa.
22. Pornind din Risa, și-au așezat tabăra la Chehelata.
23. Pornind din Chehelata, au tăbărât pe Muntele Șafer.
24. Pornind de pe Muntele Șafer, au poposit în Harada.
25. Pornind din Harada, au tăbărât la Machelot.
26. Pornind din Machelot, au poposit în Tahat.
27. Pornind din Tahat, s-au așezat cu tabăra în Tarah.
28. Pornind din Tarah, au tăbărât în Mitca.
29. Pornind din Mitca, au tăbărât în Hașmona.
30. Pornind din Hașmona, au poposit la Moserot.
31. Pornind din Moserot, și-au așezat tabăra la Bene-Iaakan.
32. Pornind din Bene-Iaakan, au tăbărât la Hor-Haghidgad.
33. Pornind din Hor-Haghidgad, au poposit în Iotbata.
34. Pornind din Iotbata, au tăbărât la Abrona.
35. Pornind din Abrona, și-au așezat tabăra la Ețion-Gheber.
36. Pornind din Ețion-Gheber, au poposit în pustiul Sin. Plecând
din pustiul Sin, au tăbărât în Cadeș.
37. Iar din Cadeș au purces și au poposit la muntele Hor, lângă
hotarul țării Edomului.
38. Aici s-a suit Aaron preotul pe muntele Hor, după porunca Domnului,
și a murit acolo, în anul al patruzecilea de la ieșirea fiilor lui
Israel din pământul Egiptului, în luna a cincea, în ziua întâi a
lunii.
39. Aaron era de o sută douăzeci și trei de ani, când a murit pe
muntele Hor.
40. Atunci regele canaanean din Arad, care trăia în partea de miazăzi
a pământului Canaan, a auzit că vin fiii lui Israel.
41. Aceștia însă, plecând de la muntele Hor, au tăbărât la Țalmona.
42. Pornind din Țalmona, au poposit la Punon.
43. Pornind din Punon, au tăbărât la Obot.
44. Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, lângă hotarele lui
Moab.
45. Pornind din Iie-Abarim, au tăbărât la Dibon-Gad.
46. Pornind din Dibon-Gad, au poposit ia Almon-Diblataim.
47. Pornind din Almon-Diblataim, au tăbărât în munții Abarim, în
fața lui Nebo.
48. Pornind de la munții Abarim, au poposit în șesurile Moabului,
la Iordan, în fața Ierihonului,
49. Și și-au așezat ei tabăra la Iordan, de la Bet-Ieșimot până
la Abel-Șitim, în șesurile Moabului.
50. Grăit-a Domnul cu Moise în șesurile Moabului, la Iordan, în
fața Ierihonului, și a zis:
51. "Vorbește fiilor lui Israel și le spune: Când veți trece
peste Iordan, în pământul Canaanului,
52. Să alungați de la voi pe toți locuitorii țării și să stricați
toate chipurile cele cioplite ale lor, toți idolii lor cei turnați
din argint și toate înălțimile lor să le pustiiți.
53. Să luați în stăpânire pământul și să vă așezați acolo, căci
vă dau în stăpânire pământul acesta.
54. Să împărțiți pământul prin sorți la semințiile voastre: celor
mai mulți la număr să le dați parte mai mare, iar celor mai puțini
la număr să le dați parte mai mică; fiecăruia unde-i va cădea sorțul,
acolo să-i fie partea, după semințiile părinților voștri.
55. Iar dacă nu veți alunga de la voi pe locuitorii pământului,
atunci cei rămași din ei vor fi spini pentru ochii voștri și bolduri
pentru coastele voastre și vă vor strâmtora în tara în care veți
trăi.
56. și atunci vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor".
Capitolul 34: Hotarele pământului făgăduinței
și împărțirea lor
1. A grăit Domnul cu Moise și a zis:
2. "Poruncește fiilor lui Israel și le zi: Iată, veți intra
în pământul Canaan. Acesta va fi moștenirea voastră; iar hotarele
Canaanului sunt acestea:
3. Partea de miazăzi va începe de la pustiul Sin de lângă Edom și
va avea la răsărit, ca hotar, Marea Sărată.
4. Acest hotar se va îndrepta spre miazăzi, către înălțimea Acravimului;
va trece prin Sin și se va întinde până la miazăzi de Cadeș-Barne;
apoi va merge către Hațar-Adar trecând la Ațmon.
5. De la Ațmon, hotarul se va îndrepta spre Râul Egiptului și se
va pogorî până la mare.
6. Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea cea Mare. Acesta va fi
hotarul vostru dinspre asfințit.
7. Iar spre miazănoapte, hotarul vostru să-l trageți de la Marea
cea Mare până la muntele Hor;
8. De la muntele Hor, să-l trageți spre Hamat, și hotarul va atinge
Țedadul.
9. De acolo va merge hotarul către Țifron și va atinge Hațar-Enan.
Acesta să vă fie hotarul de miazănoapte.
10. Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l trageți de la Hațar-Enan
către Șefam;
11. De la Șefam hotarul se va pogorî spre Ribla, pe la răsărit de
Ain, mergând de-a lungul malului Mării Chineret (Ghenizaret) pe
partea de răsărit.
12. De aici hotarul se va pogorî pe Iordan și se va sfârși la Marea
Sărată. Acesta va fi pământul vostru, după hotarele lui din toate
părțile".
13. Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel și a zis: "Iată
pământul pe care voi îl veți împărți în bucăți, prin sorți, și care
a poruncit Domnul să se dea la nouă seminții și la jumătate din
seminția lui Manase.
14. Căci semințiilor fiilor lui Ruben cu familiile lor, a fiilor
lui Gad cu familiile lor, și jumătate din seminția lui Manase și-au
primit partea lor.
15. Două seminții întregi și o jumătate de seminție și-au primit
partea peste Iordan, pe partea răsăriteană, în fața Ierihonului".
16. A grăit Domnul cu Moise și a zis:
17. "Iată numele bărbaților care au să vă împartă pământul:
Eleazar preotul și Iosua, fiul lui Navi;
18. Veți mai lua încă și câte o căpetenie de fiecare seminție pentru
împărțirea pământului.
19. Numele acestor bărbați sunt: Caleb, fiul lui Iefoni, pentru
seminția Iudei;
20. Samuel, fiul lui Amihud, pentru seminția fiilor lui Simeon;
21. Elidad, fiul lui Chislon, pentru seminția lui Veniamin;
22. Căpetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru seminția fiilor lui
Dan;
23. Căpetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru seminția fiilor lui
Manase;
24. Căpetenia Chemuel, fiul lui Șiftan, pentru seminția fiilor lui
Efraim;
25. Căpetenia Elițafan, fiul lui Parnac, pentru seminția fiilor
lui Zabulon,
26. Căpetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru seminția fiilor lui
Isahar;
27. Căpetenia Ahihud, fiul lui Șelomi, pentru seminția fiilor lui
Așer;
28. Căpetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru seminția fiilor lui
Neftali".
29. Aceștia sunt aceia cărora a poruncit Domnul să împartă pământul
Canaan la fiii lui Israel.
Capitolul 35: Cetățile leviților și cetățile
de scăpare
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în șesurile Moabului,
la Iordan, în fața Ierihonului, și a zis:
2. "Poruncește fiilor lui Israel, ca ei, din părțile moștenirii
lor, să dea leviților cetăți de locuit; și împrejurul cetăților
să le dea leviților locuri.
3. Cetățile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele
lor, iar averea pentru toate nevoile vieții lor.
4. Locurile de pe lângă cetățile pe care trebuie să le dați leviților
să se întindă în toate părțile, de la zidurile cetății până la două
mii de coți;
5. Să măsurați de la cetate, spre răsărit două mii de coți, spre
miazăzi două mii de coți, spre apus două mii de coți și spre miazănoapte
două mii de coți, iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi pământurile
lor de pe lângă cetăți.
6. Dintre cetățile pe care le veți da leviților șase cetăți să fie
de scăpare, în care veți îngădui să fugă ucigașii. Și pe lângă acestea
să le mai dați patruzeci și două de cetăți.
7. Cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie de toate
patruzeci și opt de cetăți cu locurile dimprejur.
8. Și când veți da cetățile acestea din moșiile fiilor lui Israel,
atunci din moșiile cele mai mari să dați mai mult și din cele mai
mici mai puțin; fiecare seminție să dea leviților din cetățile ei
potrivit cu partea primită.
9. A grăit Domnul cu Moise și a zis:
10. "Spune fiilor lui Israel și le zi:
11. Când veți trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeți
cetățile care au să vă fie cetăți de scăpare, unde să poată fugi
ucigașul care a ucis om fără să vrea.
12. Și vor fi cetățile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună
sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a
se înfățișa el în fața obștii la judecată.
13. Cetățile pe care trebuie să le dați ca cetăți de scăpare, să
fie șase.
14. Trei cetăți să dați de astă parte de Iordan, și trei cetăți
să dați în pământul Canaan; acestea trebuie să fie cetățile de scăpare.
15. Aceste cetăți să fie, și pentru fiii lui Israel și pentru străini
și pentru cei strămutați la voi, loc de scăpare; acolo să fugă ucigașul
fără voie.
16. Dacă cineva a lovit pe altul cu o unealtă de fier și acela a
murit, acesta este ucigaș și ucigașul trebuie omorât.
17. Dacă cineva a lovit cu piatră pe altul și acela a murit, acesta
este ucigaș și ucigașul trebuie omorât.
18. Sau dacă cu o unealtă de lemn, cu care se poate pricinui moartea,
l-a lovit așa încât acela a murit, acesta este ucigaș și ucigașul
trebuie dat morții.
19. Răzbunătorul sângelui vărsat poate să ucidă pe făptaș îndată
ce-l întâlnește.
20. Dacă cineva izbește pe altul din ură, sau cu gând rău aruncă
asupra lui ceva, așa încât acela moare, sau din dușmănie îl lovește
cu mâna, așa încât acela moare,
21. Cel ce a lovit trebuie dat morții, că este ucigaș, și răzbunătorul
sângelui vărsat poate ucide pe ucigaș îndată ce-l va întâlni.
22. Dacă însă cineva izbește pe altul din nebăgare de seamă, fără
dușmănie,
23. Sau aruncă ceva asupra lui fără gând rău, sau vreo piatră a
rostogolit asupra lui fără să-l vadă și acela moare, iar el nu i-a
fost dușman și nu i-a dorit răul,
24. Atunci obștea trebuie să judece între ucigaș și răzbunătorul
sângelui vărsat după aceste rânduieli;
25. Și obștea trebuie să izbăvească pe ucigaș din mâinile răzbunătorului
sângelui vărsat, și să-l întoarcă obștea în cetatea lui de scăpare,
unde a fugit el, ca să trăiască acolo până la moartea marelui preot,
care este miruit cu mir sfințit.
26. Dacă ucigașul va ieși peste hotarele orașului de scăpare, în
care a fugit,
27. Și-l va găsi răzbunătorul sângelui vărsat, în afară de hotarele
cetății lui de scăpare, și va ucide pe ucigașul acesta răzbunătorul
de sânge, acesta nu va fi vinovat de vărsare de sânge,
28. Pentru că acela trebuie să șadă în orașul său de scăpare până
la moartea marelui preot; iar după moartea marelui preot trebuie
să se întoarcă ucigașul în pământul său de moștenire.
29. Aceasta să vă fie rânduiala legiuită în neamul și în toate locașurile
voastre.
30. Dacă cineva va ucide om, ucigașul trebuie ucis după cuvintele
martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur
martor.
31. Să nu luați răscumpărare pentru sufletul ucigașului care este
vinovat morții, ci să-l omorâți.
32. Să nu luați răscumpărare pentru cel ce a fugit în orașul de
scăpare, ca să-i îngăduiți să locuiască în pământul său, înainte
de moartea marelui preot.
33. Să nu spurcați pământul pe care aveți să trăiți; că sângele
spurcă pământul și pământul nu se poate curăți în alt fel de sângele
vărsat pe el, decât cu sângele celui ce l-a vărsat.
34. Să nu spurcați pământul pe care trăiți și în mijlocul căruia
locuiesc Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui Israel".
Capitolul 36: Rânduială pentru neînstrăinarea
moșiilor la căsătoria fetelor
1. Atunci au venit căpeteniile familiilor din seminția fiilor lui
Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din seminția fiilor lui
Iosif, și au grăit înaintea lui Moise și înaintea lui Eleazar preotul
și înaintea căpeteniilor urmașilor fiilor lui Israel și au zis:
2. "Domnul a poruncit stăpânului nostru să dea pământ de moștenire
fiilor lui Israel prin sorți, și stăpânului nostru i s-a poruncit
de la Domnul să dea partea lui Salfaad, fratele nostru, fiicelor
lui.
3. Dacă însă acestea vor fi soții ale fiilor unei alte seminții
a fiilor lui Israel, atunci partea lor se va lua din moșia părinților
noștri și se va adăuga la moșia acelei seminții, în care ele vor
fi soții, și așa se va lua din moșia noastră ce ni s-a cuvenit prin
sorți.
4. Și chiar când va fi jubileu la fiii lui Israel, atunci partea
lor se va adăuga la moșia acelei seminții, în care ele vor fi soții,
și partea lor se va șterge din moșia seminției părinților noștri".
5. Deci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel, după cuvântul Domnului,
zicând:
6. "Adevărat grăiește seminția fiilor lui Iosif. Iată ce poruncește
Domnul pentru fiicele lui Salfaad: Ele pot să fie soții ale acelora
care vor plăcea ochilor lor, numai să fie soții în neamul seminției
tatălui lor,
7. Pentru ca partea fiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție
la alta; că fiecare din fiii lui Israel trebuie să fie legat de
moșia seminției părinților săi.
8. Și orice fată care stăpânește o parte de moștenite în una din
semințiile fiilor lui Israel să fie soția cuiva din neamul seminției
tatălui său, ca fiii lui Israel să moștenească fiecare partea părinților
săi,
9. Și să nu treacă partea de la o seminție la altă seminție, că
fiecare din semințiile fiilor lui Israel trebuie să fie legată de
moșia sa".
10. Cum a poruncit Domnul lui Moise, așa au făcut fiicele lui Salfaad.
11. Și fiicele lui Salfaad: Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa s-au
măritat după fiii unchiului lor.
12. În seminția fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, au fost ele soții,
și a rămas moșia lor neamului tatălui lor.
13. Acestea sunt poruncile și așezămintele pe care le-a dat Domnul
fiilor lui Israel, prin Moise, în șesurile Moabului, la Iordan,
în fața Ierihonului. |